ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164 din 21 noiembrie 2011 Tribunalul Mureș a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților R.C. și C.S., din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune (în convenții) – prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen.

și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul R.C., fost C., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, părți vătămate fiind G.L. și O.N. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 22 martie 2007 până la 26 martie 2007. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 86 2 C. pen.

Potrivit art. 86 3 C. proc. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b), c) și d) vor fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov. Potrivit art. 86 3 alin. (3) C. pen. instanța a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: a) să nu intre în legătură cu părțile vătămate G.L.

și O.N., cu coinculpatul G.M. și cu martorii din prezenta cauză. Potrivit art. 86 3 alin. (4) C. pen. a dispus ca supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata C.S., fostă C.S., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de trafic de persoane în formă continuată, părți vătămate fiind G.L. și O.N. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 22 martie 2007 până la 26 martie 2007. În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen. Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de trafic de persoane în formă continuată, parte vătămată fiind G.L. În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen. Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. și la art. 129 din Legea nr. 302/2004, a fost încetat procesului penal pornit împotriva inculpaților R.C. și C.S. sub acuza săvârșirii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001 (nemodificată) cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., parte vătămată fiind C.A.M., în cauză intervenind autoritatea de lucru judecat. Au fost respinse toate pretențiile civile ale părților civile G.L. și O.N., ca nedovedite și ca necuvenite. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpații R.C.

și C.S. a cantității de 545,91 grame aur, cantitate depusă la D.G.F.P. Mureș, Trezoreria municipiului Tg-Mureș. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G.M. a sumei de 1.000 dolari (sau echivalentul în lei la data plății), sumă primită de acesta de la inculpatul R.C. pentru contribuția sa la recrutarea, prin înșelăciune, și transportare a părții vătămate G.L. în vederea practicării cerșetoriei în Belgia. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost admisă cererea părții civile O.N. și au fost obligați inculpații R.C. și C.S., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costul transporturilor la și de la instanță.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv a sumei totale de 5.850 RON, din care 5.000 RON provin din faza de urmărire penală, astfel: - inculpatul R.C. la plata sumei de 2.550 RON; - inculpata C.S. la plata sumei de 2.550 RON; - inculpatul G.M. la plata sumei de 750 RON. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv de 5.850 RON, au rămas în sarcina acestuia ca urmare a soluției de încetare a procesului penal pronunțată în privința acuzei de trafic de minori.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Tg-Mureș din data de 16 august 2007, s-a dispus: I. Trimiterea în judecată a inculpaților: 1. R.C., pentru comiterea infracțiunilor de: - trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001 (nemodificată), cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.; - trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.S., pentru comiterea infracțiunilor de: - trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001 (nemodificată), cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.; - trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. II. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut că, în luna ianuarie 2005, inculpatul R.C., împreună cu numitul L.G.M.

și inculpata C.S., a recrutat pe partea vătămată C.A.M. (în vârstă de 17 ani), sub false promisiuni (înșelăciune) și a transportat-o în străinătate, în scopul exploatării sale prin supunere la prostituție în Belgia, în folosul său și al inculpatei C.S. Același inculpat, în perioada 1997-2006, împreună cu inculpata C.S., cu numitul O.N. și cu inculpatul G.M., a racolat victimele G.L. și O.N. (ambele cu handicap fizic evident și care le punea în imposibilitatea de a se deplasa normal) după care le-a transportat în străinătate (Polonia și Belgia) în scopul exploatării lor prin obligare la cerșetorie, în folosul său, al inculpatei C.S. și al inculpatului G.M. (acesta din urmă participând doar la racolarea, transportarea în străinătate și exploatarea victimei G.L.).

Prin sentința penală nr. 41 din data de 16 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.488/102/2007 Tribunalul Mureș a dispus: - achitarea inculpatului R.C. de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; - condamnarea inculpatului R.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, iar din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și durata arestului preventiv de la 22 martie 2007 până la data de 26 martie 2007. - achitarea inculpatei C.S. de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori – prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; - condamnarea inculpatei C.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și duratei arestului preventiv de la 22 martie 2007 până la data de 26 martie 2007. În baza art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. - condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

- inculpatul R.C. a fost obligat să plătească părții civile G.L. suma de 2.500 RON cu titlu de despăgubiri civile. - inculpații R.C. și C.S. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile O.N. suma de 2.500 RON cu titlu de despăgubiri civile. - au fost respinse restul pretențiilor civile materiale solicitate de părțile civile. - inculpații R.C. și C.S. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum total de 5.100 RON, din care 4.500 RON proveneau din faza de urmărire penală. - inculpatul G.M. a fost obligat la plata sumei de 1.450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1.000 RON provenea din cursul urmăririi penale. - inculpații R.C.

și C.S. au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate O.N. suma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare de transport. Prin decizia penală nr. 65/A din data de 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.488/102/2007, Curtea de Apel Tg-Mureș a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpații R.C. și C.S. împotriva sentinței penale nr. 41 din 16 martie 2010 a Tribunalului Mureș, a extins efectele apelurilor și asupra inculpatului G.M., a desființat integral hotărârea atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond – Tribunalul Mureș, ultimul act menținut fiind încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2010. Motivele admiterii căii de atac au constat în aceea că, la momentul soluționării cauzei în primă instanță, inculpatul R.C.

era arestat în Belgia, nefiind prezent la judecată, actele îndeplinite în lipsa acestuia fiind lovite de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) și (4) C. proc. pen. S-a reținut de asemenea că, în actul de sesizare a instanței, s-a făcut referire la activitățile infracționale ale inculpaților R.C. și C.S. din Belgia, din perioada 15-26 octombrie 2004, actele autorităților belgiene aflându-se la dosarul de urmărire penală, perioada de timp menționată mai sus fiind ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 302/2004. Instanța de control judiciar a apreciat că actele autorităților belgiene trebuiau valorificate cu stricta respectare a dispozițiilor art. 116 raportat la art. 118 și 119 din Legea nr. 302/2004, ele referindu-se la activitatea infracțională a inculpaților raportat la victima C.A.M.

S-a mai apreciat că trebuia dată eficiență Convenției dintre România și Regatul Belgiei, ratificată prin Decretul nr. 82/1977, privind extrădarea, și celor din Legea nr. 236/1998, privind ratificarea Convenției europene de asistență judiciară în materie penală și a Protocolului Adițional la această convenție. S-a apreciat, de asemenea, că starea de fapt a fost stabilită doar parțial corect în contextul în care cei doi inculpați au luat legătura cu victima și puteau furniza instanței informații utile, referitoare la reședința acesteia, pentru a putea fi citată. Referitor la măsura confiscării speciale, s-a apreciat că nu s-a dezlegat corect, în sensul că, dacă s-ar fi analizat probele s-ar fi putut stabili ce sumă trebuia confiscată de la fiecare inculpat.

Nu s-a făcut confiscarea vreunei sume de bani de la inculpatul G.M., deși acesta a primit bani de la inculpatul R.C., bani obținuți din exploatarea părții vătămate G.L. Nu s-au confiscat sume de la inculpații R.C. și C.S., sume obținute din traficarea părților vătămate G.L. și O.N. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 2.488./102/2007 din data de 23 noiembrie 2010. Din analiza lucrărilor și materialului dosarului instanța a reținut, cu privire la starea de fapt următoarele: 1. În cursul anului 1997, partea vătămată G.L., având vârsta de 20 de ani și locuind la o rudă de-a sa din T., G.T., a fost abordat de o persoană de etnie romă din T. care, la rândul său, l-a pus în legătură cu niște persoane din Brașov (identificate ulterior ca părinți ai inculpatei C.S.).

Aceste persoane din Brașov, folosindu-se de handicapul părții vătămate (care era surdo-mut din naștere și prezenta un handicap locomotor), au convins-o pe aceasta să meargă în străinătate cu ei pentru a muncii, la cerșit. Pentru aceasta i-au promis părții vătămate că-i vor da bijuterii din aur și suma de 500 mărci germane lunar. Partea vătămată, fiind foarte săracă și având acel handicap, a crezut în acele promisiuni și, în speranța găsirii unui mod de a-și asigura existența și de a reuși să strângă o sumă de bani pentru a-și cumpăra casă, a fost de acord să plece în străinătate. Inițial, partea vătămată a fost pusă să cerșească în municipiul Brașov, în intersecțiile semaforizate, toți banii obținuți fiindu-i luați de către membrii familiei inculpatei C.S.

Partea vătămată era cazată la domiciliul inculpatei. Ulterior, potrivit declarației părții vătămate, aceasta a fost dusă în Polonia, unde a fost cazată la un motel, de unde era obligată să meargă la cerșit în orașele Katowice, Gdansk și altele. Deplasarea în Polonia s-a făcut în baza unui pașaport fals, emis pe numele de G.Ș. pe care s-a lipit fotografia părții vătămate. Anterior ajungerii părții vătămate G.L. în Polonia, inculpatul R.C. s-a interesat de o altă parte vătămată din România, respectiv de O.N., în vârstă de 34 de ani, handicapat fizic. Pentru a ajunge la partea vătămată O.N., inculpatul R.C. a apelat la o rudă de-a acesteia, O.N., persoană pe care inculpatul a chemat-o să fie de față atunci când urma să vorbească cu partea vătămată.

Prin înșelăciune (i-a promis victimei că o s-o ajute să obțină o pensie de handicapat în Polonia), inculpatul R.C. a reușit să convingă partea vătămată O.N. să se deplaseze împreună în Polonia. Transportul acestei părți vătămate a fost realizat în anul 1998 de către numitul O.N. și cumnatul acestuia. Și această parte vătămată a fost pusă să cerșească în intersecțiile semaforizate din diferite orașe din Polonia, precum Katowice, Gdansk etc., împreună cu cealaltă parte vătămată G.L. Toți banii câștigați din cerșit de către cele două părți vătămate erau luați de inculpații R.C. și C.S., aceștia spunându-le părților vătămate că banii sunt de drept ai lor pentru că ei sunt stăpânii și doar ei au voie să ia hotărâri.

În situația în care părțile vătămate nu câștigau suficienți bani sau inculpații aveau senzația că au cheltuit din ei, părțile vătămate erau supuse unor violențe din partea celor doi inculpați, în special din partea inculpatei C.S. Constatând că în Polonia părțile vătămate nu mai câștigau suficient, inculpații au trecut fraudulos granițele, ajungând cu ele în Belgia. Acolo, au stat inițial la niște cunoștințe, într-un spațiu foarte mic, impropriu pentru locuit (erau cazate acolo circa 20 de persoane), motiv pentru care părțile vătămate au trebuit să doarmă pe jos. După circa o lună, inculpatul R.C. a închiriat o casă în Bruxelles, și de acolo trimiteau zilnic părțile vătămată la cerșit, fie în Bruxelles fie în alte localități, dându-le bani doar pentru metrou sau alte mijloace de transport.

Inculpații au obligat părțile vătămate să se dezbrace și, indiferent că era frig, zăpadă, vânt sau ploaie, acestea trebuiau să cerșească doar în chiloți și un pulover sau bluză, pentru a li se vedea handicapul fizic. La un moment dat, partea vătămată O.N., putându-se deplasa mai ușor, a apelat la ajutorul Ambasadei Române din Belgia, pentru a fi repatriată, însă, potrivit declarațiilor sale, a fost refuzat pe motiv că nu avea acte de identitate. De precizat că, încă de la început, actele de identitate ale părților vătămate au fost luate de către inculpații R.C. și C.S. Întrucât a fost refuzat de Ambasada României, partea vătămată O.N. s-a postat la cerșit în fața Ambasadei Statelor Unite ale Americii, situație în care a fost ridicat imediat, amprentat și trimis în România.

Ajuns în România, partea vătămată O.N. a fost căutat de inculpata C.S., aceasta cerându-i să se întoarcă în Belgia. La refuzul părții vătămate, inculpata a trimis un șofer (rămas neidentificat) și l-a luat cu forța pe O.N., trecându-l fraudulos frontiera și ajungând în Belgia. Acolo inculpatul R.C. l-a bătut și i-a cerut banii pe care i-ar fi pierdut în zilele în care partea vătămată nu a cerșit. În continuare, timp de circa o lună de zile, partea vătămată a fost obligată să practice cerșetoria în aceleași condiții ca și prima dată, după care aceasta a repetat figura cu Ambasada Statelor Unite ale Americii, fiind din nou expulzată din Belgia. În anul 2005, inculpatul R.C. l-a căutat din nou pe O.N.

și, prin aceleași metode de înșelăciune (asigurându-l pe O.N. că toți banii câștigați din cerșetorie se află în Belgia și sunt păstrați pentru el, iar pentru a intra în posesia lor trebuia să se întoarcă în această țară), l-a convins pe acesta să se deplaseze din nou în Belgia. La Arad, inculpatul a rezolvat un pașaport fals pentru partea vătămată, pașaport emis pe numele C., dar având aplicată fotografia părții vătămate, și cu ajutorul căruia partea vătămată a putut ajunge din nou în Belgia. Ajuns acolo, inculpații l-au obligat din nou să iasă la cerșit, motiv pentru care O.N. a făcut demersuri să fie din expulzat. Potrivit declarațiilor acestei părți vătămate, în toată perioada în care a cerșit a câștigat mulți bani pentru inculpați, partea vătămată precizând că doar într-un interval de trei săptămâni, cei doi inculpați au dobândit de pe urma sa de 3.500 euro.

Revenind la partea vătămată G.L., de notat că acesta a fost expulzat de pe teritoriul Belgiei în anul 2002, însă, la aeroport, în România, a fost așteptat de inculpatul R.C. Acesta a dus partea vătămată la Brașov la locuința sa. Aici partea vătămată a fost ținută în casă, încuiată, însă a reușit să fugă pe geam și să se întoarcă, cu trenul, în T., povestind mătușii sale G.E. și altor rude ce i s-a întâmplat. În continuare, inculpatul R.C. a încercat să-l atragă de mai multe ori din nou pe G.L. și să-l convingă, prin înșelăciune, să meargă împreună în Belgia, însă nu a reușit, lovindu-se și de furia rudelor părții vătămate. Cu toate acestea, la un moment dat, partea vătămată a sesizat că o rudă de-a sa, inculpatul G.M.

vorbea cu cineva la telefon. Ulterior, în cadrul unei vizite a părții vătămate la locuința inculpatului, acesta din urmă, după ce a făcut toaleta victimei, a transportat-o cu mașina în localitatea Cetatea de Baltă, jud. Alba, unde a predat-o inculpatului R.C., inculpatul G.M. primind pentru acest serviciu suma de 1.000 dolari USA. În declarația sa, inculpatul G.M. a recunoscut fapta descrisă mai sus, motivând că pe lângă primirea sumei de 1.000 dolari, inculpatul R.C. i-a promis că se va purta bine cu victima și îi va da bani suficienți pentru ca aceasta să-și poată cumpăra o casă în România. În continuare, partea vătămată G.L. a fost dus din nou la Brașov și apoi în Belgia, unde au fost reluate violențele și exploatarea sa prin supunerea la practicarea cerșetoriei.

În anul 2003, partea vătămată G.L. a fost expulzat din nou, iar inculpatul R.C. l-a căutat, inclusiv cu ajutorul inculpatului G.M. Găsind-o, din nou, inculpatul R.C., folosindu-se de un pașaport fals, emis pe numele B.D., a dus partea vătămată în Belgia, unde a supus-o exploatării prin practicarea cerșetoriei. Activitatea s-a derulat până în anul 2006, timp în care G.L. a fost exploatat de inculpații R.C. și C.S., iar în 2006 partea vătămată a fost expulzată din Belgia. Partea vătămată a apreciat că, zilnic, a câștigat pentru inculpați circa 250 euro. 2. În cursul lunii ianuarie 2005, partea vătămată C.A.M., în vârstă de 17 ani, locuia împreună cu părinții săi în municipiul Brașov, având în întreținere un copil în vârstă de 1 an.

Partea vătămată a intrat într-o relație intimă cu numitul L.G.M., ajungând să locuiască împreună cu acesta, inițial în Brașov, apoi în comuna S., jud. Brașov. Profitând de relația lor și invocând motive sentimentale, numitul L.G.M. a lămurit partea vătămată să meargă în Belgia să lucreze ca damă de companie, prezentând victimei că activitatea ar consta doar în atragerea și convingerea clienților să consume băuturi alcoolice în localul în care urma să lucreze. Numitul L.G.M. a invocat, pentru a o convinge pe partea vătămată, și lipsurile materiale pe care le încercau, precum și promisiunea de a se căsători cu partea vătămată în condițiile în care aceasta reușea să câștige bine în Belgia. După ce a convins-o pe partea vătămată C.A.M., numitul L.G.M.

a prezentat-o pe aceasta inculpaților R.C. și C.S., pe care i-a recomandat părții vătămate ca fiind unchiul și mătușa sa. I-a comunicat părții vătămate că împreună cu aceștia va trebui să meargă în Belgia. Inculpatul R.C. i-a explicat părții vătămate că la început va lucra împreună cu o altă fată din România, respectiv P.A., care știa limba franceză și îl cunoștea pe patronul localului. După sărbătorile din iarna 2004-2005, inculpații R.C. și C.S. s-au ocupat de obținerea pașaportului de către partea vătămată, achitând taxele necesare. La data de 1 februarie 2005, numitul L.G.M. a condus-o pe partea vătămată la gară, de unde aceasta a fost preluată de inculpații R.C. și C.S., după care toți s-au deplasat până la Arad.

Aici s-au întâlnit și cu partea vătămată menționată la pct. 1, G.L., și cu martora G.S., și toți au ieșit din țară pe la punctul de trecere frontieră Vărșand cu microbuz. De formalitățile vamale s-a ocupat inculpatul R.C., la care se afla și pașaportul părții vătămate C.A.M. Ajunși la destinație, în Belgia, inculpații și partea vătămată s-au cazat la locuința numiților C.C. și M.S.R., loc în care partea vătămată a cunoscut-o pe P.A. În chiar ziua în care au ajuns în Bruxelles, inculpata C.S. i-a cerut părții vătămate C.A.M. s-o însoțească pe P.A., la muncă, pe A.L., abia acolo precizându-i-se părții vătămate că urma să se prostitueze, urmând ca P.A. să negocieze în limba franceză pentru ea cu clienții.

Întrucât partea vătămată a refuzat, P.A. l-a sunat pe inculpatul R.C. și a dus-o pe partea vătămată la locuința unde se aflau inculpații. Cu acea ocazie inculpata C.S. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și palmele și a amenințat-o că, dacă nu se va prostitua, îi va răpi copilul rămas în România. Ca urmare a violențelor exercitate asupra sa, partea vătămată C.A.M. a acceptat, în final, să se prostitueze, practicând un tarif de 200 euro pe client, ajungând astfel că câștige circa 700-800 euro pe noapte, iar câștigul total estimat de partea vătămată a fost de circa 200.000 euro. Toți banii obținuți de partea vătămată în urma practicării prostituției erau luați cu forța de către inculpați, părții vătămate asigurându-i-se doar cazarea și masa.

În zilele în care partea vătămată nu câștiga suficienți bani era bătută de către cei doi inculpați. În aceste condiții, tip de circa 200 zile, partea vătămată C.A. a practicat prostituția, sub supravegherea numitei P.A. și a inculpatei C.S. S-a reținut că, imediat după sosirea părții vătămate în Belgia, inculpatul R.C. i-a făcut rost acesteia de acte false, astfel că, cu ocazia raziilor efectuate de poliție, partea vătămată se declara minoră, dar sub o altă identitate. Partea vătămată a fost instituționalizată în mai multe rânduri în centre de minori, dar a reușit să fugă de fiecare dată din acestea. Într-o altă împrejurare, fiind din nou depistată de poliție și ținută în detenție circa două luni, partea vătămată și-a dezvăluit adevărata identitate.

La data de 15 ianuarie 2006, partea vătămată C.A.M. a fost returnată în România. Despre exploatarea părții vătămate C.A.M. de către inculpați, prin obligarea la practicarea prostituției s-au sesizat și autoritățile judiciare din Belgia, actele referitoare la acest aspect fiind depuse la dosarul de urmărire penală. Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul R.C., a arătat că-l cunoștea pe O.N., întrucât erau consăteni. A mai arătat că un cetățean pe nume N. ducea cu mașina oameni din România în Polonia, contra cost. Odată s-a nimerit și el să meargă în Polonia împreună cu soția sa și a apelat la acest N. În același mijloc de transport s-a aflat și O.N. și alte persoane care mergeau să-și cumpere mașini din Polonia.

Despre partea vătămată G.L., inculpatul a arătat că nu-l cunoaște. A mai arătat că, în perioadele 2003-2004 și 2004-2005 a fost, într-adevăr, în Belgia, unde stătea și muncea la negru, atât cât îi permitea viza de pe pașaport. Și în perioada 1996-2003 a fost în străinătate, în Polonia și Ungaria. Inculpata C.S., în cursul urmăririi penale a confirmat cele declarate de inculpatul R.C., întrucât s-a aflat tot timpul împreună cu acesta și l-a numit ca fiind „soțul său”. Inculpatul G.M., în cursul urmăririi penale a arătat că, aproximativ în 2003, sau 2004, partea vătămată G.L. s-a întors din Belgia unde fusese la cerșit împreună cu inculpatul R.C. După circa o săptămână de la sosirea în România a părții vătămate a venit inculpatul R.C.

și a căutat-o. Vorbind cu el, inculpatul R.C. i-a cerut să-l lase pe „M.” (adică pe partea vătămată G.L.) înapoi în Belgia cu ei, dându-i pentru aceasta suma de 1.000 dolari și promițându-i că-i va da părții vătămate câte 1.800 euro pe lună, astfel încât aceasta să-și poată face o casă. Învoindu-se, l-a dus pe G.L. până în localitatea Cetatea de Baltă, jud. Alba și l-a lăsat cu inculpatul R.C. După circa 6 luni, G.L. s-a întors în România. L-a sunat atunci pe inculpatul R.C. și i-a cerut să-i dea părții vătămate banii promiși, însă acesta nu s-a conformat. În schimb, inculpatul R.C. i-a cerut din nou să-l întrebe pe G.L. dacă nu vrea să se întoarcă în Belgia. Întrucât G.L. a fost de acord, contra sumei de 500 dolari, l-a dus pe acesta la Brașov și de acolo partea vătămată a plecat în Belgia.

După alți 2 ani, când G.L. s-a întors în România și s-au întâlnit, acesta i-a arătat ceea ce filmase cu telefonul mobil, respectiv persoanele cu care fusese la cerșit. Tot cu acea ocazie G.L. i-a spus că inculpatul R.C. nu i-a dat nici un ban, descriindu-i cum le-au fost luate actele de identitate, modul în care a cerșit pentru inculpat (câștigând circa 250 euro pe zi) cum le erau luați forțat toți banii câștigați precum și că celor care cerșeau li se asigura doar cazarea, masa și țigările. În cursul judecății, inculpatul R.C. nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, repetând cele declarate în cursul urmăririi penale. Inculpata C.S. nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzată, repetând și aceasta cele arătate în cursul urmării penale.

Inculpatul G.M., deși a arătat alte aspecte decât în cursul urmăririi penale, a precizat că-și menține declarația dată în acea fază a procesului penal. Analizând probele administrate, atât în cursul urmăriri penale cât și al judecății, s-a constatat că, în privința faptelor descrise la pct. nr. 1, acestea au dovedit pe deplin și fără echivoc vinovăția celor trei inculpați, respectiv a inculpaților R.C. și C.S. în ceea ce privește recrutarea prin înșelăciune, transportarea în Polonia și în Belgia și exploatarea, în mod repetat, a părților vătămate G.L. și O.N., pe care le-au obligat să practice cerșetoria în folosul lor, iar a inculpatului G.M. în ceea ce privește contribuția sa la recrutarea prin înșelăciune și transportarea în Belgia a părții vătămate G.L.

de către inculpatul R.C. Astfel declarațiile părților vătămate, chiar dacă acestea au fost criticate dintr-o serie de unghiuri, în special declarația părții vătămate G.L., la luarea căreia a fost folosit un interpret în limbajul mimico-gestual specific surdo-muților doar calificat în acest sens, (în condițiile în care în România nu exista un asemenea interpret autorizat de Ministerul Justiției), s-au coroborat în mare măsură, în primul rând, între ele, apoi cu declarațiile unor martori, precum și cu alte probe administrate în cauză, astfel: În ceea ce privește partea vătămată G.L., edificatoare a fost apreciată declarația din cursul urmăririi penale a co-inculpatului G.M. Acesta a relevat clar că partea vătămată G.L.

a fost dusă la cerșit în Belgia de către inculpatul R.C., de mai multe ori, chiar inculpatul G.M. dându-și acordul în două rânduri pentru aceasta. Inculpatul a arătat că, în schimbul unor sume, l-a și transportat pe G.L. până la locurile de unde urma să fie preluat de inculpatul R.C., pe fondul promisiunilor făcute tot timpul de inculpatul R.C. potrivit cărora, la final, partea vătămată G.L. urma să primească banii necesari pentru cumpărarea sau construirea unei case. S-a reținut că, din declarația aceluiași inculpat G.M., transparea ideea că, în unele situații, chiar partea vătămată G.L.

ar fi fost de acord cu propunerea inculpatului R.C., de a se duce în Belgia la cerșit, cu speranța obținerii unor sume importante, ceea ce confirma, într-un fel, aspectul invocat de inculpați în apărare (prin intermediul avocaților aleși) în sensul că, în realitate, totul s-a petrecut cu acordul părților, adică părțile vătămate ar fi consimțit, liber, la a merge la cerșit, iar dacă chiar nu voiau să o facă puteau să reclame oricând, în lungile perioade în care au practicat cerșetoria, autorităților belgiene situația în care se aflau. Aspectul că părțile vătămate au consimțit la a merge la cerșit a reieșit și mai clar, chiar din declarația părții vătămate G.L. dată în fața instanței, acesta arătând că a fost depistat de poliție de mai multe ori și chiar reținut pentru câteva ore, după care s-a reîntors la cerșit, fără a reclama autorităților eventuala obligare a sa de către altcineva de a cerși.

Acest aspect a fost reluat, tratat și analizat în prezenta hotărâre și ulterior. În același sens al recrutării, transportării în străinătate și exploatării părții vătămate G.L. există declarația martorei G.S., martoră care a arătat clar că inculpații R.C. și C.S. au pus-o în legătură cu partea vătămată G.L., că i-au solicitat și a acceptat să conviețuiască cu acesta o perioadă, atât în România, în Brașov, la locuința inculpaților, cât și în Belgia, precum și că G.L. a practicat cerșetoria în interesul inculpaților. S-a reținut, de asemenea și declarațiile martorei M.C. – mama părții vătămate G.L., căreia fiul său i-a relatat cele întâmplate, în sensul că uneori a fost forțat să practice cerșetoria și că toți banii i-au fost luați de inculpați.

Ca atare, susținerile inculpaților R.C. și C.S. potrivit cărora nu l-ar fi cunoscut pe G.L. a fost înlăturate ca nesincere. În ceea ce privește partea vătămată O.N., edificatoare au fost declarațiile martorilor, S.I., B.N., S.I. Referitor la declarația acestui ultim martor menționat, de notat că și acesta a lăsat să se întrevadă că între inculpații R.C., C.S. și partea vătămată O.N. a existat, la început, o așa-zisă înțelegere cu privire la ceea ce urma să facă partea vătămată în Polonia, adică să cerșească pentru a câștiga bani, iar la final nemulțumirea părții vătămate s-a manifestat în sensul că nu a primit niciun ban de la inculpați pentru „munca” prestată. Din declarația martorului B.D.

a rezultat modalitatea în care se puteau realiza sau obține acte de identitate false, acte false despre care s-a făcut vorbire că s-ar fi folosit în prezenta cauză, în special pașapoarte. Din ansamblul faptelor, așa cum a reieșit în urma administrării probelor, a rezultat că, dacă la început a avut loc o recrutare, urmată de transportarea și cazarea părților vătămate, evident prin înșelăciune, predomină apoi, pe durata întregii activități infracționale, aspectul profitării inculpaților R.C. și C.S. de pe urma activităților de cerșetorie desfășurate de părțile vătămate (inculpații însușindu-și banii obținuți de părțile vătămate și cheltuind cu acestea doar pentru cazare și masă), iar aspectele de forțare, de obligare a părților vătămate la practicarea cerșetoriei s-a estompat mult.

Cu toate acestea însă, s-a observat că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. De asemenea, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Pornind de la aceste două prevederi legale, nu s-a putut accepta teza oferită de apărare potrivit căreia instanța de fond s-ar afla în prezența unor simple convenții încheiate între părțile dosarului, și prin folosirea unor manopere dolosive s-ar fi indus sau menținut în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii sau derulării contractelor respective, fapte săvârșite în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, pentru că, și dacă s-ar fi acceptat varianța existenței unor convenții încheiate între inculpați și părțile vătămate, în cadrul cărora inculpații, ipotetic, urmau să asigure transportul, cazarea, masa și toate condițiile necesare practicării cerșetoriei pe teritoriul Poloniei și al Belgiei, inclusiv supravegherea, iar părțile vătămate urmau, tot ipotetic, să cedeze o parte din câștigurile realizate din practicarea cerșetoriei, fiecare din părți fiind astfel în avantaj, totuși, trebuia observat că, prin norma juridică referitoare la traficului de persoane, coroborată cu norma de la art. 16 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a incriminat și aceste așa-zise convenții, sancționând, evident, doar pe traficant nu și pe cel traficat.

În susținerea acestei din urmă teze s-a putut invoca art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, potrivit căruia persoana supusă traficului de persoane care a săvârșit, ca urmare a exploatării sale, infracțiunea de prostituție sau cea de cerșetorie, nu se pedepsește pentru aceste infracțiuni. În lumina celor expuse mai sus, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că inculpații pot fi trași la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane chiar și în situația în care doar au organizat plecarea peste hotare a părților vătămate, fie prin obținerea pașapoartelor, fie prin cazarea în vederea plecării, însoțindu-le până la aeroport și dându-le anumite indicații ce să declare organelor de control a frontierei.

S-a apreciat că toate acestea sunt elemente din care rezultă că inculpații cunoșteau faptul că părțile vătămate urmau să practice prostituția (în speța respectivă), iar această activitate infracțională se circumscrie prevederilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (decizia nr. 1.498 din 17 martie 2004). În cazul de față, inculpații R.C. și C.S. nu s-au limitat la a efectua activități pregătitoare sau ajutătoare în vederea plecării părților vătămate G.L. și O.N.

în străinătate pentru a practica cerșetoria ci au adoptat o atitudine mult mai activă, având inițiativa, recrutând părțile vătămate prin înșelăciune (adică promițându-le mulți bani, obiecte din aur, proteză sau chiar pensie de handicapat într-o altă țară), acțiune urmată de cazarea și de transportarea părților vătămate în străinătate, iar acolo, din nou cazarea și apoi obligarea (chiar prin acte de violență) a lor să practice cerșetoria în condiții deosebite (conform susținerilor părților vătămate), însușindu-și toate sumele obținute de părțile vătămate prin practicarea cerșetoriei. În consecință, activitățile inculpaților s-a reținut că sunt mult mai complexe și mai calificate decât cele menționate în speța de mai sus.

Față de cele de mai sus, au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților R.C. și C.S., formulate prin intermediul apărătorului ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții – prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Pe cale de consecință s-a apreciat că, în drept, faptele inculpaților R.C. și C.S., care, în perioada 1997-2006, împreună cu numitul O.N. și cu inculpatul G.M., a racolat victimele G.L. și O.N. (ambele cu handicap fizic evident și care le punea în imposibilitatea de a se deplasa normal) după care le-au transportat în străinătate (Polonia și Belgia) în scopul exploatării lor prin obligare la cerșetorie, în folosul lor și al inculpatului G.M.

(acesta din urmă participând doar la racolarea, transportarea în străinătate și exploatarea victimei G.L.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului G.M., care, în cursul anului 2002, împreună cu inculpații R.C. și C.S., a racolat prin înșelăciune victima G.L. (persoană handicapată fizic locomotor și surdo-mut), după care, în schimbul unor sume de bani a transportat-o în alt județ unde a predat-o inculpatului R.C., acesta, al rândul său, transportând-o în Polonia și în Belgia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea cerșetoriei în folosul său și al inculpatei C.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește fapta descrisă la pct. nr. 2, s-au reținut următoarele: În urma demersurilor făcute la autoritățile judiciare belgiene, pe calea unor cereri de asistență juridică internațională în materie penală, instanța a fost informată despre faptul că, în Belgia, inculpații R.C. și C.S. au făcut obiectul unei anchete și a unui proces penal. În urma derulării procesului penal respectiv, inculpatul R.C. a fost condamnat, prin hotărârea nr. 7258/13721 a Judecătoriei din Bruxelles, din data de 31 octombrie 2006, la pedeapsa de 7 ani închisoare, la o amendă de 3.000 euro și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 13 C. pen. belgian pe timp de 10 ani pentru că, între altele, în perioada 21 octombrie 2004-29 iulie 2005, a exploatat, în orice mod posibil, destrăbălarea sau prostituția unei persoane minore, respectiv a părții vătămate C.A.M.

Prin aceeași hotărâre și pentru aceleași fapte a fost condamnată și inculpata C.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare, la o amendă de 3.000 euro și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 13 C. pen. belgian pe timp de 10 ani. Împotriva hotărârii menționate mai sus inculpatul R.C. a făcut opoziție, iar Tribunalul de primă Instanță din Bruxelles, prin hotărârea nr. 4386 din data de 25 mai 2011, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, menținând amenda de 3.000 euro. Hotărârea Judecătoriei din Bruxelles a rămas definitivă în ceea ce o privește pe inculpata C.S. prin neexercitarea căii de atac, iar în privința inculpatului R.C. prin exercitarea căii de atac menționate mai sus.

S-a mai făcut precizarea că, în hotărârea nr. 4385 din 25 mai 2001, dată în calea de atac, perioada în care s-ar fi comis faptele era menționată ca fiind 21 octombrie 2004–11 noiembrie 2005. Verificând cele menționate în actul de trimitere în judecată, în prezenta cauză, a inculpaților R.C. și C.S.

sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de minori, victimă fiind C.A.M., s-a constatat că, în fapt, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că în luna ianuarie 2005, aceștia, împreună cu numitul L.G.M., au recrutat-o pe partea vătămată C.A.M., în vârstă de 17 ani, sub false promisiuni (înșelăciune) și au transportat-o în străinătate în scopul exploatării sale prin supunere la prostituție în Belgia, în folosul inculpaților, activitate care s-ar fi derulat timp de circa 200 de zile, adică până, aproximativ în luna august 2005. Comparând această perioadă cu perioada menționată în hotărârile emise de autoritățile judiciare belgiene, s-a constatat că perioada menționată în hotărârile belgiene este mai amplă (21 octombrie 2004–11 noiembrie 2005), dar cuprinzând și perioada menționată în rechizitoriul emis în prezenta cauză, adică există o suprapunere.

Ca atare, s-a constatat că pentru fapta pentru care inculpații R.C. și C.S. au fost trimiși în judecată în prezența cauză, având ca parte vătămată pe C.A.M., inculpații au fost deja condamnați definitiv, iar în virtutea principiului ne bis in idem, o nouă judecată pentru aceeași faptă nu mai poate avea loc. Potrivit art. 10 lit. j), teza a II-a C. proc. pen. împiedicarea (existența autorității de lucru judecat) produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică. Însă pentru ca principiul menționat mai sus să fie aplicabil trebuia să se realizeze, mai întâi, o recunoaștere a hotărârii străine, de condamnare a celor doi inculpați în Belgia, recunoaștere care s-a făcut de această instanță la data de 7 noiembrie 2011, pe cale incidentală, potrivit art. 134 din Legea nr. 302/2004 republicată, apreciindu-se ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din aceeași lege.

În raport cu cele de mai sus, s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât a intervenit cazul de la art. 10 lit. j) C. proc. pen., respectiv există autoritate de lucru judecat. La individualizarea pedepselor pe care le-a aplicat inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: - limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților; Din acest punct de vedere s-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care au fost acuzați inculpații R.C., C.S. și G.M., respectiv cea de trafic de persoane – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost și este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în privința inculpaților nereținându-se vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele prevăzute în C. pen.

și în Legea nr. 678/2001. - gradul de pericol social al faptelor; - persoana și antecedentele penale ale inculpaților; Din acest punct de vedere a fost remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul R.C. nu a suferit vreo condamnare anterioară, însă împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală în anul 2006 sub acuzația comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fiind arestat preventiv în perioada 8 iunie 2006–8 iulie 2007. Potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpata C.S. se afla la primul conflict cu legea penală (făcând abstracție de condamnarea suferită în Belgia, despre care s-a făcut vorbire mai sus). Potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpatul G.M.

a fost condamnat anterior, în două rânduri, la pedeapsa amenzii penale, pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere. - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; A fost avut în vedere comportamentul nesincer al inculpaților R.C. și C.S. pe parcursul întregului proces penal și comportarea sinceră a inculpatului G.M. De aceea s-a apreciat că doar în privința acestuia din urmă a putut fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei potrivit art. 76 C. pen. Având în vedere, însă, că inculpata C.S. se afla la primul conflict cu legea penală, adică luând în considerare atitudinea acesteia înainte de săvârșirea infracțiunii, s-a apreciat că, în privința acesteia, a putut fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei potrivit art. 76 C. pen.

Având în vedere existența consimțământului părților vătămate, în cea mai mare parte a ansamblului activităților infracționale, s-a apreciat că și această împrejurare poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă judiciară, dintre cele ce pot fi circumscrise dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., pentru că, pe de o parte, legea nu prevede expres aceste circumstanțe, iar pe de altă parte este lăsat la latitudinea judecătorului identificarea acestor împrejurări și analizarea dacă acestea pot fi asimilate cu motive de reducere a pedepsei sub minimul special. Sintetizând cele anterior expuse, Tribunalul Mureș a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței penale descris mai sus, atât asupra laturii penale, cât și a laturii civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpații R.C. și C.S. În motivarea apelului, parchetul a solicitat admiterea acestuia, desființarea parțială a hotărârii atacate și în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor reținute în sarcina celor trei inculpați, să se constate că prezenta infracțiune de trafic de persoane este săvârșită de inculpații R.C. și C.S. în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care cei doi inculpați au fost condamnați în Belgia, să se anuleze beneficiul suspendării sub supraveghere acordat inculpatului R.C. prin hotărârea nr. 4386/2011 a autorităților belgiene, să se stabilească pedepse pentru inculpații R.C.

și C.S. în condițiile concursului real de infracțiuni, urmând ca executarea lor să fie efectivă și să se deducă, față de inculpatul R.C., din pedeapsa aplicată perioada cuprinsă între 05 februarie 2010–20 aprilie 2010 executată în Belgia. În motivarea apelului, inculpații R.C. și C.S. au solicitat să se aibă în vedere disp. art. 320 1 C. proc. pen., să se dispună suspendarea condiționată e executării pedepsei sau în subsidiar să se mențină soluția instanței de fond, iar în privința confiscării să se respingă cererea și să se restituie cantitatea de 545,91 grame aur și a sumelor de bani confiscate, arătând că partea civilă G.L. nu formulează nicio pretenție, bijuteriile găsite la percheziție au fost în mare parte moștenite, iar restul au fost achiziționate de către ei.

Prin decizia penală nr. 32/A din 09 aprilie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpații R.C. și C.S. împotriva sentinței penale nr. 164 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 2488/102/2007. A desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând, în baza art. 134 și art. 131 din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut pe cale incidentală hotărârea nr. 7258 din 31 octombrie 2006 a Judecătoriei Bruxelles, definitivă prin hotărârea nr. 4386/2011 a Judecătoriei Bruxelles, parțial și numai cu privire la îndeplinirea condițiilor condamnării și condamnarea inculpaților R.C.

și C.S. pentru infracțiunea de exploatare în orice mod posibil, destrăbălare sau prostituție a pă