ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 330

din 17 august 2004, Tribunalul Bacău, în rejudecarea în fond dispusă urmare a

încheierii nr. 4981 din 4 noiembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, în dosarul nr. 4127/2003, strămutare de la Tribunalul Suceava,

dosar nr. 6717/2003, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva

inculpatului A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei

profesii, prevăzută de art. 281 C. pen., cu referire la art. 1 alin. (1), art. 22,

art. 78 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 41 alin.

(2) din același cod, în cauză intervenind prescripția răspunderii penale.

În baza dispozițiilor art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de

înșelăciune, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (o singură faptă), în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod (două fapte penale).

În baza dispozițiilor art. 11pct.

2 lit. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2)

din același cod (acte materiale intervalul august - septembrie 1996 părți

vătămate F.A., B.D., A.O.) în cauză intervenind prescripția răspunderii penale.

În baza dispozițiilor art. 215

alin. (2) și (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod,

inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare (acte materiale intervalul 15

iunie 1995 - 2 aprilie 1997, părți vătămate SC R.G. reprezentată de U.M., I.C.M.,

A.C., A.M.I., SC C. SRL Suceava reprezentantă de L.S. și SC M.I. SRL Petroșani,

reprezentată de M.M.).

În baza dispozițiilor art. 64

lit. c) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării dreptului de a practica avocatura.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani

închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 86

2

din același cod, termen ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare.

În baza dispozițiilor art. 86

3

C. pen., s-au detaliat măsurile prevăzute la lit. a), b), c) și d).

S-a atras inculpatului

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.,

inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente SC V.N.

Suceava, a următoarelor sume:

- 23.000 Euro sau

echivalentul în lei către partea civilă F.A.;

- 500 Euro sau echivalentul

în lei către partea civilă B.D.:

- 3000 dolari S.U.A. sau

echivalentul în lei către partea civilă A.O.;

- 2000 dolari S.U.A. sau

echivalentul în lei către partea civilă Iaholnic C.M.;

- 15.000.000 lei către U.M.,

reprezentant al SC R.G.;

- 454 dolari S.U.A. sau echivalentul

în lei către partea civilă A.C.;

- 390.000 lei către partea

civilă A.M.I.

Totodată, s-a constatat că Lavric

Silviu, reprezentant al SC C. SRL Suceava, nu s-a constituit parte civilă și M.M.,

reprezentant al SC M.I. SRL Petroșani au avut aceeași poziție procesuală.

De asemenea, s-a dispus

confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400.000 lei și de 6.800.00 lei,

acestea neservind la despăgubirea părților care nu s-au constituit părți civile

așa cum s-a detaliat.

Părții civile F.A. i s-a

respins cererea de acordare de daune morale.

Din pedeapsa aplicată,

inculpatului i s-a dedus perioada executată de la 18 aprilie 1997 la 29 aprilie

1997.

Prin hotărâre, s-a dispus

anularea contractelor de prestări servicii avocațiale emise de inculpat ca

reprezentant al Cabinetului de avocatură privat SC V.N. SRL Suceava, părților

vătămate SC R.G. prin U.M., I.C.M., A.C., A.M.I., SC C. SRL Suceava

reprezentantă de L.S. și SC M.I. SRL Petroșani prin M.M.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Odată cu intrarea în vigoare,

la 9 iunie 1995, a Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, acest act normativ în art. 78 stipulând că persoanele

fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor legi, să acorde

consultanță juridică i se încetează activitatea, iar în art. 22 prevedea că exercitarea

oricăror activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de

către o persoană care nu este înscrisă în tabloul avocaților constituie

infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.

A.D., deși nu era înscris pe

tabloul avocaților, contrar dispozițiilor legale enunțate, în perioada 15 iunie

1995 - aprilie 1997, a întocmit 6 (șase) contracte de consultanță și servicii

avocațiale, părțile cu care au fost încheiate aceste contracte plătindu-i bani,

deși el nu avea, în sensul legii, calitatea de avocat.

Astfel, la 15 iunie 1995, în

calitate de director al Cabinetului de avocatură privat SC V.N. SRL Suceava,

inculpatul a încheiat cu SC R.G. SA Suceava, reprezentată U.M., contractul nr. 55,

prin acesta el obligându-se să asigure respectivei societăți asistență juridică

și reprezentare pe perioada de 2 ani, banii achitați fiind în sumă de 4.432.500

(chitanța seria M nr. 218).

Persoana fizică reprezentantă

a societății a declarat că la data încheierii contractului amintit, el nu a

cunoscut că inculpatul nu este avocat.

La 20 iunie 1995, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul în aceeași calitate, a încheiat

un contract asemănător cu Iaholnic C.M., la acea dată acesta din urmă fiind

arestat.

În baza contractului,

inculpatul a încasat suma de 2.234.400 lei de la soția celui de mai sus

(chitanța seria M nr. 220), ulterior încasând încă 1.000.000 lei pentru transport,

diurnă și cazare, cheltuieli făcute pentru asistența celui arestat.

Cu aceeași parte, la data de

30 iunie 1995, inculpatul a încheiat încă două (2) contracte (nr. 42 și nr. 44),

pentru fiecare încasând câte 250.000 lei, el asigurând pe beneficiar că-l va

asista la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească. La 3 iulie 1995,

inculpatul s-a prezentat la Tribunalul Militar Teritorial București ca avocat

al lui I.C.M., dar instanța nu i-a recunoscut calitatea.

La 5 ianuarie 1997,

inculpatul a încheiat un contract asemănător cu A.C., acesta având o cauză

civilă la Judecătoria Dorohoi. Cu chitanța seria Ag nr. 65, inculpatul a

încasat 1.400.000 lei și printr-un act adițional semnat, A.C. se obligă să-i

mai achite inculpatului 847 dolari S.U.A. beneficiarul contractului, în baza unei

procuri, l-a împuternicit pe A.D. să-l reprezinte într-un litigiu civil cu

fosta soție, A.D. achitându-i inculpatului, la 20 ianuarie 1997, 980 dolari,

deși acesta din urmă nu a prestat nici o activitate.

În luna aprilie 1996, A.M.I.

a fost asigurat de inculpat ca fiind avocat, în poate reprezenta într-un proces

civil acest fapt determinându-l pe cel dintâi ca la data de 8 aprilie 1996, cu

chitanțele seria Ag nr. 18 și 20 să-i achite sumele de 75.000 și 15.000 lei

pentru redactarea unor acte depuse în dosar.

La 17 iunie 1996, cu

același, inculpatul a încheiat contractul nr. 36, prin acesta el, ca director

al Cabinetului de Avocatură Privat SC V.N. SRL Suceava obligându-se să-i acorde

asistență juridică până la soluționarea cauzei.

Partea i-a achitat suma de

300.000 lei cu chitanța seria AG nr. 102 din 17 iunie 1996.

La termenul din 20 iunie

1996, inculpatul a refuzat să intre în sala de judecată motivând că nu este

agreat de judecători și i-a înmânat părții concluzii scrise pentru ca aceasta să

le depună în dosarul cauzei.

În baza aceleiași rezoluții

infracționale, la 12 februarie 1997, inculpatul a încheiat cu SC C. SRL Suceava

reprezentantă de L.S., un contract asemănător celorlalte (nr. 3), prin acesta

el obligându-se să-i acorde asistență juridică și reprezentare juridică nr. 9515/1996

pe rolul Judecătoriei Suceava. Societatea, cu chitanța seria Ag nr. 36/1202

1997, i-a achitat inculpatului suma de 400.000 lei contravaloarea prestațiilor

avocațiale.

La 13 februarie 1997, în numele

părții, inculpatul a formulat o cerere de amânare a judecății, cerere semnată

de el în calitate de apărător și depusă în dosar pentru termenul din 14

februarie 1997.

La 2 aprilie 1997,

inculpatul depunând contractul nr. 14 din 1 aprilie 1997 încheiat cu SC M.I.

SRL Petroșani reprezentată de M.M., s-a prezentat ca apărător în dosarul nr. P/20985/1997

al Poliției municipiului Suceava. În baza respectivului contract, inculpatul a

încasat 6.800.000 lei.

Ulterior, pentru că s-a observat

nelegală neprezentarea în fațaorganelor de poliție, inculpatul a încheiat cu

partea, un contract (nr. 15), prin acesta obligându-se să-i acorde asistență

juridică gratuită pe timp de un an.

S-a mai reținut că nu

perioada august - septembrie 1996, inculpatul a indus în eroare 3 părți cărora le-a

garantat împrumuturi cu bunuri ce nu-i aparțineau la data perfectării

convențiilor, în baza acestora el intrând în posesia banilor ceruți ca

împrumut.

În acest context în august

1996 între inculpat și F.A., cunoștință apropiată familiei lui, a intervenit o

înțelegere prin care F.A. trebuia să împrumute 16.000 mărci de la S.M.,

împrumutul fiind garantat cu apărătorul său.

La rândul său, F.A. trebuia să-l

împrumute pe inculpat cu cele 16.000 mărci el garantând cu locuința sa.

Ca atare la 26 august 1996,

cei trei s-au deplasat la Biroul notarului public I.C. pentru perfectarea contractelor

de garanție imobiliară.

F.A. și S.M. au încheiat

contractul autentificat sub nr. 5862, din acesta rezultând că F.A. garanta suma

de 34.496.000 lei (echivalentul a 16.000 mărci) cu apartamentul său, dorind să

încheie contrat asemănător și cu inculpatul, F.A. a constatat că acesta

plecase, iar când s-a deplasat la biroul lui, inculpatul i-a spus că are

autoritate să perfecteze el acte juridice valabile celor notariale.

Fiind indusă în eroare, F.A.

a consimțit să încheie contractul de împrumut dintre ea și inculpat, prin

aceasta i-a împrumutat cele 16.000 mărci, inculpatul garantând cu cota sa parte

din firma E. și cu apartament situat în Suceava, str. Ștefan cel Mare. La acea

dată, inculpatul i-a spus femeii că apartamentul este ipotecat numitului M.C.,

acest fapt fiind trecut în contract.

În realitate s-a dovedit că

la 9 august 1996, cu contractul autentificat sub nr. 5452, apartamentul fusese

vândut lui M.C.

În această situație,

inculpatul a radiat din contrat clauza în care se înscria că F.A. va fi

despăgubită cu contravaloarea apartamentului, el înscriind că garantează cu

cota parte ce-i revine din încasările 1, 2, 3 ale revistei „Carul cu vorbe”,

proporțional cu cota sa de capital (70 %) și cu autoturismele Ford 1,3 Escort,

Peugeot 309 (inculpatul a precizat că înscrisurile menționate au fost făcute la

13 octombrie 1996).

În realitate, autoturismele

nu erau proprietatea sa, ci-i fuseseră împrumutate spre folosință de

administratorul Fundației Umanitare C. din Suceava, iar din vânzarea revistei

amintite, nu s-au obținut venituri.

Ulterior F.A. a pierdut

apartamentul cu care garantase împrumutul.

În baza aceleiași rezoluții

infracționale, la 28 septembrie 1996, inculpatul afirmând că prin firma sa poate

încheia acte autentice cu valoare juridică similară celor notariale, a întocmit

un contract de împrumut din care rezultă că a primit de la B.D., suma de

12.000.00 lei (4795 mărci) împrumut garantat cu autoturismul său Renault 5. În

realitate, bunul era al fundației C.D. și fusese împrumutat inculpatului spre

folosință, fără a avea dreptul să-l vândă sau să garanteze obținerea de

împrumuturi bănești.

Pentru că inculpatul nu a

restituit suma la termenul scadent, la solicitarea sa, B.D. a acceptat încheierea

unui alt contract, datat însă tot 28 septembrie 1996, inculpatul garantând cu

autoturismul Ford înmatriculat pentru Fundația Umanitară C.

Tot, în cursul lunii

septembrie 1996, inculpatul a împrumutat de la A.O. 1806 dolari S.U.A., sens în

care s-a încheiat contractul de împrumut, bunul cu care a fost garantat acesta fiind

același autoturism Ford, bun care nu era proprietatea sa și de această dată, nerestituind

suma la data scadentă, între părți s-a încheiat un nou contract de împrumut,

suma fiind 2000 dolari (diferența constituind, așa cum susținuse inculpatul dobândă)

garantarea făcându-se cu autoturismul Peugeot 309 împrumutat de la Fundația Umanitară

„C.”.

La data întocmirii

rechizitoriului, prejudiciul adus celor 9 (nouă) părți era de 133.00.000 lei.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A.D.,

părțile civile F.A., A.C., SC M.I.E. SRL Petroșani, L.D., SC C. SRL Suceava, și

părțile responsabile civilmente SC V.N. Suceava și SC E. SRL Suceava.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 370 din 4 decembrie 2006, a admis apelurile declarate de SC E.

SRL Suceava în ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de

intervenție accesorie de partea responsabilă civilmente SC V.N. Suceava numai

cu privire la latura civilă privind obligarea în solidar cu inculpatul la plata

de despăgubiri civile către părțile civile A.C. și A.M.I., dispoziții pe care

le-a înlăturat, de partea civilă SC M.I.E. SRL Petroșani privind latura penală

referitoare la greșita confiscare de la inculpat a sumei de 6.800.000 lei,

dispoziție pe care a înlăturat-o, de partea civilă A.C. referitor la latura

civilă, respectiv greșita obligare a inculpatului, în solidar cu părțile

responsabile civilmente, la plata sumei de 454 dolari S.U.A., dispoziție pe

care a înlăturat-o, de partea civilă F.A. numai cu privire la latura civilă

referitor la neacordarea de daune morale, de inculpat în ce privește latura

penală (pedeapsa, modalitatea de executare a acesteia, greșita confiscare a

sumei de 6.800.000 lei) și latura civilă (greșita obligare a plată, în solidar

cu părțile responsabile civilmente, de despăgubiri către părțile civile A.C. și

A.M.I., dispoziții pe care le-a înlăturat și de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău în ce privește latura penală referitor la greșita aplicare a

pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., dispoziție pe care

a înlăturat-o și în ce privește neindicarea temeiului legal al măsurii

confiscării sumelor de bani de la inculpat.

Apelul declarat de L.D. a

fost respins ca nefondat.

Instanța de apel rejudecând

în limitele desființării sentințe primei instanțe, a redus la un an închisoare

pedeapsa aplicată inculpatului reținând circumstanțele atenuante prevăzută de art.

74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 din același cod.

Inculpatului i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 C. pen. și s-a făcut aplicarea art.

359 C. proc. pen.

S-a respins, ca nefondată,

cererea de intervenție accesorie.

Inculpatul a fost obligat,

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.N. Suceava la plata către

partea civilă F.A., a sumei de 10.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul

zilei, această sumă reprezentând daune morale.

S-a luat act că A.C. și A.M.I.

nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul dispozițiilor art.

118 lit. e) C. pen., s-a decis confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400.000

lei care nu a servit la desdăunarea părții vătămate SC C. SRL Suceava și a 454

dolari S.U.A. sau echivalentul în lei care nu au servit la desdăunarea părților

A.C. și A.M.I.

S-a luat act că prejudiciul

adus părții vătămate SC M.I.E. SRL Petroșani a fost acoperit prin restituire.

Instanța de apel a menționat

că nu a administrat alte probe.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, au declarat recursuri inculpatul și părțile civile A.C., SC

M.I.E. SRL Petroșani și SC B. SRL Suceava (fostă SC V.N. SRL Suceava).

Părțile civile și-au motivat

recursurile, în esență, pe nelegala sesizare a instanței fondului pe

nemotivarea soluțiilor pronunțate în cauză, pe nepronunțarea asupra unor probe

sau cereri care garantau un proces echitabil și pe grava eroare de fapt care a

avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de condamnare.

Inculpatul a criticat

hotărârile invocând cazurile de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 2,

pct. 6, pct. 9, pct. 10, pct. 15, pct. 15, pct. 17, pct. 18, pct. 20 și pct. 21

C. proc. pen., respectiv instanța nu a fost legal sesizată, urmărirea penală a

avut loc în lipsa apărătorului, apărarea fiind obligatorie potrivit legii,

hotărârile nu cuprind motivele pe car se întemeiază soluția, instanța nu s-a

pronunțat asupra probelor, inculpatul a fost înainte judecat pentru aceeași

faptă, faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, s-a comis o eroare gravă

de fapt ce a avut consecința greșitei sale condamnări, în cauză a intervenit o

lege penală mai favorabilă și judecata în fond și apel a avut loc fără citarea

legală a unei părți.

Recursurile formulate sunt

fondate pentru considerentele ce se va detalia.

Din examinarea lucrărilor dosarului

de urmărire penală în care s-a emis rechizitoriul nr. 407/P/1997 din 5 mai 1998

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava se reține că procurorul S.A.M. la

data întocmirii actului de trimitere în judecată a inculpatului, nu era

încadrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Prin Decretul nr. 244 din 1

iulie 1996 S.A.M. a fost numit, la terminarea stagiaturii (vezi Ordinul nr. 942/

C din 30 septembrie 1993 al ministrului justiției), procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Suceava.

Art. 67 lit. a) din Legea nr.

92/1992 pentru organizarea judecătorească așa cum a fost completată și

modificată prin Legea nr. 142/1997 prevedea că pentru a fi numit sau avansat,

procurorul trebuia să aibă vechime de cel puțin 4 ani.

Ca atare, respectivul

procuror, delegat la 15 septembrie 1997 să supravegheze și să soluționeze

dosarul menționat, la 5 mai 1998 (data întocmirii rechizitoriului), nu

îndeplinea condiția vechimii necesară funcției de procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Suceava.

De asemenea, în conformitate

cu dispozițiile art. 79 alin. (2) din legea menționată, delegarea se putea face

de către procurorul general, pe o durată de cel mult două luni dintr-un an…. ea

putând fi prelungită, cu consimțământul procurorului.

În cadrul instituției

delegării, așa cum era prevăzută în art. 135 C. proc. pen., în vigoare în 1998,

punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 132 același cod) nu putea forma

obiectul delegării.

În aceeași ordine de idei,

sunt de reținut și următoarele aspecte: inculpatul a mai fost cercetat și

urmărit penal în dosarul nr. 1107/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Suceava și în dosarul nr. 462/P/1997 al aceluiași parchet ambele dosare fiind

pentru infracțiunile prevăzută de art. 281 C. pen. și art. 215 alin. (1) și (3)

din același cod, după înregistrarea dosarului nr. 407/P/1997 procurorul delegat

efectuând acte fără a avea competența, așa cum s-a arătat.

În continuare, potrivit art.

300 C. proc. pen., instanța sesizată era datoare să verifice, din oficiu, la

prima înfățișare, negularitatea actului de sesizare.

Potrivit dispozițiilor art. 197

alin. (1) și (2) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penala atrag nulitatea actului,

dispozițiile relative la competența după materie … fiind prevăzute sub

sancțiunea nulității.

În consecință, urmărirea

penală în cauză, fiind efectuată cu încălcarea normelor legale privind competența

procurorului care a dispus trimiterea în judecată este nulă.

Pentru considerentul expus,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 alin. (3) C. proc.

pen., cu referire la art. 332 alin. (2) din același cod, vor fi admise recursurile

și dosarul se va trimite Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea

refacerii urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de părțile civile A.C., SC M.I.E. SRL Petroșani, SC B. SRL Suceava și

inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 370 din 4 decembrie 2006 a Curții

de Apel Bacău.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 330 din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 322 C. proc.

pen., trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în vederea

refacerii urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2007.