ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 229 din 22 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1317/118/2012, Tribunalul Constanța a dispus:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. reținută în sarcina inculpatului M.I.A., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.V. fără antecedente penale, pentru infracțiunea de omor calificat, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I.A. fără antecedente penale, pentru infracțiunea de omor calificat, la pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile I.N.C. și M.G.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. art. 1349 și următoarele C. civ. raportat la art. 1382 C. civ. a obligat inculpații C.A.V. și M.I.A. la plata, în solidar, a sumei de 7500 RON, reprezentând daune materiale, către părțile civile I.N. și M.G. și la plata a câte 25.000 euro, echivalentul în RON la data efectuării plății la cursul BNR, pentru fiecare parte civila, cu titlu de daune morale.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către M.G. a următoarelor bunuri ce au aparținut victimei: un telefon mobil marca N. (colet 1), obiecte de îmbrăcăminte, respectiv pantalon, bluză trening, tricou și șosete, o vestă din fâș, o pereche de pantofi tip sport marca R., obiecte cu care era îmbrăcată victima( colet nr. 5, 6, 7).

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a două scânduri smulse din gard (colet nr. 2) ce au fost folosite la comiterea faptei.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. a dispus distrugerea urmelor biologice aflate în coletul 3 și 4, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța, la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații C.A.V. și M.I.A. la plata a câte 3000 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin actul de inculpare s-a reținut că, în noaptea de 11/12 noiembrie 2011 în jurul orelor 03.00, pe fondul unei stări conflictuale ivite cu puțin timp în urmă și în baza unei înțelegeri intervenite între autori, inculpații C.A.V. și M.I.A. au aplicat victimei M.C.A., în timp ce se deplasa pe stradă spre domiciliul său din localitatea Adamclisi, mai multe lovituri cu câte o șipcă fiecare, smulsă dintr-un gard, cauzându-i leziuni de violență ce au condus în scurt timp la deces datorită stopului cardio-respirator central, urmare a hematomului extradural masiv, în baza unui traumatism cranian cu fractură de os temporal și de bază.

În susținerea actului de inculpare au fost invocate următoarele mijloace de proba:

- proces-verbal de sesizare;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto;

- proces-verbal de examinare a hainelor purtate de către victimă în momentul în care a fost agresionată de inculpați și planșe foto;

- proces-verbal de concluzii provizorii medico-legale;

- raport medico-legal de necropsie și planșe foto;

- declarație parte vătămată;

- declarații martori;

- procese-verbale de confruntare;

- copii de pe actele de urmărire penală din Dosarul nr. 4488/P/2oil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia privind pe înv. C.A.V. ș.a., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în vederea documentării profilului psihic violent al inculpatului din dosarul de bază;

- declarații inculpați;

În fața instanței inculpatul C.A.V. s-a prevalat de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că a recunoscut fapta așa cum a fost reținută prin actul de inculpare, a fost de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală și nu Ie-a contestat și nu a dorit să fie administrate alte probe.

Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a da eficiență dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., însă nu a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M.I.A., având în vedere că în cauză au fost formulate pretenții civile față de ambii inculpați, iar pentru buna înfăptuire a justiției nu este oportună disjungerea, cercetarea judecătorească vizându-l însă doar pe inculpatul M.I.A. care nu a înțeles să se prevaleze de aceleași dispoziții legale, fiind urmată procedura obișnuită în raport de acest inculpat.

Prin prisma probelor administrate în cauză în raport de inculpatul M.I.A. și ținând seama numai de probele administrate în faza de urmărire penală în ceea ce îi privește pe inculpatul C.A.V., instanța va reține următoarea situație de fapt, descrisă și prin actul de sesizare al instanței:

În seara zilei de 11 noiembrie 2011 inculpații M.l.A. și C.A.V. au mers împreună cu alți prieteni de-ai lor, printre care numiții F.C.I. și D.A. la Discoteca S. din loc. Adamclisi. Aici, inculpații s-au întâlnit și cu victima M.C.A., unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice au intrat în discuții contradictorii, întrucât victima i-ar fi împins în discotecă pe inculpatul C.A.V., creându-se o stare de animozitate între victimă și autori.

Pe fondul acestei stări tensionate create, inculpatul M.I.A. zis "I." s-a înțeles cu inculpatul C.A.V. să îl bată pe M.C.A. în momentul în care acesta se va deplasa spre domiciliul său.

În acest sens, inculpatul M.l.A. la terminarea programului de la discotecă, adică în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor trei fără un sfert i-a contactat pe numiții S.Ș. și S.M.A. de față fiind și martora C.G., solicitându-le- să-l ajute pe el și pe inculpatul C.A.V. să îl lovească pe M.C.A., dar aceștia au refuzat.

Cei doi inculpați, au urmărit victima când a plecat spre domiciliu, asigurându-se că a plecat singură, au cerut martorilor F.C.I. și D.A., să-i însoțească, mergând în urma acesteia.

La un moment dat, inculpații M.I.A. și C.A.V. au reperat victima și s-au apropiat de aceasta în fuga, s-au înarmat cu câte o șipcă smulsă din gardul împrejmuitor al unei locuințe din zonă, apoi au atacat-o simultan.

De precizat ca, victima a fost surprinsă de prezența celor doi și nu a avut timp să reacționeze, -fiindu-i aplicată de către inculpatul C.A.V. o lovitură din partea lateral-spate apoi când victima s-a întors, a fost lovită de M.I.A. tot cu scândura la nivelul capului, apoi cei doi inculpați au aplicat lovituri multiple tot la nivelul capului și al întregului corp, fapt ce a determinat căderea acesteia la sol.

Martorii F.C.I. și D.A. au încercat să-i împiedice pe cei doi inculpați să mai lovească, dar nu au reușit datorită furiei inculpaților.

Ulterior victima M.C.A. a fost abandonată în stradă, însă a reușit să ajungă până la domiciliu, ce se afla în apropiere, s-a întins pe patul din dormitorul său, unde a decedat și unde a fost găsită a doua zi de bunicul său, partea civilă M.G.

Inculpatul M.I.A. s-a deplasat după aceea la barul cunoscut sub numele "L.N.N.", unde a povestit martorilor P.C., C.M., O.I.I. și B.C.T., împrejurările în care el și inculpatul C.A.V. l-au agresat pe M.C.A., având remușcări că violențele exercitate ar putea conduce la moartea victimei.

Tot despre fapta sa, imediat după comitere, inculpatul M.I.A. a spus telefonic și prietenului său, S.M.A., aspect ce este cunoscut și de martorii S.Ș. și C.G.

Inculpații în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor prânzului auzind de decesul victimei M.C.A., nu s-au prezentat în fața autorităților, ci au contactat persoanele cunoscute și audiate că martori ulterior în cauză, au încercat sa le determine să nu aducă la cunoștință organelor de urmărire penală datele ce Ie dețin privind incriminarea lor.

Din raportul de constatare medico-legala nr. 690/a3/2011 din data de 31 ianuarie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Constanta reiese ca, moartea numitului M.C.A. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale urmare a unui traumatism cranian cu fractură de os temporal și de bază, leziunile putând fi produse prin lovire și zgâriere cu corpuri dure și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. în sângele recoltat de la cadavru s-a găsit o alcoolemie de 0,20g‰.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă, pe care instanța Ie-a avut în vedere la judecarea cauzei, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A.V., care s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. în sensul că a recunoscut fapta ce i s-a reținut prin rechizitoriu și nu contestă probele ce au fost administrate în această fază procesuală: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto unde a fost găsit cadavrul, pe pat întins și prezenta în zona pieptului, pe mâneca stângă, pe mâna dreaptă și pe lenjeria de pat multiple pete cu aspect de vomă, sub ochiul drept prezenta o excoriație și în zona superioară a nasului și tot excoriații prezenta și la degete și la încheietura mâinii drepte. La cca 30 de metri de locuința victimei s-au găsit doua scânduri, una de dimensiunile de 96/9/2 iar cealaltă cu dimensiunea de 98/9/2, identificate pe sol în gradina lui S.N., iar cu ocazia verificărilor s-a stabilit că lipsesc două scânduri din gardul locuinței lui F.I.; procesul-verbal din data de 14 noiembrie 2011, de examinare a vestimentației părții vătămate, respectiv a unei veste cu care se presupune ca a fost îmbrăcată victima în noaptea incidentului și care pe spate în zona exterioară a omoplatului drept se observa un număr de 4 urme de stratificare, suprapuse în forma literei V, cu deschidere spre mâna dreaptă, având lungime de 14 respectiv 26 cm și lungime de 2 respectiv 2,5 cm. Totodată la nivelul umărului drept cât și pe guler se observa urme de stratificare dinamice, iar la partea superioară a șoldului stâng, se observa urme de stratificare pe o suprafață de 19/17 cm, urmele descrise fiind de culoare albă ce par a fi de var; declarația martorului F.C.I., care a arătat că, în seara zilei de 11 noiembrie 2011 s-a deplasat din Constanta în localitatea Adamclisi, împreună cu prietenii săi la discotecă, unde au stat până în jurul orei 2,45, când au luat hotărârea de a pleca, mai mult la cererea lui M.I.A., care l-a chemat repede afară. Au ieșit deodată din discotecă și M.l. și D.A. l-au urmat pe C.A.V. ce se afla în fața lor la o distanță de 10 metri. La un moment dat, l-a văzut pe C.A.V. intrând în curtea unei locuințe din stânga, căutând ceva, apoi a ieșit și Ie-a cerut să facă liniște, apoi împreună cu M.I.A. s-au îndreptat spre gardul din dreapta, de unde au rupt câte o șipcă din gard și s-au îndreptat tiptil spre M.C.A., mascându-și deplasarea și de o remorcă de tractor ce era parcată pe stradă, și l-au atacat din spate, unul pe stânga și unul pe dreapta, victima încercând să se apere cu mâinile însă a fost lovită de cei doi cu șipcile pe tot corpul. Înainte de a începe să lovească victima, martorul D.A. a încercat să-i oprească mai întâi pe C. apoi pe M., pe care chiar l-a apucat de haină dar fără succes, apoi același martor a strigat să lase șipcile. Martorul nu a avut tăria de a interveni și a-i opri pe cei doi inculpați în acțiunea lor violentă. Nu a avut nicio discuție neprincipială cu victima în discotecă și nu-și explică declarația inculpatului C., mai ales că pe victimă nu o cunoștea și a văzut-o doar la momentul incidentului. Este sigur că a văzut cum cei doi inculpați au lovit victima cu șipcile pe suprafața întregului corp, de la cap până la picioare. Conflictul a durat aproximativ 3 minute, s-a întâmplat foarte repede. A doua zi seara s-a întâlnit cu C. în discotecă, s-a așezat lângă el și i-a sugerat să spună că, nu au fost acolo, că nu știe nimic, pentru că lui poate să-i taie și mâinile că nu recunoaște nimic și "Dacă e pușcărie, pușcărie sa fie!". A fost sunat și de mama lui M.I. și i-a cerut să meargă acasă să stea de vorbă, că sunt băieți tineri și nu are rost să facă pușcărie; Declarația martorului D.A. care a arătat că, la căminul UMC l-a cunoscut pe F.C.I., și au hotărât ca împreună să meargă la discotecă la Adamclisi. În discotecă, la un moment dat s-a creat o stare conflictuală între victimă și C.A.V., împingându-se unul în altul. În aceste împrejurări M.I. zis I. i-a dat două palme peste ceafa victimei, însă datorită intervenției persoanelor din jur conflictul s-a oprit. Ulterior, între cei doi s-a păstrat o stare necorespunzătoare, întrucât cei doi de la distanță își făceau semne obscene. În jurul orei 3.00, împreună cu F.C.I. au hotărât să plece acasă, însă la un moment dat l-a văzut pe M.I.A. că îl forța pe F. să-l urmeze, lucru ce l-a determinat să-l facă și el, întrucât veniseră împreună. În aceste momente inculpatul C.A.V. a spus "A plecat singur". Inculpații mergeau în fața lor la o distanță de 10 metri pe stradă, iar la un moment dat l-a văzut pe C. intrând într-o curte, căutând ceva pe jos, după care i-a spus lui M. că, îl vede, este singur. Cei doi inculpați s-au îndreptat către un gard de unde au smuls câte o șipcă, moment în care martorul a realizat intențiile celor doi, de a-I bate pe cel care era în fața lor la o distanță de cca 300 m. Văzând că inculpații vor să se apropie de cel pe care îl urmăreau fără să fie observați, martorul Ie-a cerut să se oprească și cu toate că l-a prins de haine pe inculpatul M.I.A., însă acesta s-a smuls din mâinile lui. Martorul Ie-a cerut inculpaților să nu lovească cu scândurile că îl omoară însă ei nu au ascultat. În încercarea de a scăpa inculpatul M. l-a zgâriat la mână cu scândura, existând și fotografii în acest sens. Martorul a fugit după cei doi inculpați, fără succes însă când s-au apropiat de victimă aceasta s-a întors, a auzit un schimb de înjurături, a văzut victima care s-a întors spre M.I., iar atunci a fost lovită cu scândura în cap lateral dreapta de inculpatul C., apoi a fost lovită tot în cap de inculpatul M. În momentul aplicării loviturilor cei doi au lovit victima cu scândura prin ținerea cu ambele mâini de capăt și martorul a intervenit din nou să nu-l mai lovească pentru că și-a dat seama ca situația este gravă. L-a tras pe inculpatul M. de lângă victimă, timp în care a văzut că victima încerca să se ridice de la sol, însă C.A. îl lovea cu pumnii și cu picioarele, lucru ce s-a repetat de câteva ori, ultima dată sfârșind printr-o acțiune violentă de lovire cu scândura de mai multe ori de la picioare până la cap. La un moment dat inculpatul M.I. l-a strigat pe martorul F., care era la o distanță mult mai mare, apoi au plecat, iar inculpatul C. a rămas lângă victimă. Martorul l-a întrebat pe inculpatul M. ce a avut cu victima iar atunci acesta i-a spus că cel bătut este M.A. cu care avusese o discuție în discotecă, spunând despre acesta că, în timp ce se aflau la bar, în discotecă, acesta l-ar fi scuipat pe față atât pe el cât și pe C.A., că victima merita să fie bătută pentru că, de-a lungul timpului s-a luat de mai multe ori de ei ca să-l cinstească. În continuare M. a sunat pe cineva, căruia i-a spus că l-a bătut pe M.A. cu șipca. În continuare, inculpatul M. l-a invitat pe martor și pe prietenul său la un bar, însă ei l-au refuzat. Mama inculpatului M. l-a sunat pe martor pentru a se întâlni, cerându-i să nu declare că și fiul său a lovit victima, să dea vina pe C., iar a doua zi s-au întâlnit întâmplător în discotecă cu C.A.V. care Ie-a spus că oricum, chiar dacă nu au participat și ei, vor fi luați toți patru, fiindcă s-a lăudat M. că, l-a bătut pe M.A. și mai bine ar fi să dea vina pe M. Martorul l-a întrebat ce a avut cu victima și cum a putut să o bată așa, acesta răspunzându-i că, bătaia primită de M.A. nu este nimic pe lângă cea primită de un alt băiat din Adamclisi, în urmă cu o săptămână, pe care îl bătuse cu o rangă, dar că acela nu a murit, s-a găsit acesta să moară. Le-a mai spus ca ar fi bine să spună că nu au fost acolo, deoarece "dacă pică el, ia el 10 ani, dar iau și ei 5"; declarația martorului P.C., care a arătat că, în noaptea de 11/12 noiembrie 2011, în jurul orei 2,0 - 3.00, în timp ce se afla cu martora C.M., prietena sa, a venit un băiat la masă, pe care a aflat că îI chema M.I.A., și care i-a spus ca l-a bătut foarte tare pe "T." și îi este frică că l-a omorât în bătaie. A doua zi a aflat de la prietena sa că, M.A. a fost omorât în bătaie; declarația martorei C.M. care a susținut că, a văzut când victima a plecat din bar, l-a văzut și pe inculpatul M.I. în acea seară, apoi a plecat și l-a mai văzut în jurul orelor 2.30 - 3.00, de această dată într-o stare avansată de ebrietate, vorbea întrerupt, părea abătut, trist, îngândurat. După puțin timp, a venit la masă în bar, și fără să fie întrebat i s-a adresat martorei cum că, l-a bătut foarte tare pe T., că acesta i-a cerut să-i dea de băut, el nu a vrut și T. l-a scuipat. Apoi, a devenit din ce în ce mai panicat, pentru că, îi era frică că l-a omorât pe T.; declarația martorei N.I.C., care a relatat că, este rudă cu victima și știe că aceasta a fost crescută de bunicii materni, după ce mama și-a întemeiat o altă familie. În ziua de 12 noiembrie 2011, a aflata că M.A. a fost găsit mort în casă, fapt ce a determinat-o să vorbească cu mai multe persoane la telefon, să afle ce s-a întâmplat. De la o cunoștință a sa a aflat că inculpații C. și M. l-au urmărit pe M.A. să-l bată, l-au ajuns din urma apoi l-au atacat cu niște scânduri smulse din gard; declarația martorului O.l.I. care a declarat că, a fost în acea seară în discotecă a văzut părțile din dosar, dar nu a văzut vreo stare conflictuală, iar mai târziu, când s-a întâlnit cu inculpatul M.I., acesta i s-a adresat: " Mamă, eu cu C. l-am făcut pe T., l-am bătut cu șipcile în cap, l-am bătut de l-am rupt."; declarația martorei C.G., care a arătat că, a fost în discotecă împreună cu S.Ș. și S.A., în timp ce stătea cu aceștia afară, M.I. zis I. Ii s-a adresat:" Haideți la bar la N., că am să bat pe cineva!". Martora nu a fost de acord și a mers cu cei doi într-o altă locație; declarația martorului S.M.A. care a arătat că, a văzut părțile în cauză la discotecă, dar nu a văzut o stare conflictuală între ei. În seara respectivă, în timp ce se pregăteau să plece acasă, a venit M.I.A. și Ie-a spus să meargă la un bar, să-l bată pe M.A. și pentru a-i convinge a spus că va merge și C.A.V. Nu l-a însoțit pe inculpat pentru că a plecat cu mașina cu alte persoane spre casă. După cca 5 min. a fost sunat pe telefon de inculpatul M. zis I. care i-a spus că, l-a bătut foarte tare pe M.C. zis T., că l-a bătut împreună cu C.A. cu niște scânduri rupte dintr-un gard. A doua zi a aflat de la colegii de muncă faptul că, M.A. a decedat; declarația martorului E.G. care a arătat că, deplasându-se pe stradă a găsit două scânduri rupte dintr-un gard, fără să știe ce s-a întâmplat; declarația martorei B.C.T. care a arătat că, în jurul orei 3.30 a venit în barul L.N.N. inculpatul M.I., care era în stare de ebrietate și care a spus că, l-a bătut rău de tot pe T. împreună cu C.V., că l-au lovit la nivelul capului și al umărului cu muchia șipcilor; declarația martorului F.l. care a precizat că îi cunoaște pe cei implicați, fiind administratorul discotecii, că victima era o persoană reținută, blândă, însă toți obișnuiau să consume băuturi alcoolice la discotecă. În jurul orei două, C.A. a venit la martor și i-a spus că, victima l-a stropit cu suc și că ar vrea să o bată, însă i-a pus în vedere să nu facă așa ceva pentru că altfel, va avea de-a face cu paznicii discotecii și atunci el l-a asigurat că nu va face nimic. De asemenea și victima a fost atenționată să nu facă nimic, să stea la locul lui și aceasta a promis că nu va face nici un scandal. În jurul orei 3,00 din discotecă a plecat C.A. și M.I. și presupune că mai înainte ar fi plecat și victima. A doua zi dimineața a aflat că victima a fost găsită decedată și acest lucru s-ar datora celor doi inculpați; declarația martorei M.M., sora inculpatului M.I., care a arătat că nu cunoaște să fi existat vreo stare conflictuală intre inculpat și victimă, că a doua zi după ce a auzit ce se discuta în sat l-a întrebat ce s-a întâmplat și acesta i-ar fi spus că a avut un conflict cu victima, tendința a fost să-I lovească însă nu l-a lovit, în schimb a lovit C.A.V. cu șipca de gard în cap și când a văzut cât de tare îl lovește a fugit; declarația mamei inculpatului M.I., M.A., ce a susținut că nu știe nimic de vreun conflict al fiului său cu victima, știe că acesta a plecat seara la discotecă și a venit a doua zi dimineața și s-a culcat; procesele-verbale de confruntare dintre C.M., C.G. și M.I.A.; copie după actele de cercetare penală efectuate în Dosarul nr. 4488/P/2011 având ca făptuitori pe C.A.V., C.I. și S.Ș., ce sunt reclamați de S.S. din comuna Deleni, cum că în seara de 1/2 august 2011 ar fi fost bătut de făptuitori și a depus o copie după actul medico-legal din care reiese că a suferit leziuni ce au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, ce s-au produs prin-lovire cu corp dur, unelte alungite.

Probele indicate mai sus se coroborează și cu declarația inculpatului C.A.V. de recunoaștere a învinuirii ce i se aduce, fără să conteste probele, declarația acestui inculpat dată în faza de urmărire penală fiind în sensul că, în seara respectivă a intrat în discuții neprincipiale cu M.C.A., care dorea să-i bată, în timp ce se deplasau spre casă. În aceste condiții el și cu M.I.A. au rupt câte o șipcă din gard și l-au atacat pe acesta, primul care a lovit victima a fost M., care i-a lovit cu șipca în zona capului din spate, iar ei l-ai lovit cu șipca în cap din față și i-a mai aplicat și două lovituri în zona picioarelor. Victima s-a ridicat de jos și a plecat spre locuința sa, apoi s-au despărțit cu toții. F.C. l-a lovit și el cu piciorul în cap. A doua zi a aflat ca M.A. a decedat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut fapta, fără rezerve.

În ceea ce privește dovedirea vinovăției inculpatului M.I.A. instanța a constatat că acesta nu a dorit să se prevaleze de aplicabilitatea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a uzat de dreptul la tăcere, însă în faza de urmărire penală acesta a susținut că, a fost în discoteca din Adamclisi, unde s-a întâlnit cu M.A. și cu care a avut o stare conflictuală, întrucât acesta, fără motiv, l-a scuipat. În jurul orei 2.00, a plecat din discotecă, împreuna cu F.C. și cu un alt coleg al acestuia, iar pe drum l-a găsit pe C.A., care la un moment dat a rupt din gard o scândură și a început să alerge după M.C., ce se afla pe aceeași stradă, dar înaintea lor. Văzând că, din gard a mai căzut o scândură, a luat și el în mană acea scândură și s-a îndreptat spre victimă. C. a aplicat o lovitură din spate în zona capului, victima a căzut la sol și atunci i-a aplicat și el o lovitură în zona picioarelor -, după care a plecat spre casă. C. a rămas lângă victimă și nu știe ce a făcut. În continuare, s-a despărțit de cei ce îl însoțeau și a mers într-un bar, iar a doua zi a aflat că victima a decedat.

După cum se poate sesiza, prin declarația sa, inculpatul M.I.A. a încercat, pe cât posibil să-și minimalizeze contribuția sa în acest incident, de la încercarea de a arăta că victima a avut o atitudine, necorespunzătoare, provocatoare, negarea declarațiilor martorilor care susțin teza potrivit căreia el a fost cel care căuta și alte persoane cu care să bată victima și până la ceea ce s-a întâmplat la locul faptei.

Toate aceste încercări ale inculpatului de a nu fie implicat în conflict și să nu fie legat de consecințe mai grave nu denotă decât nesinceritatea acestuia, având în vedere probele arătate mai sus și declarațiile martorilor din faza de urmărire penală ce au fost detaliate și care au fost menținute și în fața instanței, cu excepția unor aspecte mai puțin semnificative pe care martorii nu le-au mai putut preciza, dar care nu schimba cu nimic datele speței.

Martorul F.C. a susținut și în fața instanței că a văzut când inculpatul M. a lovit victima cu o șipcă în partea superioara a corpului, în zona capului, apoi a lovit victima și cu piciorul; victima nu a făcut nimic la momentul incidentului, de natură să-i determine pe cei doi să o lovească, cei doi inculpați veneau din spatele victimei, de la o distanță de cca 50 m.

Nu a intervenit în acel incident pentru că, i-a fost frică să nu fie lovit, de obicei evită să fie implicat în așa ceva. Martorul S.M.A. a confirmat că inculpatul M. i-a rugat pe cei din grupul lui să meargă să îl bată pe T., la plecarea din discotecă, apoi a fost sunat că l-a bătut cu șipca, urmând ca a doua zi când s-a aflat că victima a decedat și l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, inculpatul să-i spună ca nu i-a dat decât o palmă apoi a fugit, ca venea poliția. Martorul P.C. a confirmat că M.I. a venit în bar, a spus că a fost implicat într-un scandal și e posibil să fi omorât un băiat, T. Martorul D.A., a arătat că, pe drum inculpații C. și M. au luat câte o șipcă din gard, iar de la lumina stâlpului a văzut în față un băiat și atunci și-a dat seama că ei urmăresc pe acel băiat. Cei doi au fugit, iar el a încercat să pună mâna pe ei, să-i oprească. M. a tras mâna a fost zgâriat. Când au ajuns la cca 10 metri de victimă, aceasta și-a dat seama că e urmărită, s-a întors către cei doi care stăteau de o parte și de alta, victima s-a întors spre M., se înjurau și inculpatul C. i-a dat cu șipca în cap, după care a fost lovita de M. tot în cap cu șipca. Victima a căzut la pământ, C. îl lovea cu șipca iar M. îl lovea cu piciorul tot în cap, apoi M. a aruncat șipca din mână și a plecat pe același drum cu martorul, după puțin timp însă s-au despărțit. Motivul bătăii, după spusele lui M., a fost acela că în bar, victima l-a scuipat atât pe el cât și pe C. și tot timpul când se întâlneau îi cerea de băut.

Așadar, are mai puțină relevanță cine a lovit primul victima, ceea ce este decisiv în cauză este modul în care au reacționat și acționat inculpații în raport de victimă, în sensul că ambii inculpați au hotărât sa aplice o corecție victimei, inculpatul M.I. a dorit să caute și alți susținători. La plecarea din discotecă, pentru a fi pus în aplicare planul, inculpații s-au înarmat cu șipci rupte din gard și au lovit victima cu atâta putere cu acele șipci și cu picioarele până aceasta a căzut la pământ. După acest moment au continuat să lovească victima, iar primul care s-a îndepărtat a fost inculpatul M.I., care ulterior s-a asigurat că victima a putut părăsi locui incidentului, însă ulterior datorită loviturilor puternice din zona capului aceasta a decedat în propria locuință.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a apreciat că și fapta inculpatului M.I.A. a fost dovedită și se impune tragerea la răspundere penală a acestuia.

Nu se poate susține că, inculpații au fost provocați de victimă, astfel încât să fie reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece, chiar dacă s-ar lua în considerare și această variantă, nesusținută de probe, dar afirmată de inculpați, conflictul a avut loc în discotecă și părea ca s-a finalizat acolo, după cum susține și martorul F.I., inculpații și victima păreau că s-au împăcat, însă aceștia au acționat violent mult mai târziu și fără ca victima să poată reacționa în vreun fel. De altfel, acesta a fost și scopul inculpaților de a surprinde victima cu loviturile aplicate în cap cu corpuri dure.

Mai mult, starea de provocare presupune săvârșirea faptei sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, în cazul de față produsă prin atingerea gravă a demnității, celelalte variante neputând intra în discuție, însă inculpații nu au reacționat imediat la eventuala atitudine nepotrivită a victimei ci și-au pregătit un plan infracțional, alegându-și momentul potrivit când victima era singură, lipsită de ajutor, iar faptul că era în apropierea locuinței nu a ajutat-o cu nimic. De aici se poate trage concluzia că inculpații au reacționat atât de violent și a luat-o prin surprindere, astfel încât nu a avut altceva de făcut decât să îndure corecția aplicată de aceștia, fără a putea să reacționeze în vreun fel.

Nu orice altercație a părților poate fi considerată ca fiind act de provocare. Acesta trebuie să fie semnificativ și să înfrângă din voința inculpaților, deoarece altfel nu poate fi considerat decât unul din motivele care au stat la baza conflictului, soldat cu decesul unei persoane, mai exact motivația adoptată de inculpați cu privire la cele făcute de ei.

Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice reținută pentru inculpatul M.I.A. din infracțiunea de omor calificat, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., motivat de faptul că, rezultatul mai grav, decesul, s-a produs ca urmare a acțiunii intenționate a inculpaților și nu din culpa acestora. Inculpații au lovit victima, iar loviturile aplicate cu corpuri dure i-au produs leziuni incompatibile cu viața, fiind vizată preponderent zona capului. Aceste leziuni s-au produs prin lovire directă și nu datorită împrejurării că victima ar fi căzut la sol și în mod surprinzător pentru inculpați aceasta s-a lovit la cap și a murit. Inculpații și-au asumat în totalitate riscul că, orice om lovit cu putere în cap cu două șipci și cu picioarele, de către două persoane, ar putea deceda, rezultatul mai grav fiind evident în acest caz.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 229 din 22 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 1317/118/2012 au declarat apel inculpații M.I.A. și C.A.V.

Inculpatul M.I.A., prin apărător a criticat hotărârea fondului, în principal, pentru nelegalitate, respectiv pentru greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei dedusă judecății din art. 174 -175 lit. i) C. pen. în art. 183 C. pen. - motivat de declarațiile martorilor oculari, din care rezultă că inculpații s-au înțeles să-i aplice lovituri victimei și nicidecum să-i suprime viața, dar și față de relatările acestora, cum că victima s-a ridicat singură de la sol, a plecat de la locul faptei și a decedat acasă, la un interval de câteva ore de la incident.

Subsidiarul apelului formulat de inculpatul M.I.A., vizează reindividualizarea pedepsei în raport de concluziile referatului de evaluare psiho-socială care consemnează că acesta a avut un comportament exemplar până la comiterea faptei, este integrat social și are o familie unită.

În susținerile orale, apărătorul inculpatului C.A.V. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, față de circumstanțele reale de comitere a faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, tânăr în vârstă de 19 ani, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.

Prin Decizia penală nr. 167/P din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați M.I.A. și C.A.V. împotriva Sentinței penale nr. 229 din 22 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 1317/118/2012. în baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat/a art. 350 C. proc. pen. și la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților M.I.A. și C.A. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestul preventiv, pentru fiecare inculpat de la 22 mai 2012 la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 RON fiecare.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Constanța a constatat următoarele:

Atât organul de urmărire penală cât și Tribunalul Constanța, au reținut în mod corect și complet împrejurările în care s-a săvârșit fapta și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal.

S-a reținut că, în seara zilei de 11 noiembrie 2011, inculpații M.A. și C.A.V., împreună cu prietenii lor F.C.I. și D.A. au mers la discoteca" S." din localitatea Adamclisi, unde s-au întâlnit cu victima M.C.A., cu care au intrat în discuții contradictorii pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Urmare a stării tensionate create, inculpatul M.I.A. s-a înțeles cu inculpatul C.A.V. să bată victima, în momentul în care aceasta se va deplasa spre domiciliul său, scop în care, la terminarea programului de la discotecă, respectiv în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor trei fără un sfert, inculpatul M.I. i-a contactat pe martorii S.M.A. și S.Ș., în prezența martorei C.G., cerându-le să-i ajute pe el și pe C.V.A. să îI lovească pe M.C.A.

Cum, cei doi martori au refuzat, inculpații au urmărit victima când a părăsit discoteca, asigurându-se că a plecat singură spre domiciliu, solicitându-Ie martorilor F.C. și D.A. să-i însoțească. Cu toții au mers în urma victimei.

La un moment dat, inculpații au reperat victima, s-au apropiat de aceasta, în fugă și înarmându-se cu câte o șipcă smulsă din gradul unei locuințe din zonă, i-au aplicat lovituri. Primul care a acționat a fost inculpatul C.A.V., care a lovit-o din partea lateral - spate, iar când aceasta s-a întors a fost lovită de M.I.A. cu o scândură la nivelul capului, după care cei doi i-au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului și a întregului corp, ceea ce determinat căderea victimei la sol.

Deși martorii F. și D. au încercat să-i împiedice pe inculpați să mai lovească victima, nu au reușit. Abandonată în stradă, victima M.C.A. a ajuns ulterior la domiciliul său din apropiere s-a întins pe patul din dormitor, unde a decedat, fiind găsită a doua zi de bunicul său.

După abandonarea victimei, inculpatul M.I.A. s-a deplasat la barul cunoscut sub numele "L.N.N." și a povestit martorilor P.C., C.M., B.C.T., împrejurările în care, el și inculpatul C., l-au agresat pe M.C., manifestând remușcări că loviturile aplicate ar putea să ducă la moartea acestuia.

După comiterea faptei, același inculpat a povestit despre fapta sa, telefonic, și martorului S.M.A., prietenul său.

Auzind despre decesul victimei, în data de 12 noiembrie 2011, în jurul prânzului, inculpații au contactat martorii audiați ulterior în cauză și au încercat să-i determine să nu relateze organelor de urmărire penală cele cunoscute de ei.

La stabilirea acestei stări de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă, coroborate: raportul de constatare medico-legală nr. 690/a3/2011, întocmit la data de 31 ianuarie 2012 de Serviciul de Medicină Legală Constanța, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, procesul-verbal de examinare a vestimentației victimei din data de 14 noiembrie 2011,declarațiile martorilor D.A., F.C.I., P.C., C.M., N.I.C., O.I.I., C.G., S.M.A., E.G.F.I., procesele-verbale de confruntare dintre martorii C.M., C.G. și inculpatul M.I.A., precum și declarația inculpatului C.A.V., dată înainte de începerea cercetării judecătorești, prin care a recunoscut fapta de care este acuzat, cerând instanței ca judecata să se facă, exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpații M.I.A. și C.A.V. cu vinovăție în forma cerută de lege, în mod corect, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților pentru art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din probatoriul existent la dosar rezultă incidența agravantei de la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. -fapta fiind comisă în public, respectiv pe stradă.

În mod corect, a respins Tribunalul Constanța cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M.I. din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., câtă vreme din dovezile existente la dosar, reiese că, decesul victimei s-a produs ca urmare a acțiunii intenționate a inculpaților, în urma loviturilor aplicate cu corpuri dure, care au vizat zonă vitală - capul.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel Constanța a reținut că pedepsele de 19 ani închisoare, pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. aplicată inculpatului M.I.A., și cea de 14 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. - se înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

La stabilirea acestor pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea comisă, reduse cu o treime cu privire la inculpatul C.A.V., în temeiul disp. art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei, dar și persoana inculpaților, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea de apel a constatat că, pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiunii săvârșite, determinat de importanța valorii sociale ocrotite, de subliniat este gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comise, dat de circumstanțele reale arătate ce au evidențiat o agresivitate excesivă a inculpaților, care au aplicat victimei mai multe lovituri, în zone vitale (cu preponderență capul), cu câte o șipcă fiecare, smulsă dintr-un grad împrejmuitor din apropiere, cauzându-i leziuni de violență, care s-au soldat cu decesul victimei la scurt timp, datorită stopului cardio respirator central, urmare hematomului extradural masiv, în baza unui traumatism cranian cu fractură de os temporal și de bază.

S-a ținut seama și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, ambii tineri, cu vârste ce nu depășesc 20 ani, infractori primari, cu o conduită sinceră - inculpatul C.A.V., și parțial nesinceră- inculpatul M.I.A., care a recunoscut doar prezența sa la locul incidentului și o implicare minimă.

În raport de aceste elemente, Curtea de Apel Constanța a constatat că pedepsele aplicate inculpaților de instanța fondului sunt corect dozate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare - în regim privativ de libertate - sunt apte să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul și funcțiile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere și de reeducare a inculpaților, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către aceștia.

III. Împotriva acestei decizii penale, în termenul legal, au formulat recurs inculpații M.I.A. și C.A.V.

Inculpatul M.I.A. a criticat atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond și a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. acesta a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat o greșită încadrare juridică faptei săvârșite în condițiile în care inculpatul când a lovit victima nu a avut intenția de a suprima viața acesteia ci intenția a fost doar de a lovi victima. În această situație consideră că încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta este aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și nu infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., așa cum a fost reținut prin actul de sesizare și menținut de instanța de fond și de instanța de apel.

Atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de recurs a recunoscut săvârșirea faptei cu precizarea că nu a avut niciun moment intenția de a ucide victima, aspect care a determinat neaplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța pronunțând pedepse diferențiate pentru cei doi inculpați.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpatul M.I.A. a arătat că nu a avut probleme cu legea penală, este tânăr, se poate reintegra în societate, referatul de probațiune întocmit în cauză care arată că a avut un comportament exemplar până la comiterea faptei, este integrat social și are o familie unită, aspecte ce constituie circumstanțe atenuante, apte să conducă la diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul C.A.V. a criticat atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond și a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., arătând că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, uzând de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., considerând însă că pedeapsa aplicată este mult prea mare.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, apreciază nefondate recursurile declarate de inculpații M.I.A. și C.A.V., pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaților, stabilind fără dubiu existența faptei și forma de vinovăție cu care aceștia au acționat.

În seara zilei de 11 noiembrie 2011 inculpații M.I.A. și C.A.V. au mers împreună cu alți prieteni de-ai lor, printre care numiții F.C. și D.A. la Discoteca S. din loc. Adamclisi. Aici, inculpații s-au întâlnit cu victima M.C.A., unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice au intrat în discuții contradictorii, întrucât victima l-ar fi împins în discotecă pe inculpatul C.A.V., creându-se o stare de animozitate între victimă și autori.

Pe fondul acestei stări tensionate create, inculpatul M.I.A. zis "I." s-a înțeles cu inculpatul C.A.V. să îl bată pe M.C.A. în momentul în care acesta se va deplasa spre domiciliul său.

În jurul orelor 02.45, inculpatul M.l. i-a contactat pe numiții S.Ș. și S.M.A. de față fiind și martora C.G., solicitându-le să-l ajute pe el și pe inculpatul C.A. să îl bată pe M.C.A., dar aceștia au refuzat.

Cei doi inculpați, au urmărit victima când a plecat spre domiciliu, asigurându-se că a plecat singură, au cerut martorilor F.C.I. și D.A., să-i însoțească, mergând în urma acesteia.

Când inculpații M.I.A. și C.A.V. au reperat victima s-au înarmat cu câte o șipcă smulsă din gardul împrejmuitor al unei locuințe din zonă și s-au apropiat de aceasta în fugă, lovind-o simultan.

Fiind surprinsă de cei doi inculpați, victima nu a avut timp să reacționeze, fiindu-i aplicată de către inculpatul C.A.V. o lovitură din partea lateral-spate apoi, când s-a întors, a fost lovită de M.I.A. tot cu scândura la nivelul capului. În urma acestor lovituri victima a căzut, iar cei doi inculpați au continuat să lovească victima cu șipcile și cu picioarele pe întreaga suprafață a corpului precum și la nivelul capului.

Ulterior victima M.C.A. a fost abandonată în stradă, însă a reușit să ajungă până la domiciliu, ce se afla în apropiere, s-a întins pe patul din dormitorul său, unde a decedat, fiind găsită a doua zi de bunicul său, partea civilă M.G.

Inculpatul M.I.A. s-a deplasat după aceea la barul cunoscut sub numele "L.N.N.", unde a povestit martorilor P.C., C.M., O.l.I. și B.C.T., împrejurările în care el și inculpatul C.A.V. l-au agresat pe M.C.A., având remușcări că violențele exercitate ar putea conduce la moartea victimei.

Tot despre fapta sa, imediat după comitere, inculpatul M.I.A. a spus telefonic și prietenului său, S.M.A., aspect ce este cunoscut și de martorii S.Ș. și C.G.

Inculpații în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor prânzului auzind de decesul victimei M.C.A., nu s-au prezentat în fața autorităților, ci au contactat persoanele cunoscute și audiate ca martori ulterior în cauză, încercând să Ie determine să nu aducă la cunoștință organelor de urmărire penală datele ce Ie dețin privind incriminarea lor.

Această situație de fapt este susținută de întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală nr. 690/a3/2011, întocmit la data de 31 ianuarie 2012 de Serviciul de Medicină Legală - Constanța, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, procesul-verbal de examinare a vestimentației victimei din data de 14 noiembrie 2011. Declarațiile martorilor D.A., F.C.I., P.C., C.M., N.I.C., O.l.I., C.G., S.M.A., E.G.F.l., procesele-verbale de confruntare dintre martorii C.M., C.G. și inculpatul M.I.A., precum și declarația inculpatului C.A.V., dată înainte de începerea cercetării judecătorești, prin care a recunoscut fapta de care este acuzat, cerând instanței ca judecata să se facă, exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Martorul F.C. a susținut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că a văzut când inculpatul M. a lovit victima cu o șipcă în partea superioară a corpului, în zona capului, apoi a lovit victima și cu piciorul.

Martorul S.M.A. a confirmat că inculpatul M. i-a rugat pe cei din grupul lui să meargă să îI bată pe T., la plecarea din discotecă, apoi a fost sunat de către inculpatul M. care i-a spus că l-a bătut cu șipca, iar martorul P.C. a confirmat că M.I. a venit în bar, a spus că a fost implicat într-un scandal și e posibil să fi omorât un băiat.

Martorul D.A., a arătat că, pe drum inculpații C. și M. au luat câte o șipcă din gard, iar de la lumina stâlpului a văzut în față un băiat și atunci și-a dat seama că ei urmăresc pe acel băiat. Cei doi au fugit, iar el a încercat să pună mâna pe ei, să-i oprească. M. a tras mâna și a l-a zgâriat. Când victima, și-a dat seama că e urmărită, s-a întors către M., iar inculpatul C. i-a dat cu șipca în cap, după care a fost lovită de M. tot în cap cu șipca. Victima a căzut la pământ, timp în care inculpatul C. îl lovea cu șipca iar Inculpatul M. îI lovea cu piciorul tot în cap. Inculpatul M. a aruncat șipca din mână și a plecat pe același drum cu martorul, iar după puțin timp s-au despărțit.

În raport de declarațiile acestor martori, precum și în raport de constatările raportului de expertiză medico-legală rezultă fără putință de tăgadă că atât inculpatul C.A.V. cât și inculpatul M.I.A. au acționat cu intenție indirectă de a ucide victima, întrucât zonele vizate de către aceștia au fost zone vitale (capul victimei), astfel încât au acceptat producerea rezultatului faptelor săvârșite, respectiv decesul victimei.

În situația în care inculpatul M.I.A. ar fi urmărit doar exercitarea unei corecții constând în aplicarea câtorva lovituri, nu ar fi folosit un obiect apt să producă decesul victimei, ar fi lovit victima în zone ce nu ar fi putut să pună viața acesteia în pericol, iar intensitatea loviturilor aplicate ar fi fost mai redusă. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă cu certitudine că leziunile produse la nivelul cutiei craniene au fost produse prin loviri repetate, cu corpuri dure, cu o intensitate mare aspect ce exclude posibilitatea producerii acestora prin cădere și lovirea cu capul de un corp dur, așa cum a încercat inculpatul să prezinte situația de fapt.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței este corectă, astfel încât critica formulată de inculpatul M.I.A. este netemeinică, acesta acționând cu intenție indirectă pentru suprimarea vieții victimei prin loviturile aplicate acesteia la nivelul capului, lovituri care de altfel au produs decesul victimei câteva ore mai târziu.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte apreciază că pedepsele de 19 ani închisoare, pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. aplicată inculpatului M.I.A. și cea de 14 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., pentru art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. au fost stabilite cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

La stabilirea acestor pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea comisă, respectiv închisoare de la 15 ani la 25 ani pentru inculpatul M.I.A. și reduse cu o treime pentru inculpatul C.A.V., conform disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv de la 10 ani la 16 ani și 8 luni închisoare, gradul de pericol social al faptei dedus din numărul mare de loviturile aplicate victimei, intensitatea acestora și agresivitate excesivă a inculpaților, persoana inculpaților, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din datele ce caracterizează persoana inculpaților, instanța reține că aceștia sunt tineri, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul C.A.V. a avut