ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Constanța sa dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin.

(1) lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa

închisorii de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani,

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.M.

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. pe

durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului N.M.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de 13 ani

închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la

zi.

În baza art. 14 și art. 16

1

alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. și art. 313

din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul N.M. la plata sumei de 1.416,52 lei

cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, către partea civilă

Spitalul Municipal Medgidia și la plata sumei de 2193,51 lei către Spitalul

Clinic Județean de Urgență Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus

confiscarea specială a următoarelor corpuri delicte: plic sigilat, un satâr cu

lungimea de 33 cm; plic sigilat, un cuțit cu lungimea de 30 cm, cu lungimea

mânerului de 12 cm și lamă cu lungime 18 cm și lățime 3 cm, având inscripție B.

- inox; plic sigilat, un topor.

În

baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă

ridicate cu ocazia cercetărilor: plic nr. 1 conține probă biologică; plic nr. 2

conține probă biologică; plic nr. 3 conține probă biologică; plic nr. 4 conține

probă biologică; plic nr. 8 conține un papuc; plic nr. 9 conține un papuc; plic

nr. 1 conține un pachet de țigări și chibrituri; plic nr. 1 conține depozit

subunghial; plic nr. 1 conține depozit subunghial"

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond,

în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că prin

rechizitoriul nr. 1812/P/2011 din 19 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului N.M.

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)

rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina

inculpatului N.M., în esență, faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în

jurul orelor 18,30 - 19,00, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a

aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a

decedat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., încadrare ce se va completa făcându-se aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La instanța de fond la termenul de judecată din 23

noiembrie 2011, inculpatul N.M. a precizat că se prevalează de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reținută în

sarcina sa prin actul de sesizare, își însușește probele administrate în faza

de urmărire penală și solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora.

Totodată a arătat că este de acord cu acțiunile civile

promovate în cauză.

Instanța

a admis cererea formulată de inculpat întrucât din probele administrate rezultă

că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, motiv pentru care a

procedat la soluționarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art.

320

1

C. proc. pen.

S-a reținut că între cei trei frați, N.I., N.M. și N.G.

exista o stare conflictuală generată de motive subiective și întreținută

îndeosebi de N.M., cunoscut în localitate cu un comportament violent, mai ales

pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011 victima N.I.

și cu inculpatul N.M. au consumat băuturi alcoolice la locuința situată pe

strada Maramureș, de față fiind și concubinele acestora, C.M. și M.V., precum

și de mama lor N.A.

La un moment dat, aproximativ în jurul orelor 18,00

aflându-se în continuare la masă și consumând băuturi alcoolice, inculpatul i-a

formulat reproșuri victimei N.I., imputându-i printre altele că „ se crede

șmecher „ și că, odată tot o să-i facă el „un buzunar", în sensul că o să

îl taie cu cuțitul.

Pe fondul stării de ebrietate, rezultat al consumului

până în acel moment a două bidoane de vin a câte 2 litri, precum și aproape a

unui bidon de bere, victima N.I. a reacționat luând din curte un topor și

ieșind în stradă în așteptarea fratelui său.

În urma victimei a ieșit imediat concubina acestuia, C.M.

care l-a deposedat fără nici o greutate pe N.I. de topor afirmând că va merge

să-l ducă la organul de poliție.

Inculpatul N.M. a luat din casă un cuțit de bucătărie,

precum și un satâr, ieșind la rândul lui în stradă în fața casei, repezindu-se

la fratele său căruia i le-a pus la gât, reafirmându-și intenția de „a-i face

buzunarul".

Cei doi frați au început să se îmbrâncească, inculpatul

N.M. aplicându-i lui N.I. o lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului,

precum și o lovitură în zona superioară a toracelui, în partea stângă.

În timpul altercației victima N.I. a reușit într-o modalitate

oarecare să intre în posesia cuțitului cu care a fost înjunghiat și să-i aplice

la rândul lui și el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă

și hemitorace aceeași parte.

Inculpatul a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe

str. Mărășești a căzut pe asfalt, fiind ridicat în scurt timp de ambulanță care

l-a transportat la Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internat și i s-au

acordat îngrijiri medicale de specialitate.

Victima N.I. a încercat să revină în curtea locuinței,

însă datorită gravității loviturilor de cuțit primite, nu a mai reușit căzând

pe trotuar în apropierea porții de acces.

La fața locului s-a prezentat echipa operativă complexă

care a efectuat cercetarea criminalistică și a dispus transportarea cadavrului

în vederea efectuării necropsiei.

Așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie,

moartea victimei N.I. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave

consecutiv unei hemoragii interne și externe grave prin plagă înjunghiată

toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei, în sângele recoltat de la

cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45 gr o/oO.

La rândul lui, inculpatul a fost supus în timpul

spitalizării unei intervenții chirurgicale, diagnosticul operator fiind de

hemiperitoneu prin plagă înjunghiată transfîxiantă de bază hemitorace stâng cu

secțiune de diafragm, plagă înjunghiată unghi splenic al colonului, hemopneumotorax

stâng, plăgi înjunghiate la nivelul bazei hemitoracelui drept posterior

paravertebral drept și stâng regiunea toracică, bază hemitorace stâng

anterolateral, lombar stângă.

Situația de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, s-a

stabilit prin coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul

urmăririi penale: proces verbal de cercetare la fața locului, prin care s-au

fixat urmele infracțiunii, și planșa foto anexă; raportul medico - legal de

necropsie și planșa foto anexă, care a stabilit că moartea victimei N.I. a fost

violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne

și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng

și aortei. în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45

gr o/oO ; actele medicale legate de spitalizarea inculpatului; raport de

constatare medico legală din 04 octombrie 2011 al SML Constanța care, în urma

examinării inculpatului a stabilit că acesta a prezentat leziuni de violență ce

au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător care pot data din 13

septembrie 2011 și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus

vița victimei în primejdie; declarațiile martorilor T.C., C.M., N.A., M.V., M.D.,

C.I., N.G., și L.A.; fișa de cazier judiciar și documentele emise de

Judecătoria Medgidia; declarațiile inculpatului care, deși inițial nu a

recunoscut comiterea faptei, în fața instanței de judecată a recunoscut

situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

Cu privire la circumstanța atenuantă a provocării prev.

de art. 73 lit. b) C. pen. s-a constatat de către instanța de fond că aceasta

nu are aplicabilitate în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un

topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a

îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă.

Mai mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul

curții și l-a deposedat cu ușurință de topor (N.I. fiind într-o avansată stare

de ebrietate, potrivit alcoolemiei stabilite la 2,45 gr.0/00), iar în momentul

în care inculpatul a ieșit după victimă, aceasta nu avea asupra sa nici un

obiect vulnerant.

Mai mult, din actele dosarului a rezultat că victima

era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre deosebire de inculpat care

are de obicei o conduită agresivă, astfel cum rezultă atât din declarațiile

martorilor, dar și din antecedentele penale ale acestuia.

Simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenția

victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu

toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla inculpatul,

îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo acțiune

ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție puternică în psihicul

inculpatului.

Mai mult, din declarațiile celor două martore, C.M.

concubina victimei, dar și M.V., concubina inculpatului, rezultă fără echivoc

faptul că inculpatul a fost cel care a început șirul agresiunilor fizice,

aplicându-i chiar concubinei sale o palmă peste față și amenințându-și fratele N.I.

că îi face un „buzunar" ( în sensul că îl va înjunghia).

Referitor la rănile suferite de inculpat în timpul

altercației cu victima, este evident că agresiunea exercitată de N.I. împotriva

sa a fost una total defensivă, urmărind să se apere de atacul inculpatului,

folosind aceeași armă - cuțitul - cu care îl atacase fratele său, din probe rezultând

că singurul obiect vulnerant pe care l-a avut victima asupra sa era toporul de

care fusese însă deposedat de numita C.M., anterior momentului la care

inculpatul a declanșat atacul.

De

altfel, inculpatul a recunoscut situația de fapt reținută prin rechizitoriu și

anume că în timpul altercației victima N.I. a reușit într-o modalitate oarecare

să intre în posesia cuțitului cu care a fost înjunghiat și să-i aplice la

rândul lui și el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă și

hemitorace aceeași parte.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit

că, fapta inculpatului N.M. care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în

public, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe

lovituri de cuțit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a decedat, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin.

(1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a considerat că, se impune a se reține comiterea

infracțiunii și în condițiile prev. de lit. i) art. 175 C. pen., respectiv „în

public", având în vedere că infracțiunea s-a consumat în afara curții,

respectiv pe stradă, deci totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este

prezentă nici o persoană, în concordanță cu înțelesul stabilit prin art. 152 lit.

a) C. pen., de legiuitor.

În atare situație, în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174

alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b)

C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit.

c) și i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a comis cu

vinovăție sub forma intenției directe, în sensul că inculpatul a prevăzut și a

urmărit decesul victimei, atât în raport de obiectul vulnerant folosit, cuțit a

cărui lamă are lungimea de 18 cm și lățime 3 cm, apt să suprime viața unei

persoane, cât și de zonele vitale în care au fost aplicate loviturile de cuțit

- plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei.

Între acțiunile violente ale inculpatului și decesul

victimei există o legătură de cauzalitate directă, astfel cum rezultă din

raportul de constatare medico legală al Serviciului de Medicină Legală

Constanța.

La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și s-a ținut

seama și de antecedența penală a inculpatului în comiterea infracțiunilor de

violență în sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.

a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., iar prin sentința penală nr. 2639

din 29 decembrie 2010 a aceleiași instanțe la 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deci tot pentru infracțiuni de violență.

S-a ținut seama și de reducerea cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de

13 ani cu executarea în regim de detenție, urmărindu-se atât reeducarea

inculpatului, cât și prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei atitudini

corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. în

conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b)

C. pen.

Referitor la acțiunea civilă alăturată acțiunii penale,

s-a constatat că Spitalul Municipal Medgidia a solicitat obligarea inculpatului

la plata sumei de 1.416,52 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de

spitalizarea inculpatului în perioadele 13 septembrie 2011-15 septembrie 2011

și 23 septembrie 2011-28 septembrie 2011 în această unitate. În baza art. 14 și

art. 16

1

alin. (3) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C.

civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 1.416,52 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de

spitalizare - către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia și la plata sumei

de 2193,51 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul N.M.,

criticând-o pentru nelegalitate susținând că instanța de fond nu a reținut

circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în

condițiile în care, victima s-a înarmat cu un topor și a aplicat inculpatului

două lovituri de cuțit.

Prin decizia penală nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 Curtea

de Apel Constanța în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.M. împotriva sentinței

penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța. În

baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului N.M. În baza art. 383 alin. (2)

C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpatul N.M., de la 29

noiembrie 2011 la zi și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că în mod corect instanța

de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică, în acord cu

materialul probator administrat în cauză. A reținut în acest sens împrejurările

și modalitatea de comitere a faptei, prin folosirea la agresarea victimei a

unui cuțit, care, prin caracteristici, modul în care a fost folosit, numărul

loviturilor și zonele vizate, nu au mai lăsat nici o posibilitate victimei de a

fi salvată, comportamentul deosebit de violent al inculpatului, nu numai cu

victima dar și cu familia și cu ceilalți vecini. A mai reținut perseverența

infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni de violență prin care

se pune în pericol integritatea fizică și sănătatea persoanelor.

A constatat instanța de apel că numai comportamentul sincer

al inculpatului, în cursul cercetării judecătorești, nu poate conduce la

concluzia necesității reducerii cuantumului pedepsei, această circumstanță

fiind avută în vedere de instanța de fond la stabilirea unei pedepse orientată

spre minimul special prevăzut de textul incriminator, astfel cum a fost

stabilit prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul

a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și

a solicitat reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. c) C. pen. întrucât

din probele administrate, rezulta ca victima a avut o atitudine ofensiva când a

pus mâna pe acel topor. A susținut ca poate fi reținută scuza provocării și a

solicitat admiterea recursului, casarea decizie si reducerea pedepsei.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de

casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul

declarat inculpatul N.M. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat

întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de

instanța de fond și de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52

C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor calificat prevăzută

de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., urmările

produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv

dreptul la viață.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond

a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., și a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată

de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, și în conformitate cu

criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al

faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv

intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei, 27 ani, starea

de recidivă și antecedentele penale ale inculpatului în comiterea

infracțiunilor de violență, acesta fiind anterior condamnat pentru

infracțiunile prev. de art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen.,

comportamentul victimei care era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre

deosebire de inculpat care, de obicei avea o conduită agresivă, (așa cum

rezultă din declarațiile martorilor) și urmarea ireversibilă a faptei acestuia,

respectiv decesul victimei. Poziția de recunoaștere a faptei valorificată de

inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei,

astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a

recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost

stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o

individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a luat un

cuțit de bucătărie a cărui lamă avea o lungime de 18 cm, aplicându-i victimei N.I.,

fratele său, în vârstă de 27 ani, o lovitură de cuțit în partea stângă a

abdomenului precum și o lovitură în partea superioară a toracelui, astfel

încât, rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă de a suprima viața

victimei.

Înalta Curte constată că nu se impune reducerea

pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.,

avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului,

pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către

instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen.,

este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În condițiile aplicării disp. art. 320

1

C.

proc. pen., reținerea disp. art. 74 lit. c) C. pen. nu mai poate fi

valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar

însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Disp. art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu disp. art. 320

1

C.

proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine

favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât

comportamentul sincer.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind

reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., înalta Curte constată că nu

este întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză exercitării unor

violențe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoții

inculpatului și în acest mod să se declanșeze reacția sa de a-i aplica

loviturile cu cuțitul. Pentru a se putea reține starea de provocare este

necesară o comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat

un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a

îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă, fiind ulterior

deposedat de către concubina sa.

În mod corect a constatat instanța că simpla bănuială a

inculpatului cu privire la intenția victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp

cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea

unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în

mod obiectiv vreo acțiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție

puternică inculpatului. De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat

că primul care a proferat amenințări cu moartea la adresa victimei a fost

inculpatul, victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală

agresiune a inculpatului, aspect ce rezultă, fără dubiu din faptul că, victima,

după ce s-a înarmat, nu s-a repezit la inculpat ci, dimpotrivă, a ieșit pe

stradă, unde aștepta într-o atitudine defensivă.

Martora

C.M., prezentă la locul incidentului, a confirmat conflictul spontan dintre cei

doi frați, amenințarea proferată de inculpat la adresa victimei, faptul că,

după proferarea acestei amenințări la adresa sa, victima s-a înarmat cu un

topor și a ieșit în strada, însă martora l-a dezarmat. A susținut martora că,

inculpatul, l-a urmat pe victimă, după ce, în prealabil, s-a înarmat cu un

cuțit și cu un satâr, pe care i le-a pus la gât victimei și totodată că

inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul în piept și în

brațe, și că și victima l-a înțepat pe inculpat cu cuțitul.

Martora M.V., concubina inculpatului, confirmă

caracterul violent al acestuia, faptul că, în repetate rânduri inculpatul a

proferat amenințări cu moartea la adresa fratelui său, inclusiv în data de 13

septembrie 2011, după ce amândoi frații au consumat băuturi alcoolice, acesta

fiind și motivul pentru care victima s-a înarmat cu un topor și a ieșit în

stradă. Martora a perceput personal că inculpatul a ieșit în stradă având

asupra sa un satâr și un cuțit, proferând, din nou, amenințări la adresa

victimei că îl va omorî, însă martora nu a perceput ce s-a mai întâmplat în

continuare întrucât a plecat, cu precizarea că, la câteva minute a observat că

este urmărită de inculpat și a constatat că, acesta a căzut pe stradă având

două plăgi pe spate.

Totodată, s-a reținut că victima l-a lovit pe inculpat

după ce i se aplicaseră loviturile ce au condus la deces, după ce a reușit să

îl dezarmeze pe inculpat.

Astfel, fată de cele menționate se constată că a fost

respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată

inculpatului de 13 ani închisoare este adecvată situației de fapt și scopului

urmărit de legea penală.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum

și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de

către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva

deciziei penale nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării

preventive de la 28 septembrie la 15 martie 2012.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P

din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze

Penale cu Minori și de Familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și

arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la 15 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 martie 2012.