ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

sub nr. 37976/3/2010, reclamanta SC E.G. SRL Constanța a chemat în judecată

pârâta SC M.C.M. SRL București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligată la plata sumei de 45.500 euro plus T.V.A., echivalent în lei la

cursul B.N.R. de la data plății și 4.626 lei plus T.V.A., cu titlu de despăgubiri.

Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, prin sentința

civila nr. 3688 din 22 martie 2012 a admis în parte acțiunea reclamantei SC E.G.

SRL Constanța și a obligat 'pârâta SC M.C.M. SRL București, la plata sumei de

63.835 lei reprezentând contravaloare reparații în cazul refacerii parțiale a

pardoselii epoxidice conform expertizei.

A obligat pârâta la plata sumei de 2.892,70 lei cheltuieli

de judecată reprezentând taxa de timbru.

A respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

A obligat reclamanta la plata sumei de 2982 lei onorariu

expert pentru dl G.I. A dat in debit reclamanta cu suma de 2.982 lei

reprezentând onorariu expert către Biroul Local de Expertize pentru expertul G.I.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Că între reclamantă, beneficiar și pârâtă, antreprenor, a

fost încheiat contractul de antrepriză din 11 octombrie 2005 pentru realizarea

unei hale frigorifice și birouri, instalații electrice, instalații apă canal,

instalații gaze, termoventilație și amenajări exterioare și că potrivit art. 8

din contract, pârâta s-a obligat să remedieze pe cheltuiala sa toate lucrările

necorespunzătoare calitativ.

S-a reținut fapta ilicită a pârâtei, care nu a executat

întocmai lucrările contractate și nu a efectuat remedierile stabilite prin

procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007, a proceselor

verbale încheiate ulterior, potrivit art. 8 și art. 15.2.3 din contract, pentru

a asigura buna funcționare a obiectivului, expertul desemnat în cauză

concluzionând că pârâta nu a aplicat soluțiile tehnice corespunzătoare.

A respins, celelalte pretenții ale reclamantei, reprezentând

valoarea reparațiilor pardoselii din gresie etaj 1, camera 1, ca nedovedite,

conform art. 998 C. civ.

Prin Decizia civilă nr. 384 din 12 octombrie 2012, Curtea de

Apel București, secția a Vl-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC

E.G. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 3688 din 22 martie 2012

pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, in contradictoriu cu

parata SC M.C.M. SRL București, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

obligat pârâta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând contravaloarea totală

a reparațiilor pardoselii epoxidice.

A obligat pârâta la plata sumei de 4.347,68 lei cheltuieli

de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A obligat pârâta Ia plata sumei de 1.032,99 lei.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut următoarele:

S-a reținut că în raport de probele administrate în cauză,

raportul de expertiză, de calitatea pârâtei de proiectant și de executant al

lucrărilor de construcții, de obligațiile asumate prin art. 8 din contract, de

procesul verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007, de procesele

verbale de constatare încheiate ulterior, avându-se în vedere și dispozițiile art.

30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a

lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, în mod greșit

instanța de fond a obligat pârâta numai la plata sumei de 63.835 lei și nu de

136.584 lei, sumă care reprezintă contravaloarea reală totală a reparațiilor

pardoselii epoxidice.

Curtea a respins cererea reclamantei de obligare la plata

sumei de 2.065 lei și de 4.626 lei, cu T.V.A., reținând că lucrarea respectivă

nu a fost menționată ca deficiență și că părțile au constatat că aceste

deficiențe au fost remediate.

Curtea a apreciat că motivul trei de apel invocat de

reclamantă este fondat in parte.

În raport de art. 274 alin. (2) C. proc. civ., a obligat

pârâta și la plata sumei de 3.000 lei reprezentând onorariul expert.

A respins cererea reclamantei privind valoarea reparațiilor

efectuate pe cheltuiala sa întrucât nu a pus la dispoziție contractele

încheiate cu terții pentru a dovedi lucrările efectuate de aceștia.

împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012,

pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a declarat recurs

pârâta SC M.C.M. SRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii excepției prescripției

dreptului la acțiune al reclamantei sau respingerii acțiunii acesteia.

După o prezentare a situației de fapt, recurenta pârâtă a

susținut în esență următoarele:

- Că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

deși instanța de apel a reținut corect că, contractul este legea părților în

derularea raporturilor contractuale, aceasta a aplicat greșit art. 969 C. civ.,

în condițiile în care din probele administrate în cauză, nu se demonstrează

întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, că nu se poate reține

culpa sa în formarea porțiunilor de îngheț câtă vreme nu au fost montate

instalațiile de frig, cu atât mai mult cu cât i-a învederat reclamantei

defectele constatate și remediate, cât și neconformitățile pe care trebuia să

le remedieze împreuna cu tehnologul de frig, că proiectarea instalației de frig

nu a format obiectul contractului din 23 iunie 2004, iar potrivit anexei 2 la

contractul de antreprenoriat f.n. din 11 octombrie 2005, de achiziționare a

echipamentelor de frig, a electrostivuitoarelor și rafturilor s-a ocupat chiar

reclamanta.

- Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. a fost dezvoltat, arătându-se că în mod greșit instanța a interpretat

actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

În esență, recurenta a arătat că din coroborarea probelor

administrate în cauză, minuta din 31 august 2004 din care rezultă că societatea

sa nu s-a ocupat de instalația de frig, certificatul de garanție al vopselelor

folosite eliberat de importator, raportul de expertiză din care rezultă că

pardoseala expoxidică alunecă foarte tare în condiții de îngheț, contractul de

proiectare, etc, instanța ar fi trebuit să constate fie că fapta culpabilă nu

există, prin urmare deficiențele constatate nu-i pot fi imputate în lipsa unui

contract de mentenanță, contract care nu a existat niciodată, fie că dreptul la

acțiune al reclamantei este prescris.

A susținut că dreptul la acțiunea în pretenții a reclamantei

a luat naștere odată cu constatările din anexa nr. 3 la procesul verbal de

recepție finală, care a fost încheiată la 12 luni de la terminarea lucrărilor,

astfel că ultima zi când acțiunea reclamantei putea fi introdusă, a fost 8

august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu, respectiv la 9 august

2010.

Intimata-reclamantă SC E.G. SRL Constanța prin întâmpinarea

depusă la data de 28 ianuarie 2014, a cerut respingerea recursului ca nefondat,

pentru motivele expuse în scris.

Analizând recursul declarat de pârâta SC M.C.M. .SRL București

împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunțata de Curtea

de Apel București, secția a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate

și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de

legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în

discuție nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea

obligațiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse

judecății.

Astfel, este de necontestat că părțile au încheiat

contractul menționat, în condițiile art. 969-970 C. civ. și că potrivit art. 969

C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,

dar în cauză nu se poate reține că, instanța de apel a încălcat principiul ce

se desprinde din dispozițiile art. 969 C. civ., în condițiile în care a dat

eficiență tocmai clauzelor înserate de părți în contractul semnat.

Avându-se în vedere faptul că, în cauză s-a întocmit

recepția la terminarea lucrărilor în sensul avut în vedere de părți la

încheierea contractului, a devenit aplicabilă clauza contractuală care a atras

obligația executantului de a remedia pe propria cheltuială defecțiunile de

execuție constatate la recepția finală, de fapt la terminarea lucrărilor precum

și în perioada de garanție și cum defecțiunile de execuție au fost identificate

de procesul verbal de recepție finală a lucrărilor din 8 august 2007 și anexei,

avându-se în vedere și dispozițiile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind

aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații

aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, defecțiuni care

nu au fost remediate, aceste lucrări au format obiectul contractului încheiat

între reclamanta SC E.G. SRL Constanța și pârâta SC M.C.M. .SRL București.

Cum în procesul verbal de recepție s-au indicat lipsurile

constatate, iar acestea nu au fost remediate de executant conform prevederilor

legale și clauzelor contractuale, și cum recurenta pârâtă nu a efectuat

lucrările în mod corespunzător, văzând dispozițiile art. 969 C. civ. și

prevederile art. 22 și 23 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de

construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, ca

urmare, în mod corect instanța de apel a reținut răspunderea contractuală a

pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând

contravaloarea totală a reparațiilor pardoselii epoxidice.

Totodată, se reține că, recurenta a subsumat acestui motiv

de recurs critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greșită a

probelor administrate în cauză de reclamantă, în sensul că acestea nu

demonstrează întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, a culpei

sale pentru formarea porțiunilor de îngheț a pardoselii epoxidice, câtă vreme

nu a efectuat instalațiile de frig, a faptei ilicite ce a dus la executarea

defectuoasă a obligațiilor contractuale, ce nu pot fi analizate.

Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează

nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de

nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în

care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în

cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune

respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele

impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care

instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

De altfel nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8

C. proc. civ. nu poate fi primit, în condițiile în care instanța de apel a

interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, ținând

cont de clauzele contractuale stabilite de părți prin contractul încheiat, iar

criticile formulate vizează interpretarea dată de instanța de apel probelor

administrate de părți, iar nu interpretarea greșită a unui act juridic dedus

judecății.

Nici critica prin care recurenta a susținut că dreptul la

acțiune al reclamantei este prescris, față de data la care aceasta a luat

naștere, odată cu constatările din Anexa nr. 3, care face parte integrantă din

procesul verbal de recepție finală, care a fost încheiată la 12 luni de la

terminarea lucrărilor, astfel că ultima zi când acțiunea reclamantei putea fi

introdusă, a fost 8 august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu,

respectiv la 9 august 2010, nu poate fi primită, acesta fiind pentru prima oară

invocată în recurs, omisso medio.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul

pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.C.M.

SRL București împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012,

pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.