ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2226/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Cărții de Apel Timișoara, secția I

civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanții N.R.G., P.S. și N.A.M.

împotriva sentinței civile nr. 2247 din 20 septembrie 2013, decizie definitivă.

Împotriva acestei hotărâri definitive

au declarat recurs reclamanții N.R.G., P.S. și N.A.M., înregistrat la Curtea de

Apei Timișoara la data de 28 mai 2014, iar ulterior, a fost înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre soluționare, fiind înregistrat, pe rolul

instanței supreme, la data de 5 iunie 2014.

Învestită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, Ia data

6 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4S constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din 10 iunie 2014, comunicarea raportului către părți, pentru ca

acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

23-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurenților și intimaților I.T.P.F. Timiș și

Statul Român prin Orașul Jimbolia, prin primar.

Intimatul I.T.P.F. Timiș a depus punct

de vedere asupra raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut

de art. 493 alin. (4) C.proc.civ, invocând faptul că recursul este inadmisibil.

La data de 9 septembrie 2014,

constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat

compietului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 18 septembrie 2014, în temeiul art- 493 alin. (5) C.

proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta

Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Litigiului de față este întemeiat de

prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Prin cererea formulată, reclamanții

N.R.G., P.S. și N.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.T.P.F.

Timiș și Statul Român, prin Orașul Jimbolia, reprezentat prin primar, să se

constate calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii

nr. 10/2001, caracterul abuziv al expropierii imobilului proprietatea autorilor

lor și dreptul la despăgubiri reprezentate de valoarea de circulație reaîă a

imobilului, în cotele aferente dreptului de proprietate, precum și obligarea

pârâților la a înainta dosarul administrativ C.C.S.D.

Prin Decizia civilă nr. 42 din 2

aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara,secția I civilă, a fost respins apelul

declarat de reclamanții N.R.G., P.S. și N.A.M. împotriva sentinței civile nr. 2247

din 20 septembrie 2013, decizie definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

Noul C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date

de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului".

Or, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin.

(3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalul de soluționare a

contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de

competența curții de apel.

Totodată, alin. (1) și (2) ale art. 7

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd ca:

(1) Dacă prin prezenta lege nu se

prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data

intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la

instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică

și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de prim.â instanță este "supusă recursului" sau că

"poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește

o altă expresie similară."

Din interpretarea coroborată a art. 26

din Legea nr. 10/2001 cu art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă

ca, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., hotărârea tribunalui de

soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, este supusă numai apelului, de competența curții de

apel.

În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. teza a II-a, hotărârea pronunțată de instanța de apel în legătură cu

litigiul având obiectul indicat, este definitivă și, prin urmare, nesupusă căii

de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu

se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 3.29 din Constituție arătând că

mijloacele procesuale prîn care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale

anterior menționate, Decizia civilă nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă, nu este supusă recursului.

Prin urmare, instanța urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții N.R.G., P.S. și N.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanții N.R.G. domiciliat în Austria, P.S., domiciliată în,

Austria și N.A.M., domiciliată în Austria, toți cu domiciliul ales la avocat

B.D. cu sediul în Jimbolia, jud. Timiș, în contradictoriu cu pârâții I.T.P.F.

Timiș, cu sediul în Timișoara, și Statul Român prin Orașul Jimbolia,

reprezentat de primar, cu sediul în Jimbolia, județul Timiș, împotriva Deciziei

nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 20Î4.