ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța sa dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.

la pedeapsa închisorii de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N.M. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de 13 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la zi. În baza art. 14 și art. 16 1 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul N.M. la plata sumei de 1.416,52 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia și la plata sumei de 2193,51 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor corpuri delicte: plic sigilat, un satâr cu lungimea de 33 cm; plic sigilat, un cuțit cu lungimea de 30 cm, cu lungimea mânerului de 12 cm și lamă cu lungime 18 cm și lățime 3 cm, având inscripție B. - inox; plic sigilat, un topor. În baza art. 109 C. proc.

pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor: plic nr. 1 conține probă biologică; plic nr. 2 conține probă biologică; plic nr. 3 conține probă biologică; plic nr. 4 conține probă biologică; plic nr. 8 conține un papuc; plic nr. 9 conține un papuc; plic nr. 1 conține un pachet de țigări și chibrituri; plic nr. 1 conține depozit subunghial; plic nr. 1 conține depozit subunghial" Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că prin rechizitoriul nr. 1812/P/2011 din 19 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului N.M.

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului N.M., în esență, faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a decedat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., încadrare ce se va completa făcându-se aplic. art. 37 lit. b) C. pen. La instanța de fond la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, inculpatul N.M.

a precizat că se prevalează de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora. Totodată a arătat că este de acord cu acțiunile civile promovate în cauză. Instanța a admis cererea formulată de inculpat întrucât din probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, motiv pentru care a procedat la soluționarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut că între cei trei frați, N.I., N.M.

și N.G. exista o stare conflictuală generată de motive subiective și întreținută îndeosebi de N.M., cunoscut în localitate cu un comportament violent, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice. În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011 victima N.I. și cu inculpatul N.M. au consumat băuturi alcoolice la locuința situată pe strada Maramureș, de față fiind și concubinele acestora, C.M. și M.V., precum și de mama lor N.A. La un moment dat, aproximativ în jurul orelor 18,00 aflându-se în continuare la masă și consumând băuturi alcoolice, inculpatul i-a formulat reproșuri victimei N.I., imputându-i printre altele că „ se crede șmecher „ și că, odată tot o să-i facă el „un buzunar", în sensul că o să îl taie cu cuțitul.

Pe fondul stării de ebrietate, rezultat al consumului până în acel moment a două bidoane de vin a câte 2 litri, precum și aproape a unui bidon de bere, victima N.I. a reacționat luând din curte un topor și ieșind în stradă în așteptarea fratelui său. În urma victimei a ieșit imediat concubina acestuia, C.M. care l-a deposedat fără nici o greutate pe N.I. de topor afirmând că va merge să-l ducă la organul de poliție. Inculpatul N.M. a luat din casă un cuțit de bucătărie, precum și un satâr, ieșind la rândul lui în stradă în fața casei, repezindu-se la fratele său căruia i le-a pus la gât, reafirmându-și intenția de „a-i face buzunarul". Cei doi frați au început să se îmbrâncească, inculpatul N.M.

aplicându-i lui N.I. o lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în zona superioară a toracelui, în partea stângă. În timpul altercației victima N.I. a reușit într-o modalitate oarecare să intre în posesia cuțitului cu care a fost înjunghiat și să-i aplice la rândul lui și el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă și hemitorace aceeași parte. Inculpatul a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe str. Mărășești a căzut pe asfalt, fiind ridicat în scurt timp de ambulanță care l-a transportat la Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate. Victima N.I. a încercat să revină în curtea locuinței, însă datorită gravității loviturilor de cuțit primite, nu a mai reușit căzând pe trotuar în apropierea porții de acces.

La fața locului s-a prezentat echipa operativă complexă care a efectuat cercetarea criminalistică și a dispus transportarea cadavrului în vederea efectuării necropsiei. Așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie, moartea victimei N.I. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei, în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45 gr o/oO. La rândul lui, inculpatul a fost supus în timpul spitalizării unei intervenții chirurgicale, diagnosticul operator fiind de hemiperitoneu prin plagă înjunghiată transfîxiantă de bază hemitorace stâng cu secțiune de diafragm, plagă înjunghiată unghi splenic al colonului, hemopneumotorax stâng, plăgi înjunghiate la nivelul bazei hemitoracelui drept posterior paravertebral drept și stâng regiunea toracică, bază hemitorace stâng anterolateral, lombar stângă.

Situația de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, s-a stabilit prin coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de cercetare la fața locului, prin care s-au fixat urmele infracțiunii, și planșa foto anexă; raportul medico - legal de necropsie și planșa foto anexă, care a stabilit că moartea victimei N.I. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei.

în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 2,45 gr o/oO ; actele medicale legate de spitalizarea inculpatului; raport de constatare medico legală din 04 octombrie 2011 al SML Constanța care, în urma examinării inculpatului a stabilit că acesta a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător care pot data din 13 septembrie 2011 și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus vița victimei în primejdie; declarațiile martorilor T.C., C.M., N.A., M.V., M.D., C.I., N.G., și L.A.; fișa de cazier judiciar și documentele emise de Judecătoria Medgidia; declarațiile inculpatului care, deși inițial nu a recunoscut comiterea faptei, în fața instanței de judecată a recunoscut situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

Cu privire la circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. s-a constatat de către instanța de fond că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă. Mai mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul curții și l-a deposedat cu ușurință de topor (N.I. fiind într-o avansată stare de ebrietate, potrivit alcoolemiei stabilite la 2,45 gr.0/00), iar în momentul în care inculpatul a ieșit după victimă, aceasta nu avea asupra sa nici un obiect vulnerant. Mai mult, din actele dosarului a rezultat că victima era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre deosebire de inculpat care are de obicei o conduită agresivă, astfel cum rezultă atât din declarațiile martorilor, dar și din antecedentele penale ale acestuia.

Simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenția victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo acțiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție puternică în psihicul inculpatului. Mai mult, din declarațiile celor două martore, C.M. concubina victimei, dar și M.V., concubina inculpatului, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul a fost cel care a început șirul agresiunilor fizice, aplicându-i chiar concubinei sale o palmă peste față și amenințându-și fratele N.I.

că îi face un „buzunar" ( în sensul că îl va înjunghia). Referitor la rănile suferite de inculpat în timpul altercației cu victima, este evident că agresiunea exercitată de N.I. împotriva sa a fost una total defensivă, urmărind să se apere de atacul inculpatului, folosind aceeași armă - cuțitul - cu care îl atacase fratele său, din probe rezultând că singurul obiect vulnerant pe care l-a avut victima asupra sa era toporul de care fusese însă deposedat de numita C.M., anterior momentului la care inculpatul a declanșat atacul. De altfel, inculpatul a recunoscut situația de fapt reținută prin rechizitoriu și anume că în timpul altercației victima N.I. a reușit într-o modalitate oarecare să intre în posesia cuțitului cu care a fost înjunghiat și să-i aplice la rândul lui și el fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă și hemitorace aceeași parte.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, fapta inculpatului N.M. care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în public, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său N.I. în urma cărora acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a considerat că, se impune a se reține comiterea infracțiunii și în condițiile prev. de lit. i) art. 175 C. pen., respectiv „în public", având în vedere că infracțiunea s-a consumat în afara curții, respectiv pe stradă, deci totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în concordanță cu înțelesul stabilit prin art. 152 lit. a) C. pen., de legiuitor.

În atare situație, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a comis cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul că inculpatul a prevăzut și a urmărit decesul victimei, atât în raport de obiectul vulnerant folosit, cuțit a cărui lamă are lungimea de 18 cm și lățime 3 cm, apt să suprime viața unei persoane, cât și de zonele vitale în care au fost aplicate loviturile de cuțit - plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei.

Între acțiunile violente ale inculpatului și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico legală al Serviciului de Medicină Legală Constanța. La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și s-a ținut seama și de antecedența penală a inculpatului în comiterea infracțiunilor de violență în sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., iar prin sentința penală nr. 2639 din 29 decembrie 2010 a aceleiași instanțe la 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deci tot pentru infracțiuni de violență.

S-a ținut seama și de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 13 ani cu executarea în regim de detenție, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. în conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. Referitor la acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, s-a constatat că Spitalul Municipal Medgidia a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.416,52 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea inculpatului în perioadele 13 septembrie 2011-15 septembrie 2011 și 23 septembrie 2011-28 septembrie 2011 în această unitate.

În baza art. 14 și art. 16 1 alin. (3) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.416,52 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia și la plata sumei de 2193,51 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul N.M., criticând-o pentru nelegalitate susținând că instanța de fond nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care, victima s-a înarmat cu un topor și a aplicat inculpatului două lovituri de cuțit. Prin decizia penală nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.M. împotriva sentinței penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului N.M. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpatul N.M., de la 29 noiembrie 2011 la zi și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică, în acord cu materialul probator administrat în cauză.

A reținut în acest sens împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, prin folosirea la agresarea victimei a unui cuțit, care, prin caracteristici, modul în care a fost folosit, numărul loviturilor și zonele vizate, nu au mai lăsat nici o posibilitate victimei de a fi salvată, comportamentul deosebit de violent al inculpatului, nu numai cu victima dar și cu familia și cu ceilalți vecini. A mai reținut perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni de violență prin care se pune în pericol integritatea fizică și sănătatea persoanelor.

A constatat instanța de apel că numai comportamentul sincer al inculpatului, în cursul cercetării judecătorești, nu poate conduce la concluzia necesității reducerii cuantumului pedepsei, această circumstanță fiind avută în vedere de instanța de fond la stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, astfel cum a fost stabilit prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. c) C. pen. întrucât din probele administrate, rezulta ca victima a avut o atitudine ofensiva când a pus mâna pe acel topor.

A susținut ca poate fi reținută scuza provocării și a solicitat admiterea recursului, casarea decizie si reducerea pedepsei. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul N.M. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., și a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, și în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei, 27 ani, starea de recidivă și antecedentele penale ale inculpatului în comiterea infracțiunilor de violență, acesta fiind anterior condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen., comportamentul victimei care era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre deosebire de inculpat care, de obicei avea o conduită agresivă, (așa cum rezultă din declarațiile martorilor) și urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv decesul victimei.

Poziția de recunoaștere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a luat un cuțit de bucătărie a cărui lamă avea o lungime de 18 cm, aplicându-i victimei N.I., fratele său, în vârstă de 27 ani, o lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului precum și o lovitură în partea superioară a toracelui, astfel încât, rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă de a suprima viața victimei. Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În condițiile aplicării disp. art. 320 1 C. proc. pen., reținerea disp. art. 74 lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Disp. art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu disp. art. 320 1 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer. În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., înalta Curte constată că nu este întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză exercitării unor violențe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoții inculpatului și în acest mod să se declanșeze reacția sa de a-i aplica loviturile cu cuțitul.

Pentru a se putea reține starea de provocare este necesară o comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă, fiind ulterior deposedat de către concubina sa. În mod corect a constatat instanța că simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenția victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo acțiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție puternică inculpatului.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat că primul care a proferat amenințări cu moartea la adresa victimei a fost inculpatul, victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală agresiune a inculpatului, aspect ce rezultă, fără dubiu din faptul că, victima, după ce s-a înarmat, nu s-a repezit la inculpat ci, dimpotrivă, a ieșit pe stradă, unde aștepta într-o atitudine defensivă. Martora C.M., prezentă la locul incidentului, a confirmat conflictul spontan dintre cei doi frați, amenințarea proferată de inculpat la adresa victimei, faptul că, după proferarea acestei amenințări la adresa sa, victima s-a înarmat cu un topor și a ieșit în strada, însă martora l-a dezarmat.

A susținut martora că, inculpatul, l-a urmat pe victimă, după ce, în prealabil, s-a înarmat cu un cuțit și cu un satâr, pe care i le-a pus la gât victimei și totodată că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul în piept și în brațe, și că și victima l-a înțepat pe inculpat cu cuțitul. Martora M.V., concubina inculpatului, confirmă caracterul violent al acestuia, faptul că, în repetate rânduri inculpatul a proferat amenințări cu moartea la adresa fratelui său, inclusiv în data de 13 septembrie 2011, după ce amândoi frații au consumat băuturi alcoolice, acesta fiind și motivul pentru care victima s-a înarmat cu un topor și a ieșit în stradă.

Martora a perceput personal că inculpatul a ieșit în stradă având asupra sa un satâr și un cuțit, proferând, din nou, amenințări la adresa victimei că îl va omorî, însă martora nu a perceput ce s-a mai întâmplat în continuare întrucât a plecat, cu precizarea că, la câteva minute a observat că este urmărită de inculpat și a constatat că, acesta a căzut pe stradă având două plăgi pe spate. Totodată, s-a reținut că victima l-a lovit pe inculpat după ce i se aplicaseră loviturile ce au condus la deces, după ce a reușit să îl dezarmeze pe inculpat. Astfel, fată de cele menționate se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2011 la 15 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.