ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3130/2013

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.D.F., cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, fără copii, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. S-a constatat că inculpatul B.D.C. a fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002. 3. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, căsătorit, doi copii majori,pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. S-a constatat că inculpatul G.R. a fost arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.I.G., cetățean român, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, 1 copil major, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. S-a constatat ca inculpatul L.I.G. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. S-a constatat că inculpatul L.A. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. S-a constatat că inculpatul I.Ș. a fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ș.S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. S-a constatat că inculpata Ș.S. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 16 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 290 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. S-a constatat că inculpatul N.M.D. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva inculpaților. În baza art. 353 alin. (3) C. proc. pen., au fost menținute sechestrele instituite prin ordonanțele nr. 0014/2002 emise de I.G.P. - D.C.P. la datele de 17 ianuarie 2002 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților G.D.C., B.D.F., G.R., L.I.G. și I.Ș. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații L.A. și Ș.S., în cuantum de câte 400 RON, s-a dispus a se achita din fondurile Ministerului Justiției. Prin decizia penală nr. 49 din 5 martie 2013, Curtea de Apel București, secția l-a penală, în baza art. 42 C. proc. pen. și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei - privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 11 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 4758/3/2006 - în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, căreia i se va înainta dosarul. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 40 alin. (2) C. proc. pen., dobândirea calității, după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen. Cum în speță inculpatul G.S. a devenit deputat în Parlamentul României, pentru legislatura 2012 - 2016, s-a apreciat că, în atare situație, competentă a judeca această cauză este instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform și cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen. În ceea ce privește solicitarea celorlalți intimați inculpați, în sensul disjungerii cauzei, în ceea ce îi privește, cu reținerea judecării cauzei la curtea de apel, în faza apelului, aceasta și pentru a nu-i lipsi de un grad de jurisdicție dat de lege, s-au menționat următoarele: Potrivit art. 38 C. proc. pen., în cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat. Cum în speță curtea de apel a constatat că între infracțiunile reținute în sarcina inculpaților există o strânsă legătură conform art. 34 C. proc. pen. și totodată pentru o mai bună soluționare a cauzei este judecarea lor împreună, s-a apreciat că solicitarea de disjungere a cauzei este nefondată. În final, față de aceste considerente, curtea de apel a apreciat că, în speță, se impune, conform art. 42 C. proc. pen., cu referire la art. 40 și art. 20 alin. (1), pct. 1, lit. l) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea instanței supreme, Înalta Curte de Casație și Justiție. În opinia Înaltei Curți, interpretarea dată textelor de lege menționate de către Curtea de Apel București este greșită pentru motivele ce se vor arăta: Este adevărat că, urma alegerilor parlamentare din decembrie 2012, inculpatul G.S. a dobândit calitatea de parlamentar. Această împrejurare însă nu determină o schimbare a competenței de soluționare a căilor de atac pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, d) infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege in competenta sa; iar ca instanță de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, in prima instanță, de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și alte cazuri prevăzute de lege. Se constată, așadar, că legiuitorul stabilește competența după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai atunci când judecă cauza în primă instanță. În calea de atac, competența funcțională a Înaltei Curți este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de jurisdicție, aceasta soluționând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în prima instanță și în apel de către curțile de apel precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de secția penală a instanței supreme. În aceste condiții, competența de judecare a căilor de atac declarate împotriva sentinței Tribunalului București nu poate să revină decât Curții de apel București, întrucât Înalta Curte nu are competența funcțională de a soluționa cauza ca instanță de apel, ci numai ca instanță de fond și de recurs. În raport de prevederile art. 29 pct. 2 C. proc. pen. instanța supremă nu are competența funcțională de a soluționa un recurs declarat împotriva unei sentințe pronunțate de către tribunal, aceasta revenind doar curților de apel. Ca atare, în raport de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența de judecată în căile de atac (în care competența funcțională este stabilită în raport de instanța care a pronunțat hotărârea atacată și nu de calitatea persoanei inculpate), se constată că dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în fața instanțelor de fond, respectiv numai în caz de desființare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit calității persoanei. Așadar, față de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situațiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privitoare la competența funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că aceasta va deveni competentă să soluționeze recursul în condițiile art. 29 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., deci după pronunțarea instanței de apel.