ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 25 iunie 2009, pe rolul Tribunalului București,
secția a Vl-a comerciala, și precizată ulterior, reclamanta SC E.I. SRL București
prin lichidator Judiciar B.F.J. Consulting Sprl B.F. a chemat în judecată
pârâta SC P.V. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
55.826,40 euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză și arată că
solicită dobânda legală în cuantum de 66.518,03 lei, calculată de la data de 01
decembrie 2008 până la data formulării cererii.
Prin
sentința civilă nr. 8301 din 12 iunie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a
civilă, a admis în parte cererea reclamantei SC E.I. SRL București prin
lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl B.F. astfel cum a fost formulată și
precizată, a obligat pârâta SC P.V. SA București, să plătească reclamantei suma
de 55.826,40 euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plății.
A
obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei
menționate (dobânda se va calcula la suma în lei) începând cu data pronunțării
prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului.
A
obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.840 lei, reprezentând
cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Că
între părți, la data de 28 mai 2008, s-a încheiat un contract de antrepriză
între absenți, în modalitatea ofertă urmată de acceptare, potrivit căruia
reclamanta urma să execute instalațiile H.V.A.C. și sanitare în cadrul
obiectivului W.G.P. clădirea H4, pentru o valoare globală, forfetară de
2.055.000 euro, în intervalul 02 iunie 2008 -01 decembrie 2008 și că pentru
realizarea evaluării lucrărilor executate expertul a efectuat verificări în
corpul H4, corp de clădire în discuție în prezenta cauză și, urmare a
constatărilor faptice din teren, prin expertiza efectuată inițial și prin
răspunsul la obiecțiuni, în final, expertul a concluzionat că valoarea rămasă
de achitat este de 55.826,40 euro.
Tribunalul a reținut că reclamanta a procedat la
executarea contractului până în luna septembrie 2008, că a fost dovedită
executarea lucrărilor pretinse de reclamantă în cauză, atât prin raportul de
expertiză întocmit cât și prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv
corespondența electronică dintre părți, în special e-mail-ul din data de 30
octombrie 2008, prin care se recunoaște existența unui echipament deja instalat
de reclamantă în corpul de clădire H4, că pârâta nu a achitat contravaloarea
lucrărilor aferente lunii septembrie 2008, că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 969 C. civ., astfel că pârâta datorează suma de 55.826,4
euro, ce urmează a fi plătită de pârâtă la cursul BNR din ziua plății, având în
vedere calitatea de rezidenți în România a părților și dispozițiile
Regulamentului B.N.R. din 2005 privind regimul valutar.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a
pârâtei și la plata dobânzii legale aferente, tribunalul a apreciat cererea ca
fiind întemeiată doar în parte, în sensul că pârâta datorează dobânda de la
data pronunțării hotărârii, întrucât câtimea creanței nu rezulta din nici un
înscris, fiind stabilită doar prin prezenta hotărâre, astfel că doar de la
acest moment ea este o creanță certă, lichidă și exigibilă și ca atare,
purtătoare de dobânzi.
Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia
civilă nr. 494 din 10 decembrie 2012 a respins cererea de suspendare ca fiind
rămasă fără obiect.
A
respins apelul formulat de pârâta SC P.V. SA, București împotriva sentinței
civile nr. 8301 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a
Vl-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta SC E.I. SRL prin lichidator B.F.J.
consulting Sprl B.F.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Că pârâta prin adresele transmise pe e-mail la 15
octombrie 2008 și 30 octombrie 2008, a solicitat reclamantei modificarea
convenției în condițiile menționate, iar cu adresa din 04 decembrie 2008, a
notificat încetarea contractului de prestări servicii în construcții
materializat în comanda înregistrată la SC P.V. SA la 28 mai 2008, ca urmare a
acceptării ofertei SC E.I. SRL și a expirării termenului de execuție a
lucrărilor contractate la data de 01 decembrie 2008.
Instanța a reținut în baza probelor administrate că,
pârâta a recunoscut faptul că reclamanta i-a furnizat echipamente în prima
etapă a lucrării, iar în a doua etapă a efectuat montajul acestora, iar în ceea
ce privește obligata asigurării pazei pentru echipamentele aduse în șantier,
s-a apreciat că potrivit scrisorii de comandă din 28 mai 2008, pe perioada
desfășurării lucrării, responsabilitatea privind materialele si echipamentele
reveneau executantului, însă, ulterior datei de 01 octombrie 2008, când au fost
sistate lucrările, paza echipamentelor a revenit pârâtei și că în cuprinsul
procesului verbal de constatare a stării de fapt din 20 noiembrie 2008 întocmit
de către executor judecătoresc V.P., au fost menționate toate echipamentele
care se aflau pe șantier la acea dată.
Instanța a reținut că la data de 28 noiembrie 2011,
raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.M.L. a concluzionat că
valoarea situației de lucrări din luna septembrie 2008 este de 88.377,16 euro,
iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul a concluzionat că suma datorată de
pârâtă este 55.826,40 euro, iar prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2012,
a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâtă, cu motivarea că
expertul a explicat concluziile sale, a prezentat constatările faptice din
teren, inclusiv lucrările ce se regăsesc în subsolul construcției, argumentând
concluziile la care a ajuns.
Împotriva
Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta SC P.V. SA București,
întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și
trimiterea cauzei spre rejudecare.
În
criticile formulate, recurenta după o prezentare a situației de fapt, a
susținut în esență următoarele:
-
Că decizia recurată nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive străine de natura
pricinii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În
acest sens a susținut că instanța de apel a reținut greșit că societatea sa nu
a achitat situația de lucrări pe luna septembrie, că datorează suma menționată
în condițiile în care asigurarea pazei pe șantier îi revenea reclamantei, fără
să aibă în vedere situația de fapt și probele administrate în cauză, cu
referire la înscrisurile depuse la dosar și la expertiza tehnică efectuată în
cauză, că a solicitat administrarea probei cu martori dar că instanța în mod
nejustificat i-a respins-o, iar în ceea ce privește asigurarea pazei pe
șantier, motivarea este contrară voinței părților.
-
I
nvocând motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut în esență că
decizia instanței de apel este nelegală, în raport de prevederile art. 201, art.
969, 979 și 1073 C. civ., arătând că reclamanta este cea care nu și-a
îndeplinit obligațiile contractuale, că suma la care a fost obligată a fost
stabilită în baza unor situații de lucrări fictive, întrucât expertiza
efectuată în cauză nu a avut în vedere toate lucrările executate și nici sumele
achitate de societatea sa.
A
cerut să se constate nulitatea raportului de expertiză, care a fost întocmit cu
încălcarea dispozițiilor art. 201 C. proc. civ.
Că, deși expertiza efectuată în cauză s-a admis la
cererea societății sale, urmând să stabilească care sunt lucrările efectuate și
care este valoarea acestora, apreciază că aceasta potrivit art. 105 C. proc. civ.,
a fost întocmită cu neobservarea condiției de valabilitate și de fond ce
rezultă din art. 201 C. proc. civ., în sensul că expertul avea obligația să răspundă
numai la obiectivul stabilit de instanță și nu la ceea ce a considerat
expertul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24 ianuarie 2014,
intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl
București a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în
scris.
Analizând
recursul declarat de pârâta SC P.V. SA București împotriva Deciziei civile nr. 494
din 10 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a
civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate,
ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că
recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
-
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea
unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori stăine
de natura pricinii.
Înalta
Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar
susținerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul
examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea
dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceasta
cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format
convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților,
în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.
De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de
apel a motivat detaliat decizia recurată, analizând criticile formulate în
apel, argumentând motivele pentru care nu a fost reținută răspunderea pârâtei,
ținând cont de obligațiile asumate de părți prin convenția încheiată în
condițiile art. 969 C. civ.
În
ceea ce privește criticile prin care recurenta a susținut că decizia din apel a
fost pronunțată fără să aibă în vedere situația de fapt și probele administrate
în cauză, cu referire la înscrisurile depuse la dosar, că și în ceea ce
privește asigurarea pazei pe șantier motivarea este contrară voinței părților,
nefiind conformă deplasărilor în teren și actelor încheiate, că instanța în mod
nejustificat i-a respins administrarea probei cu martori, că expertiza tehnică
efectuată în cauză este părtinitoare, acestea sunt aspecte de netemeinicie care
exced prezentului recurs, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C.
proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.
Motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci
când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu
aplicarea greșită a legii.
În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în
discuție nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligațiilor
asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecății.
Astfel,
este de necontestat că părțile au încheiat contractul menționat, în condițiile art.
969-970 C. civ. și că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante, dar în cauză nu se poate reține că,
instanța de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispozițiile art. 969
C. civ., în condițiile în care a dat eficiență tocmai clauzelor înserate de
părți în contractul semnat.
Critica recurentei prin care a susținut că greșit s-a
reținut culpa sa, în condițiile în care sumele la care a fost obligată la plată
a fost stabilită în baza unor situații de lucrări fictive, fapt confirmat și de
raportul de expertiză, că expertul nu a avut în vedere toate lucrările
efectuate și nici sumele achitate de societatea sa, că instanța de judecată a
achiesat în mod nelegal la opinia expertului, astfel că obligațiile părților
trebuiau să fie stabilite în raport de contribuția fiecărei părți până la
încetarea contractului nu poate fi primită.
Succesiunea
de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, simplele referiri la
dispozițiile legale privind derularea raporturilor dintre părți nu pot
constitui motive de nelegalitate.
Argumentele
aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în
concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază
nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze
materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de
recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie,
care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale
extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii
judecătorești recurate.
Nici critica prin care recurenta a cerut să se constate
nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât a fost făcut cu
încălcarea dispozițiilor art. 201 C. proc. civ. nu poate fi primită față de
prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., întrucât pentru a fi valorificată
pe calea recursului, trebuia să fi fost invocată in limine litis în fața
instanței de fond, iar aceasta să o fi respins sau să fi omis să se pronunțe
asupra ei, iar această neregularitate procedurală să fi fost reiterată fără
succes în fața instanței de apel.
Prin urmare, cum această nulitate relativă nu a fost
invocată potrivit legii, neregularitatea actului de procedură a fost acoperit,
astfel că ea nu mai poate fi ridicată de parte în această fază procesuală a
recursului.
În consecință, pentru considerentele reținute, cum
decizia instanței de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată
recurenta pârâtă SC P.V. SA București la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de
judecată către intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J.
consulting Sprl București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.V.
SA București împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.
Obligă
recurenta pârâtă SC P.V. SA București la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de
judecată către intimata SC E.I. SRL București prin lichidator Judiciar B.F.J.
consulting Sprl București.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.