ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român - prin M.E.F. și a respins acțiunea formulată de reclamanții S.M. și I.K.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin M.E.F. ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu pârâtul municipiul București, prin primar

General.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că pârâtul Statul Român - prin M.E.F. nu are calitate procesuală

pasivă, aceasta fiind stabilită de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. în

cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea

în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor,

respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a

președintelui consiliului județean.

Cererea de restituire în natură nu

este întemeiată întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză, tot terenul

este afectat de elemente de sistematizare. Pe de altă parte, reclamanții nu au

probat, în condițiile art. 1169 C. civ., întinderea dreptului de proprietate

preluat în fapt de stat, pentru a se putea concluziona că preluarea în fapt a

imobilului s-a făcut de la aceștia și nu de la o altă persoană.

Sub rezerva dovedirii că terenul

deținut de autorul lor era de o suprafață egală sau mai mare cu cea notificată,

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, însă în

cauză nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere.

Prin Decizia civilă nr. 26 din 15

ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

primei instanțe.

În considerentele hotărârii s-a arătat

că instanța de fond trebuia să cerceteze fondul cauzei sub aspectul tuturor

posibilităților de restituire - în natură sau prin echivalent - reglementate de

lege.

Față de Decizia nr. 20 din 19 martie

2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, pentru a epuiza

fondul cauzei și, respectiv, un grad de jurisdicție, instanța era chemată să se

pronunțe inclusiv cu privire la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii

prin echivalent, în cazul în care aprecia că restituirea în natură nu este

posibilă.

3.Recursul

3.1. Motive

Pârâtul Statul Român - prin M.F.P. a

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

Desființând sentința apelată și

trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, instanța de apel nu a motivat

de ce a desființat dispoziția primei instanțe prin care s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive.

În mod neîntemeiat s-a reținut că

instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Instanța de fond a cercetat fondul cauzei atât prin prisma motivelor invocate

de reclamanți, cât și prin raportare la principiul de drept civil al

disponibilității.

3.2. Întâmpinarea

Intimații reclamanți au solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că au formulat

acțiunea și împotriva Statului Român - prin M.F.P. uzând de dispozițiile

Deciziei nr. 20 în sensul că s-a solicitat instanței de judecată să dispună ea

însăși restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv.

Statul Român - prin M.F.P. are

calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

3.3. Analiza făcută de instanța de

recurs

Recursul este întemeiat, în sensul

celor ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

La rândul său, art. 28 alin. (3) din

lege arată că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., în termen de

90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu

a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării,

solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin

echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.

În speță, există unitate deținătoare

căreia reclamanții i-au adresat notificarea - Primăria municipiului București,

care nu a contestat nici un moment faptul că ar avea o asemenea calitate. Or,

potrivit art. 21 alin. (4) din Lege, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui

consiliului județean.

În aceste condiții, nu sunt incidente

prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, M.F.P. neavând calitate

procesuală în cauză.

Drept urmare, criticile formulate de

recurent întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin desființarea

în tot a sentinței pe motiv că nu s-ar fi analizat fondul cauzei sub toate

aspectele, instanța de apel nu s-a pronunțat și în ce privește soluția dată de

prima instanță excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român

- prin M.F.P.

Totuși, întrucât această chestiune a

făcut obiect de analiză în primă instanță, iar însuși recurentul nu a cerut

casarea cu trimitere spre rejudecare în apel și sub acest aspect, nu va fi

pronunțată asemenea soluție.

Față de faptul că se va reține lipsa

de calitate procesuală pasivă a Statului Român - prin M.F.P., această parte nu

are interes să declare recurs prin care să facă aprecieri asupra fondului

raportului juridic litigios. De aceea, nu va fi analizat motivul de recurs

privitor la modul în care prima instanță a respectat principiul

disponibilității, asemenea critici putând fi formulate numai de cel care are

calitate de pârât.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în parte în

sensul că se va dispune desființarea în parte a sentinței, păstrându-se soluția

de respingere a acțiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.

Vor fi păstrate celelalte dispoziții

ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român - prin M.F.P. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 15 ianuarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și în

consecință:

Modifică în parte decizia în sensul că

desființează în parte sentința civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008 pronunțată de

Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Păstrează soluția de respingere a

acțiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.

Păstrează celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 februarie 20>0.