ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3285/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 324 din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad s-au dispus următoarele:

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1), 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu, s-a dispus condamnarea inculpatului C.G., cu antecedente penale, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen., rap. la art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.E.F., recidivist, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 3 alin. (1), 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu, rap. la art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.I.N. (fostă A., fostă G.), fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1), 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu, s-a dispus condamnarea inculpatului C.M. (fost R.), fără antecedente penale, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (4), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1), 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu și art. 18 din Legea nr. 508/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului N.N.V., fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (4), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1), 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., prin schimbarea calificării juridice din rechizitoriu, rap. la art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului J.D., cu antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13, alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.V., fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64. lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților C.V., F.I.N., J.D. și N.N.V. pe durata unu termen de încercare de 4 ani pentru inculpații C.V. și F.I.N. și pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru inculpații J.D. și N.N.V..

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 C. pen. S-a dedus din pedepse durata reținerii din 4 iulie 2005 pentru inculpații J.D. și N.N.V. și din 7 iulie 2005 pentru inculpatul C.G.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpații C.G. și C.M. în folosul statului câte 10.500 euro sau contravaloarea în lei a valutei la data executării.

S-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează: 5.000 lei pe inculpatul C.G.; câte 4.000 lei pe inculpații C.M., J.D., F.I.N. și N.N.V.; câte 3.000 lei pe inculpații C.V. și C.E.F..

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița nr. 63 D/P/2005 din 22 decembrie 2005 înregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud la 23 decembrie 2005 au fost trimiși în judecată inculpații C.G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și a trei infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.: N.N.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 33 lit. a) C. pen.; J.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (4), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; C.E.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; F.I.N. (fostă A. și fostă G.) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., și prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Prin Încheierea nr. 2534 din 17 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Arad, iar prin Sentința penală nr. 265 din 16 iunie 2006 a Tribunalului Arad s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

După refacerea urmăririi penale, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița nr. 77 D/P/2006 înregistrat la instanță la data de 16 februarie 2007, au fost trimiși în judecată inculpații C.G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și a trei infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.E.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; F.I.N. (fostă A. și fostă G.) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., și prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M. (fost R.), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora prin actul de sesizare că după liberalizarea, la 1 ianuarie 2002, a regimului vizelor de ieșire din țară și intrare în țările membre UE a cetățenilor români, inculpații au ieșit din țară de mai multe ori și au efectuat deplasări pentru diferite perioade de timp în mai multe țări membre UE dar mai ales în Italia, comițând și fapte penale.

Astfel, la începutul anului 2003 inculpatul C.G., care locuia fără forme legale în orașul T. din Italia, unde deținea cu chirie un apartament în imobilul de pe strada "V.B." și o camera în imobilul de pe strada F., tot cu chirie, a cazat pe numiții M.S.-S. zis "P.", B.A.M. zisă "S.", D.A.A. zis "C." un tânăr poreclit "A.", un altul poreclit "G.", precum și pe G.L.E., zis "P.", pe care i-a organizat în două echipe și punându-le la dispoziție două autoturisme, îi trimitea pe diferite trasee având ca punct de pornire T. și ca punct de destinație diferite localități din împrejurimi, pentru a comite infracțiuni de furturi din magazine, iar bunurile astfel obținute prin furt le valorifica vânzându-le în cea mai mare parte unor cetățeni italieni, însușindu-și apoi banii astfel obținuți sau o parte dintre ele le expedia sub formă de pachet în țară. Unul dintre autoturisme - marca F. - era condus de învinuita G.I.N. iar celălalt autoturism - marca R. - era condus de un tânăr pe nume B.M.C., zis "B.", care nu a putut fi audiat în cauză întrucât este plecat în străinătate. În acea perioadă inculpatul C.G. era prieten intim cu învinuita G.I.N. - care locuia împreună cu ei în aceeași garsonieră de pe "V.B.".

Inculpatul se folosea de minori la comiterea infracțiunilor de furt pentru că, în situația în care ar fi fost prinși furând sau având bunuri furate asupra lor, după identificarea (prin fotografiere și amprentare) de către organele de poliție sau carabinieri, minorilor li se dădea drumul să plece, fără a fi arestați sau internați în centre de reeducare. Chiar dacă inculpatul se folosea și de majori - precum au fost martorii C.L.E., D.A.A. zis "C.", numitul B.M.C. (zis B.) ș.a., aceștia au fost instruiți de inculpat ca, în cazul depistării cu bunuri furate sau furând, în magazine, să-și dea date false privind identitatea și să indice o dată de naștere falsă din care să rezulte că erau minori, pentru a nu li se putea stabili adevărata identitate și a beneficia astfel de același regim favorabil aplicat minorilor.

Dintre minorii pe care inculpatul i-a recrutat și exploatat prin aducerea lor într-o situație de aservire și determinare la comiterea - aproape zilnic - a unor infracțiuni de furt din magazine, urmată de însușirea bunurilor și valorificarea lor de către inculpatul C.G., au fost identificați și audiați o parte dintre aceștia.

La data de 12 februarie 2003, minora D.M.C. s-a deplasat împreună cu sora sa D.I.A. în Italia, în orașul R. După ce a încercat să câștige bani, fie furând, fie jucând "alba-neagra" și nu a reușit, aflând că inculpatul C.G. zis "C.C." găzduiește minori pe care îi trimite să fure din magazine bunuri în favoarea sa, D.M., împreună cu prietenul său M.F.I. au luat legătura telefonic cu inculpatul întrebându-l dacă îi primește la el, pe ea ca hoț, iar pe prietenul său ca șofer, acesta acceptând. Minora și prietenul său au fost primiți și cazați de inculpat, în scopul exploatării minorei prin determinarea la comiterea unor infracțiuni de furt. În schimbul cazării inculpatul le-a pretins minorei și prietenului său o chirie de câte 50 euro/lună, iar minorei i-a promis că îi va da jumătate din valoarea de valorificare "la negru" a bunurilor furate, din care se vor reține cheltuielile de drum și plata șoferului, iar lui M.F.I. inculpatul i-a spus că îl va plăti cu 50 euro pentru fiecare zi în care ieșea pe traseu cu hoții la furat, fără să fie obligat să fure și el, condiții pe care atât minora cât și prietenul său le-au acceptat.

Inculpatul a repartizat pe persoana vătămată D.M.C. într-o echipă de hoți împreună cu numita B.A.C., tot minoră, pe care urma să le transporte pe trasee inculpata G.I.N. cu un autoturism.

Până la data de 6 mai 2003 cele două minore au efectuat deplasări aproape zilnic pe diferite trasee cu punct de plecare din T., cu autoturismul condus de inculpata G.I.N., sustrăgând bunuri din magazine (produse cosmetice, rezerve de lame de ras, creme de față, și corp, deodorante, telefoane celulare ș.a.) pe care la reîntoarcere le predau pe bază de "inventar" inculpatului C.G., care le-a valorificat la prețuri cuprinse între 30% și 50% din valoarea de vânzare în magazin a bunurilor respective, iar după întoarcerea inculpatei în țară, inculpatul le-a repartizat pe minorele D.M.C. și B.A.M. să meargă la furat pe trasee cu autoturismul condus de M.F.I., până în data de 13 mai 2003 când "echipa" a fost depistată de autoritățile din Italia.

Minora a apreciat că în perioada de aproximativ 2 luni de zile în care ea și B.A.C. au fost exploatate de inculpatul C.G. prin comiterea, aproape zilnic, de furturi din magazine, i-au predat inculpatului bunuri în valoare de cca. 10.000 euro, reținându-se că de pe urma exploatării minorei D.M.C., inculpatul și-a însușit în mod ilicit suma de cea. 5.000 euro.

S-a reținut, de asemenea, că în luna august 2003, inculpatul C.E.F. a cunoscut-o pe martora A.F.A., zisă "A." cu care a intrat în relație de concubinaj și pe minorul C.F.D. care locuia cu mama și tatăl său vitreg într-un apartament de pe aceeași scară și care era fugit de acasă din cauză că se certase cu tatăl său vitreg.

Auzind pe minor că ar vrea să plece la muncă în străinătate, inculpatul C. i-a spus că o să discute cu un prieten de-al lui care duce oameni la lucru în străinătate, astfel că a prezentat pe partea vătămată C.F.D. inculpatului C., deși știa cu ce fel de "lucru" se ocupă în străinătate inculpatul C.

Într-o altă zi, la începutul lunii septembrie 2003, inculpatul C.G. a fost contactat telefonic, pe mobil, de către martorul V.D.C. zis "B." și "G.", care i-a spus că are un vecin care ar vrea să meargă la el "la lucru" - referindu-se prin aceasta la partea vătămată P.M.C. - căruia i-a povestit despre perioada în care a fost la inculpat în T. și în care a acționat ca șofer pe mașina cu care transporta hoții la furat. De asemenea, minorul P.M.C. îi cunoștea atât pe M.S.S. zis "P." cât și pe D.A.A. zis "C." iar în perioada în care aceștia fuseseră în țară discutase și cu ei.

După rezolvarea formalităților cu pașaportul, în dimineața zilei de 18 septembrie 2003, inculpatul C.E.F. s-a deplasat împreună cu partea vătămată C.F.D. pentru a întâlni pe partea vătămată P.M.C., cele două părți vătămate plecând cu un autocar în orașul T., unde au fost așteptați de către inculpatul C.G. și de inculpatul C.M., zis "M.".

După ce inculpatul a achitat contravaloarea transportului pentru cei doi minori, i-a preluat în autoturismul A.R. cu numere de T. ce era condus de C.M. și s-a deplasat la locuința inculpatului din "V.B.", unde locuia și C.M.. Inculpatul le-a spus părților vătămate să-l asculte întocmai pe "M.", să facă tot ce le spune acesta și le-a precizat că timp de o lună de zile vor trebui să fure din magazine pentru ei ca să-și plătească datoriile pe care le au față de el pentru pașaport și drum, iar după aceea vor împărți pe din două câștigul obținut din bunurile furate. Nici unul dintre cei doi minori nu a comentat nimic referitor la "sarcinile" trasate de inculpat, deși, potrivit declarației sale, C.F.D. nu se aștepta să fie pus să fure bunuri din magazine. După scurt timp inculpatul C.G. a plecat lăsându-i pe cei doi minori "în custodia" lui C.M., zis "M.". După ce părțile vătămate au fost preluate de către C.M., acesta i-a obligat pe cei doi minori să meargă la furat împreună cu el pe traseele stabilite de el. C.M. îi transporta cu autoturismul pe cei doi minori, pe diferite trasee cu punct de plecare din T. și reîntoarcere seara în același loc, după care intra în magazine împreună cu minorii și le arăta ce bunuri să fure - ca de exemplu: creme de față și corp, uleiuri de corp, farduri, rujuri, lame de bărbierit ș.a - la început în magazine în care produsele nu erau protejate antifurt. Timp de aprox. 2 săptămâni de zile cei doi minori au furat aproape zilnic din magazine situate în diferite localități din jurul orașului T., timp în care inculpatul C.C. ținea legătura cu C.M. telefonic. Pentru că C.M. era mereu nemulțumit de cei doi minori pentru cât au furat, "îi reclama" inculpatului, motiv pentru care inculpatul îi spunea lui C.M. "să le scoată ficații"- adică să-i bată rău. Numitul C.M. le controla minorilor fiecare mișcare și nu le dădea voie să mănânce alte alimente din frigider decât cele stabilite de el, iar dacă minorii îndrăzneau să-i încalce regulile "erau amendați", adică sancționați cu diferite sume de bani.

După circa două săptămâni de zile în care părțile vătămate C.F.D. și P.M.C. au fost exploatați prin obligarea la comiterea de furturi din magazine, sustrăgând bunuri în valoare totală de cca 6.000 euro - pe care le-au predat lui C.M., de la care nu au primit nici un ban - și datorită regimului de teroare și aservire totală în care erau ținuți de acesta, părțile vătămate s-au hotărât să fugă de la "M.", înțelegându-se să se lase prinși cu bunuri furate asupra lor, ceea ce s-a și întâmplat într-o zi din cursul lunii octombrie 2003, când cei doi minori au atras atenția asupra lor după ce furaseră bunuri și astfel au fost prinși de agenții de pază ai magazinului și predați organelor de poliție care i-au internat într-un centru de minori din Genoa.

În 15 noiembrie 2003, minorul S.N.M., zis "Ș.", prin intermediul numitului P.L., care a discutat cu inculpatul C. despre intenția minorului de a pleca în străinătate, a plecat în Italia împreună cu inculpata G.I.N. până în localitatea Tortona unde cei doi au fost așteptați de către inculpatul C.G. cu un autoturism. După ce a achitat contravaloarea transportului pentru minor, inculpatul i-a preluat pe acesta și pe inculpată într-un autoturism al unui cetățean Italian, deplasându-se în orașul Milano unde au dormit peste noapte la locuința unui prieten al inculpatului. În ziua următoare inculpatul i-a spus minorului că a cheltuit, pentru a-l aduce în Italia circa 250 euro și că va trebui să-i returneze acești bani din furat. Aici au venit cu un autoturism C.M. zis "M." și numitul B.M.C. zis "B.'", împreună cu care minorul a plecat la T. fiind cazat în locuința inculpatului de pe V.B., unde după o zi a venit și inculpatul. Acesta i-a spus minorului că va trebui să meargă la furat din magazine împreună cu B. și M. și i-a promis că dacă își va face "treaba" bine va câștiga bani mulți și că îi va da jumătate din valoarea bunurilor furate, cerere cu care minorul a fost de acord, convins fiind că va fi bine plătit de inculpat.

Începând din acea zi, S.N.M. a mers la furat din magazine aproape zilnic, pe diferite trasee cu punct de plecare din T. dimineața și reîntoarcere în T. seara, trasee pe care minorul și B.M.C. erau transportați cu autoturismul de către R.M. zis M., care în timp ce minorul și B.M.C. intrau în magazine și furau, îi aștepta de cele mai multe ori în apropierea mașinii, dar uneori intra și el în magazine. R.M. i-a purtat pe minor și pe B.M.C. la furat din magazine pe diferite trasee până în ziua de 23 noiembrie 2003 când a plecat spre România, intrând în țară la 24 noiembrie 2003.

În locuința din V.B. - deținută de inculpat - a venit, înainte de plecarea lui C.M. spre România, și învinuita G.I.N., care în câteva rânduri a ieșit și ea pe trasee, ca șofer, să transporte hoții la furat cu autoturismul până la sfârșitul lunii noiembrie 2003 când a plecat spre România. Până în 8 decembrie 2003 când inculpatul s-a reîntors în țară, a supravegheat în mod direct activitatea desfășurată de minor și de B.M. zis "B.". În toată această perioadă, de la sosirea minorului în Italia și până la reîntoarcerea sa în țară, inculpatul s-a ocupat, fie împreună cu C.M., fie singur, de valorificarea bunurilor furate de minor și de B.M.C., iar din banii obținuți își reținea între 100 și 200 euro pentru plata combustibilului la autoturism, funcție de distanța pe care o parcurgeau, precum și suma de 50 euro/zi pentru plata șoferului care îi transporta pe hoți pe trasee - adică C.M. sau G.I. - iar suma rămasă o împărțea în două părți egale, din care o jumătate o lua inculpatul, iar cealaltă jumătate o împărțea, scriptic, lui S.N.M. și lui B.M.C.. Inculpatul nu le dădea însă banii acestora ci le spunea că îi păstrează el și că le va da banii când vor veni acasă. Din partea cuvenită - scriptic - minorului, inculpatul îi reținea lunar 100 euro cu titlu de chirie.

După ce, la 8 decembrie 2003 inculpatul s-a reîntors în țară, la lăsat pe minor "în grija" șefului desemnat de inculpat, B.M.C., să-și continue activitatea de hoț, ceea ce minorul a și făcut, cu excepția perioadelor în care a fost prins de autoritățile italiene și internat pentru scurte perioade de timp în diferite centre pentru minori.

Minorul S.N.M. și-a continuat activitatea de hoț în contul inculpatului C.G. până la data de 10 mai 2004 când s-a reîntors în țară, fără a primi nici un ban de la inculpat. Potrivit calculelor făcute de minorul S.N.M., în perioada 16 noiembrie 2003 - 10 mai 2004 ar fi trebuit să primească de la inculpat peste 10.000 euro reprezentând partea ce i se cuvenea lui din banii obținuți de C.G. în urma vânzării bunurilor furate, însă toți acești bani au fost însușiți de inculpat.

La începutul lunii februarie 2004 partea vătămata T.M.D. s-a întâlnit cu numitul M.S. zis T. - cu care se cunoștea și despre care știa chiar din spusele lui că a fost plecat în Italia la un tip pe nume C.C., pentru care a furat - și l-a rugat să-l ajute să plece și el în Italia. M.S.S. l-a contactat pe inculpat și au stabilit o întâlnire la restaurantul "B.", ocazie cu care i l-a prezentat pe minorul T.M.D.. Inculpatul l-a întrebat pe minor dacă a furat în România și cum acesta i-a spus că nu, l-a întrebat dacă vrea să meargă la furat pentru inculpat în Italia, spunându-i că vor împărți pe din două tot ce vor câștiga din furat. Întrucât minorul a fost de acord cu propunerea ce i-a făcut-o inculpatul, acesta l-a întrebat dacă are pașaport, la care minorul a răspuns că nu are. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă are bani să-și facă pașaport și să-și plătească drumul spre Italia și întrucât minorul a răspuns că nu are bani, i-a dat suma de 1.800.000 lei pentru a-și plăti taxele de obținere a pașaportului precum și asigurarea medicală pentru perioada transportului spre Italia, precizându-i că îi va plăti el și biletul de călătorie până în Italia și cheltuielile ce le va face cu minorul, le va recupera de la acesta după ce va fura în Italia.

În dimineața zilei de 12 februarie 2004, însoțit de inculpata G.I.N., partea vătămată s-a deplasat în Italia, la locuința inculpatului C. din strada V.B., unde l-a găsit pe minorul S.N.M. zis Ș.

După 2 zile în care partea vătămată a fost lăsată acasă, numitul B.M.C. i-a cerut să iasă la furat împreună cu el și cu minorul S.N.M. și în câteva zile a ieșit pe trasee, T.M.D. a fost instruit de către B.M. ce bunuri să fure din magazine și cum să fure - prin ruperea sau blocarea alarmelor de pe produse - încât agenții de pază ai magazinului să nu se sesizeze despre furt, astfel că partea vătămată "s-a învățat" cu statutul de hoț.

La data de 19 februarie 2004 inculpatul C.G. a revenit la locuința pe care o deținea cu chirie în strada V.B. nr. 3 din T., unde i-a găsit pe minorii S.N.M. și T.M.D. al căror șef era B.M.C., unde inculpatul C.G. l-a bătut pe minorul S.N.M. pe motiv că acesta a refuzat să mai iasă la furat deoarece nu și-a primit partea de bani, fiind reclamat în acest sens inculpatului de către B.M.C..

La câteva zile după sosirea inculpatului, partea vătămată T.M.D., aflat în locuința deținută de inculpat, i-a spus lui B.M. că nu mai vrea să iasă la furat, motiv pentru care partea vătămată a fost lovită de către "omul" inculpatului, iar în momentul în care minorul i-a spus inculpatului că vrea să plece acasă, acesta i-a spus să nu plece ci să rămână cel puțin până când se vor împlini cele 3 luni de zile fără "a sări din viză", promițându-i minorului că B.M. nici nu va mai striga la el și nici nu-l va mai bate - ceea ce exprimă starea de aservire în care se aflau minorii - și că la sfârșitul perioadei "de lucru", la reîntoarcerea în țară - partea vătămată își va primi integral partea valorică ce i se cuvenea din valorificarea bunurilor furate - a căror evidență era ținută de inculpat pe un caiet. Crezând, la fel ca și martorul S.N.M. că inculpatul își va ține promisiunile, partea vătămată a acceptat să rămână în continuare să fure pentru inculpat, activitate pe care a desfășurat-o în mod permanent, constant, până la data de 2 august 2004 - când s-a reîntors în țară împreună cu inculpatul.

S-a reținut, de asemenea, că la data de 27 februarie 2004 au ieșit din țară și s-au deplasat la T. numiții D.A.A. zis "C." și M.S.S. zis "P.", care au fost cazați de inculpat în locuința pe care el o deținea cu chirie în strada V.B. și care s-au alăturat echipei de hoți pe care inculpatul o avea în acel moment, astfel că aceștia au ieșit la furat împreună cu minorii S.N.M. și T.M.D. din magazine situate pe diferite trasee cu punct de plecare din T. (spre B., S.R., R., etc.) și revenire în T., numitul B.M.C. fiind cel care asigura transportarea hoților pe aceste trasee și retur, cu autoturismul pus la dispoziție de inculpat. De altfel, atunci când s-a întâmplat ca "hoții" să fie prinși de Poliția Italiană, fie furând, fie transportând bunuri furate iar 4 autoturisme să fie pe rând confiscate, inculpatul a cumpărat de fiecare dată alt autoturism iar prețul de achiziție al mașinii îl scădea din "partea" de bani pe care ar fi trebuit să o plătească "hoților" - cu titlu de amendă - ca și cum aceștia ar fi fost vinovați că au fost prinși.

Inculpatul C. a exercitat direct controlul asupra "activității" părții vătămate până la data de 22 iunie 2004, când s-a reîntors în România unde a rămas până la data de 9 iulie 2004 când a mers din nou în Italia, în această perioadă de timp partea vătămată rămânând în supravegherea numitului B.M.- C. Întrucât acesta din urmă a fost arestat de autoritățile italiene chiar după reîntoarcerea inculpatului în T., C.G. a plecat împreună cu partea vătămată în orașul Rimini unde, după ce a fost cazată de inculpat într-un hotel, a fost din nou trimisă de acesta, care i-a promis că îi va plăti jumătate din valoarea bunurilor furate să meargă la furat din hoteluri, ceea ce T.M.D. a și făcut. După 4 zile în care minorul a furat singur, inculpatul i-a găsit un partener în persoana martorului C.S., împreună cu care T.M.D. a mai furat încă 3 zile, când au fost prinși de carabinieri și cercetați pentru furt.

După ce au sosit în Bistrița, în data de 2 august 2004, inculpatul C. i-a dat părții vătămate suma de 500 euro drept plată pentru activitatea de hoț desfășurată în favoarea sa iar când minorul i-a cerut și diferența de bani până la suma de 15.000 euro - întrucât își calculase "partea" sa de venit din totalul furturilor la nivelul sumei de 15.700 euro din care în timpul în care s-a aflat în Italia a primit de la inculpat doar 200 euro pentru a-i trimite acasă mamei sale - inculpatul i-a răspuns că nu mai are bani - arătându-i că în portofel mai avea doar 200 euro și s-a oferit să-i dea mașina F.M. dacă îi plătește pe ea pe lângă prețul plătit, încă 2.000 și ceva de euro, precizându-i minorului că 5.500 de euro "i-a tras" din câștigul realizat pentru cele patru mașini (un F.F., un V.P., un V.J. și un F. P. sau U.) care i-au fost confiscate de autoritățile italiene în timpul în care a acționat ca hoț T.M.D..

Deși inculpatul i-a promis minorului că "pe parcurs" o să-i dea banii care i se cuvin, nu i-a mai dat nici o sumă de bani.

Partea vătămată T.M.D., renunțând la ideea de a-i cere acești bani, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 8.000 euro reprezentând daune morale, pentru exploatarea la câte o fostă sursă.

S-a reținut, în ceea ce privește pe partea vătămată H.A.I., că aceasta a fost coleg de clasă cu P.M.C. care după o perioadă i-a spus părții vătămate că el a fost în Italia și împreună cu C.L.E. a furat pentru inculpatul C.G..

În data de 16 octombrie 2004, însoțit de C.L.E., partea vătămată H.A.I. a plecat în Italia unde cei doi au fost așteptați de inculpatul C.G., care i-a dus pe cel doi la locuința sa din T., str. V.B..

În ziua următoare, partea vătămată H.A.I., împreună cu C.L.E. și cu numitul "P." au plecat la furat din magazine, fiind duși pe traseu cu un autoturism condus de învinuita G.I.N.

Din acest moment, partea vătămată H.A.I., timp de 8 luni, a furat pentru C.G. diferite bunuri precum parfumuri, DVD-uri, băuturi, îmbrăcăminte, încălțăminte, piese auto, chei auto, uleiuri auto, CD-playere, etc., din diferite magazine din orașele T., Albenga, Alasia, Imperia, Bologna, Veneția, Verona, Ravena, etc.

Încă din prima zi, inculpatul C.G. le-a spus lui C.L.E. și lui H.A.I. că în prima lună vor fura pentru el, întrucât le-a plătit drumul din România până în Italia, după care banii obținuți din vânzarea bunurilor furate vor fi împărțiți în mod egal, dar după ce-i vor plăti chiria în cuantum de 100 euro/persoană.

Începând cu luna februarie 2005, partea vătămată H.A.I. a rămas singură în locuința din V.B., întrucât ceilalți plecaseră de la C.G., fiind nemulțumiți de faptul că acesta nu și-a ținut promisiunea de a împărți în mod egal banii rezultați din vânzarea bunurilor furate.

În perioada următoare inculpatul C.G. i-a spus părții vătămate H.A.I. să caute un băiat care să vină în Italia și să fure împreună cu el, după care, în data de 27 aprilie 2005 inculpatul s-a reîntors în România.

În luna mai 2005, H.A.I. a luat legătura telefonic cu minorul S.A.G. care a fost de acord să meargă în Italia pentru a munci, astfel că a luat legătura, la sugestia părții vătămate, H., cu inculpatul C. pentru a organiza plecarea.

În seara zilei de 6 iulie 2005 H.A. i-a telefonat martorului S.A.G. și l-a întrebat dacă pleacă în Italia, la care minorul i-a răspuns că lui "i-a spus C.C. că numai mâine poate să-l trimită". În acel moment H.A.I. ia cerut minorului să nu mai pronunțe numele inculpatului la telefon, motiv pentru care martorul l-a întrebat de ce să nu mai pronunțe acest nume, la care H.A.I. i-a spus că o să-i explice el când ajunge în Italia.

În ziua de 7 iulie 2005, minorul S.A.G. era pregătit de plecare spre Italia și aștepta să primească telefon de la inculpat când și unde să se prezinte, însă plecarea minorului nu a mai avut loc deoarece inculpatul a fost invitat la Parchet, iar în jurul orelor 13 a fost reținut.

S-a reținut că din convorbirile telefonice purtate de inculpat cu H.A.I. în Italia, folosindu-se de H.A. - pe care îl controla chiar și de aici din țară - inculpatul l-a recrutat pe minorul S.A.G. pentru a-l transporta în Italia și a-l exploata prin comiterea unor infracțiuni de furt, împreună cu H.A.I. și că în perioada în care a stat în Italia, partea vătămată H.A.I. a furat pentru inculpatul C.G. bunuri în valoare de aproximativ 80.000 - 100.000 euro.

Partea vătămată H.A.I. s-a constituit parte civilă față de inculpatul C.G. cu suma de 3.000 euro, reprezentând daune morale.

Inculpatul C. nu a recunoscut comiterea faptelor, inculpata G. și inculpatul C1. au recunoscut comiterea faptelor, considerându-se însă nevinovați, iar inculpatul C2. nu a fost audiat, fiind plecat din țară.

De asemenea, prin rechizitoriul Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița nr. 99D/P/2006 înregistrat la această instanță la data de 16 februarie 2007, în Dosar nr. 856/108/2007, au fost trimiși în judecată inculpații N.N.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 33 lit. a) C. pen.; J.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (4), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora prin actul de sesizare că la 1 ianuarie 2002, a regimului vizelor de ieșire din țară și intrare în țările membre UE a cetățenilor români, inculpații au ieșit din țară de mai multe ori și au efectuat deplasări pentru diferite perioade de timp în mai multe țări membre UE dar mai ales în Italia, comițând și fapte penale.

Astfel, în perioada noiembrie 2004 - februarie 2005, inculpații N.N.V.., J.D. și C.V. au comis următoarele infracțiuni de trafic de minori:

Într-o zi de la sfârșitul lunii noiembrie 2004, probabil 28 noiembrie, inculpatul N.N.V. s-a întâlnit cu martorul B.V. și printre alte discuții acesta din urmă i-a spus inculpatului că a cunoscut un copil care ar vrea să plece la furat undeva în străinătate, întrebându-l pe inculpat dacă nu știe pe cineva interesat de "serviciile" acestui copil, inculpatul s-a gândit la C.L. și împreună cu B.V. au luat legătura cu partea vătămată M.I.N.,  care a spus celor doi că are 13 ani și că este hotărât să plece în străinătate, pentru că s-a săturat de școală și vrea să câștige bani. În acel moment inculpatul N.N.V. i-a dat telefon numitului C.L. - care se afla în T. - și i-a spus că a găsit un copil care ar vrea să meargă la furat în Italia, întrebându-l dacă are nevoie de acest copil în vârstă de 13 ani, la care C.L.

I-a răspuns afirmativ și i-a cerut ca la prima cursă ce o va face spre Italia să îl transporte la el pe copil, pentru că-i va achita contravaloarea transportului.

Separat de discuția telefonică avută cu N.N.V., C.L. a vorbit la telefon și cu cumnatul său C.V., care în cursul anului 2003 a fost în T. și știa cu ce se ocupă cumnatul său - să-i găsească un băiat care să accepte să meargă la el în Torino pentru a-l folosi la furat.

Astfel, inculpatul C.V. l-a cerut pe minorul C.F.D., C.V. luând legătura cu mama părții vătămate pe care a întrebat-o dacă băiatul mai mare, F., nu vrea să meargă la lucru în Italia, la un cumnat de-al său, că ar putea câștiga "bani frumoși"- de față fiind și partea vătămată - la care, mama acestuia, crezând că este vorba de a merge la muncă, a fost de acord, astfel că învinuitul i-a spus mamei părții vătămate ca îi va comunica data exactă a plecării.

În ziua de 1 decembrie 2004, inculpatul C.V. a primit un telefon de la cumnatul său C.L. și cu această ocazie i-a spus că a găsit un minor care vrea să meargă la ei la furat și precizându-i că este fiul unor prieteni de-ai săi de familie, i-a cerut să nu-și bată joc de el, primind asigurări de la C.L. că dacă-și va face treaba bine, minorul va avea doar de câștigat. Tot atunci, C.L. i-a spus inculpatului că băiatul o să fie transportat în Italia de un prieten de-al său cu un autoturism și că îi va da acestuia numărul de telefon al inculpatului, pentru a-l contacta ca să-l poată lua cu mașina pe băiat.

După ce a avut confirmarea de la C.V. că acesta i-a recrutat pe C.F.D., C.L. i-a telefonat inculpatului N.N.V. și i-a cerut că pe lângă copilul pentru care deja vorbiseră să-i transporte inculpatul în Italia, să-i mai transporte încă un copil, și în acest sens i-a dat inculpatului numărul de telefon al inculpatului C.V., spunându-i să-i telefoneze acestuia și să se înțeleagă cu el cum să-l ia cu mașina pe cel de-al doilea copil, precizându-i inculpatului că și pentru acest al doilea copil îi va plăti contravaloarea transportului, el (C.L.).

În după-amiaza zilei de 1 decembrie 2004, în jurul orelor 15, inculpatul N.N.V. i-a luat cu autoturismul V., pe minorul M.I.N., inculpatul știind că practic minorul a fugit de acasă fără să aibă acordul părinților săi, întrucât nu deținea o împuternicire notarială pentru a-l scoate pe copil din țară. Seara, în jurul orelor 21, inculpatul N.N.V. a plecat împreună cu soția sa și cu partea vătămată M.I.N. spre satul Domnești, unde s-a întâlnit cu inculpatul C. și cu minorul C.F.D., despre care, de asemenea, știa că va fi folosit de C.L. pentru comiterea unor infracțiuni de furt.

Inculpatul N.N.V. a telefonat inculpatului J.D. și au stabilit să se întâlnească în loc. Vințu de Jos, unde inculpatul J. urma să preia pe părțile vătămate pentru a le transporta în Italia.

Ajunși în Vințu de Jos, inculpatul N.N.V. i-a spus inculpatului J.D. că ambii copii trebuie să ajungă la un prieten de-al său pe nume L., în T., care la sosire îi va achita pentru fiecare copil câte 200 euro plus "vama" și tot atunci a dat cartela sa de telefon mobil de Italia, spunându-i că îl are "în memorie" pe L. și când ajunge în Italia să-i telefoneze.

Deși inculpatul J.D. a susținut că N.N.V. i-a spus că unul din copii are vârsta de aproape 16 ani iar celălalt de 17 ani și că pe acești doi copii trebuie să-i transporte la părinții lor în T., inculpatul N. a negat această discuție și din contră, a afirmat că i-a spus că merg în Italia la furat. Dintre cele două poziții, este credibilă cea a inculpatului N.N.V., deoarece în ce-l privește pe minorul M.I.N. - care era mic de statură și slăbuț și pe figura sa în ansamblu se vedea că este un copil de vârstă fragedă - inculpatul J.D. nu ar fi avut cum să aprecieze că are vârsta de aproape 16 ani.

Fiind interesat să efectueze o cursă de persoane pentru Italia - pentru că încasa 200 euro pentru fiecare persoană transportată - inculpatul J.D. a acceptat să-i preia pe cei doi minori în autoturismul pe care-l deținea și să-i transporte la numitul "L." deși putea să-și dea foarte bine seama că ambii copii vor fi folosiți de C.L. la comiterea unor infracțiuni de furt. După ce copiii au fost transferați din autoturismul inculpatului N. în autoturismul inculpatului J., în care au mai urcat încă alte patru persoane, s-au îndreptat spre Vama Turnu pentru a ieși din țară. Cu puțin înainte de a ajunge la vamă, inculpatul J.D. a oprit autoturismul V. într-o parcare, unde i-a învățat pe cei doi copii ca la controlul vamal să spună că merg la mamele lor în T., întrucât sunt colege de muncă la restaurantul unui hotel, pentru ca astfel să-și motiveze intenția de a ieși din țară. La controlul exercitat de Poliția de frontieră, după ce inculpatul a adunat pașapoartele de la cei doi copii și cei patru adulți și le-a înmânat ofițerului de serviciu - o fenice - aceasta a întrebat cine este M.I.N., copilul răspunzând din mașină "eu sunt", după care, la solicitarea polițistei, copilul a coborât din mașină. Fiind întrebat pe cine cunoaște din autoturism, minorul i-a răspuns că pe C.F.D., iar când i s-a cerut numărul de telefon al părinților săi de acasă, copilul a indicat un număr vechi, care nu mai era valabil. Deși polițista a telefonat la numărul indicat de copil, nu a putut vorbi cu nici unul dintre părinții acestuia și atunci a intervenit J.D. - care i-a spus că o cunoaște pe mama copilului și că e colegă de muncă cu mama lui C.D. la un restaurant din Italia, că el nu se joacă, pentru că "poate face pușcărie". În cele din urmă, la insistențele inculpatului i s-a permis și minorului M.I.N. să iasă din țară, la fel ca și părții vătămate C.F.D. și celorlalte patru persoane.

La scurt timp, după o distanță de câțiva zeci de kilometri parcurși pe teritoriul Ungariei, inculpatul a oprit autoturismul și aștepta sosirea autocarului în care urmau să urce din nou cele patru persoane pe care ei le preluase în autoturismul său în Vințu de Jos cu acordul vărului inculpatului N.N. După ce au coborât din autoturism, cei patru pasageri și au urcat în autocar, inculpatul și-a continuat deplasarea spre Italia, având în autoturism doar pe cei doi copii, care pe traseu au început să povestească despre faptul că vor merge la furat din magazine. Cu toate acestea, inculpatul i-a transportat pe cei doi minori pe teritoriul Ungariei, Austriei și a Italiei, până în orașul T. unde a predat pe cei doi minori numitului C.L., care era însoțit de U.D. și fratele ei, U.M.

Inculpatul J. a fost cazat alături de cei doi copii în locuința lui C.L., unde a rămas și el timp de două zile, desigur fără ca în acest timp să mai vină vreuna dintre mamele celor doi copii să se intereseze de ei.

Inculpatul C.L. - care deținea cu titlu de chirie locuința din V.S. pe părțile vătămate M.I.N. și C.F.D., în scopul exploatării lor.

Astfel, în perioada următoare, atât C.L., prietena sa L.D., cât și "cumnatul" său L.M. i-au exploatat pe cei doi minori - prin ținerea lor într-o stare de aservire din punct de vedere material - determinându-i să fure, aproape zilnic, din magazine amplasate în T. și localități din împrejurimi diferite bunuri pe care apoi C.L. le valorifica însușindu-și astfel banii obținuți, fără să le mai plătească minorilor partea promisă lor - jumătate din valoarea de vânzare "la negru" a bunurilor furate.

La 12 ianuarie 2005 minorul M.I.N. a fost prins de Poliția Italiană furând și a fost internat într-un centru pentru minori, la data de 2 februarie 2005 a fost recuperat de mama sa și readus în țară. C.F.D. a rămas în continuate "în custodia" lui C.L. și a fost folosit de acesta, alături de un alt minor pe nume T.I., la comiterea de furturi ca și activitate permanentă, până în luna mai 2005, când partea vătămată a reușit să-și sustragă din locuința numitului C.L. pașaportul precum și o sumă de bani ca să-și poată plăti deplasarea spre România, după care a fugit de la traficantul de minori C.L. și s-a reîntors în țară.

La data de 17 ianuarie 2005, ca urmare a unor discuții telefonice purtate cu partea vătămată M.F.M., pe care a contactat-o C.F.D., întrucât se cunoșteau, fiind vecini de bloc, numitul C.L. a convins-o pe aceasta sub pretextul că va găsi de lucru, să plece la el în Torino, deși în realitate vroia să-l folosească pe minor la fel ca și pe ceilalți, pentru a comite infracțiuni de furt în beneficiul său. Pentru transportarea minorului M.F.M. în Italia, C.L. a apelat din nou la "serviciile" inc. N.N.V., care la data de 19 ianuarie 2005 l-a preluat pe minor și l-a transportat în orașul T., deși știa că acesta va fi exploatat odată ajuns în Italia, motivat fiind de faptul că la sosirea în T.C.L. îi va achita suma de 200 euro drept plată pentru transportarea părții vătămate din România în Italia.

În orașul T., partea vătămată M. F.M. a fost inițial primită și găzduită de C.L. în locuința pe care acesta o deținea în blocul de pe V.S., după care a fost mutată într-o altă locuință procurată tot de traficant, din satul Nichelino, în scopul exploatării ulterioare a minorului și acest minor a fost exploatat de C.L. - care în acest scop a fost ajutat de către U.M. și U.D. - fiind folosit alături de ceilalți minori - C.F.D., T.I. zis "F.", N.O.V. zis "C."- și de martorul D.P.M. zis "D." la comiterea, ca activitate organizată, a unor infracțiuni de furt în beneficiul lor, banii obținuți în urma vânzării bunurilor (de tipul creme de față și corp, D., lame de bărbierit, ș.a) fiind însușiți de traficanți.

Ca urmare a exploatării la care a fost supus de către C.L. și ceilalți doi "colaboratori" ai săi, în cursul lunii mai 2005 partea vătămată M.F.M. a plecat de la aceștia, iar la data de 20 mai 2005 mama sa a depus plângere penală la autoritățile din România împotriva persoanelor care l-au traficat pe fiul său. S-a reținut, de asemenea, că la începutul lunii februarie 2005, în jurul datei de 5 februarie, inc. N.N.V., după ce a mai efectuat o cursă de transport persoane în Italia, însoțit fiind de martorul T.B., s-a dus la prietenul său C.L., unde a rămas mai multe zile pe motiv că în chiar seara sosirii autoturismul i-a fost spart chiar în fața blocului în care locuia C.L. și i-au fost sustrase hainele din mașină, precum și toți banii pe care îi avea la el și pe care îi lăsase în autoturism.

Văzând că N.N.V. nu se mai reîntoarce în Bistrița, proprietarul autoturismului, H.T., a încercat să-l contacteze de mai multe ori telefonic, dar pentru că nu a reușit a luat hotărârea de a se deplasa în Italia ca să-și recupereze autoturismul, crezând că N.N.V. vrea să-i vândă mașina și să-și însușească banii. H.I.T. a luat legătura cu inc. J.D. - care știa unde locuiește C.L. - și i-a propus să plece împreună în T., inculpatul fiind de acord.

Ajunși la T., H.I.T. și inculpatul J.D. s-au dus la Questura din T. unde H.T., în ziua de 11 februarie 2005, a reclamat comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin însușirea în mod nelegal de către N.N.V. a autoturismului V., pe care i-l dăduse cu titlu de împrumut inc. N.V. Cu ocazia depunerii reclamației, H.I.T. a arătat că a aflat - prin intermediul logodnicei sale - că prietenul la care s-a dus N.N. în Piemonte era o persoană care se ocupa de furturi și folosea tineri români în vederea comiterii de infracțiuni. Ca urmare a plângerii depuse de H.T., organele de poliție de la secția a II-a "Criminalitate Extracomunitară și Prostituție" au făcut o descindere - însoțiți fiind de H.I.T. și J.D. - la locuința lui C.L. din T., V.S., unde au fost găsiți N.N.V., C.L., prietena acestuia, U.D.A. și martorul T.B.M., care au fost conduși la sediul poliției. După efectuarea unor cercetări prealabile, inculpatului N.N.V. și martorului T.B.M. li s-a dat drumul să plece, astfel că aceștia s-au reîntors în țară. După câteva zile a fost pus în libertate și C.L., rămânând arestată doar U.D.A. - care după o perioadă de cea 2 luni de zile a fost pusă și ea în libertate.

Cum U.D.M. și ceilalți minori pe care C.L. îi avea la furat nu au fost găsiți în locuința deținută de C.L. - deoarece se aflau pe trasee la furat - nici U.D.M. și nici cei pe care îi transportase la furat, nu au fost reținuți de poliție.

Ulterior eliberării lui C.L., organele de poliție din cadrul Questurii din T. au început efectuarea unor cercetări față de C.L., U.D. și U.M., pentru comiterea - printre altele - și a infracțiunilor de "reducere sau menținere în sclavie sau servitute" și "trafic de persoane", prev. de art. 600 și 601 C. pen. Italian, iar la data de 12 septembrie 2005 aceștia au fost arestați. În data de 20 octombrie 2006 printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Ordinar T., C.L. a fost condamnat la 9 ani și 6 luni închisoare, U.D.A. la 7 ani și 8 luni închisoare iar U.M. la 6 ani și 2 luni și 20 zile închisoare.

Inculpații N. și C. au recunoscut și regretat comiterea faptelor, în favoarea inculpatului N. fiind reținute prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004, iar inculpatul J. a negat comiterea faptelor imputate.

Prin încheierea din ședința din data de 20 septembrie 2007 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 856/108/200 7 la Dosarul nr. 844/108/2007 a Tribunalului Arad.

Prin concluziile scrise depuse de către, inculpații C.G., G.I. și J.D., în termenul acordat pentru pronunțarea sentinței, s-a solicitat redeschiderea dezbaterilor în vederea administrării anumitor probe solicitate de apărare.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune redeschiderea dezbaterilor, din motivele deja arătate, cererile de probațiune fiind formulate de către apărători după închiderea dezbaterilor și cu aprecierea că audierea acestor persoane în calitate de martori nu apare ca fiind utilă pentru justa soluționare a cauzei.

Inculpații C. și G. au menționat și un alt motiv pentru redeschiderea dezbaterilor, constând în aceea că în ședința de judecată din data de martie 2008 au fost audiați martori sub rezerva reaudierii, întrucât apărătorii inculpaților au lipsit la acea ședință de judecată, cerere care, de asemenea, nu a fost primită de către instanță. Întrucât nulitatea invocată este una relativă, care a fost acoperită la primul termen de judecată la care inculpații au fost asistați de către apărătorii aleși, care nu au solicitat reaudierea acelor martori.

Toți inculpații au arătat în concluziile scrise depuse că au intenționat să susțină mai multe excepții de procedură care aveau ca scop constatarea nulității sesizării instanței și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în vederea refacerii actelor de urmărire penală și întocmirea unui nou rechizitoriu în condiții de legalitate, întrucât procurorul nu s-a conformat dispozițiilor date de către instanță, nerelatând întreaga urmărire penală. Prima instanță a apreciat că nici această cerere nu constituie un temei pentru redeschiderea dezbaterilor, noțiunea de "refacere'' a urmăririi penale neinstituind în sarcina procurorului obligația de a efectua, din nou, toate actele îndeplinite.

S-a arătat, de asemenea, că apărătorii intenționau să invoce în fața instanței excepția nulității unor acte procesuale penale, respectiv a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice care nu sunt semnate pe fiecare pagină, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate care au fost purtate în limba Italiană neatestând că transcrierile au fost făcute de un traducător autorizat, precum și a tabelelor sau listelor care cuprind intrările și ieșirile din țară ale inculpaților, care, de asemenea, nu sunt semnate și ștampilate pentru conformitate de către organul competent.

În fapt, s-a constatat că, inculpații au contestat legalitatea unor probe administrate la urmărirea penală, împrejurare ce nu constituie motiv de redeschidere a cauzei, instanța de fond urmând să aprecieze potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. dacă aceste probe au fost obținute sau nu în mod ilegal și dacă se impune sau nu valorificarea acestora.

Apreciind, așadar, că nu se impune redeschiderea dezbaterilor, procedând la judecarea cauzei, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Pentru comiterea unor infracțiuni