ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul CREDIDAM a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții ORDA, ARAIEX, UPFR, FIHR, ADPFR, ROMSLOT, SC A.R.

SRL, SC P.R.F. SRL, R.A.T.B. RA, suspendarea executării Deciziei nr. 18 din 5

martie 2012 emisă de ORDA, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012, până la

pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea acestei

decizii, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 3095 din 10 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a respins excepția

inadmisibilității cererii invocată de pârâții ORDA și ARAIEX;

- a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei FIHR și excepția rămânerii fără

obiect a cererii, excepții invocate de pârâta FIHR;

- a admis cererea

formulată de reclamantul CREDIDAM;

- a suspendat

executarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA până la pronunțarea

instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestei decizii;

- a obligat pârâtul

ORDA la plata sumei de 10,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia

directorului general al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, a fost constituită

Comisia pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a

fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și/sau a

prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental și lucrativ

și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme,

ale artiștilor interpreți sau executanți, pentru fonograme și pentru

audiovizual.

La emiterea deciziei

au fost avute în vedere prevederile art. 131 și art. 138 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările

și completările ulterioare, precum și ale art. 3 lit. a) din H.G. nr. 401/2006

privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare

îndeplinirii atribuțiilor ORDA, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, la emiterea

deciziei menționate au fost avute în vedere cererea formulată de ADPFR, ARAIEX

și UPFR prin adresa înregistrată la ORDA cu nr. RGII/1814 din 28 februarie

2012, precum și Referatul nr. RGII/2078 din 5 martie 2012 al Direcției Registre

și Gestiune Colectivă.

Cu privire la excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 18 din 5

martie 2012 invocată de pârâții ORDA și ARAIEX, Curtea de apel a reținut că

decizia contestată nu și-a epuizat efectele la data de 12 aprilie 2012, cum

pretind pârâții ORDA și ARAIEX, întrucât negocierea Metodologiei nu a fost

finalizată în termenul de maximum 30 de zile calendaristice de la data

constituirii comisiei, termen prevăzut de art. 131

2

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996, deoarece nu a fost încheiat un protocol în care să fie

consemnată înțelegerea părților asupra metodologiei, această împrejurare fiind

confirmată atât de procesele-verbale încheiate între părți și înregistrate sub

nr. 5369 din 11 aprilie 2012 și nr. 5762 din 23 aprilie 2012, cât și de

invitația transmisă părților de către UPFR, prin e-mail, la data de 2 mai 2012,

pentru a participa la o ultimă întâlnire de negociere asupra metodologiei

înainte de inițierea procedurii de arbitraj.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei FIHR, instanța a reținut că FIHR

este parte în Comisia de negociere a Metodologiei constituită prin decizia a

cărei suspendare se solicită în cauză, împrejurare necesară și suficientă în

justificarea legitimării procesuale pasive a acesteia.

Cu referire la excepția

lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării, instanța a reținut că

Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 stă la baza întregii proceduri de

adoptare a metodologiei, procedură care nu a fost finalizată prin încheierea

unui protocol la finalizarea primei etape de negociere, ci continuă cu etapa a

doua, ce va fi finalizată printr-o hotărâre arbitrală.

Pe fondul cererii de

suspendare a executării, Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la

cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din aceeași lege.

În privința cazului

bine justificat, instanța a reținut că:

Emiterea deciziei

contestate a avut în vedere atât cererea formulată de ADPFR, ARAIEX și UPFR,

înregistrată la ORDA sub nr. RGII/1814 din 28 aprilie 2012, cât și Referatul

nr. RGII/2078 din 5 martie 2012. Refuzul de informare și a CREDIDAM, titular al

cererii înregistrate la ORDA sub nr. 11231 din 5 septembrie 2011, creează o

îndoială serioasă sub aspectul legalității, în considerarea faptului că la

momentul formulării cererii comune de către ADPFR, ARAIEX și UPFR și a emiterii

referatului menționat, era suspendată Decizia ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012

privind retragerea temporară a avizului de funcționare a CREDIDAM. Măsura

suspendării acestei decizii a fost dispusă de Curtea de Apel București la data

de 14 februarie 2012, în Dosarul nr. 978/2/2012, hotărârea instanței asupra

cererii de suspendare a executării fiind executorie de drept potrivit art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Includerea în Comisia

de negociere constituită prin Decizia ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 a celor

două organisme de gestiune colectivă care funcționează pentru câte o categorie

de drepturi, respectiv, CREDIDAM și ARAIEX pentru artiști interpreți și UPFR și

ADPFR pentru producătorii de fonograme, pune sub semnul întrebării prezumția de

legalitate a deciziei contestate, prin raportare la dispozițiile art. 131 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, care impun ca din Comisia de negociere să

facă parte "... a) câte un reprezentant al principalelor organisme de

gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi

...".

O îndoială serioasă

în privința legalității Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 există și în

considerarea modalității de desemnare în Comisia de negociere a structurilor

asociative ale utilizatorilor și a utilizatorilor majori, prin raportare la

dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

Din examinarea sumară

a cererilor formulate de UPFR, ADPFR și ARAIEX, de care ORDA a ținut seama la

emiterea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012, se observă că în Comisia de

negociere au fost incluse două structuri asociative care nu au fost indicate de

cele trei organisme de gestiune colectivă, respectiv, Asociația Organizatorilor

de Pariuri din România - Romanian Bookmakers, Asociația Organizatorilor de

Sloturi - ROMSLOT.

De asemenea, este

pusă sub semnul întrebării respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 8/1996, în ceea ce privește criteriul stabilirii primilor trei

utilizatori majori, pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață, atât timp

cât Decizia ORDA nr. 18/2012 nu cuprinde niciun fel de referiri la acest

aspect, iar situația prezentată a fost pusă în discuție chiar de participanții

la prima întâlnire pentru negocierea Metodologiei, potrivit procesului-verbal

nr. 4409 din 19 martie 2012.

Există indicii

temeinice de nelegalitate și sub aspectul respectării de către ORDA a

prevederilor art. 131

2

alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (5), în

ceea ce privește refuzul de a da curs cererii de inițiere a procedurii de

arbitraj formulată de CREDIDAM, în condițiile în care existau două proiecte de

metodologie și nu o metodologie comună ce trebuia prezentată celeilalte părți

(utilizatorilor).

Obligația de

transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională

include și obligația autorităților publice de a permite accesul la luarea

deciziilor administrative potrivit art. 3 lit. e) din aceeași lege, procedura

de participare a persoanelor interesate la procesul de luare a deciziilor

administrative fiind prevăzută de art. 7 din lege. Decizia ORDA nr. 18/2012

este o decizie administrativă a cărei adoptare este de natură să creeze o

îndoială serioasă și sub aspectul respectării obligației de transparență, atât

timp cât autoritatea emitentă a admis că nu a fost urmată procedura instituită

de Legea nr. 52/2003, pe motiv că nu există obligativitatea informării și

supunerii "proiectului" actului administrativ individual dezbaterii

publice.

În privința

prevenirii producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că înscrisurile

depuse în susținerea cererii de suspendare și ansamblul circumstanțelor cauzei

atestă îndeplinirea cerinței, în considerarea costurilor ridicate pe care le

implică procedura de negociere într-un interval scurt, conform Legii nr.

8/1996, noilor tarife care vor rezulta din procesul de negociere, dar și a

necesității evitării cheltuielilor suplimentare pe care le implică procedura

arbitrajului, toate acestea având ca efect perturbarea gravă a activității

CREDIDAM și vătămarea drepturilor patrimoniale ale celor 11.000 de artiști,

membri direcți și cca 1.000.000 de artiști străini reprezentați de CREDIDAM în

baza celor 29 de acorduri internaționale încheiate la această dată.

Măsura suspendării se

impune pentru evitarea adoptării unei metodologii care antrenează costuri

ridicate și care va fi lipsită de efecte juridice în cazul în care instanța va

dispune anularea Deciziei nr. 18/2012.

exercitate

Împotriva Sentinței

civile nr. 3095 din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții ORDA, ARAIEX și

UPFR.

Întrucât recurenții

ORDA și UPFR nu și-au timbrat recursurile, nu vor fi prezentate motivele

invocate.

Recurenta ARAIEX și-a

motivat în drept calea de atac prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7

teza I și 304 pct. 9, precum și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ.

Sentința

curții de apel este combătută sub următoarele aspecte:

- nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, contrar art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.;

- au fost aplicate

greșit prevederile art. 131

2

din Legea nr. 8/1996, neobservându-se

epuizarea efectelor Deciziei ORDA nr. 18/2012;

- nu s-a justificat

iminența prejudiciului.

formulate în cauză

Prin întâmpinarea

formulată de intimata RATB, respectiv concluziile scrise depuse de CREDIDAM și

de FPTR s-a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate.

S-a arătat că

hotărârea curții de apel este temeinic motivată, fiind atent analizate toate

criticile și susținerile părților.

Referitor la

admisibilitatea cererii de suspendare, s-a invocat procesul-verbal din data de

23 aprilie 2012, din care rezultă că efectele deciziei în discuție nu s-au

epuizat.

Cât privește cazul

bine justificat și paguba iminentă, intimații și-au însușit considerentele

curții de apel, punctând îndeosebi încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 8/1996 prin alcătuirea comisiei de negociere din câte

două organisme de gestiune colectivă pentru fiecare categorie de drepturi, în

loc de unul singur, fără a se ține seama de criteriul cifrei de afaceri și de

cota de piață a acestora.

În privința pagubei

iminente, s-a insistat îndeosebi pe costurile mari pe care le implică procedura

de negociere într-un interval scurt la care se adaugă cheltuielile cu studii de

cercetare a pieții, etc.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu

prioritate regularitatea învestirii sale cu recursurile declarate de către ORDA

și UPFR, Înalta Curte constată că acestea nu au fost timbrate cu taxă judiciară

de timbru în cuantum de 2 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, deși ambii

recurenți au fost legal citați cu mențiunile corespunzătoare.

Ca atare, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. 3) din Legea nr.

146/1996, respectiv art. 9 din O.G. nr. 32/1995, ambele recursuri vor fi

anulate ca netimbrate.

Verificând

legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta

ARAIEX, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acest recurs este nefondat.

Cererea de suspendare

a executării formulată de CREDIDAM are ca obiect Decizia directorului general

al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012

privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind

comunicarea publică a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora,

precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental

și lucrativ și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor

de fonograme ale artiștilor interpreți sau executanți, pentru fonograme și

pentru audiovizual.

Prima instanță, după

analizarea excepțiilor invocate, a ajuns la concluzia caracterului fondat al

cereri de suspendare.

Această concluzie

este corectă.

Reevaluând

înscrisurile administrate și răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta

Curte reține următoarele:

Referitor la

motivarea sentinței

După cum rezultă

chiar din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței de la pct. 2 din

această decizie, în cauză nu se pune problema nerespectării dispozițiilor art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sentința este amplu

motivată, atât în fapt, cât și în drept, răspunzând la toate cererile,

susținerile și apărările părților iar limbajul utilizat este adecvat

specificității raporturilor juridice analizate.

Pe de altă parte,

după cum rezultă din structurarea celorlalte motive de recurs, abordarea

recurentei este contradictorie, câtă vreme acestea combat considerentele

"pe fond" ale sentinței.

Referitor la

interesul judiciar

În esență, recurenta

reiterează apărarea potrivit căreia cererea de suspendare nu are o finalitate

practică, fiind deja epuizate efectele sale la momentul învestirii curții de

apel.

Acest punct de vedere

a fost în mod justificat înlăturat de prima instanță, cu trimiterea, în special

la procesele-verbale întocmite de părți la data de 11 aprilie 2012 și 23

aprilie 2012 din care rezultă limpede că nu se finalizase etapa negocierii care

precede arbitrajul.

Referitor la cazul

bine justificat

Fără a tranșa în

limitele procedurii sumare de față legalitatea actului administrativ examinat,

curtea de apel a identificat mai multe împrejurări care, în sine, creează o

"îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în

accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

La acest punct,

criticile recurentei au un caracter extrem de vag, afirmând cu titlu generic că

instanța a aplicat greșit prevederile art. 131

2

din Legea nr.

8/1996, deși rezultă limpede din considerente că, ceea ce s-a reproșat, a fost

refuzul de a da curs cererii de inițiere a procedurii de arbitraj formulată de

CREDIDAM, în condițiile includerii în Comisia de negociere a două structuri

asociative care nu fuseseră indicate de cele trei organisme de gestiune

colectivă.

Or, cel puțin prima

facie, la emiterea Deciziei nr. 18/2012 s-a făcut abstracție de împrejurarea că

prin Sentința civilă nr. 1002 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea CREDIDAM,

suspendând executarea Deciziei ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012 prin care i se

retrăsese temporar avizul de funcționare organismului de gestiune colectivă

CREDIDAM, hotărâre judecătorească executorie, devenită ulterior irevocabilă

prin anularea recursului ORDA ca netimbrat (Decizia ÎCCJ - SCAF nr. 367 din 25

ianuarie 2013).

Nu în ultimul rând,

prin Sentința nr. 6392 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis și acțiunea pe fond,

anulându-se Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 emisă de ORDA.

Referitor la paguba

iminentă

Și în această

privință considerentele curții de apel sunt la adăpost de orice critică,

instanța de recurs însușindu-și-le.

În plus, este evident

că în contextul economic de la momentul declanșării procedurii negocierii prin

decizia atacată și, mai ales, al ignorării propunerii de metodologie a

CREDIDAM, membrii acestui organism de gestiune colectivă vor fi prejudiciați

prin efectul previzibil al micșorării tarifelor.

Conchizând, Înalta

Curte consideră, la fel ca judecătorul de la curtea de apel, că este rezonabil

să se întrerupă provizoriu efectele Deciziei ORDA nr. 18/2012 până la momentul

la care va fi soluționată acțiunea având ca obiect anularea acestei decizii.

Ca atare, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se

va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile

declarate de ORDA și UPFR împotriva Sentinței civile nr. 3095 din 10 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrate.

Respinge recursul

declarat de ARAIEX împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL