Decizia nr. 515/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 978/2/2012 — recurs împotriva sentinței nr. 3095/2012 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul CREDIDAM a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ORDA, ARAIEX, UPFR, FIHR, ADPFR, ROMSLOT, SC A.R. SRL, SC P.R.F. SRL, R.A.T.B. RA, suspendarea executării Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea acestei decizii, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3095 din 10 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâții ORDA și ARAIEX; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei FIHR și excepția rămânerii fără obiect a cererii, excepții invocate de pârâta FIHR; - a admis cererea formulată de reclamantul CREDIDAM; - a suspendat executarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestei decizii; - a obligat pârâtul ORDA la plata sumei de 10,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia directorului general al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, a fost constituită Comisia pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și/sau a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental și lucrativ și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme, ale artiștilor interpreți sau executanți, pentru fonograme și pentru audiovizual. La emiterea deciziei au fost avute în vedere prevederile art. 131 și art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 3 lit. a) din H.G. nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor ORDA, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, la emiterea deciziei menționate au fost avute în vedere cererea formulată de ADPFR, ARAIEX și UPFR prin adresa înregistrată la ORDA cu nr. RGII/1814 din 28 februarie 2012, precum și Referatul nr. RGII/2078 din 5 martie 2012 al Direcției Registre și Gestiune Colectivă. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 invocată de pârâții ORDA și ARAIEX, Curtea de apel a reținut că decizia contestată nu și-a epuizat efectele la data de 12 aprilie 2012, cum pretind pârâții ORDA și ARAIEX, întrucât negocierea Metodologiei nu a fost finalizată în termenul de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei, termen prevăzut de art. 131 2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, deoarece nu a fost încheiat un protocol în care să fie consemnată înțelegerea părților asupra metodologiei, această împrejurare fiind confirmată atât de procesele-verbale încheiate între părți și înregistrate sub nr. 5369 din 11 aprilie 2012 și nr. 5762 din 23 aprilie 2012, cât și de invitația transmisă părților de către UPFR, prin e-mail, la data de 2 mai 2012, pentru a participa la o ultimă întâlnire de negociere asupra metodologiei înainte de inițierea procedurii de arbitraj. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei FIHR, instanța a reținut că FIHR este parte în Comisia de negociere a Metodologiei constituită prin decizia a cărei suspendare se solicită în cauză, împrejurare necesară și suficientă în justificarea legitimării procesuale pasive a acesteia. Cu referire la excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării, instanța a reținut că Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 stă la baza întregii proceduri de adoptare a metodologiei, procedură care nu a fost finalizată prin încheierea unui protocol la finalizarea primei etape de negociere, ci continuă cu etapa a doua, ce va fi finalizată printr-o hotărâre arbitrală. Pe fondul cererii de suspendare a executării, Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din aceeași lege. În privința cazului bine justificat, instanța a reținut că: Emiterea deciziei contestate a avut în vedere atât cererea formulată de ADPFR, ARAIEX și UPFR, înregistrată la ORDA sub nr. RGII/1814 din 28 aprilie 2012, cât și Referatul nr. RGII/2078 din 5 martie 2012. Refuzul de informare și a CREDIDAM, titular al cererii înregistrate la ORDA sub nr. 11231 din 5 septembrie 2011, creează o îndoială serioasă sub aspectul legalității, în considerarea faptului că la momentul formulării cererii comune de către ADPFR, ARAIEX și UPFR și a emiterii referatului menționat, era suspendată Decizia ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012 privind retragerea temporară a avizului de funcționare a CREDIDAM. Măsura suspendării acestei decizii a fost dispusă de Curtea de Apel București la data de 14 februarie 2012, în Dosarul nr. 978/2/2012, hotărârea instanței asupra cererii de suspendare a executării fiind executorie de drept potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Includerea în Comisia de negociere constituită prin Decizia ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 a celor două organisme de gestiune colectivă care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, respectiv, CREDIDAM și ARAIEX pentru artiști interpreți și UPFR și ADPFR pentru producătorii de fonograme, pune sub semnul întrebării prezumția de legalitate a deciziei contestate, prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, care impun ca din Comisia de negociere să facă parte "... a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi ...". O îndoială serioasă în privința legalității Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 există și în considerarea modalității de desemnare în Comisia de negociere a structurilor asociative ale utilizatorilor și a utilizatorilor majori, prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996. Din examinarea sumară a cererilor formulate de UPFR, ADPFR și ARAIEX, de care ORDA a ținut seama la emiterea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012, se observă că în Comisia de negociere au fost incluse două structuri asociative care nu au fost indicate de cele trei organisme de gestiune colectivă, respectiv, Asociația Organizatorilor de Pariuri din România - Romanian Bookmakers, Asociația Organizatorilor de Sloturi - ROMSLOT. De asemenea, este pusă sub semnul întrebării respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în ceea ce privește criteriul stabilirii primilor trei utilizatori majori, pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață, atât timp cât Decizia ORDA nr. 18/2012 nu cuprinde niciun fel de referiri la acest aspect, iar situația prezentată a fost pusă în discuție chiar de participanții la prima întâlnire pentru negocierea Metodologiei, potrivit procesului-verbal nr. 4409 din 19 martie 2012. Există indicii temeinice de nelegalitate și sub aspectul respectării de către ORDA a prevederilor art. 131 2 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (5), în ceea ce privește refuzul de a da curs cererii de inițiere a procedurii de arbitraj formulată de CREDIDAM, în condițiile în care existau două proiecte de metodologie și nu o metodologie comună ce trebuia prezentată celeilalte părți (utilizatorilor). Obligația de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională include și obligația autorităților publice de a permite accesul la luarea deciziilor administrative potrivit art. 3 lit. e) din aceeași lege, procedura de participare a persoanelor interesate la procesul de luare a deciziilor administrative fiind prevăzută de art. 7 din lege. Decizia ORDA nr. 18/2012 este o decizie administrativă a cărei adoptare este de natură să creeze o îndoială serioasă și sub aspectul respectării obligației de transparență, atât timp cât autoritatea emitentă a admis că nu a fost urmată procedura instituită de Legea nr. 52/2003, pe motiv că nu există obligativitatea informării și supunerii "proiectului" actului administrativ individual dezbaterii publice. În privința prevenirii producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că înscrisurile depuse în susținerea cererii de suspendare și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă îndeplinirea cerinței, în considerarea costurilor ridicate pe care le implică procedura de negociere într-un interval scurt, conform Legii nr. 8/1996, noilor tarife care vor rezulta din procesul de negociere, dar și a necesității evitării cheltuielilor suplimentare pe care le implică procedura arbitrajului, toate acestea având ca efect perturbarea gravă a activității CREDIDAM și vătămarea drepturilor patrimoniale ale celor 11.000 de artiști, membri direcți și cca 1.000.000 de artiști străini reprezentați de CREDIDAM în baza celor 29 de acorduri internaționale încheiate la această dată. Măsura suspendării se impune pentru evitarea adoptării unei metodologii care antrenează costuri ridicate și care va fi lipsită de efecte juridice în cazul în care instanța va dispune anularea Deciziei nr. 18/2012.

Căile de atac exercitate Împotriva Sentinței civile nr. 3095 din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții ORDA, ARAIEX și UPFR. Întrucât recurenții ORDA și UPFR nu și-au timbrat recursurile, nu vor fi prezentate motivele invocate. Recurenta ARAIEX și-a motivat în drept calea de atac prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 teza I și 304 pct. 9, precum și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Sentința curții de apel este combătută sub următoarele aspecte: - nu cuprinde motivele pe care se sprijină, contrar art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; - au fost aplicate greșit prevederile art. 131 2 din Legea nr. 8/1996, neobservându-se epuizarea efectelor Deciziei ORDA nr. 18/2012; - nu s-a justificat iminența prejudiciului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de intimata RATB, respectiv concluziile scrise depuse de CREDIDAM și de FPTR s-a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate. S-a arătat că hotărârea curții de apel este temeinic motivată, fiind atent analizate toate criticile și susținerile părților. Referitor la admisibilitatea cererii de suspendare, s-a invocat procesul-verbal din data de 23 aprilie 2012, din care rezultă că efectele deciziei în discuție nu s-au epuizat. Cât privește cazul bine justificat și paguba iminentă, intimații și-au însușit considerentele curții de apel, punctând îndeosebi încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 prin alcătuirea comisiei de negociere din câte două organisme de gestiune colectivă pentru fiecare categorie de drepturi, în loc de unul singur, fără a se ține seama de criteriul cifrei de afaceri și de cota de piață a acestora. În privința pagubei iminente, s-a insistat îndeosebi pe costurile mari pe care le implică procedura de negociere într-un interval scurt la care se adaugă cheltuielile cu studii de cercetare a pieții, etc.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursurile declarate de către ORDA și UPFR, Înalta Curte constată că acestea nu au fost timbrate cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, deși ambii recurenți au fost legal citați cu mențiunile corespunzătoare. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. 3) din Legea nr. 146/1996, respectiv art. 9 din O.G. nr. 32/1995, ambele recursuri vor fi anulate ca netimbrate. Verificând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta ARAIEX, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest recurs este nefondat. Cererea de suspendare a executării formulată de CREDIDAM are ca obiect Decizia directorului general al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental și lucrativ și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme ale artiștilor interpreți sau executanți, pentru fonograme și pentru audiovizual. Prima instanță, după analizarea excepțiilor invocate, a ajuns la concluzia caracterului fondat al cereri de suspendare. Această concluzie este corectă. Reevaluând înscrisurile administrate și răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la motivarea sentinței După cum rezultă chiar din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței de la pct. 2 din această decizie, în cauză nu se pune problema nerespectării dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Sentința este amplu motivată, atât în fapt, cât și în drept, răspunzând la toate cererile, susținerile și apărările părților iar limbajul utilizat este adecvat specificității raporturilor juridice analizate. Pe de altă parte, după cum rezultă din structurarea celorlalte motive de recurs, abordarea recurentei este contradictorie, câtă vreme acestea combat considerentele "pe fond" ale sentinței. Referitor la interesul judiciar În esență, recurenta reiterează apărarea potrivit căreia cererea de suspendare nu are o finalitate practică, fiind deja epuizate efectele sale la momentul învestirii curții de apel. Acest punct de vedere a fost în mod justificat înlăturat de prima instanță, cu trimiterea, în special la procesele-verbale întocmite de părți la data de 11 aprilie 2012 și 23 aprilie 2012 din care rezultă limpede că nu se finalizase etapa negocierii care precede arbitrajul. Referitor la cazul bine justificat Fără a tranșa în limitele procedurii sumare de față legalitatea actului administrativ examinat, curtea de apel a identificat mai multe împrejurări care, în sine, creează o "îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. La acest punct, criticile recurentei au un caracter extrem de vag, afirmând cu titlu generic că instanța a aplicat greșit prevederile art. 131 2 din Legea nr. 8/1996, deși rezultă limpede din considerente că, ceea ce s-a reproșat, a fost refuzul de a da curs cererii de inițiere a procedurii de arbitraj formulată de CREDIDAM, în condițiile includerii în Comisia de negociere a două structuri asociative care nu fuseseră indicate de cele trei organisme de gestiune colectivă. Or, cel puțin prima facie, la emiterea Deciziei nr. 18/2012 s-a făcut abstracție de împrejurarea că prin Sentința civilă nr. 1002 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea CREDIDAM, suspendând executarea Deciziei ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012 prin care i se retrăsese temporar avizul de funcționare organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, hotărâre judecătorească executorie, devenită ulterior irevocabilă prin anularea recursului ORDA ca netimbrat (Decizia ÎCCJ - SCAF nr. 367 din 25 ianuarie 2013). Nu în ultimul rând, prin Sentința nr. 6392 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis și acțiunea pe fond, anulându-se Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 emisă de ORDA. Referitor la paguba iminentă Și în această privință considerentele curții de apel sunt la adăpost de orice critică, instanța de recurs însușindu-și-le. În plus, este evident că în contextul economic de la momentul declanșării procedurii negocierii prin decizia atacată și, mai ales, al ignorării propunerii de metodologie a CREDIDAM, membrii acestui organism de gestiune colectivă vor fi prejudiciați prin efectul previzibil al micșorării tarifelor. Conchizând, Înalta Curte consideră, la fel ca judecătorul de la curtea de apel, că este rezonabil să se întrerupă provizoriu efectele Deciziei ORDA nr. 18/2012 până la momentul la care va fi soluționată acțiunea având ca obiect anularea acestei decizii. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.