ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4029/2013

HOTĂRÂRE
26.09.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4029/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 233 din 18 februarie 2008, Tribunalul Galați a respins ca nefondată cererea

de chemare în judecată înregistrată la data de 27 aprilie 2007, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și formulată de reclamantul M.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3907/121/2007 reclamantul M.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galați, anularea dispoziției nr.

3319/SR/22.03.2007 emisă de pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru

imobilul situat în Galați, str. A.I. și restituirea în natură sau prin

compensare prin acordarea unui teren similar ca valoare și amplasament.

În fapt, a susținut

că pârâta a respins restituirea în natură cu motivarea că imobilul este afectat

de lucrări de sistematizare (alee de acces, punct de colectare deșeuri

menajere) și s-au acordat despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea

nr. 247/2005. Reclamantul a considerat că raportul întocmit de pârâtă este

incomplet deoarece în cauză se putea dispune o restituire cel puțin parțială a

imobilului. S-a solicitat anularea dispoziției contestate și restituirea

imobilului în natură sau prin acordarea unui teren în compensare.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că reclamantul, în calitate de moștenitor al

bunicilor materni, care au avut în proprietate o suprafață de 400 mp teren

situat în mun. Galați, str. A.I., a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr.

10/2001, respectiv restituirea în natură a imobilului preluat abuziv sau

acordarea unui teren în compensare.

Restituirea în natură,

total sau parțial, este exclusă deoarece din raportul de expertiză imobiliară

efectuat în cauză rezultă că din cei 400 mp, 250 mp sunt ocupați de garaje, 63

mp sunt ocupați de un punct de colectare a gunoiului, iar restul de 87 mp

reprezintă o alee de acces.

Din schița anexă la

raportul de expertiză rezultă că o restituire parțială și în natură ar

determina o fărâmițare excesivă și neeconomicoasă a terenului. Amplasamentul

terenului de o parte și alta a aleii de acces și existența punctului de colectare

a gunoiului, și a aleii pietonale, constituie un impediment pentru restituirea

în natură deoarece s-ar aduce atingere unui interes colectiv.

Existența garajelor

pe o suprafață de 250 mp nu constituie în principiu un impediment pentru

restituirea în natură, însă modul în care este amplasat terenul sub garaje face

imposibilă o determinare clară și definitivă a proprietăților de natură să

genereze în viitor și alte litigii.

În condițiile în care

suprafața de teren de 250 mp nu constituie un trup unitar se constată că

restituirea în natură nu poate fi dispusă.

Cu privire, la cerea

reclamantului de restituire a imobilului prin acordarea unui teren în

compensare, tribunalul reține că o astfel de solicitare poate fi primită

deoarece pârâta și-a exprimat clar poziția cu privire la o eventuală restituire

prin compensare, astfel cum rezultă din precizările depuse la dosarul cauzei.

Acordarea unui teren

în compensare presupune identificarea unui teren, din domeniul privat al

municipiului Galați care să nu fie solicitat în condițiile Legii nr. 10/2001,

să nu fie acordat în compensare altor persoane și, respectiv, să nu facă

obiectul vreunui litigiu. În lipsa unei oferte clare și neechivoce din partea

deținătorului, tribunalul a reținut că nu se poate substitui consimțământul

deținătorului și nu se poate acorda reclamantului un imobil în compensare chiar

dacă această formă de despăgubire este preferabilă.

După două cicluri

procesuale, prin decizia civilă nr. 79 din 10 decembrie 2012, Curtea de Apel

Galați a admis apelul declarat de reclamantul M.T. împotriva sentinței civile

nr. 233 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a

schimbat-o astfel: a admis contestația formulată de contestatorul M.T..A anulat

Dispoziția nr. 3319/SR/2007 a Municipiului Galați prin Primar. A dispus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și în natură pe vechiul

amplasament. Pe cale de consecință: a acordat, în compensare și în natură,

suprafața de 301 mp delimitată de punctele j-e-l-m-f-g-h-i pe schița

suplimentului la expertiză efectuat în prezentul apel de d-na B. A menținut

măsura acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005 pentru restul de 99 mp.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că aspectele privind dovada dreptului de proprietate

pentru 400 m.p. în Galați, str. A.I. nr. 1, precum și a faptului că reclamantul

este persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. nr. 10/2001 sunt necontestate.

Prin probele

administrate în cauză s-a stabilit că din terenul de 400 mp, preluat abuziv de

la autorii reclamantului, o suprafață de 218 mp, delimitată de punctele

j-e-f-g-k-i din vechiul amplasament, poate fi restituită în natură. De

menționat că pe această suprafață sunt amplasate garajele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

care, potrivit deciziei nr. 6082/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

se încadrează la „construcții ușoare demontabile” și, pe cale de consecință,

terenul aferent acestora este restituibil în natură.

Apoi, o suprafață de

87 mp delimitată de punctele a, b, d, e, j, reprezintă o alee pietonală ce nu

poate fi restituită în natură în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2)

teza finală din Legea nr. 10/2001 (terenuri afectate de amenajări de utilitate

publică).

Apoi, suprafața de 63

mp, pe care se află platforma de gunoi, urmează să facă obiectul măsurilor

reparatorii echivalente, deoarece Primăria Galați a comunicat că nu are

posibilitatea să mute acest punct de colectare al deșeurilor menajere.

În continuarea

suprafeței de 281 mp ce se poate acorda în natură din vechiul amplasament s-a

identificat o suprafață de teren de 83 mp aferentă garajelor 7,8,9 ce poate fi

acordată în compensare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantul M.T., invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și pârâtul Municipiul Galați, prin Primar, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

- În dezvoltarea

criticilor formulate, reclamantul a susținut în esență, că hotărârea este

parțial nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

- Se apreciază că

suprafața de 63 mp, aflată pe vechiul amplasament, sub punctul de colectare a

gunoiului, trebuia să fie restituită în natură.

- Aceeași soluție de

restituire în natură pe vechiul amplasament, trebuia adoptată și cu privire la

suprafața de 32 mp teren, teren cuprins între punctele b-c-d.

- În dezvoltarea

criticilor formulate, pârâtul a susținut, în esență, că în aplicarea

dispozițiilor art. 10 din legea specială, trebuiau să fie avute în vedere și

alte împrejurări, precum: proximitatea punctului de colectare a gunoiului

menajer, rețelele subterane, prevederile Planului de Urbanism General, etc.

- Terenul pretins de

reclamant nu s-a aflat niciodată pe lista municipiului Galați. Acordarea în

compensare de bunuri sau servicii este stabilită prin lege ca o obligație a

unității deținătoare raportat la existența în patrimoniul unității notificate a

unor bunuri disponibile.

Examinând decizia

recurată, în raport de motive și de actele dosarului, Înalta Curte constată că

recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la

criticile comune ambelor recursuri, dezvoltate cadrul motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt

nefondate, urmând a fi respinse în baza următoarelor considerente.

Un principiu esențial

al Legii nr. 10/2001, consacrat încă de la primul articol al acestui act

normativ, este restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de

stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În același articol se

statuează la alin. (2) că „În cazurile în care restituirea în natură nu este

posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent”.

În contextul probator

al cauzei un mijloc cert în stabilirea situației de fapt și aflarea adevărului este

expertiza tehnică judiciară. În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară (Dosar

nr. 3907/121/2007 Tribunalul Galați). În rejudecare instanța de apel a dispus efectuarea

unui supliment la raportul de expertiză, cu privire la care părțile nu au formulat

obiecțiuni. (Dosarul nr. 10180/1/2010 - Curtea de Apel Galați).

Cu referire la suprafața

de teren solicitată de reclamant a fi restituită în natură, prin raportul de expertiză

s-a reținut că este ocupată de punctul de colectare a gunoiului. Aceasta fiind o

amenajare de utilitate publică în sensul pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 nu poate fi restituită în natură. Prin suplimentarea

probatoriului s-a lămurit situația de fapt și aceasta nu a relevat existența unui

teren din domeniul public sau privat al municipiului Galați de natură a fi restituit

în natură reclamantului.

Față de cele ce preced,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii

nr. 10/2001, iar criticile formulate atât de reclamant cât și de pârât vor fi înlăturate.

În ce privește celelalte

motive de recurs invocate de pârât și reglementate de dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. [„când, prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”] și de art.

304 pct. 7 C. proc. civ. („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”), se constată

că nu s-au dezvoltat critici încadrabile în conținutul acestor texte de lege, ele

fiind invocate formal.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs nu se circumscriu temeiurilor de drept

prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, în consecință, se vor respinge

recursurile declarate de reclamantul M.T. și pârâtul Municipiul Galați prin Primar,

împotriva deciziei civile nr. 79/A din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați,

secția I civilă.

Respinge recursurile declarate de reclamantul

M.T. și de pârâtul municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei civile nr. 79/A

din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați la 06 martie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Galați, anularea Dispoziției nr. 2464/SR din 24
ÎCCJ 2008-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5750/2008
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor civile de față: Adresându-se Tribunalului Galați, la 21 decembrie 2005, reclamanta M.O. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 2233/SR din 28 noiembrie
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8629/2009
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1490 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată în te
ÎCCJ 2010-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2010
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5539/121/2008, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta F.S. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiul
ÎCCJ 2010-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 830/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 16 iulie 2007, reclamanții T.N. și T.D. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galați, solicitând ca aceasta să fie obligată să se pronunțe, prin decizie motivată, asupra cereri
Sursă