ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 289 din 11 noiembrie

2009 a Tribunalului Suceava s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.M.A. din

infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 și art. 46

pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 și art. 46

pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99

C. pen.

A fost condamnat

inculpatul S.R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind R.N.C.J.), la

pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind M.B.), la pedeapsa de

3 luni închisoare.

A condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind A.C.), la pedeapsa de

3 luni închisoare.

A fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a),

c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

A condamnat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem

informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la

art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea, inculpatul S.R. urmând să execute în final pedeapsa principală de

6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 71

alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului S.R. drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate

inculpatului S.R. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni,

calculat potrivit art. 82 C. pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului S.R. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

A fost condamnat

inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a),

c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

A condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un

sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea, inculpatul G.A. urmând să execute în final pedeapsa principală de

6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 71

alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.A. drepturile prevăzută de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate

inculpatului G.A. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni

calculat potrivit art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului G.A. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

A fost condamnat

inculpatul I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit.

d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

A condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a),

c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

A fost condamnat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor

electronice de plată, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 6 luni închisoare.

A condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 25

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat

la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea, inculpatul I.C. urmând să execute în final pedeapsa

principală de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 71

alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului I.C. drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate

inculpatului I.C. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni

calculat potrivit art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului I.C. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de

efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin.

(3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de

plată, prevăzută de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu referire la art.

42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

S-a aplicat

inculpatului C.M.A. o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.

În temeiul art. 118

lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA în

echivalent lei la data plății.

A fost obligat

inculpatul S.R. să plătească părții civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA în

echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat

inculpatul S.R. să plătească părții civile M.B. suma de 628 dolari SUA în

echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Suceava a avut în vedere următoarele:

La data de 20

noiembrie 2003, pe adresa de e-mail a Guvernului României, a fost înaintată

sesizarea cetățeanului britanic A.C. privind faptul că în urma unei vânzări de

bunuri, în valoare de 60 dolari SUA, efectuate la data de 6 iunie 2003, pe

site-ul de licitații on-line A a fost indus în eroare de numitul S.R., care a

simulat efectuarea plății, uzând de o carte de credit ale cărei date aparțineau

unei ale persoane, astfel că nu a putut să ridice contravaloarea bunurilor

expediate acestuia, tranzacția fiind anulată.

Efectuându-se

verificări la Poșta Română, s-a stabilit că inculpatul S.R. a primit și ridicat

până la data de 21 august 2003 un număr de 6 colete, iar din verificările

efectuate la Direcția Regională Vamală Iași a rezultat că a primit până la data

de 8 ianuarie 2004 un număr de 18 colete, inclusiv cele 6 colete anterior

amintite, expediate din străinătate de diverse persoane, fiind identificate și

documentele privind ridicarea, la data de 18 iunie 2003, a coletului ce i-a

fost expediat de A.C. În cadrul acestei operațiuni a fost identificată și

primirea, la data de 18 iunie 2003, a unui colet expediat, la data de 9 iunie

2003, de cetățeanul american R.N.C.J., conținând o placă video de calculator,

în valoare de 300 dolari SUA.

La data de 15

septembrie 2004, au fost primite plângerile cetățenilor americani R.N.C.J. și

M.B. Cel dintâi, R.N.C.J., a învederat faptul că i-a vândut numitului S.R., în

cursul lunii iunie 2003, o placă video de calculator în valoare de 300 dolari

SUA, prin intermediul site-ului de licitații on-line A, plata urmând a fi

făcută prin sistemul P.P., care verifică autenticitatea datelor de card. Însă,

după expedierea bunului pe adresa de domiciliu a inculpatului, vânzătorul a

fost informat de P.P. că tranzacția a fost anulată, deoarece în efectuarea

plății s-a uzat de o carte de credit în mod fraudulos.

M.B. a reclamat

faptul că a dorit să cumpere de pe site-ul de licitații A o cameră digitală S.

în valoare de 628 dolari SUA, de la un utilizator ce folosea numele de cont d.

După perfectarea tranzacției, cumpărătorul a trimis banii la data de 30 iunie

2002, pe numele inculpatului S.R., însă acesta din urmă, nu i-a mai expediat

bunul, conform înțelegerii.

Ca urmare a

interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a

constatat că inculpatul S.R. a transmis de la adresa IP x, prin intermediul

adresei ID ..., mai multor utilizatori, date de cărți de credit, inclusiv date

de identificare ale mai multor persoane fizice, în vederea sustragerii

disponibilităților, așa cum rezultă din notele de redare din data de 14

decembrie 2004. Dintre partenerii inculpatului a fost identificat coinculpatul

G.A. care folosea pe site-ul ... user-ul ... . Inculpații S.R. și G.A. au creat

împreună mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate după modelul unor

website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, prin care se

solicitau o serie de date clienților unor bănci cunoscute din Marea Britanie și

SUA, inserând și date confidențiale, pe care nici o bancă nu le solicită

clienților cum ar fi codul PIN, pagini pe care le postau pe serverele unor

firme cu bună reputație și, ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub

numele de mail bombere, trimiteau mesajele – spam – unui număr mare de adrese

de e-mail procurate prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii

unor site-uri ale unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda

să se producă ulterior, prin accesarea de către destinatari a link-urilor

conținute în mesaj și care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau

induși în eroare își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o

adresă de e-mail la care aveau acces inculpații. Ei utilizau datele

recepționate de pe cardul compromis fie la cumpărături prin Internet, fie prin

fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la

cumpărături din magazine. Ca exemple sunt de invocat mesajele trimise de

inculpatul S.R. la data de 9 noiembrie 2004 către clienți ai băncii S. din SUA

(a se vedea procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice

reprezentate de adresele de e-mail ... și ... aparținând inculpatului S.R.).

Relevante în acest

sens sunt comunicările între cei doi inculpați, din data de 8 noiembrie 2004,

23 noiembrie 2004, 31 ianuarie 2005, în ceea ce privește maniera de lucru

precum și discuțiile referitoare la prognozele asupra câștigurilor și a modului

de investire a banilor rezultați din fraude, cuprinse în conținutul notelor de

redare a comunicărilor din datele din 29 noiembrie 2004. Prin metoda mai sus

amintită, cunoscută sub numele de phishing, cei doi au trimis mesaje tip spam

unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on-line ale băncilor W.M.

din S.U.A, având adresa web B, și H. din Marea Britanie, având adresa web C.

Datele obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise

de cei doi între ei și către alți utilizatori în scopul sustragerii

disponibilităților.

Astfel, pentru a

exemplifica modul de operare, în sensul expus mai sus, este de menționat cum o

pagină scam, ce părea a fi editată de Banca H. din Marea Britanie, a fost

postată de inculpatul S.R., în mod ilegal, în cursul lunii noiembrie 2004, pe

serverul cu IP y, ce aparținea Casei de Producție de Film A.M.F.G. din Viena -

Austria, cu scopul de a primi aici mesajele deținătorilor de conturi la banca

amintită, conținând informații privind datele de acces confidențiale. A

procedat așa pentru a-și disimula identitatea și l-a informat pe coinculpatul

G.A. despre aceasta, invitându-l să acceseze și el acel sistem informatic.

Ca urmare a

interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a

constatat că inculpații G.A. și I.C. au creat împreună pagini web pe care le-au

postat pe servere accesate în mod ilegal, cum ar fi cele cu adresele IP z și w,

obținând datele cărților de credit ale mai multor cetățeni străini. Astfel, ei

au purtat mai multe discuții despre folosirea metodei spam, cum ar fi cele din

datele de 3 aprilie 2005 și 6 aprilie 2007. Din comunicările dintre cei doi

inculpați, rezultă că, inculpatul I.C. a deținut un aparat de inscripționat carduri

bancare și mai multe carduri neinscripționate pe care transpunea datele

cardurilor obținute în mod ilegal. Într-o comunicare din data de 6 aprilie

2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că deține „plastice”,

(formate tip card conținând o bandă magnetică aptă să fie inscripționată,

acestea putând fi, de exemplu, și cartele tip M., care, pentru a fi utilizate

la bancomat, se suprapun peste un card din material PVC).

La data de 3 aprilie

2005, inculpatul G.A. i-a transmis coinculpatului I.C., pe adresa ID ..., date

de carduri, obținute de la alți utilizatori cu care comunica și a căror

identificare nu a putut fi stabilită. Inculpatul G.A. a transmis și altor

persoane, rămase neidentificate, date de cărți de credit obținute în mod

ilegal.

Coinculpatul I.C. a

fabricat clone ale cardurilor de pe care se sustrăseseră datele de acces și

identificare și, cu ajutorul lor, a scos de la diferite ATM-uri sumele de bani

disponibile. Astfel, s-a putut stabili cum inculpatul G.A. i-a transmis

coinculpatului I.C., la datele de 3 aprilie 2005 și 13 aprilie 2005, fără

acordul titularilor, datele cardurilor, pe care acesta din urmă și-a luat

sarcina „să le scoată”. La rândul său, la data de 3 aprilie 2005, coinculpatul

I.C. i-a transmis inculpatului G.A., fără acordul titularului datele unui card,

totodată anunțând că în România se scot foarte greu banii de pe carduri, acesta

din urmă sugerându-i să se ducă înapoi în Spania.

Cu ajutorul datelor

astfel obținute, inculpatul I.C. a clonat carduri, astfel că la data de 6

aprilie 2005, l-a anunțat pe inculpatul G.A. că a scos două carduri și îi va

trimite suma de 70.500.000 lei, reprezentând partea lui. A mai rezultat că la

data de 14 aprilie 2005, contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava, a

fost creditat de la sucursala Lujerului – București a aceleiași bănci, cu suma

de 70.500.000 lei, de către o anume P.A., neidentificată. Pe data de 15 aprilie

2005, inculpatul I.C. i-a comunicat că a mai scos bani de pe carduri și îi va

trimite 38.500.000 lei. Astfel, s-a putut stabili că, la data de 15 aprilie

2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că datele a două cărți de

credit sunt corecte și de pe fiecare a scos câte 13.000.000 lei, iar la data de

14 aprilie 2005, ca urmare a verificărilor la R. S.A., s-a constatat că s-a

retras suma de 12.000.000 lei. S-a mai stabilit că la data de 17 aprilie 2005,

contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava a fost creditat de la

Sucursala Lujerului – București a aceleiași bănci, cu suma de 13.000.000 lei.

Pe lângă numere de

carduri de credit, inculpatul G.A. a obținut și numere de BIN-uri de carduri de

credit, BIN-urile fiind numere de identificare ale băncilor emitente (Bank

Identification Number) și care reprezintă primele 6 cifre din numărul cardului,

în funcție de care ei puteau stabili dacă acele carduri erau compatibile cu

ATM-urile din România, prin intermediul documentărilor efectuate pe Internet.

La domiciliul

inculpatului I.C., s-a descoperit, cu ocazia percheziției efectuate la data de

30 ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk

„T.” pentru notebook, având capacitate 12 GB, produs de firma I. Pe acesta au

fost găsite aplicațiile a.exe; b.exe; c.exe și d.exe. Pentru a stabili dacă

aceste aplicații sunt destinate sau pot fi utilizate la contrafacerea

cardurilor bancare, s-a cerut concursul specialiștilor din cadrul Institutului

pentru Tehnologii Avansate. S-a constatat că în directorul „C:\Documents and

Settings\asd\Desktop” se află cele patru aplicații enumerate mai sus,

stabilindu-se următoarele:

Aplicația b.exe este

o interfață între un utilizator și un dispozitiv electronic, conectat la un

port serial al unui calculator personal. La lansarea programului, pe ecranul

monitorului, apare meniul de comenzi al aplicației, așa cum este redat în anexa

Raportului de constatare tehnico-științific. Din acest meniu, prin intermediul

acestei aplicații, datele în format electronic pot fi citite, șterse, copiate

sau înscrise pe banda magnetică a cardurilor magnetice. Datele astfel procesate

pot avea diverse formate, inclusiv cel utilizat în sistemele de plată

electronică.

Aplicația c.exe

permite conectarea la un calculator personal a diferitelor tipuri de cititoare

de carduri magnetice. Aceste cititoare sunt afișate într-o formă grafică în

fereastra ce apare la lansarea aplicației. Printre aceste cititoare, sunt

prezente cititoarele mai des întâlnite. După selectarea tipului de cititor de

carduri, pe ecranul monitorului va apare meniul de comenzi. Prin intermediul

acestei aplicații se pot da comenzi specifice fiecărui tip de cititor de

carduri magnetice. Astfel, la cititoarele de carduri care nu au memorie

internă, prin lansarea comenzii de citire, se pot transfera în memoria

calculatorului personal datele aflate pe banda magnetică a cardurilor. În cazul

cititoarelor care dispun de memorie internă, tot prin intermediul acestei

aplicații, se pot lansa comenzi de transfer a datelor din memoria internă a

acestor dispozitive în memoria calculatorului personal, în vederea

valorificării ulterioare a acestora. De asemenea, prin intermediul acestei

aplicații, se pot lansa, către dispozitivele care au implementate astfel de

funcții, comenzi de înscriere, copiere sau ștergere a cardurilor. Datele

procesate în acest scop pot avea diferite formate, inclusiv cel utilizat în

sistemele de plată electronică.

a.exe este o

aplicație de interfață cu utilizatorul și permite lansarea comenzilor „descarcă

memoria” și „șterge memoria” către un dispozitiv electronic extern, conectat la

un port serial al unui calculator personal. Accesul la aplicație este

restricționat prin parolă. La introducerea corectă a parolei, butoanele ce

permit lansarea comenzilor de mai sus se activează.

Aplicația d.exe

permite analiza numărului unui card de credit și extragerea din acesta a

datelor referitoare la banca emitentă a acestuia (numele băncii, țară, telefon,

tipul de card de credit etc.). De asemenea, este posibilă analiza în același

context a numărului SSN (Social Security Number) și identificarea statului

asociat.

Astfel s-a concluzionat

că aplicațiile a.exe, b.exe și c.exe sunt destinate realizării interfațării cu

anumite dispozitive electronice, cuplate la un port serial al unui calculator

personal, prin intermediul cărora se pot procesa carduri magnetice, inclusiv

carduri bancare, și pot fi utilizate la contrafacerea cardurilor bancare,

deoarece funcțiile implementate în cadrul acestor programe permit citirea,

ștergerea, copierea sau înscrierea cardurilor bancare.

Deoarece informațiile

ce se pot obține prin intermediul aplicației d.exe sunt specifice conturilor

bancare, se poate afirma că și această aplicație poate contribui la

contrafacerea unor carduri bancare.

Prin intermediul

aplicațiilor b.exe și c.exe se pot realiza operații de citire, scriere, copiere

sau ștergere a cardurilor magnetice, în funcție de posibilitățile

dispozitivului electronic utilizat, permițând, de asemenea, procesarea de date

structurate în diferite formate, inclusiv a celui folosit în sistemele

electronice de plată. În acest mod se pot realiza copii identice (clone) ale

unor carduri magnetice.

Teoretic, aceste

aplicații se regăsesc separat pe diferite site-uri de pe Internet, însă având

în vedere că inculpatul I.C. avea în laptop toată gama de aplicații, necesară

întregului flux al clonării de carduri bancare, dar și numere de cărți de

credit, împreună cu toate datele ce se inscripționează pe pista a II-a a benzii

magnetice reprezentând segmentul citit de bancomat la efectuarea retragerilor,

a dedus că acesta nu le deținea întâmplător ci în scopul clonării de carduri

bancare. Această ipoteză s-a apreciat a fi susținută și de conținutul

convorbirilor purtate pe M.

Instanța a considerat

că inculpatul avea indubitabil preocupări în sensul comiterii de infracțiuni cu

cărți de credite, cu atât mai mult cu cât a purtat discuții în acest sens cu

inculpatul G.A. Faptul că inculpatul I.C. este cel care purta discuții cu

inculpatul G.A., a rezultat din faptul că „A.” este porecla lui, că în

laptop-ul său, într-un fișier denumit „cc A.” au fost găsite numere de cărți de

credit, așa cum a reieșit din procesul-verbal de percheziție a laptop-ului și

Raportul E. (programul cu ajutorul căruia se efectuează perchezițiile

informatice), anexat acestuia. Identitatea acestuia a mai rezultat, fără putere

de tăgadă, din faptul că în corelație cu ceea ce comunicau cei doi pe M., în

urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 29 martie 2004,

conform formularului MG., inculpatul I.C. i-a trimis inculpatului G.A. suma de

86 dolari SUA.

Cu ocazia aceleași

percheziții, din data de 30 ianuarie 2007, la locuința lui I.C. s-a descoperit

un card B.P. inscripționat cu numele lui, pe care acesta a clonat datele unui

alt card, emis de banca W.F.B. Iowa din SUA.

La domiciliul

inculpatului G.A. s-a descoperit cu ocazia percheziției efectuate la data de 30

ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk

marca „M.”, cu capacitate 30 GB, asupra căruia a fost efectuată percheziție

informatică, la data de 5 februarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul

Suceava la data de 1 februarie 2007, descoperindu-se următoarele: în calea

C\stuff\desktop\secondChanSE.txt, a fost identificat un mesaj asemănător celor

trimise de site-ul A. clienților săi; în calea C\stuff\desktop\recent.txt au

fost identificate date de cărți de credit, împreună cu datele personale ale

posesorilor acestora; în calea C\stuff\stuff\mails.txt au fost identificate mai

multe fișiere stocate pe serverul D, reprezentând liste arhivate de adrese de

e-mail; în calea C\prostii\worrkk\WS letter.txt, a fost identificat un model de

mesaj care este adresat clienților băncii C. din Manhattan - New York; în calea

C\prostii\worrkk\notes.txt au fost identificate date de cărți de credit,

împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea C\prostii\worrkk\users

ibay.txt au fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori

ai site-ului A; în calea C\prostii\worrkk\l.txt a fost identificat un text ce

reprezintă o ofertă de angajare destinată cetățenilor SUA; în calea

C\prostii\stuff\dedi meu.txt au fost identificate mai multe IP-uri

corespunzătoare unor sisteme informatice, precum și datele de acces la acestea;

în calea C\stuff\desktop\a.txt au fost identificate mai multe adrese de

servere, precum și date de acces la acestea; în calea C\stuff\desktop\b.txt, au

fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori ai

site-ului A; în calea C\stuff\desktop\New Text Document.txt au fost

identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum și date de acces

la acestea; în calea C\stuff\stuff\a.txt au fost identificate mai multe adrese

de sisteme informatice, precum și date de acces la acestea; în calea

C\stuff\CH\msg.txt a fost identificat un model de mesaj care este adresat

clienților băncii C.; în calea C\prostii\stuff\eu\mails.txt a fost identificată

o listă conținând adrese de e-mail; în calea C\prostii\stuff\aaa.txt au fost

identificate date ale unei cărți de credit; în calea C\prostii\stuff\dedi.txt

au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum și date de

acces la acestea; în calea C\prostii\stuff\enf.txt au fost identificate date de

cărți de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în

calea C\prostii\worrkk\clienti.txt au fost identificate mai multe adrese de

e-mail; în calea C\prostii\worrkk\mails.txt au fost identificate mai multe

adrese de e-mail; în calea C\prostii\worrkk\mt.txt au fost identificate date cu

privire la un transfer de bani prin W.U.; în calea

C\RECYCLER\S-1-5-21-725345543-688789844-839522115-1003\Dgl.txt au fost

identificate mai multe adrese de e-mail.

Rezultă că inculpatul

G.A. a creat mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate, după modelul

unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, stocate de

inculpat în căile de acces C\prostii\stuff\dedi meu.txt și C\stuff\stuff\a.txt,

prin care se solicitau o serie de date clienților site-ul A. sau clienților

băncii C. din Manhattan - New York, SUA, printre care au fost adăugate și date

confidențiale pe care nici o bancă nu le solicită clienților, respectiv codul

PIN și parola. Ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de

mail bombere, a trimis mesajele – spam – unui număr mare de adrese de e-mail,

precum cele stocate în calea C\stuff\stuff\mails.txt, ce au putut fi procurate

prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii unor site-uri ale

unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda să se producă

ulterior prin accesarea de către destinatari a link-urilor conținute în mesaj

și care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau induși în eroare,

își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail

la care aveau acces inculpații. Faptul că inculpatul a ajuns în posesia datelor

de cărți de credit, este dovedit prin datele stocate în căile de acces:

C\stuff\desktop\recent.txt, C\prostii\worrkk\notes.txt,

C\prostii\stuff\aaa.txt, C\prostii\stuff\enf.txt. Datele recepționate de pe

cardurile compromise erau utilizate fie la cumpărături prin Internet fie prin

fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la

cumpărături din magazine.

Totodată el a stocat

și date de acces la conturile unor clienți ai site-ului A, respectiv:

C\prostii\worrkk\users ibay.txt, C\stuff\desktop\b.txt, date care pot servi la

săvârșirea de fraude în patrimoniul acestor clienți prin folosirea

credibilității acestora, formată în urma unor tranzacții anterioare de succes.

Inculpatul putea folosi singur aceste date sau le putea tranzacționa.

Inculpatul G.A. l-a

cunoscut și pe coinculpatul C.M.A., în cursul anului 2006, colaborând cu acesta

la editarea mai multor pagini web asemănătoare celor aparținând unor instituții

bancare din străinătate, pe care le-au postat ilegal pe site-urile acestora și

au determinat mai mulți cetățeni străini să le trimită datele de identificare

și de acces la conturile cardurilor bancare. Datele astfel obținute au fost

utilizate de inculpatul C.M.A. la clonarea de carduri ce au fost utilizate în

vederea extragerii ilegale a sumelor disponibile, împreună cu mai mulți

complici, la ATM-uri aflate pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin. Din

convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.M.A., interceptate și

înregistrate, rezultă că acesta primea de la coinculpatul G.A. date de cărți de

credit, precum și instrucțiuni privind numerele de carduri de credit de pe care

se puteau extrage disponibilități, precum și instituțiile bancare având

bancomate propice extragerii de disponibilități de pe carduri clonate.

Cu ocazia

percheziției efectuate la data de 30 ianuarie 2007, de la domiciliul

inculpatului C.M.A. au fost ridicate 25 medii de stocare a datelor, respectiv 6

diskete și 19 CD-uri. Asupra acestora s-a efectuat și percheziția informatică,

la data de 8 februarie 2007, în baza autorizației emisă de Tribunalul Suceava

la 1 februarie 2007, ocazie cu care au fost identificate următoarele: pe unul

din CD-uri, au fost identificate 2 programe, respectiv: p., program ce permite

conectarea la un sistem informatic cu sistem de operare de tip U. și e.exe,

program ce facilitează listarea produselor oferite spre vânzare pe site-ul A;

pe CD-ul marca T., inscripționat cu simbolul «T», a fost identificat

următoarele fișierul: email.txt, ce conține o listă de adrese de e-mail, în

legătură cu care există prezumția că erau destinate a fi folosite în scopul

fraudării utilizatorilor acestora prin metoda phishing, obținerea adreselor de

e-mail fiind unul dintre primii pași ai utilizării acestei metode de fraudare;

pe disketa numerotată cu 1, au fost identificate următoarele fișiere:

ccuri.txt, ce conține datele unei cărți de credit, precum și datele

titularului; ailz.txt, ce conține o listă de adrese de mail; unverified.txt, ce

conține o listă cu utilizatori și parole; myips.txt, ce conține adrese IP ale

unor servere, precum și instrucțiuni de instalare și configurare a unui program

de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.; escos.txt, ce conține o

listă cu utilizatori și parole; mails.txt ce conține o listă de adrese de mail;

onturi.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; eBay.txt, ce conține

un mesaj trimis prin intermediul site-ului A; mtcn.txt, fișier ce conține

detalii cu privire la un transfer de bani prin W.U.; pe disketa numerotată cu

2, au fost identificate următoarele fișiere: ebayaccounts.txt, ce conține o

listă de utilizatori și parole; utile.txt, ce conține detalii cu privire la un

transfer de bani prin W.U.; ccs.txt, ce conține datele a 2 cărți de credit; pe

disketa numerotată cu 4, au fost identificate mai multe fotografii ale unui

ceas R. și fișierul descriplion.xl, ce conține o ofertă de vânzare a ceasului

sus-menționat; pe disketa numerotată cu 6, a fost identificat un fișier tip

arhivă, ce conține un program pentru trimis e-mail-uri.

Prin urmare,

inculpatul C.M.A. a deținut pe disketa numerotată cu 1, fișierele:

unverified.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; myips.txt, ce

conține adrese IP ale unor servere, precum și instrucțiuni de instalare și

configurare a unui program de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.;

escos.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; onturi.txt, ce conține

o listă cu utilizatori și parole.

S-a reținut că

inculpatul C.M.A. avea preocupări în domeniul fraudelor informatice și

fraudelor cu cărți de credit, deoarece deținea date de cărți de credit și date

de identificare ale utilizatorilor acestora, date de acces la conturi, un

program ce servește la trimiterea de e-mail-uri în masă, liste cu adrese de

e-mail, programe folosite pentru modificarea frauduloasă a datelor dintr-un

sistem informatic. Toate aceste date, în opinia instanței, reprezintă întreaga

gamă necesară accesării ilegale a unor sisteme informatice. Acest aspect se

coroborează și cu discuțiile avute de inculpat cu inculpatul G.A., precum și cu

alți tineri cu preocupări similare a căror identificare nu a fost posibilă.

A mai reținut prima

instanță, că la data de 25 aprilie 2007, inculpatul S.R. a formulat o plângere

împotriva „Autor Necunoscut” pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, susținând că în perioada 2003 – 2005 i s-a

accesat fără acord calculatorul de la distanță. El a motivat că a efectuat

investigații personale și a descoperit că din cauza gradului scăzut de

securitatea din rețeaua N., calculatoarele pot fi accesate prin însușirea fără

drept a adresei MAC, respectiv IP, precum și a identității.

În susținerea

afirmațiilor sale, a depus o adresă în limba germană și traducerea aferentă,

efectuată de un traducător autorizat, din care rezultă că aceasta provine de la

o anume K.W.B., având calitatea de avocată în Viena, care îi comunică că adresa

de IP specificată ar fi fost accesibilă pentru toată lumea, iar logările erau

șterse deja, astfel încât nu s-a mai putut stabili cine a fost utilizatorul.

Adresa originală

apare, în opinia instanței, a fi semnată indescifrabil și nu poartă nici un semn

distinctiv de autenticitate și care să ateste o calitate oficială a respectivei

avocate sau o calificare în cadrul Agenției de Filme A.M.F.G., de unde se

pretinde a proveni aceasta.

Instanța a

considerat, în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză cu

rezultatul percheziției în sistemul informatic aparținând inculpatului, că nu

au fost identificate date informatice din care să rezulte că sistemul ar fi

fost accesat fără drept, astfel încât susținerile inculpatului au fost

apreciate ca nefondate.

Inculpatul S.R. a

solicitat achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau

lit. c) C. proc. pen., având în vedere că poziția sa a fost constantă pe tot

parcursul procesului penal, în sensul că nu este autorul infracțiunilor.

Din mijloacele de

probă administrate, Tribunalul a reținut că în cauză a rezultat fără niciun

dubiu că inculpatul S.R. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată (mai sus descrise); prin urmare, nu au fost considerate a fi incidente

în speță cauzele de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale,

prevăzute de art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. (susținerile inculpatului în

acest sens fiind nefondate).

De asemenea,

Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului S.R., în sensul că nu el este

autorul infracțiunilor pentru care a fost judecat (și că o altă persoană ar fi

avut acces la rețeaua sa de internet) sunt nefondate, având în vedere că din

mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici un indiciu în acest sens

(mai mult, interceptările și înregistrările de date informatice efectuate în

cauză au dovedit indubitabil implicarea inculpatului în activitatea

infracțională dedusă judecății).

Tribunalul nu a

reținut nici critica aceluiași inculpat privind nelegala obținere a

interceptărilor și înregistrărilor de date informatice efectuate în cauză,

aceste mijloace de probă fiind autorizate de către instanță în condițiile

legii.

În ce privește latura

civilă a cauzei, prima instanță a constatat că părțile vătămate R.N.C.J. și

M.B. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 300 dolari SUA și

respectiv 628 dolari SUA. Prin urmare, constatând îndeplinite în persoana

inculpatului S.R. condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta

proprie, prevăzută de art. 998 și urm. C. civ. (respectiv, existența unui

prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul),

în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la

art. 998 și urm. C. civ., Tribunalul l-a obligat pe inculpatul S.R. să

plătească părții civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA, iar părții civile M.B.

suma de 628 dolari SUA în echivalent lei la data plății, cu titlu de

despăgubiri civile

Având în vedere că

partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în temeiul art.

118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA

în echivalent lei la data plății.

Împotriva Sentinței

penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, a declarat apel

inculpatul S.R., care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și

netemeinică.

S-a solicitat

achitarea inculpatului pentru toate cele cinci infracțiuni, susținându-se, în

general, că nu sunt suficiente probe care să dovedească vinovăția acestuia, că

principiul „in dubio pro reo” trebuie să opereze în favoarea lui, nefiind

întrunite toate elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Prin Decizia penală

nr. 64 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.R.

împotriva Sentinței penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului

Suceava.

A obligat inculpatul

să plătească statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 50

RON, reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a se

avansa din fondurile Ministerului Justiției de către Baroul de avocați Suceava.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de

fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele

inculpatului fiind dovedite (cu procesele-verbale de interceptare a

convorbirilor apelantului, dovezile primite de la unitățile care au efectuat

transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate).

Apărările

inculpatului privind nevinovăția sa au fost înlăturate, nefiind susținute de

materialul probator administrat.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând

achitarea sa pentru toate infracțiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea

recursului se arată că produsele electronice, care nu au fost produse în

comunitatea europeană, în mod obligatoriu erau supuse operațiunilor vamale care

trebuiau plătite de către persoana care ar fi ridicat coletele, or așa cum

rezultă din adresele depuse la dosar, coletele primite de inculpat nu au fost

supuse unui asemenea regim. De asemenea, cu privire la infracțiunea de

efectuare de operațiuni financiare, în mod fraudulos nu există dovezi în acest

sens, percheziția informatică neavând nici un rezultat, iar adresa depusă la

dosar susține nevinovăția inculpatului în ceea ce privește accesul fără drept

la un sistem informatic.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră

nefondat pentru următoarele considerente:

Există o gravă eroare

de fapt, în sensul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci

când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este

contrară actelor și probelor dosarului.

Pentru a fi reținută

„eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influențat

hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să

fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea

inculpatului ori încetarea procesului penal cu toate consecințele ce decurg din

aceasta pentru inculpat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de

fapt.

Conform art. 1 C.

proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și

în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană

care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal

trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a

drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și

la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta,

procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

judecății potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea

procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele

și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele

de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg

cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului,

inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în

prezenta cauză (conform speței Dănilă contra României).

Orice persoană,

bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la

stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau

inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și

dovedească nevinovăția.

Având în vedere

apărarea formulată de către inculpatul S.R. în cursul urmăririi penale și al

judecății, Înalta Curte reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului a statuat, în sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă,

printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie

profitabil acuzatului. Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului

care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente

pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure

acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i

permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest

drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci impune ca

audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă

trebuie să fie, în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și

în vederea unei dezbateri în contradictoriu” (plenul Hotărârii nr. 6 din

decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Vinovăția nu se poate

stabili decât în cadrul juridic procesual penal cu probe, sarcina administrării

acestora revenind organului de urmărire penală și instanței.

Probele trebuie să

fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte

să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde

adevărului.

Deși inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în stabilirea

vinovăției sale s-a avut în vedere întregul material probator administrat în

cauză, nu numai declarația sa.

Inculpatului i s-a

respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea

principiului egalității de arme, promovat de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului. Astfel, cu privire la acest principiu, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru

just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate

rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o

plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său.

Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces

echitabil revine autorităților naționale”, (a se vedea Hotărârea nr. 27 din

octombrie 1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași

Curte a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în

care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate” (Hotărârea din

24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, respectarea dreptului

la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile

strânse de procuror (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).

Ca atare, garanțiile

cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva

dreptului intern, cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate

absolută, dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că inculpatul S.R. a fost trimis în judecată și

condamnat pentru 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a

indus în eroare pe cetățenii străini A.C., R.N.C.J. și M.B., prin prezentarea

ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul de a obține pentru sine

foloase materiale injuste, constând în sume de bani sau obiecte electronice,

creând prejudicii în patrimoniile respectivilor și însușindu-și produsele

infracțiunilor, în valoare de 60 dolari SUA, 300 dolari SUA și respectiv 628

dolari SUA; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că a transmis în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005,

la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții

infracționale, de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., mai multor

utilizatori, date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai

multor persoane fizice, fără consimțământul acestora, în vederea sustragerii

disponibilităților și acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a creat

în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp,

dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor

website-uri financiare, prin care se solicitau clienților date confidențiale

(cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor

firme cu bună reputație, în vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării

succesului demersului și pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail,

urmând ca datele de pe cardurile clienților, care au dezvăluit astfel de date,

să le folosească în propriul interes, fără drept.

Analizând probatoriul

administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate;

procesele-verbale privind perchezițiile efectuate la domiciliile și locuințele

inculpaților, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Suceava;

procesele-verbale privind perchezițiile informatice efectuate, în baza

autorizațiilor emise de Tribunalul Suceava, asupra sistemelor informatice și

mediilor de stocare a datelor ridicate de la domiciliile și locuințele

inculpaților I.C., G.A. și C.M.A.; raportul de constatare tehnico-științifică

efectuat asupra programelor identificate în sistemul informatic reprezentat de

laptop-ul ridicat de la locuința inculpatului I.C.; procesul-verbal privind

verificarea datelor inscripționate pe benzile magnetice ale cardurilor ridicate

de la locuința inculpatului I.C.; procesele-verbale privind convorbirile și comunicările

telefonice și informatice efectuate de inculpații S.R., G.A. și C.M.A.;

procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de

adresele de e-mail ... și ... aparținând inculpatului S.R.; verificările

efectuate la R.B., S.C. R. S.A., la Direcția Regională Vamală Iași;

verificările efectuate la W.U. și M.G., etc., coroborate cu declarațiile

inculpaților, instanța reține aceeași situație de fapt și de drept precum

celelalte două instanțe.

Deși inculpatul

susține că nu există dovezi pentru probarea vinovăției sale, din interceptarea

convorbirilor recurentului, dovezile primite de la unitățile care au efectuat

transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate, înscrisurile trimise la

dosar de Poșta Română S.A. rezultă că inculpatul S.R. este cel care a ridicat

bunurile expediate de persoanele vătămate, acesta legitimându-se cu cartea de

identitate, serie și număr care sunt conforme cu cartea de identitate reală a

inculpatului.

Borderourile

doveditoare că inculpatul a ridicat bunurile părților vătămate demonstrează

implicit și posibilitatea tehnică a logării, în mod direct, printr-o persoană

interpusă dintr-o locație exterioară țării la sistemele informatice respective.

Susținerile

inculpatului privind furtul MAC-ului și al ID-ului nu pot fi luate în

considerare, atâta timp cât din rezultatele percheziției sistemului informatic

nu rezultă date că acesta ar fi fost accesat fără drept. Data la care a fost

făcută plângerea, în raport cu perioada în care se susține de către inculpat că

i s-ar fi accesat la distanță calculatorul fără acordul său (2003 - 2005), este

cu mult ulterioară acestei accesări fără drept. Inculpatul nu poate susține

accesarea calculatorului său de alte persoane întrucât, așa cum rezultă din

probele dosarului, acesta era un bun cunoscător în domeniul informaticii, fiind

greu de crezut că într-un interval de 2 ani nu ar fi sesizat această accesare a

calculatorului fără drept și nu ar fi făcut demersurile necesare imediat și nu

la o distanță considerabilă în timp.

Adresa depusă de

inculpat la dosar (dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție) emisă de

Autoritatea Vămilor, nu-l exonerează pe acesta de răspundere penală. Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, în adresa

înaintată Cabinetului de avocat V.B.A., învederează că „bunurile sosite prin

colete poștale, având ca destinatar pe numitul S.R., s-a constatat că au fost

eliberate în scutire de drepturi vamale”. Acest fapt nu confirmă susținerea

inculpatului, în sensul că bunurile nu aveau cum să fie cele arătate de părțile

vătămate, întrucât trebuiau plătite taxe vamale, și așa cum rezultă din adresa

depusă la dosar, acest fapt nu s-a întâmplat, deoarece din reglementările

aplicate coletelor poștale stabilite prin O.G. nr. 59 din 22 august 2003 (M.

Of. nr. 615/29.08.2003) rezultă că „bunurile primite prin expediții poștale din

SUA nu sunt supuse operațiunii de taxare, ci doar vămuirii, atunci când acestea

se înscriu în plafoanele valorice și/sau cantitative prevăzute de textele din actele

normative menționate la punctele precedente”. Aceleași dispoziții au fost

aplicate până la data de 31 decembrie 2006 și bunurilor primite din Anglia.

Astfel se justifică conți