ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3745/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3745/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6
aprilie 2007 reclamantele Orașul Sânnicolau Mare prin primar și Consiliul Local
al Orașului Sânnicolau Mare au chemat în judecată pe pârâtele Statul Român
reprezentat prin M.F.P., A.V.A.S. București, A.S.C., SC S.W.C. SA Sânnicolau
Mare, A.S.O., S.J., S.M., O.D., pentru ca instanța să hotărască asupra
nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 18 august
2000; să constate nulitatea absolută a actului adițional din 27 iunie 2003, la
contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni mai sus menționat, nulitatea
absolută a contractului de cesiune din 27 iunie 2003 și a actului adițional din
27 iunie 2003 la statutul SC S.W.C. SA privind modificarea structurii
acționariatului acesteia, să dispună radierea din Registrul Comerțului a
mențiunii privind transmisiunea acțiunilor s SC W.C. SA Sânnicolau Mare,
efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 18 august
2000 și reînscrierea reclamantului Consiliul Local al Orașului Sânnicolau Mare
ca unic acționar al societății, să se dispună înființarea sechestrului
asigurator asupra bunurilor din patrimoniul SC S.W.C. SA, cu cheltuieli de
judecată.
Tribunalul Timiș a admis excepția
prescripției și a respins acțiunea, obligând pe reclamanți să plătească pârâtei
SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare la 2.500 lei cheltuieli de judecată și pârâtei
A.S.O. 500 lei cu același titlu, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1295
din 25 septembrie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre
Tribunalul a reținut că în cauză se aplică termenul de prescripție special de 1
lună și 3 luni prevăzute de Legea nr. 137/2002 și Legea nr. 99/1999, termene
care sunt derogatorii de la art. 3 și urm. din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de reclamanta Orașul
Sânnicolau Mare prin primar a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, care prin Decizia nr. 58 din 27 martie 2008 a desființat sentința
atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Soluția a fost determinată de faptul
că prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu cu reclamanta Orașul
Sânnicolau Mare, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin.
(1) C. proc. civ., urmând a se verifica în rejudecare mandatul acordat
primarului în aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 raportat
la data încheierii actelor juridice a căror nulitate se solicită, în sensul
reprezentării autorității administrativ teritoriale la acea dată.
De asemenea instanța de apel a reținut
incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel că
cererea este guvernată de normele de drept comun.
În termen legal hotărârea instanței de
apel a fost atacată cu recurs de către pârâtele SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C.,
A.S.O., S.J., S.M. care au invocat nelegalitatea deciziei întemeiată pe
dispozițiile art. 8 și 9 raportate la art. 313 C. proc. civ., susținând
competența în judecarea cauzei a Judecătoriei Sânnicolau Mare și eroarea
materială strecurată în sentința atacată în sensul că din eroare instanța a
trecut primarul Orașului Sânnicolau Mare în loc de Oraș Sânnicolaul Mare,
reprezentat de primar, așa cum de altfel a stabilit Tribunalul Timiș prin
încheierea din 29 ianuarie 2008.
Un alt motiv se referă la nemotivarea
nulității absolute sau relative a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni
față de reținerea incidenței normelor de drept comun referitoare la
prescripție, susținând aplicarea în speță a dispozițiilor art. 39 din Legea nr.
137/2002.
Pârâta A.V.A.S. București a declarat
recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând în conformitate cu art. 312 alin.
(3), teza a III-a raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea
recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea ca
temeinică și legală a sentinței civile nr. 1295 din 25 septembrie 2007 a
Tribunalului Timiș.
A susținut că hotărârea atacată este
nelegală, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9
C. proc. civ.), respectiv art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea
privatizării, cu modificările și completările ulterioare, deoarece termenul de
prescripție pentru introducerea cererii este de o lună de la data când
reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul
atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind
executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de
acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în
desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de
prescripție, și cum dreptul la acțiune are izvor în Legea nr. 137/2002 în speță
sunt incidente dispozițiile speciale, conform principiului excepțio est
strictissimae interpretationis.
De asemenea a susținut că eroarea
materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1295 din 25 septembrie
2007 a Tribunalului București nu constituie motiv de recurs, acest incident
făcând obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale soluționate
înainte de pronunțarea Deciziei nr. 58 din 27 martie 2008 a Curții de Apel
Timișoara.
Recursurile sunt nefondate pentru
considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului, rezultă că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a
contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 18 august 2000 privind vânzarea
cumpărarea acțiunilor SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare precum și a actului
adițional la acest contract.
Contractul de vânzare-cumpărare
acțiuni din 18 august 2000, încheiat între F.P.S. și A.S.C. a avut ca obiect
vânzarea-cumpărarea unui număr de 50.381 acțiuni, cu o valoare nominală de
25.000 lei fiecare, în sumă totală de 1.259.525 lei reprezentând 99,998 % din
valoarea SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare.
La data de 27 iunie 2003, între
aceleași părți a fost încheiat actul adițional prin care s-au modificat
prevederile referitoare la cap.7 pct. 7.5.1. din contractul de
vânzare-cumpărare acțiuni și a fost completat cap.8 cu pct. 8.10, celelalte
prevederi rămânând neschimbate.
Conform dispozițiilor art. 39 din
Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
„Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o
operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și de O.U.G. nr. 88/1997,
aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică
un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a
cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de
la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea
obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale
societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor
contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție”.
Ca urmare, se poate constata că în mod
corect instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002
în sensul că fiind în discuție cererea de constatare a nulității unui contract
de vânzare-cumpărare acțiuni, sunt aplicabile dispozițiile legale privind
termenul general de prescripție, excepție prevăzută chiar de legiuitor, de la
norma specială aplicabilă operațiunilor și actelor prevăzute de Legea nr. 137/2002.
În acest context motivul invocat de
toți recurenții, încadrat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit
căruia modificarea hotărârii se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii, urmează a fi respins, reținându-se că hotărârea
atacată se află la adăpost de orice critică privind aplicarea normelor legale
în vigoare referitoare la prescripție, astfel că în mod corect instanța de apel
a admis apelul, desființând sentința fondului și trimițând cauza primei
instanțe pentru judecarea fondului.
Un alt motiv de recurs invocat de toți
recurenții s-a referit la greșita soluționare a apelului privind eroarea
materială strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că în loc de Oraș
Sânnicolau Mare s-a trecut primarul Orașului Sânnicolau Mare, deoarece acesta
nu era un motiv de apel ci o problemă de soluționat conform art. 281 C. proc.
civ., motivul fiind încadrat de A.V.A.S. tot în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Și acest motiv urmează a fi respins
întrucât prin hotărârea atacată, instanța a aplicat corect dispozițiile art. 297
alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001
privind administrația publică locală și art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în sensul că instanța nu
s-a pronunțat pe cererea Orașului Sânnicolau Mare ci pe cererea primarului Orașului
Sânnicolau Mare și că nu a verificat mandatul acordat primarului în acest sens,
raportat la data încheierii actelor juridice a căror nulitate s-a solicitat.
Se constată astfel că hotărârea
privește o greșeală de judecată și nu doar o eroare materială, astfel că în mod
corect instanța de apel a soluționat acest motiv invocat în apel de către
reclamanți, recursurile urmând a fi respinse și sub acest aspect.
În ceea ce privește motivul de recurs
invocat de recurenții SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.M., S.J. și S.M.
privind lipsa competenței materiale a tribunalului, pe motiv că valoarea
litigiului este de 26.548 lei nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 C. proc.
civ., motiv încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea constată
că și acesta urmează a fi respins întrucât obiectul litigiului privește în
principal constatarea nulității unui act juridic, astfel că potrivit art. 2 alin.
(1) lit. a) raportat la art. 17 C. proc. civ. competența de soluționare a
cauzei revine tribunalului.
În conformitate cu art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să
plătească cheltuieli de judecată, și cum reclamantele intimate au cerut
cheltuieli de judecată, cererea acestora urmează a fi admisă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții SC
S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.O., S.J. și S.M., împotriva Deciziei nr.
58 din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, ca nefondat.
Respinge recursul
declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva aceleiași decizii, ca
nefondat.
Obligă recurenții la plata sumei de 8.879 lei
cheltuieli de judecată către intimații Orașul Sânnicolau Mare - prin primar și Consiliul
Local Sânnicolau Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.