ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 37976/3/2010, reclamanta SC E.G. SRL Constanța a chemat în judecată pârâta SC M.C.M. SRL București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 45.500 euro plus T.V.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății și 4.626 lei plus T.V.A., cu titlu de despăgubiri. Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, prin sentința civila nr. 3688 din 22 martie 2012 a admis în parte acțiunea reclamantei SC E.G. SRL Constanța și a obligat 'pârâta SC M.C.M. SRL București, la plata sumei de 63.835 lei reprezentând contravaloare reparații în cazul refacerii parțiale a pardoselii epoxidice conform expertizei.

A obligat pârâta la plata sumei de 2.892,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. A respins celelalte pretenții ca neîntemeiate. A obligat reclamanta la plata sumei de 2982 lei onorariu expert pentru dl G.I. A dat in debit reclamanta cu suma de 2.982 lei reprezentând onorariu expert către Biroul Local de Expertize pentru expertul G.I. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Că între reclamantă, beneficiar și pârâtă, antreprenor, a fost încheiat contractul de antrepriză din 11 octombrie 2005 pentru realizarea unei hale frigorifice și birouri, instalații electrice, instalații apă canal, instalații gaze, termoventilație și amenajări exterioare și că potrivit art. 8 din contract, pârâta s-a obligat să remedieze pe cheltuiala sa toate lucrările necorespunzătoare calitativ.

S-a reținut fapta ilicită a pârâtei, care nu a executat întocmai lucrările contractate și nu a efectuat remedierile stabilite prin procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007, a proceselor verbale încheiate ulterior, potrivit art. 8 și art. 15.2.3 din contract, pentru a asigura buna funcționare a obiectivului, expertul desemnat în cauză concluzionând că pârâta nu a aplicat soluțiile tehnice corespunzătoare. A respins, celelalte pretenții ale reclamantei, reprezentând valoarea reparațiilor pardoselii din gresie etaj 1, camera 1, ca nedovedite, conform art. 998 C. civ. Prin Decizia civilă nr. 384 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC E.G.

SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 3688 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, in contradictoriu cu parata SC M.C.M. SRL București, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând contravaloarea totală a reparațiilor pardoselii epoxidice. A obligat pârâta la plata sumei de 4.347,68 lei cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A obligat pârâta Ia plata sumei de 1.032,99 lei. A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: S-a reținut că în raport de probele administrate în cauză, raportul de expertiză, de calitatea pârâtei de proiectant și de executant al lucrărilor de construcții, de obligațiile asumate prin art. 8 din contract, de procesul verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007, de procesele verbale de constatare încheiate ulterior, avându-se în vedere și dispozițiile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta numai la plata sumei de 63.835 lei și nu de 136.584 lei, sumă care reprezintă contravaloarea reală totală a reparațiilor pardoselii epoxidice.

Curtea a respins cererea reclamantei de obligare la plata sumei de 2.065 lei și de 4.626 lei, cu T.V.A., reținând că lucrarea respectivă nu a fost menționată ca deficiență și că părțile au constatat că aceste deficiențe au fost remediate. Curtea a apreciat că motivul trei de apel invocat de reclamantă este fondat in parte. În raport de art. 274 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pârâta și la plata sumei de 3.000 lei reprezentând onorariul expert. A respins cererea reclamantei privind valoarea reparațiilor efectuate pe cheltuiala sa întrucât nu a pus la dispoziție contractele încheiate cu terții pentru a dovedi lucrările efectuate de aceștia. împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta SC M.C.M.

SRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei sau respingerii acțiunii acesteia. După o prezentare a situației de fapt, recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: - Că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că deși instanța de apel a reținut corect că, contractul este legea părților în derularea raporturilor contractuale, aceasta a aplicat greșit art. 969 C. civ., în condițiile în care din probele administrate în cauză, nu se demonstrează întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, că nu se poate reține culpa sa în formarea porțiunilor de îngheț câtă vreme nu au fost montate instalațiile de frig, cu atât mai mult cu cât i-a învederat reclamantei defectele constatate și remediate, cât și neconformitățile pe care trebuia să le remedieze împreuna cu tehnologul de frig, că proiectarea instalației de frig nu a format obiectul contractului din 23 iunie 2004, iar potrivit anexei 2 la contractul de antreprenoriat f.n.

din 11 octombrie 2005, de achiziționare a echipamentelor de frig, a electrostivuitoarelor și rafturilor s-a ocupat chiar reclamanta. - Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost dezvoltat, arătându-se că în mod greșit instanța a interpretat actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În esență, recurenta a arătat că din coroborarea probelor administrate în cauză, minuta din 31 august 2004 din care rezultă că societatea sa nu s-a ocupat de instalația de frig, certificatul de garanție al vopselelor folosite eliberat de importator, raportul de expertiză din care rezultă că pardoseala expoxidică alunecă foarte tare în condiții de îngheț, contractul de proiectare, etc, instanța ar fi trebuit să constate fie că fapta culpabilă nu există, prin urmare deficiențele constatate nu-i pot fi imputate în lipsa unui contract de mentenanță, contract care nu a existat niciodată, fie că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.

A susținut că dreptul la acțiunea în pretenții a reclamantei a luat naștere odată cu constatările din anexa nr. 3 la procesul verbal de recepție finală, care a fost încheiată la 12 luni de la terminarea lucrărilor, astfel că ultima zi când acțiunea reclamantei putea fi introdusă, a fost 8 august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu, respectiv la 9 august 2010. Intimata-reclamantă SC E.G. SRL Constanța prin întâmpinarea depusă la data de 28 ianuarie 2014, a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în scris. Analizând recursul declarat de pârâta SC M.C.M.

.SRL București împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuție nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligațiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecății.

Astfel, este de necontestat că părțile au încheiat contractul menționat, în condițiile art. 969-970 C. civ. și că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar în cauză nu se poate reține că, instanța de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispozițiile art. 969 C. civ., în condițiile în care a dat eficiență tocmai clauzelor înserate de părți în contractul semnat.

Avându-se în vedere faptul că, în cauză s-a întocmit recepția la terminarea lucrărilor în sensul avut în vedere de părți la încheierea contractului, a devenit aplicabilă clauza contractuală care a atras obligația executantului de a remedia pe propria cheltuială defecțiunile de execuție constatate la recepția finală, de fapt la terminarea lucrărilor precum și în perioada de garanție și cum defecțiunile de execuție au fost identificate de procesul verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007 și anexei, avându-se în vedere și dispozițiile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, defecțiuni care nu au fost remediate, aceste lucrări au format obiectul contractului încheiat între reclamanta SC E.G.

SRL Constanța și pârâta SC M.C.M. .SRL București. Cum în procesul verbal de recepție s-au indicat lipsurile constatate, iar acestea nu au fost remediate de executant conform prevederilor legale și clauzelor contractuale, și cum recurenta pârâtă nu a efectuat lucrările în mod corespunzător, văzând dispozițiile art. 969 C. civ. și prevederile art. 22 și 23 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, ca urmare, în mod corect instanța de apel a reținut răspunderea contractuală a pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând contravaloarea totală a reparațiilor pardoselii epoxidice.

Totodată, se reține că, recurenta a subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greșită a probelor administrate în cauză de reclamantă, în sensul că acestea nu demonstrează întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, a culpei sale pentru formarea porțiunilor de îngheț a pardoselii epoxidice, câtă vreme nu a efectuat instalațiile de frig, a faptei ilicite ce a dus la executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale, ce nu pot fi analizate. Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc.

civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. De altfel nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit, în condițiile în care instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, ținând cont de clauzele contractuale stabilite de părți prin contractul încheiat, iar criticile formulate vizează interpretarea dată de instanța de apel probelor administrate de părți, iar nu interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății.

Nici critica prin care recurenta a susținut că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, față de data la care aceasta a luat naștere, odată cu constatările din Anexa nr. 3, care face parte integrantă din procesul verbal de recepție finală, care a fost încheiată la 12 luni de la terminarea lucrărilor, astfel că ultima zi când acțiunea reclamantei putea fi introdusă, a fost 8 august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu, respectiv la 9 august 2010, nu poate fi primită, acesta fiind pentru prima oară invocată în recurs, omisso medio. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.C.M. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.