ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 131 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.N. din infracțiunile prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A condamnat pe inculpatul R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.500 RON. În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-au anulat în totalitate contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, procura specială privind pe D.A. autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 și în parte, referitor la încheierea de autentificare, procura privind pe S.I. autentificată în 26 noiembrie 2003, respectiv procura privind pe P.A. autentificată în 25 noiembrie 2003. În temeiul art. 14, 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.A., ca nefondată. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 193 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de partea vătămată D.A. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, ca nefondată. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu nr. 272/P/2007 din data de 4 august 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 289 cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că prin Hotărârea de Guvern nr. 865/2003, s-a dispus acordarea unor sume de bani nerambursabile de la Guvern, prin Ministerul Agriculturii către persoanele care construiau adăposturi pentru bovine, le dotau corespunzător cu întreaga aparatură, achiziționau bovine de rasă și apoi livrau diverse cantități de lapte.

Cum pentru efectuarea unui asemenea program era necesar ca potențialul fermier să investească și el o sumă relativ mare de bani și apoi să obțină subvenția de la stat, SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, al cărui președinte în acel moment era numitul V., a inițiat o activitate de atragere și selectare a unor potențiali fermieri, cu care să încheie contracte de parteneriat, în baza cărora SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, să suporte partea de bani cu care ar fi trebuit să contribuie fermierul, să obțină pentru fiecare fermier în parte subvenția de la stat, iar ulterior, fermierul să suporte valoarea investiției făcute de SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, predând laptele și eventual carnea rezultată din sacrificarea bovinelor către SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava.

Pentru realizarea acestui proiect, la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, s-a stabilit o echipă de salariați cu diverse atribuții în domeniu, echipă ce a fost coordonată de numitul M.F., având funcția de director administrativ. În desfășurarea proiectului, potențialii fermieri trebuiau să semneze o multitudine de acte, să formuleze cereri, iar parte din acestea trebuiau să fie autentificate la notariat. În cursul derulării contractelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost sesizat, la data de 3 septembrie 2007, de către partea vătămată D.A. din Municipiul Galați că o serie de înscrisuri folosite pe parcursul derulării contractelor și pe care apar semnături ce ar fi trebuit să fie ale ei sunt, în fond, semnături falsificate.

Mai declară partea vătămată că, deși ea a renunțat să finalizeze contractul, s-a trezit după ani de zile cu o hotărâre judecătorească prin care era obligată să restituie Ministerului Agriculturii, prin Direcția Agricolă Suceava suma cu care fusese subvenționată, sumă despre a cărei primire și cu atât mai mult cheltuire, nu știa nimic. Partea vătămată pretindea ca fiind false semnătura făcută în numele ei pe o procură prin care mandata pe numiții C.S. și P.G., reprezentanți ai SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava pentru rularea banilor dintr-un anumit cont, în vederea înfăptuirii Programului "F.". Aceea procură apărea autentificată în 25 noiembrie 2003 la Biroul Notarului Public "R.N." din Vatra Dornei.

Totodată, partea vătămată contesta semnătura soțului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă, prin care ipoteca terenul pe care urma a fi construită ferma, în favoarea SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, contract ce fusese autentificat de același notar public în 19 noiembrie 2003. Mai mult, ea pretindea că nu a fost niciodată la B.N.P. "R.N." și nu a semnat nici un act în prezența acestui notar, iar contractul de ipotecă a fost semnat de ea în ziua de 2 noiembrie 2003, cu prilejul ședinței organizate de cei de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, cu potențialii fermieri la Hotel "B." din Vatra Dornei. Acolo, potențialii fermieri au semnat contracte de parteneriat cu SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava dar și contracte de ipotecă ce erau deja tehnoredactate de către cei de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava.

La acea ședință nu a participat inculpatul R.N. și nici un act nu a fost semnat în prezența sa, ci în prezența reprezentanților SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, care au distribuit formularele și apoi au adunat actele deja semnate de fermieri, activitate desfășurată sub directa îndrumare a numitului M.F..

În cursul cercetărilor s-a stabilit că M.F., în ideea de a-și ușura munca, a hotărât să nu mai ducă la notariat persoanele ce trebuiau să semneze actele ce urmau a fi autentificate, ci a discutat cu inculpatul, notarul public R.N., și împreună, au hotărât ca acele contracte de ipotecă ce trebuiau semnate atât de fermieri și soții/soțiile lor cât și de M.F., în calitate de reprezentant al SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, să fie tehnoredactate de reprezentanții firmei de lactate, să fie semnate de părți, după care, să fie duse la notar care, în lipsa semnatarilor, să aplice încheierea de autentificare în care consemna în fals că părțile au fost prezente în fața sa și după citirea actului, fiind de acord cu conținutul lui, au consimțit la semnarea actului, mențiune totalmente falsă.

În cazul procurilor prin care fermierii mandatau pe C.S. și P.G. să facă operațiunea în contul deschis pentru Programul "F.", s-a convenit ca procura să fie tehnoredactată la biroul notarial, apoi dată reprezentanților de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, care să adune semnăturile fermierilor, după care, să le predea la biroul notarial, unde să se aplice și de această dată în fals, încheierea de autentificare. În acest fel, actele aveau forma autentică cerută în acele împrejurări, dar persoanele semnatare nu trebuiau să se mai prezinte la notariat. Deși în prima fază a cercetărilor, inculpatul R.N. a negat această înțelegere, ulterior, pus în fața probelor, a recunoscut existența înțelegerii, precum și faptul că, parte din actele autentificate pentru Programul "F." au fost autentificate în fals, căci la biroul notarial nu au semnat părțile în prezența notarului.

În declarațiile sale, inculpatul pretinde că a avut încredere în M.F. și, în momentul în care a aplicat încheierile de autentificare în fals pe actele deja semnate de părți în lipsa sa, el a avut convingerea că, în realitate, semnăturile aparțin persoanelor menționate în acte și că acele semnături consfințesc voința părților, iar singura nelegalitate era aceea că semnăturile s-au făcut în alte locuri decât la biroul său și în fața altor persoane decât el, astfel că, deși încheierea de autentificare era falsă, oricum actul nu înfrângea voința părților. În cursul cercetărilor însă s-a stabilit că mai multe semnături de pe actele autentificate astfel nici măcar nu aparțin titularilor. Unele erau făcute de alți fermieri (ca în cazul părții vătămate D.A., ce fusese semnată prin imitarea semnăturii de către P.G.), în altele semnase soțul, atât pentru el cât și pentru soție, iar în alte cazuri, semnăturile fuseseră falsificate prin fotocopiere.

În timpul cercetărilor s-a stabilit, atât prin raportul de expertiză criminalistică grafoscopică cât și prin declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, ale făptuitorului P.G. ca și ale martorilor că semnătura de pe procura autentificată în fals de învinuitul R.N. din 25 noiembrie 2003 nu aparține părții vătămate D.A., ci a fost executată de P.G.. De asemenea, s-a dovedit că contractul de ipotecă ce a fost autentificat în fals din 19 noiembrie 2003 pe numele lui D.A. și D.C., conține în fals atât semnătura cât și numele scris în clar al lui D.C., precum și data menționată lângă semnătură, de 2 noiembrie 2003, care au fost executate de P.G. în afara biroului notarial, iar semnătura lui D.A., despre care partea vătămată credea, în primă fază, că îi aparține, s-a stabilit prin expertiză criminalistică grafoscopică că a fost făcută prin fotocopiere.

La mărirea imaginii se observă cu claritate zone de discontinuitate și puncte conținând îngrămădiri de toner. Totodată, s-a mai stabilit că cererile formulate la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava în vederea obținerii banilor subvenționați, au fost semnate în fals în numele lui D.A. tot de P.G.. Cu prilejul cercetărilor s-a mai stabilit că o multitudine de contracte de ipotecă și câteva procuri au fost autentificate în fals de inculpat, întrucât semnatarii nu au fost niciodată la B.N.P. "R.N.", nici nu cunosc locul unde acesta își are biroul, pe învinuit nu l-au văzut niciodată și nu au semnat în fața lui nici un act.

De altfel, ca o dovadă în plus că o parte din contractele de ipotecă conțin încheieri de autentificare false este și aceea că, pe multe dintre ele, lângă semnături, apare menționată și data de 2 noiembrie 2003 (dată când a avut loc ședința de la hotel și când potențialii fermieri au semnat contractele, predându-le celor de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava - M.F.), purtând apoi încheieri de autentificare din 17, 18, 19, etc., noiembrie 2003. S-a mai reținut în rechizitoriu că pe parcursul anchetei au fost depistate ca fiind autentificate în fals de către inculpatul R.N. următoarele acte: - contract de ipotecă privind pe C.V. și C.M., autentificat în 14 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe M.R., autentificat în 17 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe M.R., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe D.A.

și D.C., autentificat în 19 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe D.A., autentificată în 25 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe S.G. și S.O., autentificat în 28 noiembrie 2003 și - procură privind pe S.G., autentificată în 25 noiembrie 2003; - procură specială privind pe C.C.M., autentificată în 25 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe V.M., autentificat sub în 17 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe V.M., autentificată în 25 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe P.A. și P.F., autentificat în 17 noiembrie 2003 și - procură privind pe P.A., autentificată în 25 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe S.M.T. și S.G., autentificat în 14 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe S.M.T., autentificată în 25 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe C.I., autentificat în 27 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe D.M.

și D.N., autentificat în 17 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe P.V. și P.L., autentificat în 18 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe L.V., autentificat în 17 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe M.P. și M.E. autentificat în 18 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe M.P., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe S.I., autentificat în 2 decembrie 2003 și - procură specială privind pe S.I., autentificată în 26 noiembrie 2003; - procură specială privind pe L.I., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe H.C. și H.N., autentificat în 20 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe H.C., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe G.M.

și G.D., autentificat în 17 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe G.M., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe N.M., autentificat în 17 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe N.M., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe C.V. și C.N., autentificat în 18 noiembrie 2003 și - procură specială privind pe C.V., autentificată în 26 noiembrie 2003; - contract de ipotecă privind pe M.V., autentificat în 17 noiembrie 2003; - procură specială privind pe V.P., autentificată în 26 noiembrie 2003. S-a mai stabilit că sunt semnate în fals pentru D.A. de către numitul P.G.

cererile adresate Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava la 25 februarie 2004 (pentru noiembrie 2003), 25 februarie 2004 (pentru decembrie 2003), 21 mai 2004 (pentru aprilie 2004), 23 iunie 2004 (pentru iunie 2004), precum și notele de recepție lucrări și borderourile producției executate, care au fost anexate acestor cereri. După începerea cercetărilor, deși R.N. nu recunoscuse săvârșirea faptelor, el s-a deplasat la ferma din județul Galați, proprietatea părții vătămate, încercând s-o determine să-și retragă plângerea și să declare în fals că semnăturile îi aparțin. Ulterior, inculpatul a încercat să-l determine pe P.G. să afirme că semnăturile le-a făcut în incinta biroului notarial, luându-i o declarație autentică în acest sens, la un alt notar public.

Pus în fața probelor ce dovedeau indubitabil comiterea infracțiunilor, inculpatul R.N. a recunoscut săvârșirea lor, descriind modul de comitere a faptelor și declarând că regretă comiterea acestora. El declară că nu și-a putut imagina că există posibilitatea ca actele să fie semnate de alte persoane decât cele îndreptățite. Această declarație demonstrează o dată în plus ușurința cu care inculpatul a tratat propria activitate de notar, întrucât, însăși rațiunea de a fi a actelor autentificate este aceea de a se împiedica posibilitatea existenței unor semnături false, notarul fiind acela care trebuie să identifice persoanele semnatare ale actelor pe care el le autentifică. A spune că nu ți-ai imaginat că se poate ca alte persoane să semneze actele, echivalează cu a spune că munca notarilor este apreciată ca fiind inutilă.

La data de 2 martie 2006 Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava a chemat în judecată pe D.A. pentru restituirea sumei de 517.308.741 lei ROL, reprezentând un sprijin financiar acordat în anul 2004 contrar prevederilor H.G. nr. 865/2003, ce trebuia restituit, căci n-ar fi îndeplinit condițiile legale ulterior încasării banilor, precum și 51.266.603 lei foloase nerealizate. În întâmpinare, D.A. a arătat că ea nu a primit nici un ban, n-a deschis nici un cont la B.C.R. și că SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava a încasat banii în baza unei procuri în care i-a falsificat semnătura. Și cererile adresate la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava pentru obținerea banilor nu sunt semnate de ea.

Prin Sentința civilă nr. 2783 din 5 septembrie 2006 a Judecătoriei Suceava s-a admis în parte acțiunea, D.A. fiind obligată să plătească Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava 51.730,87 lei RON. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamanta și pârâta, iar Tribunalul Suceava, secția civilă în Dosarul nr. 4245/86/2006, prin Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a admis recursul reclamantei, a modificat în parte Sentința civilă nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava și a obligat pârâta să plătească și 5.126,66 RON cu titlu de dobândă. S-a promovat contestație în anulare pe motiv că Tribunalul Suceava a pronunțat Decizia nr. 2273/2006 citând-o greșit "A." și nu s-a pronunțat în nici un mod cu privire la recursul promovat de ea.

Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4182/86/2007 prin Decizia nr. 185 din 18 septembrie 2007 a admis contestația în anulare, a anulat Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Suceava și a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 6 noiembrie 2007. În Dosarul nr. 6253/86/2007 al Tribunalului Suceava, la termenul din 6 noiembrie 2007, nu s-au prezentat părțile astfel că, prin încheierea de ședință s-a suspendat cauza, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. pen. Înscrisurile falsificate de inculpat au fost date de acesta în circuit, astfel că, în baza procurilor false, s-au obținut subvenții de la Ministerul Agriculturii, iar, ulterior, mandatara P.G. a efectuat plățile constructorilor adăposturilor din acei bani, iar contractele de ipotecă false au fost înregistrate la Cartea Funciară.

În cursul judecății, instanța a administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor D.C., P.G., S.G., C.C.M., V.M., P.A., S.M.T., C.I., D.N., D.M., P.L., L. V., M.P., M.E., S.I., L.I., H.C., G.M., N.M., C.V., C.N., M.F., M.V., V.P., C.V.. Inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței. Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarea situație de fapt: La data de 3 septembrie 2007 partea vătămată D.A. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava întrucât o serie de înscrisuri folosite pe parcursul unui proiect inițiat de SC D.L. apar semnături ce ar fi trebuit să fie ale ei, însă în realitate sunt falsificate. Ea pretinde ca fiind false semnătura făcută în numele ei pe o procură autentificată din 25 noiembrie 2003 la biroul inculpatului prin care mandata pe numiții C.S.

și P.G., reprezentanți ai firmei pentru rularea banilor dintr-un anumit cont. De asemenea, partea vătămată contesta semnătura soțului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, iar mai mult, pretindea că nu a fost niciodată la sediul notarului din Vatra Dornei, acesta fiind semnat de ea în data de 2 noiembrie 2003 cu prilejul ședinței organizate de firma SC D.L. la hotel B.. Toate aceste susțineri ale părții vătămate au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză. Cât privește celelalte acte reținute în rechizitoriu ca fiind autentificate în fals și menționate anterior în considerentele hotărârii, astfel cum a rezultat din depozițiile martorilor audiați în instanță, cu excepția martorilor P.A.

și S.I., aceștia au semnat procura, respectiv contractul de ipotecă la sediul BNP R.N. din Vatra Dornei. Întrebați fiind cu privire la contradicțiile existente între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în instanță, aceștia arată că cele declarate în instanță corespund adevărului. Printre cele relatate de către martori rezultă că a existat în mod obiectiv posibilitatea ca aceștia să fi fost în eroare cu privire la locul în care au semnat actele mai sus menționate, avându-se în vedere numărul mare de înscrisuri semnate în cursul derulării proiectului în condițiile în care nu toate se impuneau a fi autentificate. Mai mult, au precizat că au fost la locația unde inculpatul își desfășoară activitatea cel puțin o dată.

Or, în condițiile în care nicio altă probă nu infirmă susținerile din instanță ale martorilor, aceste ultime declarații nu pot fi înlăturate, prezumându-se că ele exprimă adevărul. Prin urmare, aceste acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual în formă continuată nu vor fi reținute de către instanță, întrucât nu au fost probate. Martorii P.A. (dosar instanță fond) și S.I. (dosar instanță fond) arată că semnăturile de pe procura autentificată în 25 noiembrie 2003, respectiv de pe procura autentificată în 26 noiembrie 2003 și contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 le aparțin, însă nu au fost semnate la sediul BNP R.N., ci acasă, respectiv la hotelul B.. Inculpatul, în cursul urmăririi penale, arată că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa.

Precizează că în momentul încheierii actelor părțile au fost prezente și nu cunoaște în ce împrejurări s-a semnat procura de către partea vătămată D.A.. Actele erau de regulă redactate de martorul M.F., respectiv contracte de ipotecă pe care i le aducea după care chema oamenii care le semnau în fața sa. Cât privește procurile, erau redactate la biroul său. Nu este de acord cu concluzia expertizei efectuate, susținând că soții D. au fost la birou și au semnat. Cu privire la semnătura părții vătămate de pe procură recunoaște că semnătura nu este a acesteia, însă nu-și explică cum de acel act nu s-a semnat în prezența sa. În declarația dată la data de 2 iulie 2009 inculpatul arată că parte dintre contractele de ipotecă au fost aduse deja semnate de către martorul M.F.

care l-a rugat să le autentifice întrucât era dificil să aducă toți oamenii la notariat. A acceptat și a autentificat acele contracte fără să vadă persoanele respective, a redactat încheierile de autentificare menționând în mod nereal că într-o anumită zi (dată ce nu coincide cu data când persoanele au semnat contractul) M. și acele persoane au fost în fața sa și la sediul său ar fi semnat după ce le citise și fuseseră de acord cu conținutul și forma actului. Cu privire la procuri, în unele cazuri s-au prezentat mandanții, pentru a semna, iar în alte cazuri, al căror număr nu-l poate preciza, tot la insistențele martorului mai sus menționat a tehnoredactat prima parte a procurii și le-a dat lui M. care ulterior a revenit cu semnăturile mandanților.

Așa explică faptul că unele semnături nu aparțin mandanților, ci altor persoane. În concluziile scrise, inculpatul a susținut că este nevinovat și că în speță nu este dată latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția. Astfel, nu s-a dovedit că a săvârșit infracțiunea de fals intelectual cu intenție. Atestările inexacte din încheierile de autentificare a procurii din 25 noiembrie 2003 privind semnătura părții vătămate și a contractului de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003 care conțin în fals atât semnăturile, cât și numele în clar a lui D.C. și data menționată lângă semnătură, de 2 noiembrie 2003 care au fost executate de P.G., este rezultatul unei erori, unei culpe, sub forma neatenției din partea sa.

Aceste susțineri nu pot fi reținute. Potrivit art. 48 din Legea nr. 36/1995 actele notarului se îndeplinesc la sediul biroului notarului public. Inculpatul își cunoștea foarte bine atribuțiile și nu poate invoca în apărarea sa cele de mai sus. El avea posibilitatea încheierii actelor în afara biroului potrivit alin. (2) al aceluiași articol, având în vedere numărul mare de persoane interesate de proiectul inițiat de SC D.L.. Prin urmare, nu se poate reține că fapta ar fi comisă din culpă, cum a susținut inculpatul cu ocazia dezbaterilor, pentru a se proceda la o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 249 1 C. pen. Este adevărat că martorii S.B. și T.L. au arătat că partea vătămată și soțul ei au fost prezenți la sediul biroului notarial, însă aceste susțineri nu conduc în mod automat la concluzia că în acele împrejurări au fost semnate cele două înscrisuri, respectiv procura și contractul de ipotecă.

În susținerea acestui punct de vedere vin și concluziile expertizei criminalistice întocmite de I. Iași, potrivit cărora semnătura care redă numele D. de pe procura autentificată în 25 noiembrie 2003, precum și scrisul din cadrul mențiunii D.C., semnătura pentru acesta, mențiunile cifrice care redau data de 2 noiembrie 2003 de pe contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003 au fost realizate de către martorul P.G.. Fiind audiat, acesta menționează că a semnat la notar, în lipsa acestuia o procură în locul părții vătămate, însă a făcut acest lucru cu acordul acesteia. Cu privire la celelalte mențiuni reține în expertiză a fi false, precizează că nu își amintește dacă a semnat în locul martorului D.C..

În declarația dată în cursul urmării penale. P.G. arată că urmare a prezentării contractului de ipotecă autentificat a observat că scrisul în clar a numelui D.C. îi aparține și probabil a semnat și procura, însă nu în prezența notarului. În ceea ce privește cealaltă semnătură aflată la rubrica garanți, aceasta a fost executată de către partea vătămată D.A. cu ocazia ședinței de la hotelul B. și nu la notar, aspect dealtfel recunoscut inițial de către aceasta și care se coroborează cu susținerile martorului P.G.. Față de toate cele mai sus reținute, curtea constată că procura autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, contactul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 și încheierile de autentificare privind procurile autentificate în 26 noiembrie 2003 și în 25 noiembrie 2003 privind pe S.I.

și P.A. au fost autentificate în fals de către inculpat (neputându-se reține în același sens și cât privește manifestarea de voință a părților relativ la încheierea acestor din urmă două acte). Așadar, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, în modalitatea și limitele arătate de către instanță există și a fost săvârșită cu vinovăție (sub forma intenției) de către acesta. Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit disp. art. 289 C. pen., falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a inversa unele date sau împrejurări.

Din dispoziția art. 291 C. pen. rezultă că folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice constituie infracțiune. În speță, s-a reținut că o multitudine de contracte de ipotecă și câteva procuri au fost autentificate în fals de inculpat întrucât semnatarii nu au fost niciodată la BNP R.N., iar unele semnături nu aparțin titularilor. Sub aspectul elementului material, uzul de fals se realizează prin acțiunea de folosire a unui înscris oficial, deci este necesar ca folosirea să fie efectivă. Or, inculpatul nu a procedat personal la o astfel de utilizare a înscrisurilor pe care le-a autentificat. Or, în speță, față de situația de fapt reținută, fapta inculpatului nu poate fi încadrată și în infracțiunea de uz de fals, astfel încât se impune aplicarea disp.

art. 334 C. proc. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Așadar, în drept, fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat mai multe înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.

Prescripția răspunderii penale operează, totuși, oricâte întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripție a fost depășit cu jumătate din durata prevăzută de lege (art. 124 C. pen.). Cursul termenului de prescripție (art. 123 C. pen.) se întrerupe dacă pe parcursul său se îndeplinește vreun act procedural care, potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. La data de 20 octombrie 2008 s-a dispus prin rezoluția dată în Dosar nr. 272/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava începerea urmăririi penale față de notarul public R.N. pentru infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Susține inculpatul că în cauză cursul prescripției răspunderii penale nu a fost întrerupt, întrucât organul de urmărire penală nu a îndeplinit niciun act care, potrivit legii, ar fi trebuit să fie comunicat.

Este adevărat că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., o copie de pe rezoluția de începere a urmăririi penale se comunică persoanei față de care s-au efectuat până la acel moment acte premergătoare. Or, această comunicare nu se mai impunea a fi efectuată, avându-se în vedere că la data de 20 octombrie 2008 inculpatului i s-au adus la cunoștință cele dispuse prin rezoluția mai sus menționată, luându-se și o declarație în acest sens. Așadar, în speță se poate vorbi de o întrerupere, la acel moment, a cursului prescripției răspunderii penale. La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., o pedeapsă cu amendă penală, efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

(dat fiind bunul său comportament anterior comiterii faptei) necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv. Constatând îndeplinite și celelalte cerințe prevăzute de art. 81 C. pen., curtea va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În temeiul art. 348 C. proc. pen. va anula în totalitate contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, procura autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 și în parte, referitor la încheierea de autentificare, procura privind pe S.I.

autentificată în 26 noiembrie 2003, respectiv procura privind pe P.A. autentificată în 25 noiembrie 2003. Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată D.A. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, astfel încât nu se poate vorbi de depășire a termenului prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. cum a susținut inculpatul. Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 853.950,08 lei reprezentând: 781.178.90 lei daune legate de contractul de parteneriat, 63.251,18 lei despăgubiri solicitate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava (DADR) pentru neexecutarea contractului din 2 noiembrie 2003 și 9.520 RON cheltuieli avocat în Dosar DADR.

În dovedirea pretențiilor civile, partea vătămată a depus la dosar înscrisuri. În ceea ce privește beneficiul neobținut urmare a încheierii acestui contract de parteneriat, partea civilă nu a făcut nicio dovadă în sprijinul cererii formulate, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că în realitate nu s-a obținut profit din activitatea desfășurată. Cât privește celelalte despăgubiri solicitate, curtea reține că la data de 2 martie 2006 Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava a chemat în judecată pe D.A. pentru restituirea sumei de 517.308.741 lei ROL, reprezentând un sprijin financiar acordat în anul 2004 contrar prevederilor H.G. nr. 865/2003, precum și 51.266.603 lei foloase nerealizate.

Prin Sentința civilă nr. 2783 din 5 septembrie 2006 a Judecătoriei Suceava s-a admis în parte acțiunea, D.A. fiind obligată să plătească Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava 51.730,87 RON și s-a respins capătul de cerere privind plata sumei de 5126,66 RON, foloase nerealizate, ca nefondat. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta, iar Tribunalul Suceava, secția civilă în Dosarul nr. 4245/86/2006, prin Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a admis recursul reclamantei, a modificat în parte Sentința civilă nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava și a obligat pârâta să plătească și 5.126,66 RON cu titlu de dobândă. D.A. a promovat contestație în anulare pe motiv că Tribunalul Suceava a pronunțat Decizia nr. 2273/2006 citând-o greșit "A." și nu s-a pronunțat în nici un mod cu privire la recursul promovat de ea.

Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4182/86/2007 prin Decizia nr. 185 din 18 septembrie 2007 a admis contestația în anulare, a anulat Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Suceava și a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 6 noiembrie 2007. În Dosarul nr. 6253/86/2007 al Tribunalului Suceava în care trebuie judecate recursurile părților împotriva Sentinței civile nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava, la termenul din 6 noiembrie 200, acestea nu s-au prezentat astfel că, prin încheierea de ședință s-a suspendat cauza, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. pen. Prin urmare, ceea ce se solicită, constituie repararea unui prejudiciu viitor și nesigur ce se va produce. Numai la rămânerea irevocabilă a hotărârii civile se va putea, după caz, considera că partea civilă a suferit o astfel de pagubă, devenind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc.

pen. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, partea vătămată D.A. și inculpatul R.N.. În recursul declarat de procuror, hotărârea este criticată ca nelegală și netemeinică în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. și se invocă ca motive de recurs greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R.N., în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În recursul declarat de partea vătămată D.A., invocându-se dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., s-a arătat că hotărârea este netemeinică pentru următoarele considerente: - cu privire la beneficiul nerealizat, partea civilă a probat detaliat cheltuielile și veniturile ce le-ar fi obținut în baza contractului de parteneriat din 2 noiembrie 2003 și a depus toate actele de natură a sublinia seriozitatea cu care investiția urma a fi executată; - dacă inculpatul nu ar fi autentificat în fals procura prin care deschiderea și administrarea necondiționată a unui cont în care se virau anumite sume de bani revenea unui terț și nu titularei D.A., programul s-ar fi derulat conform studiului; - cu privire la despăgubirile de 63.521,18 lei și 9.520 lei (onorariu avocat), în mod greșit Curtea de Apel Suceava a considerat prejudiciul ca fiind viitor și nesigur, în condițiile în care Sentința civilă nr. 2783/2006, definitivă, este titlu executoriu.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului părții civile și, în rejudecare, să se admită cererea de constituire de parte civilă așa cum a fost formulată, anexând și un decont de cheltuieli. În recursul declarat de inculpatul R.N. s-a arătat că se invocă prescripția specială a răspunderii penale, solicitându-se încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât au trecut 5 ani de la data la care se consideră data săvârșirii faptei, respectiv 28 noiembrie 2003, în raport de care termenul s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2008, dată până la care nu s-a comunicat nici unul din actele pentru care legea impunea obligația comunicării.

Pe fondul cauzei, s-a precizat că parchetul nu a cerut niciodată, pe parcursul procesului penal, schimbarea încadrării juridice, după cum se solicită astăzi, așa încât apreciază că o astfel de solicitare nu poate opera la acest moment procesual. Cu privire la recursul inculpatului, s-a solicitat achitarea acestuia, în principal, și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de fals în cea de neglijență în serviciu. În acest sens, s-a susținut că nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual, respectiv intenția, care în speță nu a existat din partea inculpatului, iar fapta săvârșită din culpă nu constituie infracțiunea sus-menționată. Pe cale de consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate de procuror, partea vătămată D.A. și inculpatul R.N. și de cazurile de casare sus-indicate; iar pe ale părții vătămate D.A. și inculpatul R.N. și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că totalitatea recursurilor de față declarate se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. A.1) Sub aspectul primului motiv de critică din recursul declarat de procuror prin care se tinde și la condamnarea inculpatului R.N. pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că autorul este reprezentantul SC D.L. SA Floreni, numitul M.F. - Înalta Curte are în vedere netemeinicia acestuia. Aceasta întrucât în mod judicios, instanța de fond a Curții de Apel Suceava a statuat că din dispozițiile art. 291 C. pen. rezultă că folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice constituie infracțiune. În speță, s-a reținut că o multitudine de contracte de ipotecă și câteva procuri au fost autentificate în fals de inculpat întrucât semnatarii nu au fost niciodată la BNP R.N., iar unele semnături nu aparțin titularilor.

Sub aspectul elementului material, uzul de fals se realizează prin acțiunea de folosire a unui înscris oficial, deci este necesar ca folosirea să fie efectivă. Or, inculpatul nu a procedat personal la o astfel de utilizare a înscrisurilor pe care le-a autentificat. Cum, inculpatul R.N. nu a utilizat în nici un fel vreuna din procurile încheiate la biroul său notarial, pe care le-a autentificat, în vederea producerii vreunei consecințe juridice, în mod legal prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa în unica infracțiune prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2) Nu este fondată nici critica secundă din recursul procurorului prin care se solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei cu amenda penală aplicată prin sentința primei instanțe.

Aceasta, întrucât în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că scopurile și finalitățile pedepsei definitive prin dispozițiile art. 52 C. pen., atât cel coercitiv-represiv, cât și cel educativ pot fi atinse prin aplicarea pedepsei amenzii penale. Se are în vedere cu titlu de premiză că în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 74 C. pen., enumeră unele împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante și pe care instanța, raportându-le atât la faptă, cât și la făptuitor, le consideră că sunt de natură a imprima infracțiunii un grad de pericol social redus prin comparație cu cel generic, ceea ce ar justifica coborârea pedepsei sub minimul special (art. 76 C. pen.). Astfel, aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, trebuie raportată la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

Or, în speță, lipsa antecedentelor penale a inculpatului R.N., precum și buna conduită a sa anterior săvârșirii faptelor imputate, coroborat cu aspectul că fiind în vârstă de 60 de ani, așadar la limita pensionării din calitatea de notar a fost apreciat pozitiv de Camera Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Suceava, configurează temeinicia aprecierii judicioase a aceleiași prime instanțe prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și cu efectul stabilit prin dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de coborâre a pedepsei sub limita minimă a textului de lege sancționator. Se conchide că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat îndeplinite cerințele prevăzute prin dispozițiile art. 81 C. pen.

și a dispus în consecință suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe durata unui termen de încercare de 1 an. B. 1) Nu este pertinentă solicitarea constatării intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale ca prim motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul R.N. și pe cale de consecință nu este fondată cererea de dispunere a încetării procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât în cauză urmărirea penală a fost începută la data de 20 octombrie 2008, iar ultimul act material al infracțiunii continuate de fals intelectual imputată a fost comis la data de 28 noiembrie 2003. Se are în vedere cu titlu de premisă ca în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.

Prescripția răspunderii penale operează, totuși, oricâte întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripție a fost depășit cu jumătate din durata prevăzută de lege (art. 124 C. pen.). Cursul termenului de prescripție (art. 123 C. pen.) se întrerupe dacă pe parcursul său se îndeplinește vreun act procedural care, potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. Din datele speței de față rezultă că la data de 20 octombrie 2008 s-a dispus prin rezoluția dată în Dosar nr. 272/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava începerea urmăririi penale față de notarul public R.N. pentru infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte se are în vedere că inculpatul susține că în cauză cursul prescripției răspunderii penale nu a fost întrerupt, întrucât organul de urmărire penală nu a îndeplinit niciun act care, potrivit legii, ar fi trebuit să fie comunicat. Este adevărat că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., o copie de pe rezoluția de începere a urmăririi penale se comunică persoanei față de care s-au efectuat până la acel moment acte premergătoare. Or, această comunicare nu se mai impunea a fi efectuată, avându-se în vedere că la data de 20 octombrie 2008 inculpatului i s-au adus la cunoștință cele dispuse prin rezoluția mai sus menționată, luându-se și o declarație în acest sens. Așadar, în speță se poate vorbi de o întrerupere, la acel moment, a cursului prescripției răspunderii penale.

Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 124 C. pen. termenul de prescripție specială este termenul de prescripție prevăzut de art. 123 alin. (1) lit. d) și care este depășit cu încă jumătate în speță de 7 ani și 6 luni, aceasta însemnând data de 28 mai 2011, iar acesta nu s-a împlinit, în mod legal a fost respinsă cererea recurentului inculpat R.N. de constatare a intervenirii prescripției în cauză. 2) Nu este fondată nici critica secundă din recursul inculpatului R.N. prin care pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. se tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzând că nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual, respectiv intenția.

Aceasta, deoarece în speță instanța de fond nu a săvârșit o gravă eroare de fapt, desemnată ca reprezentând contradicția esențială intrinsecă, necontroversată și manifestă între actele, piesele și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut corect situația de fapt imputată, constând în aceea că prin H.G. nr. 865/2003, s-a dispus acordarea unor sume de bani nerambursabile de la Guvern, prin Ministerul Agriculturii către persoanele care construiau adăposturi pentru bovine, le dotau corespunzător cu întreaga aparatură, achiziționau bovine de rasă și apoi livrau diverse cantități de lapte.

Cum pentru efectuarea unui asemenea program era necesar ca potențialul fermier să investească și el o sumă relativ mare de bani și apoi să obțină subvenția de la stat, SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, al cărui președinte în acel moment era numitul V., a inițiat o activitate de atragere și selectare a unor potențiali fermieri, cu care să încheie contracte de parteneriat, în baza cărora SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, să suporte partea de bani cu care ar fi trebuit să contribuie fermierul, să obțină pentru fiecare fermier în parte subvenția de la stat, iar ulterior, fermierul să suporte valoarea investiției făcute de SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, predând laptele și eventual carnea rezultată din sacrificarea bovinelor către SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava.

Pentru realizarea acestui proiect, la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, s-a stabilit o echipă de salariați cu diverse atribuții în domeniu, echipă ce a fost coordonată de numitul M.F., având funcția de director administrativ. În desfășurarea proiectului, potențialii fermieri trebuiau să semneze o multitudine de acte, să formuleze cereri, iar parte din acestea trebuiau să fie autentificate la notariat. În cursul derulării contractelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost sesizat, la data de 3 septembrie 2007, de către partea vătămată D.A. din Municipiul Galați că o serie de înscrisuri folosite pe parcursul derulării contractelor și pe care apar semnături ce ar fi trebuit să fie ale ei sunt, în fond, semnături falsificate.

Mai declară partea vătămată că, deși ea a renunțat să finalizeze contractul, s-a trezit după ani de zile cu o hotărâre judecătorească prin care era obligată să restituie Ministerului Agriculturii, prin Direcția Agricolă Suceava suma cu care fusese subvenționată, sumă despre a cărei primire și cu atât mai mult cheltuire, nu știa nimic. Partea vătămată pretindea ca fiind false semnătura făcută în numele ei pe o procură prin care mandata pe numiții C.S. și P.G., reprezentanți ai SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava pentru rularea banilor dintr-un anumit cont, în vederea înfăptuirii Programului "F.". Aceea procură apărea autentificată în 25 noiembrie 2003 la Biroul Notarului Public "R.N." din Vatra Dornei.

Totodată, partea vătămată contesta semnătura soțului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă, prin care ipoteca terenul pe care urma a fi construită ferma, în favoarea SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, contract ce fusese autentificat de același notar public în 19 noiembrie 2003. Mai mult, ea pretindea că nu a fost niciodată la B.N.P. "R.N." și nu a semnat nici un act în prezența acestui notar, iar contractul de ipotecă a fost semnat de ea în ziua de 2 noiembrie 2003, cu prilejul ședinței organizate de cei de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, cu potențialii fermieri la Hotel "B." din Vatra Dornei. Acolo, potențialii fermieri au semnat contracte de parteneriat cu SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava dar și contracte de ipotecă ce erau deja tehnoredactate de către cei de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava.

La acea ședință nu a participat învinuitul R.N. și nici un act nu a fost semnat în prezența sa, ci în prezența reprezentanților SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, care au distribuit formularele și apoi au adunat actele deja semnate de fermieri, activitate desfășurată sub directa îndrumare a numitului M.F..

În cursul urmăririi penale efectuate s-a stabilit că M.F., în ideea de a-și ușura munca, a hotărât să nu mai ducă la notariat persoanele ce trebuiau să semneze actele ce urmau a fi autentificate, ci a discutat cu învinuitul, notarul public R.N., și împreună, au hotărât ca acele contracte de ipotecă ce trebuiau semnate atât de fermieri și soții/soțiile lor cât și de M.F., în calitate de reprezentant al SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, să fie tehnoredactate de reprezentanții firmei de lactate, să fie semnate de părți, după care, să fie duse la notar care, în lipsa semnatarilor, să aplice încheierea de autentificare în care consemna în fals că părțile au fost prezente în fața sa și după citirea actului, fiind de acord cu conținutul lui, au consimțit la semnarea actului, mențiune totalmente falsă.

În cazul procurilor prin care fermierii mandatau pe C.S. și P.G. să facă operațiunea în contul deschis pentru Programul "F.", s-a convenit ca procura să fie tehnoredactată la biroul notarial, apoi dată reprezentanților de la SC "D.L." SA Floreni, județul Suceava, care să adune semnăturile fermierilor, după care, să le predea la biroul notarial, unde să se aplice și de această dată în fals, încheierea de autentificare. În acest fel, actele aveau forma autentică cerută în acele împrejurări, dar persoanele semnatare nu trebuiau să se mai prezinte la notariat. În cursul cercetărilor însă s-a stabilit că mai multe