ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, nr. 919/P/2009 din 3 septembrie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de „purtare abuzivă” prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. Prin actul de inculpare, s-au reținut în fapt următoarele. La data de 30 iulie 2008, în calitate de agent de poliție, inculpatul S.D. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate N.F., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, pentru ca aceasta să recunoască sustragerea unei sume de bani din locuința martorului M.P.

Probele administrate în faza de urmărire penală sunt declarațiile părții vătămate N.F., certificatul medico - legal nr. 1429/T din 08 august 2008 emis de Serviciul de Medicină - Legală Constanța, fișa medicală nr. 11090 din 4 august 2008 emisă de Spitalul Clinic Județean Constanța, adresa nr 28932 din 1 septembrie 2008 întocmită de I.P.J. Constanța, copia xerox a dosarului penal nr. 3608/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, declarațiile martorilor Ș.T., S.D.V., T.L., V.L., P.G., N.M., Z.V., D.L., H.N., M.M.A., procesul - verbal de confruntare din 18 martie 2010 dintre partea vătămată N.F. și martorul M.M.A. și declarațiile învinuitului S.D. Prin rezoluția din 23 septembrie 2009, procurorul a început urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „purtare abuzivă” prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

Conform procesului-verbal din 06 iulie 2010, procurorul i-a adus la cunoștință inculpatului, în prezența apărătorului ales, învinuirea și dreptul de a nu da declarații. La data de 30 august 2010, s-a procedat de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală, prilej cu care inculpatul a declarat că este nevinovat. În cursul judecății, inculpatul a beneficiat de asistență juridică calificată. în faza de judecată, s-au administrat următoarele mijloace de probă: audierea părților, - respectiv a inculpatului S.D. și a părții vătămate N.F., ascultarea martorilor V.L., T.L., P.G., S.D.V., Z.V., D.A., H.A., M.M.A., Ș.T., G.C., T.T., Ș.M., înscrisuri în circumstanțiere.

Având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin sentința penală nr. 456 din data de 25 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 11253/118/2010, îndreptată prin încheierea din 30 octombrie 2012, Tribunalul Constanța, a hotărât: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată, prin apărător. Admite din oficiu sesizarea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „purtare abuzivă” prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de „cercetare abuzivă” prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. în baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „purtare abuzivă” prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

în infracțiunea de „cercetare abuzivă” prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. în baza art. 266 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul S.D. la pedeapsa de 5 luni închisoare în baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 82 C. pen., stabilește termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani în baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii în baza art. 14 alin. (3) lit. b), art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.F. și obligă inculpatul alături de partea responsabilă civilmente I.P.J. Constanța către partea civilă la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale. Respinge cererea de despăgubiri materiale ca fiind neîntemeiată. în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.” Instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt și încadrare juridică a faptelor: În anul 2008, inculpatul S.D. era agent de poliție și îndeplinea funcția de șef de post la Postul de Politie din comuna Aliman județul Constanța. La data de 30 iulie 2008, în jurul orei 20, acesta s-a deplasat cu un autoturism marca Dacia de culoare albă condus de martorul M.M.A., nașul său de cununie, la domiciliul părții vătămate N.F.

din satul Vlahii și i-a solicitat acesteia să-l însoțească la sediul postului de poliție situat în comuna Aliman, pentru a da declarație deoarece era acuzată pentru sustragerea sumei de 1000 de lei din locuința cetățeanului M.P., tatăl martorului M.M.A..Deplasarea la postul de poliție s-a făcut cu autoturismul condus de martorul M.M.A., care apoi s-a întors în satul Vlahii pentru a-l aduce și pe tatăl său la postul de poliție întrucât partea vătămată N.F. a negat sustragerea sumei de bani de la M.P., inculpatul S.D. i-a aplicat mai multe lovituri cu bastonul peste mâini, picioare și spate și a tras-o de păr. Din certificatul medico-legal, nu rezultă leziuni datorate legării cu cătușele la mâini, aspect susținut de partea vătămată, dar neconfirmat de materialul probator.

După un timp, martorul M.M.A. a revenit la postul de poliție fără tatăl său, motivând că problemele acestuia de sănătate nu-i permit deplasarea și, deși partea vătămată N.F. susține că la acel moment era legată cu cătușele la mâini, acesta nici înainte de a pleca după tatăl său și nici la revenire nu a confirmat susținerile părții vătămate în sensul că în prezența acestuia inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu bastonul. Fără a-i solicita vreo declarație în legătură cu acuzația de furt, inculpatul S.D. i-a permis părții vătămate să părăsească postul de poliție. Potrivit declarației, părții vătămate N.F., în drum spre casă s-a întâlnit mai întâi cu martorul Ș.T.

și apoi cu martorul S.D.V., cărora Ie-a adus la cunoștință că fost agresată de inculpat la postul de poliție pentru a recunoaște sustragerea unei sume de bani din locuința lui M.P..Primul martor se deplasa cu un atelaj, iar cel de-al doilea cu o bicicletă și partea vătămată i-a rugat s-o ajute să ajungă acasă, arătând că acuza dureri mari în spate. Cei doi martori au confirmat susținerea părții vătămate, iar martorul Ș.T. a precizat în declarația olografă care se coroborează cu declarația părții vătămate, că a văzut-o pe aceasta ieșind de la postul de poliție, iar în momentul în care s-au întâlnit a constatat că N.F. plângea și acuza dureri în cursul cercetării judecătorești, martorul Ș.T. a arătat că a văzut-o pe partea vătămată în seara respectivă, se deplasa greoi ținându-se în zona toracică, plângea și I-a rugat pe martorul S.D.

să o transporte cu bicicleta întrucât îi este greu să se deplaseze singură. La rândul său, martorul S.D. a declarat că s-a întâlnit de două ori cu partea vătămată, prima dată în comuna Aliman, după ce aceasta a ieșit din postul de poliție și a doua oară pe drumul dintre această localitate și satul Vlahii. De fiecare dată, mergea aplecată și acuza durei în piept, în cursul cercetării judecătorești, martorul a mai arătat că în noaptea respectivă partea vătămată i-a spus că a fost lovită în postul de poliție, nu i-a spus de către cine, dar a doua zi, fiind vecin cu aceasta, i-a adus la cunoștință că fusese lovită de inculpatul S.D., fără a-i arăta leziunile, de față fiind și martora V.L., vecină cu aceștia.

După ce a părăsit postul de poliție, conform probelor aflate la dosar, cu puțin timp înainte de miezul nopții, partea vătămată a parcurs pe jos drumul de aproximativ 3 km dintre comuna Aliman și satul Vlahii, deoarece inculpatul S.D. nu și-a respectat promisiunea făcută acesteia inițial, de a o aduce acasă cu același mijloc de transport cu care s-a făcut deplasarea la postul de poliție. Partea vătămată a susținut totodată că, în drum spre casă, a fost din nou agresată fizic de inculpatul S.D., care a coborât din autoturismul condus de martorul M.M.A. cu care aceștia se întorceau spre satul Vlahii. Cu această ocazie, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu bastonul și a amenințat-o cu moartea dacă nu spune unde sunt banii și dacă aduce la cunoștința vreunei persoane agresiunea exercitată asupra sa.

În jurul orei 24:00 – 01:00, după ce a ajuns la domiciliu, partea vătămată N.F. a povestit despre cele întâmplate martorilor P.G., concubinul său și N.M., mama sa. Despre agresiunea exercitată asupra sa de către inculpat, partea vătămată a povestit și martorelor T.L. și V.L. care confirmă că au văzut mai multe echimoze pe spate și pe ambele mâini, precum și că din cauza loviturilor primite, N.F. nu s-a putut ridica din pat mai multe zile. În susținerile sale, partea vătămată a arătat constant că a fost de acord să-l însoțească pe șeful de post pentru a i se lua declarație în legătură cu așa zisa sustragere de la locuința lui M.P., dar nu l-a rugat pe inculpat să verifice ce cumpărături făcuse pe zi ci acesta, din proprie inițiativă s-a informat că și în seara respectivă achiziționase un pachet de țigări tot pe datorie.

A mai susținut partea vătămată că inculpatul a refuzat să-i ia declarația și pentru că nu a spus unde sunt bani lui M. a lovit-o circa 3 ore, a încuiat ușa, a amenințat-o că o să rămână în post pe timp de noapte, iar la ieșirea din post în jurul orelor 24:30, în fața restaurantului l-a găsit pe martorul Ș.T. care a văzut că prezenta dificultăți la deplasare și acuza dureri. Ulterior, l-a întâlnit pe martorul S.D. căruia i-a relatat ce se întâmplase. Partea vătămată a mai arătat că în cursul aceleași nopți, inculpatul însoțit de martorul M. a ajuns-o din urmă, i-a mai aplicat și alte lovituri cu bastonul și a lăsat-o în șanț. Cu privire la neprezentarea ulterioară la medic și la serviciul Urgență, partea civilă a arătat că a crezut că o să-i treacă fără examinare medicală și că avea și buletinul la preschimbat.

Inițial nu a formulat nici o plângere împotriva șefului de post și doar în momentul când a fost chemată pentru instrumentarea cauzei a formulat plângere. Declarațiile martorilor și ale părții vătămate cu privire la zonele corpului în care aceasta din urmă prezenta urme de violență se coroborează cu actul medico-legal nr. l429/T din 08 august 2008, conform căruia N.F. a suferit leziuni pe ambele brațe pe toată lungimea, pe torace posterior și coapsa stângă, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și care necesită pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale de la data producerii, respectiv 30 iulie 2008.Ca urmare a leziunilor suferite, la data de 04 august 2008, partea vătămată s-a prezentat la Spitalul Clinic de Urgență Constanța, fiind însoțită de martora Z.V., sora sa iar potrivit fișei medicale nr. 1090 din 04 august 2008, motivul prezentării înscris în fișă îl constituie agresiunea.

Fapta inculpatului S.D., care la data de 30 iulie 2008, în calitate de agent de poliție a exercitat acte de violență asupra părții vătămate N.F., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, pentru ca aceasta să recunoască sustragerea unei sume de bani din locuința numitului M.P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „cercetare abuzivă” prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. fapt pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „purtare abuzivă” prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de „cercetare abuzivă” de art. 266 alin. (2) C. pen. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea vătămată constituită și civilă N.F.

și inculpatul S.D. au declarat recurs. Apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a vizat individualizarea pedepsei, nejustificându-se în opinia procurorului reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. Pentru apelanta parte vătămată N.F., avocatul a criticat încadrarea juridică a faptei, apreciind că există infracțiunea de „tortură”, iar în ceea ce privește latura civilă a procesului penal, a solicitat majorarea daunelor morale. În apelul său, personal și prin apărător, inculpatul S.D. a solicitat achitarea, motivând că este nevinovat deoarece nu a lovit-o pe partea vătămată N.F. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelanți și din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea, a constatat următoarele: Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 21 Constituție. Neformulându-se critici cu privire la respectarea drepturilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, însă verificând din oficiu în limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul S.D.

a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată și a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, constatări medico-legale, cât și a probelor apărării-audierea sa, martori. Sub aspectul încadrării juridice a faptei, în art. 266 C. pen., legiuitorul a inclus conținutul a 2 infracțiuni: arestare nelegală și cercetare abuzivă. Conform art. 266 alin. (2) C. pen., constituie cercetare abuzivă „întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații”. În ce privește subiectul activ al infracțiunii s-a reținut că cercetarea abuzivă se comite întotdeauna de o persoană care are atribuții stricte în legătură cu activitatea de cercetare penală, anchetă penală ori judecată.Ca șef al unui post de poliție comunal, inculpatul S.D.

avea atribuții de cercetare penală conform adresei nr. 28932 din 01 septembrie 2008 a I.P.J. Constanța (fila 43 din dosarul de urmărire penală). Elementul material al laturii obiective, în cazul „cercetării abuzive” se prezintă printre altele și sub forma acțiunii de exercitare de violențe. Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, dar poate fi și materială, constând în producerea unor suferințe fizice sau morale persoanei cercetată abuziv. În cauză, violențele exercitate asupra părții vătămate de către inculpat pentru a o determina să facă declarații în legătură cu cercetarea furtului reclamat de un apropiat, violențe care au adus prejudicii nu numai actul de justiție, dar și integrității corporale a părții vătămate producându-i leziuni fizice și suferințe morale, s-a reținut că se circumscriu laturii obiective a faptei prevăzută de art. 266 aii.(2) C. pen.

între acțiunile efectuate de către inculpat și urmările produse-atingerea adusă relațiilor sociale vizând obținerea de către anchetatori a declarațiilor cu respectarea legii și îndeosebi a dreptului la apărare, precum și suferințele părții vătămate, s-a reținut că este evidentă legătura de cauzalitate. În ce privește latura subiectivă, s-a reținut că forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă. Ori, în condițiile în care de la început acțiunea de conducere a părții vătămate la postul de poliție a fost forțată, inculpatul exercitând asupra acesteia de la violențe psihice până ia cele fizice, a acționat cel puțin cu intenție indirectă prevăzută rezultatul acțiunilor sale chiar dacă nu l-a urmărit.

Prin urmare, fiind realizate ambele laturi, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „cercetare abuzivă” prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. Fapta de „tortură” susceptibilă de a fi pedepsită conform art. 267 1 C. pen. presupune un minimum de gravitate stabilit în raport de durata tratamentelor și efectele psihice sau psihologice asupra victimei. Criteriile sunt indicate și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare C.E.D.O.) cauza P. contra României s.a. Prin hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunțată în cauza B. contra României, C.E.D.O. reține „în ceea ce privește aprecierea gravității relelor tratamente, Curtea, amintește că aceasta este relativă prin natura sa;ea depinde de un ansamblu de împrejurări specifice speței, cum ar fi durata tratamentului sau efectele sale psihice ori psihologice și, în unele cazuri, de sexul,vârsta și starea de sănătate a victimei.

Atunci când o persoană este lipsită de libertate, folosirea forței fizice, în condițiile în care aceasta nu este determinată de comportamentul persoanei, aduce atingere demnității umane și constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de art. 3 din Convenție (Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale)”.Cum, partea vătămată nu era reținută, violențele au fost exercitate de inculpat într-un interval de timp scurt, fără intensitate, leziunile produse părții vătămate fiind superficiale raportat la numărul de 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, nu s-a putut susține că partea vătămată a fost supusă unor tratamente inumane grave, de natură să-i provoace suferințe fizice ori psihice acute, de durată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 267 1 C. pen.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen., printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei dat de modul de săvârșire, starea de pericol pentru siguranța cetățenilor și încrederea acestora în organele de anchetă penală parte a sistemului judiciar, leziunile fizice produse părții vătămate, pedeapsa de 5 luni închisoare s-a apreciat că este insuficientă să asigure reeducarea inculpatului, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate. De altfel, în condițiile în care inculpatul a fost sancționat disciplinar în 2 rânduri, nici până în prezent nu a înțeles că întreaga procedură aplicată părții vătămate nu a fost legală, s-a apreciat că nu este justificată aplicarea vreunei circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.

în consecință, critica formulată de către procuror și partea vătămată cu privire la individualizarea pedepsei s-a reținut că este întemeiată cu referire la cuantumul pedepsei. Dacă se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate, înlăturând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., circumstanțele personale ale inculpatului-are un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale -, crează convingerea că reeducarea acestuia se poate realiza fără executare, prin aplicarea art. 81 C. pen. Infracțiunea comisă de inculpat producând și un rezultat concretizat în leziunile prezentate de partea vătămată, conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., acțiunea civilă a fost exercitată în cauză de către apelanta parte civilă N.F.

alăturat acțiunii penale, formulând pretenții în sumă de 150.000 lei. Potrivit dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., nașterea atât a dreptului persoanei civile de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara, presupune în mod necesar existența unui prejudiciu. Alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracțiune părții constituită parte civilă. Partea civilă N.F.

a suferit un prejudiciu moral și pentru care este îndreptățită la o reparație echitabilă însă, raportat la durerea suferită din cauza violențelor exercitate de către inculpat, a traumei psihice provocată de comportamentul nedemn al inculpatului, suma de 1000 lei cu titlu de daune morale (determinată de către instanța de fond) s-a apreciat că este insuficientă să compenseze prejudiciul moral produs părții civile, impunându-se majorarea cuantumului acesteia la suma de 10.000 lei pentru a asigura o reparație echitabilă a suferințelor produse acesteia. Prin urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, și partea civilă N.F.

au fost admise și, desființată hotărârea atacată, s-a majorat cuantumul pedepsei și, pe cale de consecință, termenul de încercare, precum și cuantumul daunelor morale de la 1.000 lei la 10.000 lei. S-au menținut dispozițiile sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii. Pentru considerentele anterior expuse, criticile susținute de apelantul inculpat fiind apreciate ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul acestuia, și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., art. 193 C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, partea vătămată constituită și civilă N.F. și inculpatul S.D. au declarat recurs. Recurenta parte civilă N.F., nu și-a motivat recursul, iar, inculpatul S.D. a solicitat achitarea motivând că este nevinovat deoarece nu a lovit-o pe partea vătămată N.F. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 și 17 2 C. proc. pen., înalta Curte, va respinge recursurile ca nefondate,pentru următoarele considerente: Astfel, corect au reținut instanța de fond și instanța de apel, incidența în cauză a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., potrivit cărora, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; iar potrivit art. 52, art. 66 C. proc.

pen., vinovăția inculpatului este stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 21 Constituție. Pe baza probelor administrate în condiții de legalitate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești la fond, precum și în apel, a rezultat în fapt și în drept, că la data de 30 iulie 2008, sesizat de către M.P. cu privire la sustragerea unei sume de bani din locuință, inculpatul S.D. a condus-o, în calitate de agent de poliție-șeful postului de poliție Aliman, cu autoturismul martorului M.M.A. (fiul păgubașului), la sediul postului de poliție, pe partea vătămată N.F.

asupra căreia a exercitat acte de violență prin lovirea cu bastonul de cauciuc, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, pentru a recunoaște presupusul furt. în acest sens, sunt declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorului M.M.A. care au arătat că au condus-o pe partea vătămată de la locuința sa la postul de poliție pentru a da relații în legătură cu acuzația de sustragere;declarațiile martorilor H.N. și D.A. care au declarat că au văzut că partea vătămată era audiată de către inculpat într-un birou declarațiile martorilor Ș.T., S.D.V., P.G., care s-au întâlnit cu partea vătămată când se deplasa spre casă și acuza lovirea de către inculpat la sediul postului de poliție declarațiile martorelor V.L.

și Z.V. care au văzut leziunile prezentate de partea vătămată și au aflat că din cauza acestora, partea vătămată a stat la pat câteva zile; actele medicale, respectiv certificatul medico-legal nr. l429/T din 08 august 2008 și raportul de expertiză medico-legală nr. 251/A1 agresiuni/2012 din 18 septembrie 2012 potrivit cărora partea vătămată N.F. a suferit leziuni pe ambele antebrațe, pe fața dorsală a toracelui și coapsa stângă, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure (lovire activă), pot data din 30 iulie 2008 și au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Față de probele susmenționate, Înalta Curte reține că, inculpatul nu a reușit să răstoarne temeinicia acuzațiilor, apărarea sa fiind nesusținută de vreo probă sau argumente logice.

De altfel, aceleași apărări, inculpatul Ie-a formulat și în fața instanțelor inferioare, însă fără a fi însoțite de probe, ci doar de susținerile sale. în plus, pe lângă probele care dovedesc exercitarea violențelor de către inculpat, instanța de apel a avut în vedere și cadrul complet ilegal în care a acționat inculpatul, în sensul că s-a implicat și s-a deplasat la locuința părții vătămate însoțit de martorul M.M.A.

cu care era în relații apropiate, fiind explicabilă „poziția cooperantă a părții vătămate de a-i însoți la postul de poliție" singură, fără avocat nu numai că nu i-a adus la cunoștință părții vătămate drepturile pe care le avea, dar nici nu s-a asigurat că le știa sau să solicite prezența unui coleg ori a unui martor obiectiv care să asiste la discuții nu a indicat calitatea în care a fost invitată și condusă partea vătămată la poliție; ulterior, nu a luat minimum de măsuri pentru ca partea vătămată să se deplaseze în condiții de securitate la domiciliu mai ales că, potrivit declarațiilor martorilor Ș.T., S.D.V., reclama dureri declarațiile martorilor H.N. și D.A.

care au demonstrat prezența părții vătămate și a inculpatului la post, că atâta timp cât au observat ei nu s-au exercitat violențe, aceștia nefiind însă prezenți permanent la derularea incidentului, neconfirmând în totalitate susținerea apărării deoarece nu erau în același spațiu cu părțile, și nu există date certe că au asistat de la început până la sfârșitul întâlnirii dintre aceștia. Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta de cercetare abuzivă, în calitate de șef al unui post de poliție comunal, inculpatul S.D. avea atribuții de cercetare penală conform adresei nr. 28932 din 01 septembrie 2008 a I.P.J. Constanța (fila 43 din dosarul de urmărire penală), fapta fiind săvârșită sub forma exercitării de violențe asupra părții vătămate.

În speța de față, având în vedere violențele exercitate asupra părții vătămate de către inculpat pentru a o determina să facă declarații în legătură cu cercetarea furtului reclamat de un apropiat, violențe care au adus prejudicii nu numai actului de justiție, dar și integrității corporale a părții vătămate producându-i leziuni fizice și suferințe morale, se constată că în mod corect s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. Între acțiunile efectuate de către inculpat și urmările produse-atingerea adusă relațiilor sociale vizând obținerea de către anchetatori a declarațiilor cu nerespectarea legii și îndeosebi a dreptului la apărare, precum și suferințele părții vătămate, există legătura de cauzalitate.

Referitor la individualizarea pedepsei, având în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei dat de modul de săvârșire a acesteia, starea de pericol pentru siguranța cetățenilor și încrederea acestora în organele de anchetă penală, parte a sistemului judiciar, leziunile fizice produse părții vătămate, se apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare este suficientă să asigure reeducarea inculpatului, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate. De asemenea, Înalta Curte, reține că partea civilă N.F. a suferit un prejudiciu moral, pentru care este îndreptățită la o reparație echitabilă. Raportat și la durerea suferită din cauza violențelor exercitate de către inculpat, a traumei psihice provocată de comportamentul nedemn al inculpatului, suma de 10.000 lei a fost corect evaluată de către instanța de apel neimpunându-se majorarea acesteia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile formulate de către partea civilă N.F. și inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă N.F. și inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Anunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.