ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comerciala, și precizată ulterior, reclamanta SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. Consulting Sprl B.F. a chemat în judecată pârâta SC P.V. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 55.826,40 euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză și arată că solicită dobânda legală în cuantum de 66.518,03 lei, calculată de la data de 01 decembrie 2008 până la data formulării cererii. Prin sentința civilă nr. 8301 din 12 iunie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis în parte cererea reclamantei SC E.I.

SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl B.F. astfel cum a fost formulată și precizată, a obligat pârâta SC P.V. SA București, să plătească reclamantei suma de 55.826,40 euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plății. A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei menționate (dobânda se va calcula la suma în lei) începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.840 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: Că între părți, la data de 28 mai 2008, s-a încheiat un contract de antrepriză între absenți, în modalitatea ofertă urmată de acceptare, potrivit căruia reclamanta urma să execute instalațiile H.V.A.C.

și sanitare în cadrul obiectivului W.G.P. clădirea H4, pentru o valoare globală, forfetară de 2.055.000 euro, în intervalul 02 iunie 2008 -01 decembrie 2008 și că pentru realizarea evaluării lucrărilor executate expertul a efectuat verificări în corpul H4, corp de clădire în discuție în prezenta cauză și, urmare a constatărilor faptice din teren, prin expertiza efectuată inițial și prin răspunsul la obiecțiuni, în final, expertul a concluzionat că valoarea rămasă de achitat este de 55.826,40 euro.

Tribunalul a reținut că reclamanta a procedat la executarea contractului până în luna septembrie 2008, că a fost dovedită executarea lucrărilor pretinse de reclamantă în cauză, atât prin raportul de expertiză întocmit cât și prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv corespondența electronică dintre părți, în special e-mail-ul din data de 30 octombrie 2008, prin care se recunoaște existența unui echipament deja instalat de reclamantă în corpul de clădire H4, că pârâta nu a achitat contravaloarea lucrărilor aferente lunii septembrie 2008, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 969 C. civ., astfel că pârâta datorează suma de 55.826,4 euro, ce urmează a fi plătită de pârâtă la cursul BNR din ziua plății, având în vedere calitatea de rezidenți în România a părților și dispozițiile Regulamentului B.N.R.

din 2005 privind regimul valutar. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei și la plata dobânzii legale aferente, tribunalul a apreciat cererea ca fiind întemeiată doar în parte, în sensul că pârâta datorează dobânda de la data pronunțării hotărârii, întrucât câtimea creanței nu rezulta din nici un înscris, fiind stabilită doar prin prezenta hotărâre, astfel că doar de la acest moment ea este o creanță certă, lichidă și exigibilă și ca atare, purtătoare de dobânzi. Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 494 din 10 decembrie 2012 a respins cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect. A respins apelul formulat de pârâta SC P.V. SA, București împotriva sentinței civile nr. 8301 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta SC E.I.

SRL prin lichidator B.F.J. consulting Sprl B.F. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Că pârâta prin adresele transmise pe e-mail la 15 octombrie 2008 și 30 octombrie 2008, a solicitat reclamantei modificarea convenției în condițiile menționate, iar cu adresa din 04 decembrie 2008, a notificat încetarea contractului de prestări servicii în construcții materializat în comanda înregistrată la SC P.V. SA la 28 mai 2008, ca urmare a acceptării ofertei SC E.I.

SRL și a expirării termenului de execuție a lucrărilor contractate la data de 01 decembrie 2008. Instanța a reținut în baza probelor administrate că, pârâta a recunoscut faptul că reclamanta i-a furnizat echipamente în prima etapă a lucrării, iar în a doua etapă a efectuat montajul acestora, iar în ceea ce privește obligata asigurării pazei pentru echipamentele aduse în șantier, s-a apreciat că potrivit scrisorii de comandă din 28 mai 2008, pe perioada desfășurării lucrării, responsabilitatea privind materialele si echipamentele reveneau executantului, însă, ulterior datei de 01 octombrie 2008, când au fost sistate lucrările, paza echipamentelor a revenit pârâtei și că în cuprinsul procesului verbal de constatare a stării de fapt din 20 noiembrie 2008 întocmit de către executor judecătoresc V.P., au fost menționate toate echipamentele care se aflau pe șantier la acea dată.

Instanța a reținut că la data de 28 noiembrie 2011, raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.M.L. a concluzionat că valoarea situației de lucrări din luna septembrie 2008 este de 88.377,16 euro, iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul a concluzionat că suma datorată de pârâtă este 55.826,40 euro, iar prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2012, a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâtă, cu motivarea că expertul a explicat concluziile sale, a prezentat constatările faptice din teren, inclusiv lucrările ce se regăsesc în subsolul construcției, argumentând concluziile la care a ajuns. Împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta SC P.V.

SA București, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În criticile formulate, recurenta după o prezentare a situației de fapt, a susținut în esență următoarele: - Că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens a susținut că instanța de apel a reținut greșit că societatea sa nu a achitat situația de lucrări pe luna septembrie, că datorează suma menționată în condițiile în care asigurarea pazei pe șantier îi revenea reclamantei, fără să aibă în vedere situația de fapt și probele administrate în cauză, cu referire la înscrisurile depuse la dosar și la expertiza tehnică efectuată în cauză, că a solicitat administrarea probei cu martori dar că instanța în mod nejustificat i-a respins-o, iar în ceea ce privește asigurarea pazei pe șantier, motivarea este contrară voinței părților. - I nvocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a susținut în esență că decizia instanței de apel este nelegală, în raport de prevederile art. 201, art. 969, 979 și 1073 C. civ., arătând că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, că suma la care a fost obligată a fost stabilită în baza unor situații de lucrări fictive, întrucât expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere toate lucrările executate și nici sumele achitate de societatea sa. A cerut să se constate nulitatea raportului de expertiză, care a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 201 C. proc. civ. Că, deși expertiza efectuată în cauză s-a admis la cererea societății sale, urmând să stabilească care sunt lucrările efectuate și care este valoarea acestora, apreciază că aceasta potrivit art. 105 C. proc.

civ., a fost întocmită cu neobservarea condiției de valabilitate și de fond ce rezultă din art. 201 C. proc. civ., în sensul că expertul avea obligația să răspundă numai la obiectivul stabilit de instanță și nu la ceea ce a considerat expertul. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24 ianuarie 2014, intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl București a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în scris. Analizând recursul declarat de pârâta SC P.V. SA București împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: - Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori stăine de natura pricinii. Înalta Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.

De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia recurată, analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care nu a fost reținută răspunderea pârâtei, ținând cont de obligațiile asumate de părți prin convenția încheiată în condițiile art. 969 C. civ. În ceea ce privește criticile prin care recurenta a susținut că decizia din apel a fost pronunțată fără să aibă în vedere situația de fapt și probele administrate în cauză, cu referire la înscrisurile depuse la dosar, că și în ceea ce privește asigurarea pazei pe șantier motivarea este contrară voinței părților, nefiind conformă deplasărilor în teren și actelor încheiate, că instanța în mod nejustificat i-a respins administrarea probei cu martori, că expertiza tehnică efectuată în cauză este părtinitoare, acestea sunt aspecte de netemeinicie care exced prezentului recurs, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuție nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligațiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecății. Astfel, este de necontestat că părțile au încheiat contractul menționat, în condițiile art. 969-970 C. civ. și că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar în cauză nu se poate reține că, instanța de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispozițiile art. 969 C. civ., în condițiile în care a dat eficiență tocmai clauzelor înserate de părți în contractul semnat.

Critica recurentei prin care a susținut că greșit s-a reținut culpa sa, în condițiile în care sumele la care a fost obligată la plată a fost stabilită în baza unor situații de lucrări fictive, fapt confirmat și de raportul de expertiză, că expertul nu a avut în vedere toate lucrările efectuate și nici sumele achitate de societatea sa, că instanța de judecată a achiesat în mod nelegal la opinia expertului, astfel că obligațiile părților trebuiau să fie stabilite în raport de contribuția fiecărei părți până la încetarea contractului nu poate fi primită. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, simplele referiri la dispozițiile legale privind derularea raporturilor dintre părți nu pot constitui motive de nelegalitate.

Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. Nici critica prin care recurenta a cerut să se constate nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât a fost făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 201 C. proc.

civ. nu poate fi primită față de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., întrucât pentru a fi valorificată pe calea recursului, trebuia să fi fost invocată in limine litis în fața instanței de fond, iar aceasta să o fi respins sau să fi omis să se pronunțe asupra ei, iar această neregularitate procedurală să fi fost reiterată fără succes în fața instanței de apel. Prin urmare, cum această nulitate relativă nu a fost invocată potrivit legii, neregularitatea actului de procedură a fost acoperit, astfel că ea nu mai poate fi ridicată de parte în această fază procesuală a recursului. În consecință, pentru considerentele reținute, cum decizia instanței de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta pârâtă SC P.V. SA București la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.V. SA București împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Obligă recurenta pârâtă SC P.V. SA București la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.