ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3745/2008

Ședința publică de la 11 decembrie 2008 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2007 reclamantele Orașul Sânnicolau Mare prin primar și Consiliul Local al Orașului Sânnicolau Mare au chemat în judecată pe pârâtele Statul Român reprezentat prin M.F.P., A.V.A.S. București, A.S.C., SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.O., S.J., S.M., O.D., pentru ca instanța să hotărască asupra nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 18 august 2000; să constate nulitatea absolută a actului adițional din 27 iunie 2003, la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni mai sus menționat, nulitatea absolută a contractului de cesiune din 27 iunie 2003 și a actului adițional din 27 iunie 2003 la statutul SC S.W.C.

SA privind modificarea structurii acționariatului acesteia, să dispună radierea din Registrul Comerțului a mențiunii privind transmisiunea acțiunilor s SC W.C. SA Sânnicolau Mare, efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 18 august 2000 și reînscrierea reclamantului Consiliul Local al Orașului Sânnicolau Mare ca unic acționar al societății, să se dispună înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor din patrimoniul SC S.W.C. SA, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Timiș a admis excepția prescripției și a respins acțiunea, obligând pe reclamanți să plătească pârâtei SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare la 2.500 lei cheltuieli de judecată și pârâtei A.S.O.

500 lei cu același titlu, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1295 din 25 septembrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că în cauză se aplică termenul de prescripție special de 1 lună și 3 luni prevăzute de Legea nr. 137/2002 și Legea nr. 99/1999, termene care sunt derogatorii de la art. 3 și urm. din Decretul nr. 167/1958. Apelul declarat de reclamanta Orașul Sânnicolau Mare prin primar a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, care prin Decizia nr. 58 din 27 martie 2008 a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Soluția a fost determinată de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu cu reclamanta Orașul Sânnicolau Mare, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., urmând a se verifica în rejudecare mandatul acordat primarului în aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 raportat la data încheierii actelor juridice a căror nulitate se solicită, în sensul reprezentării autorității administrativ teritoriale la acea dată. De asemenea instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel că cererea este guvernată de normele de drept comun. În termen legal hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtele SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.O., S.J., S.M. care au invocat nelegalitatea deciziei întemeiată pe dispozițiile art. 8 și 9 raportate la art. 313 C. proc.

civ., susținând competența în judecarea cauzei a Judecătoriei Sânnicolau Mare și eroarea materială strecurată în sentința atacată în sensul că din eroare instanța a trecut primarul Orașului Sânnicolau Mare în loc de Oraș Sânnicolaul Mare, reprezentat de primar, așa cum de altfel a stabilit Tribunalul Timiș prin încheierea din 29 ianuarie 2008. Un alt motiv se referă la nemotivarea nulității absolute sau relative a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni față de reținerea incidenței normelor de drept comun referitoare la prescripție, susținând aplicarea în speță a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002. Pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând în conformitate cu art. 312 alin. (3), teza a III-a raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1295 din 25 septembrie 2007 a Tribunalului Timiș. A susținut că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), respectiv art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, deoarece termenul de prescripție pentru introducerea cererii este de o lună de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție, și cum dreptul la acțiune are izvor în Legea nr. 137/2002 în speță sunt incidente dispozițiile speciale, conform principiului excepțio est strictissimae interpretationis.

De asemenea a susținut că eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1295 din 25 septembrie 2007 a Tribunalului București nu constituie motiv de recurs, acest incident făcând obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale soluționate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 58 din 27 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 18 august 2000 privind vânzarea cumpărarea acțiunilor SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare precum și a actului adițional la acest contract.

Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 18 august 2000, încheiat între F.P.S. și A.S.C. a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de 50.381 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 1.259.525 lei reprezentând 99,998 % din valoarea SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare. La data de 27 iunie 2003, între aceleași părți a fost încheiat actul adițional prin care s-au modificat prevederile referitoare la cap.7 pct. 7.5.1. din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și a fost completat cap.8 cu pct. 8.10, celelalte prevederi rămânând neschimbate. Conform dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării „Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și de O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție”. Ca urmare, se poate constata că în mod corect instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 în sensul că fiind în discuție cererea de constatare a nulității unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni, sunt aplicabile dispozițiile legale privind termenul general de prescripție, excepție prevăzută chiar de legiuitor, de la norma specială aplicabilă operațiunilor și actelor prevăzute de Legea nr. 137/2002.

În acest context motivul invocat de toți recurenții, încadrat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează a fi respins, reținându-se că hotărârea atacată se află la adăpost de orice critică privind aplicarea normelor legale în vigoare referitoare la prescripție, astfel că în mod corect instanța de apel a admis apelul, desființând sentința fondului și trimițând cauza primei instanțe pentru judecarea fondului. Un alt motiv de recurs invocat de toți recurenții s-a referit la greșita soluționare a apelului privind eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că în loc de Oraș Sânnicolau Mare s-a trecut primarul Orașului Sânnicolau Mare, deoarece acesta nu era un motiv de apel ci o problemă de soluționat conform art. 281 C. proc.

civ., motivul fiind încadrat de A.V.A.S. tot în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Și acest motiv urmează a fi respins întrucât prin hotărârea atacată, instanța a aplicat corect dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în sensul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea Orașului Sânnicolau Mare ci pe cererea primarului Orașului Sânnicolau Mare și că nu a verificat mandatul acordat primarului în acest sens, raportat la data încheierii actelor juridice a căror nulitate s-a solicitat. Se constată astfel că hotărârea privește o greșeală de judecată și nu doar o eroare materială, astfel că în mod corect instanța de apel a soluționat acest motiv invocat în apel de către reclamanți, recursurile urmând a fi respinse și sub acest aspect.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurenții SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.M., S.J. și S.M. privind lipsa competenței materiale a tribunalului, pe motiv că valoarea litigiului este de 26.548 lei nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 C. proc. civ., motiv încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea constată că și acesta urmează a fi respins întrucât obiectul litigiului privește în principal constatarea nulității unui act juridic, astfel că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) raportat la art. 17 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine tribunalului. În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, și cum reclamantele intimate au cerut cheltuieli de judecată, cererea acestora urmează a fi admisă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.O., S.J. și S.M., împotriva Deciziei nr. 58 din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Obligă recurenții la plata sumei de 8.879 lei cheltuieli de judecată către intimații Orașul Sânnicolau Mare - prin primar și Consiliul Local Sânnicolau Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.