ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2011

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-au hotărât următoarele: S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.M.A. din infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 și art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 și art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. A fost condamnat inculpatul S.R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind R.N.C.J.), la pedeapsa de 3 luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind M.B.), la pedeapsa de 3 luni închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind A.C.), la pedeapsa de 3 luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. A condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul S.R. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului S.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.R. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.R. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. A fost condamnat inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul G.A. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.A. drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului G.A. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat potrivit art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului G.A. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. A fost condamnat inculpatul I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul I.C. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului I.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului I.C. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat potrivit art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului I.C. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. S-a aplicat inculpatului C.M.A.

o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA în echivalent lei la data plății. A fost obligat inculpatul S.R. să plătească părții civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA în echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul S.R. să plătească părții civile M.B. suma de 628 dolari SUA în echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a avut în vedere următoarele: La data de 20 noiembrie 2003, pe adresa de e-mail a Guvernului României, a fost înaintată sesizarea cetățeanului britanic A.C.

privind faptul că în urma unei vânzări de bunuri, în valoare de 60 dolari SUA, efectuate la data de 6 iunie 2003, pe site-ul de licitații on-line A a fost indus în eroare de numitul S.R., care a simulat efectuarea plății, uzând de o carte de credit ale cărei date aparțineau unei ale persoane, astfel că nu a putut să ridice contravaloarea bunurilor expediate acestuia, tranzacția fiind anulată. Efectuându-se verificări la Poșta Română, s-a stabilit că inculpatul S.R. a primit și ridicat până la data de 21 august 2003 un număr de 6 colete, iar din verificările efectuate la Direcția Regională Vamală Iași a rezultat că a primit până la data de 8 ianuarie 2004 un număr de 18 colete, inclusiv cele 6 colete anterior amintite, expediate din străinătate de diverse persoane, fiind identificate și documentele privind ridicarea, la data de 18 iunie 2003, a coletului ce i-a fost expediat de A.C.

În cadrul acestei operațiuni a fost identificată și primirea, la data de 18 iunie 2003, a unui colet expediat, la data de 9 iunie 2003, de cetățeanul american R.N.C.J., conținând o placă video de calculator, în valoare de 300 dolari SUA. La data de 15 septembrie 2004, au fost primite plângerile cetățenilor americani R.N.C.J. și M.B. Cel dintâi, R.N.C.J., a învederat faptul că i-a vândut numitului S.R., în cursul lunii iunie 2003, o placă video de calculator în valoare de 300 dolari SUA, prin intermediul site-ului de licitații on-line A, plata urmând a fi făcută prin sistemul P.P., care verifică autenticitatea datelor de card. Însă, după expedierea bunului pe adresa de domiciliu a inculpatului, vânzătorul a fost informat de P.P.

că tranzacția a fost anulată, deoarece în efectuarea plății s-a uzat de o carte de credit în mod fraudulos. M.B. a reclamat faptul că a dorit să cumpere de pe site-ul de licitații A o cameră digitală S. în valoare de 628 dolari SUA, de la un utilizator ce folosea numele de cont d. După perfectarea tranzacției, cumpărătorul a trimis banii la data de 30 iunie 2002, pe numele inculpatului S.R., însă acesta din urmă, nu i-a mai expediat bunul, conform înțelegerii. Ca urmare a interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a constatat că inculpatul S.R. a transmis de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., mai multor utilizatori, date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, în vederea sustragerii disponibilităților, așa cum rezultă din notele de redare din data de 14 decembrie 2004. Dintre partenerii inculpatului a fost identificat coinculpatul G.A.

care folosea pe site-ul ... user-ul … Inculpații S.R. și G.A. au creat împreună mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate după modelul unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, prin care se solicitau o serie de date clienților unor bănci cunoscute din Marea Britanie și SUA, inserând și date confidențiale, pe care nici o bancă nu le solicită clienților cum ar fi codul PIN, pagini pe care le postau pe serverele unor firme cu bună reputație și, ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de mail bombere, trimiteau mesajele – spam – unui număr mare de adrese de e-mail procurate prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii unor site-uri ale unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda să se producă ulterior, prin accesarea de către destinatari a link-urilor conținute în mesaj și care deschideau paginile scam.

Dacă utilizatorii se lăsau induși în eroare își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail la care aveau acces inculpații. Ei utilizau datele recepționate de pe cardul compromis fie la cumpărături prin Internet, fie prin fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la cumpărături din magazine. Ca exemple sunt de invocat mesajele trimise de inculpatul S.R. la data de 9 noiembrie 2004 către clienți ai băncii S. din SUA (a se vedea procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de adresele de e-mail ... și ... aparținând inculpatului S.R.).

Relevante în acest sens sunt comunicările între cei doi inculpați, din data de 8 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004, 31 ianuarie 2005, în ceea ce privește maniera de lucru precum și discuțiile referitoare la prognozele asupra câștigurilor și a modului de investire a banilor rezultați din fraude, cuprinse în conținutul notelor de redare a comunicărilor din datele din 29 noiembrie 2004. Prin metoda mai sus amintită, cunoscută sub numele de phishing, cei doi au trimis mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on-line ale băncilor W.M. din S.U.A, având adresa web B, și H. din Marea Britanie, având adresa web C. Datele obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise de cei doi între ei și către alți utilizatori în scopul sustragerii disponibilităților.

Astfel, pentru a exemplifica modul de operare, în sensul expus mai sus, este de menționat cum o pagină scam, ce părea a fi editată de Banca H. din Marea Britanie, a fost postată de inculpatul S.R., în mod ilegal, în cursul lunii noiembrie 2004, pe serverul cu IP y, ce aparținea Casei de Producție de Film A.M.F.G. din Viena - Austria, cu scopul de a primi aici mesajele deținătorilor de conturi la banca amintită, conținând informații privind datele de acces confidențiale. A procedat așa pentru a-și disimula identitatea și l-a informat pe coinculpatul G.A. despre aceasta, invitându-l să acceseze și el acel sistem informatic. Ca urmare a interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a constatat că inculpații G.A.

și I.C. au creat împreună pagini web pe care le-au postat pe servere accesate în mod ilegal, cum ar fi cele cu adresele IP z și w, obținând datele cărților de credit ale mai multor cetățeni străini. Astfel, ei au purtat mai multe discuții despre folosirea metodei spam, cum ar fi cele din datele de 3 aprilie 2005 și 6 aprilie 2007. Din comunicările dintre cei doi inculpați, rezultă că, inculpatul I.C. a deținut un aparat de inscripționat carduri bancare și mai multe carduri neinscripționate pe care transpunea datele cardurilor obținute în mod ilegal. Într-o comunicare din data de 6 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că deține „plastice”, (formate tip card conținând o bandă magnetică aptă să fie inscripționată, acestea putând fi, de exemplu, și cartele tip M., care, pentru a fi utilizate la bancomat, se suprapun peste un card din material PVC).

La data de 3 aprilie 2005, inculpatul G.A. i-a transmis coinculpatului I.C., pe adresa ID ..., date de carduri, obținute de la alți utilizatori cu care comunica și a căror identificare nu a putut fi stabilită. Inculpatul G.A. a transmis și altor persoane, rămase neidentificate, date de cărți de credit obținute în mod ilegal. Coinculpatul I.C. a fabricat clone ale cardurilor de pe care se sustrăseseră datele de acces și identificare și, cu ajutorul lor, a scos de la diferite ATM-uri sumele de bani disponibile. Astfel, s-a putut stabili cum inculpatul G.A. i-a transmis coinculpatului I.C., la datele de 3 aprilie 2005 și 13 aprilie 2005, fără acordul titularilor, datele cardurilor, pe care acesta din urmă și-a luat sarcina „să le scoată”.

La rândul său, la data de 3 aprilie 2005, coinculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A., fără acordul titularului datele unui card, totodată anunțând că în România se scot foarte greu banii de pe carduri, acesta din urmă sugerându-i să se ducă înapoi în Spania. Cu ajutorul datelor astfel obținute, inculpatul I.C. a clonat carduri, astfel că la data de 6 aprilie 2005, l-a anunțat pe inculpatul G.A. că a scos două carduri și îi va trimite suma de 70.500.000 lei, reprezentând partea lui. A mai rezultat că la data de 14 aprilie 2005, contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava, a fost creditat de la sucursala Lujerului – București a aceleiași bănci, cu suma de 70.500.000 lei, de către o anume P.A., neidentificată.

Pe data de 15 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a comunicat că a mai scos bani de pe carduri și îi va trimite 38.500.000 lei. Astfel, s-a putut stabili că, la data de 15 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că datele a două cărți de credit sunt corecte și de pe fiecare a scos câte 13.000.000 lei, iar la data de 14 aprilie 2005, ca urmare a verificărilor la R. S.A., s-a constatat că s-a retras suma de 12.000.000 lei. S-a mai stabilit că la data de 17 aprilie 2005, contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava a fost creditat de la Sucursala Lujerului – București a aceleiași bănci, cu suma de 13.000.000 lei. Pe lângă numere de carduri de credit, inculpatul G.A.

a obținut și numere de BIN-uri de carduri de credit, BIN-urile fiind numere de identificare ale băncilor emitente (Bank Identification Number) și care reprezintă primele 6 cifre din numărul cardului, în funcție de care ei puteau stabili dacă acele carduri erau compatibile cu ATM-urile din România, prin intermediul documentărilor efectuate pe Internet. La domiciliul inculpatului I.C., s-a descoperit, cu ocazia percheziției efectuate la data de 30 ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk „T.” pentru notebook, având capacitate 12 GB, produs de firma I. Pe acesta au fost găsite aplicațiile a.exe; b.exe; c.exe și d.exe. Pentru a stabili dacă aceste aplicații sunt destinate sau pot fi utilizate la contrafacerea cardurilor bancare, s-a cerut concursul specialiștilor din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate.

S-a constatat că în directorul „C:\Documents and Settings\asd\Desktop” se află cele patru aplicații enumerate mai sus, stabilindu-se următoarele: Aplicația b.exe este o interfață între un utilizator și un dispozitiv electronic, conectat la un port serial al unui calculator personal. La lansarea programului, pe ecranul monitorului, apare meniul de comenzi al aplicației, așa cum este redat în anexa Raportului de constatare tehnico-științific. Din acest meniu, prin intermediul acestei aplicații, datele în format electronic pot fi citite, șterse, copiate sau înscrise pe banda magnetică a cardurilor magnetice. Datele astfel procesate pot avea diverse formate, inclusiv cel utilizat în sistemele de plată electronică.

Aplicația c.exe permite conectarea la un calculator personal a diferitelor tipuri de cititoare de carduri magnetice. Aceste cititoare sunt afișate într-o formă grafică în fereastra ce apare la lansarea aplicației. Printre aceste cititoare, sunt prezente cititoarele mai des întâlnite. După selectarea tipului de cititor de carduri, pe ecranul monitorului va apare meniul de comenzi. Prin intermediul acestei aplicații se pot da comenzi specifice fiecărui tip de cititor de carduri magnetice. Astfel, la cititoarele de carduri care nu au memorie internă, prin lansarea comenzii de citire, se pot transfera în memoria calculatorului personal datele aflate pe banda magnetică a cardurilor. În cazul cititoarelor care dispun de memorie internă, tot prin intermediul acestei aplicații, se pot lansa comenzi de transfer a datelor din memoria internă a acestor dispozitive în memoria calculatorului personal, în vederea valorificării ulterioare a acestora.

De asemenea, prin intermediul acestei aplicații, se pot lansa, către dispozitivele care au implementate astfel de funcții, comenzi de înscriere, copiere sau ștergere a cardurilor. Datele procesate în acest scop pot avea diferite formate, inclusiv cel utilizat în sistemele de plată electronică. a.exe este o aplicație de interfață cu utilizatorul și permite lansarea comenzilor „descarcă memoria” și „șterge memoria” către un dispozitiv electronic extern, conectat la un port serial al unui calculator personal. Accesul la aplicație este restricționat prin parolă. La introducerea corectă a parolei, butoanele ce permit lansarea comenzilor de mai sus se activează. Aplicația d.exe permite analiza numărului unui card de credit și extragerea din acesta a datelor referitoare la banca emitentă a acestuia (numele băncii, țară, telefon, tipul de card de credit etc.).

De asemenea, este posibilă analiza în același context a numărului SSN (Social Security Number) și identificarea statului asociat. Astfel s-a concluzionat că aplicațiile a.exe, b.exe și c.exe sunt destinate realizării interfațării cu anumite dispozitive electronice, cuplate la un port serial al unui calculator personal, prin intermediul cărora se pot procesa carduri magnetice, inclusiv carduri bancare, și pot fi utilizate la contrafacerea cardurilor bancare, deoarece funcțiile implementate în cadrul acestor programe permit citirea, ștergerea, copierea sau înscrierea cardurilor bancare. Deoarece informațiile ce se pot obține prin intermediul aplicației d.exe sunt specifice conturilor bancare, se poate afirma că și această aplicație poate contribui la contrafacerea unor carduri bancare.

Prin intermediul aplicațiilor b.exe și c.exe se pot realiza operații de citire, scriere, copiere sau ștergere a cardurilor magnetice, în funcție de posibilitățile dispozitivului electronic utilizat, permițând, de asemenea, procesarea de date structurate în diferite formate, inclusiv a celui folosit în sistemele electronice de plată. În acest mod se pot realiza copii identice (clone) ale unor carduri magnetice. Teoretic, aceste aplicații se regăsesc separat pe diferite site-uri de pe Internet, însă având în vedere că inculpatul I.C. avea în laptop toată gama de aplicații, necesară întregului flux al clonării de carduri bancare, dar și numere de cărți de credit, împreună cu toate datele ce se inscripționează pe pista a II-a a benzii magnetice reprezentând segmentul citit de bancomat la efectuarea retragerilor, a dedus că acesta nu le deținea întâmplător ci în scopul clonării de carduri bancare.

Această ipoteză s-a apreciat a fi susținută și de conținutul convorbirilor purtate pe M. Instanța a considerat că inculpatul avea indubitabil preocupări în sensul comiterii de infracțiuni cu cărți de credite, cu atât mai mult cu cât a purtat discuții în acest sens cu inculpatul G.A. Faptul că inculpatul I.C. este cel care purta discuții cu inculpatul G.A., a rezultat din faptul că „A.” este porecla lui, că în laptop-ul său, într-un fișier denumit „cc A.” au fost găsite numere de cărți de credit, așa cum a reieșit din procesul-verbal de percheziție a laptop-ului și Raportul E. (programul cu ajutorul căruia se efectuează perchezițiile informatice), anexat acestuia. Identitatea acestuia a mai rezultat, fără putere de tăgadă, din faptul că în corelație cu ceea ce comunicau cei doi pe M., în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 29 martie 2004, conform formularului MG., inculpatul I.C.

i-a trimis inculpatului G.A. suma de 86 dolari SUA. Cu ocazia aceleași percheziții, din data de 30 ianuarie 2007, la locuința lui I.C. s-a descoperit un card B.P. inscripționat cu numele lui, pe care acesta a clonat datele unui alt card, emis de banca W.F.B. Iowa din SUA. La domiciliul inculpatului G.A.

s-a descoperit cu ocazia percheziției efectuate la data de 30 ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk marca „M.”, cu capacitate 30 GB, asupra căruia a fost efectuată percheziție informatică, la data de 5 februarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava la data de 1 februarie 2007, descoperindu-se următoarele: în calea C\stuff\desktop\secondChanSE.txt, a fost identificat un mesaj asemănător celor trimise de site-ul A. clienților săi; în calea C\stuff\desktop\recent.txt au fost identificate date de cărți de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea C\stuff\stuff\mails.txt au fost identificate mai multe fișiere stocate pe serverul D, reprezentând liste arhivate de adrese de e-mail; în calea C\prostii\worrkk\WS letter.txt, a fost identificat un model de mesaj care este adresat clienților băncii C. din Manhattan - New York; în calea C\prostii\worrkk\notes.txt au fost identificate date de cărți de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea C\prostii\worrkk\users ibay.txt au fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori ai site-ului A; în calea C\prostii\worrkk\l.txt a fost identificat un text ce reprezintă o ofertă de angajare destinată cetățenilor SUA;

în calea C\prostii\stuff\dedi meu.txt au fost identificate mai multe IP-uri corespunzătoare unor sisteme informatice, precum și datele de acces la acestea; în calea C\stuff\desktop\a.txt au fost identificate mai multe adrese de servere, precum și date de acces la acestea; în calea C\stuff\desktop\b.txt, au fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori ai site-ului A; în calea C\stuff\desktop\New Text Document.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum și date de acces la acestea; în calea C\stuff\stuff\a.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum și date de acces la acestea; în calea C\stuff\CH\msg.txt a fost identificat un model de mesaj care este adresat clienților băncii C.; în calea C\prostii\stuff\eu\mails.txt a fost identificată o listă conținând adrese de e-mail; în calea C\prostii\stuff\aaa.txt au fost identificate date ale unei cărți de credit; în calea C\prostii\stuff\dedi.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum și date de acces la acestea; în calea C\prostii\stuff\enf.txt au fost identificate date de cărți de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea C\prostii\worrkk\clienti.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail; în calea C\prostii\worrkk\mails.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail;

în calea C\prostii\worrkk\mt.txt au fost identificate date cu privire la un transfer de bani prin W.U.; în calea C\RECYCLER\S-1-5-21-725345543-688789844-839522115-1003\Dgl.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail. Rezultă că inculpatul G.A. a creat mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate, după modelul unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, stocate de inculpat în căile de acces C\prostii\stuff\dedi meu.txt și C\stuff\stuff\a.txt, prin care se solicitau o serie de date clienților site-ul A. sau clienților băncii C. din Manhattan - New York, SUA, printre care au fost adăugate și date confidențiale pe care nici o bancă nu le solicită clienților, respectiv codul PIN și parola.

Ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de mail bombere, a trimis mesajele – spam – unui număr mare de adrese de e-mail, precum cele stocate în calea C\stuff\stuff\mails.txt, ce au putut fi procurate prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii unor site-uri ale unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda să se producă ulterior prin accesarea de către destinatari a link-urilor conținute în mesaj și care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau induși în eroare, își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail la care aveau acces inculpații. Faptul că inculpatul a ajuns în posesia datelor de cărți de credit, este dovedit prin datele stocate în căile de acces: C\stuff\desktop\recent.txt, C\prostii\worrkk\notes.txt, C\prostii\stuff\aaa.txt, C\prostii\stuff\enf.txt.

Datele recepționate de pe cardurile compromise erau utilizate fie la cumpărături prin Internet fie prin fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la cumpărături din magazine. Totodată el a stocat și date de acces la conturile unor clienți ai site-ului A, respectiv: C\prostii\worrkk\users ibay.txt, C\stuff\desktop\b.txt, date care pot servi la săvârșirea de fraude în patrimoniul acestor clienți prin folosirea credibilității acestora, formată în urma unor tranzacții anterioare de succes. Inculpatul putea folosi singur aceste date sau le putea tranzacționa. Inculpatul G.A. l-a cunoscut și pe coinculpatul C.M.A., în cursul anului 2006, colaborând cu acesta la editarea mai multor pagini web asemănătoare celor aparținând unor instituții bancare din străinătate, pe care le-au postat ilegal pe site-urile acestora și au determinat mai mulți cetățeni străini să le trimită datele de identificare și de acces la conturile cardurilor bancare.

Datele astfel obținute au fost utilizate de inculpatul C.M.A. la clonarea de carduri ce au fost utilizate în vederea extragerii ilegale a sumelor disponibile, împreună cu mai mulți complici, la ATM-uri aflate pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin. Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.M.A., interceptate și înregistrate, rezultă că acesta primea de la coinculpatul G.A. date de cărți de credit, precum și instrucțiuni privind numerele de carduri de credit de pe care se puteau extrage disponibilități, precum și instituțiile bancare având bancomate propice extragerii de disponibilități de pe carduri clonate. Cu ocazia percheziției efectuate la data de 30 ianuarie 2007, de la domiciliul inculpatului C.M.A.

au fost ridicate 25 medii de stocare a datelor, respectiv 6 diskete și 19 CD-uri.

Asupra acestora s-a efectuat și percheziția informatică, la data de 8 februarie 2007, în baza autorizației emisă de Tribunalul Suceava la 1 februarie 2007, ocazie cu care au fost identificate următoarele: pe unul din CD-uri, au fost identificate 2 programe, respectiv: p., program ce permite conectarea la un sistem informatic cu sistem de operare de tip U. și e.exe, program ce facilitează listarea produselor oferite spre vânzare pe site-ul A; pe CD-ul marca T., inscripționat cu simbolul «T», a fost identificat următoarele fișierul: email.txt, ce conține o listă de adrese de e-mail, în legătură cu care există prezumția că erau destinate a fi folosite în scopul fraudării utilizatorilor acestora prin metoda phishing, obținerea adreselor de e-mail fiind unul dintre primii pași ai utilizării acestei metode de fraudare; pe disketa numerotată cu 1, au fost identificate următoarele fișiere: ccuri.txt, ce conține datele unei cărți de credit, precum și datele titularului; ailz.txt, ce conține o listă de adrese de mail; unverified.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; myips.txt, ce conține adrese IP ale unor servere, precum și instrucțiuni de instalare și configurare a unui program de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.; escos.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; mails.txt ce conține o listă de adrese de mail; onturi.txt,

ce conține o listă cu utilizatori și parole; eBay.txt, ce conține un mesaj trimis prin intermediul site-ului A; mtcn.txt, fișier ce conține detalii cu privire la un transfer de bani prin W.U.; pe disketa numerotată cu 2, au fost identificate următoarele fișiere: ebayaccounts.txt, ce conține o listă de utilizatori și parole; utile.txt, ce conține detalii cu privire la un transfer de bani prin W.U.; ccs.txt, ce conține datele a 2 cărți de credit; pe disketa numerotată cu 4, au fost identificate mai multe fotografii ale unui ceas R. și fișierul descriplion.xl, ce conține o ofertă de vânzare a ceasului sus-menționat; pe disketa numerotată cu 6, a fost identificat un fișier tip arhivă, ce conține un program pentru trimis e-mail-uri.

Prin urmare, inculpatul C.M.A. a deținut pe disketa numerotată cu 1, fișierele: unverified.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; myips.txt, ce conține adrese IP ale unor servere, precum și instrucțiuni de instalare și configurare a unui program de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.; escos.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole; onturi.txt, ce conține o listă cu utilizatori și parole. S-a reținut că inculpatul C.M.A. avea preocupări în domeniul fraudelor informatice și fraudelor cu cărți de credit, deoarece deținea date de cărți de credit și date de identificare ale utilizatorilor acestora, date de acces la conturi, un program ce servește la trimiterea de e-mail-uri în masă, liste cu adrese de e-mail, programe folosite pentru modificarea frauduloasă a datelor dintr-un sistem informatic.

Toate aceste date, în opinia instanței, reprezintă întreaga gamă necesară accesării ilegale a unor sisteme informatice. Acest aspect se coroborează și cu discuțiile avute de inculpat cu inculpatul G.A., precum și cu alți tineri cu preocupări similare a căror identificare nu a fost posibilă. A mai reținut prima instanță, că la data de 25 aprilie 2007, inculpatul S.R. a formulat o plângere împotriva „Autor Necunoscut” pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, susținând că în perioada 2003 – 2005 i s-a accesat fără acord calculatorul de la distanță. El a motivat că a efectuat investigații personale și a descoperit că din cauza gradului scăzut de securitatea din rețeaua N., calculatoarele pot fi accesate prin însușirea fără drept a adresei MAC, respectiv IP, precum și a identității.

În susținerea afirmațiilor sale, a depus o adresă în limba germană și traducerea aferentă, efectuată de un traducător autorizat, din care rezultă că aceasta provine de la o anume K.W.B., având calitatea de avocată în Viena, care îi comunică că adresa de IP specificată ar fi fost accesibilă pentru toată lumea, iar logările erau șterse deja, astfel încât nu s-a mai putut stabili cine a fost utilizatorul. Adresa originală apare, în opinia instanței, a fi semnată indescifrabil și nu poartă nici un semn distinctiv de autenticitate și care să ateste o calitate oficială a respectivei avocate sau o calificare în cadrul Agenției de Filme A.M.F.G., de unde se pretinde a proveni aceasta.

Instanța a considerat, în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză cu rezultatul percheziției în sistemul informatic aparținând inculpatului, că nu au fost identificate date informatice din care să rezulte că sistemul ar fi fost accesat fără drept, astfel încât susținerile inculpatului au fost apreciate ca nefondate. Inculpatul S.R. a solicitat achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen., având în vedere că poziția sa a fost constantă pe tot parcursul procesului penal, în sensul că nu este autorul infracțiunilor. Din mijloacele de probă administrate, Tribunalul a reținut că în cauză a rezultat fără niciun dubiu că inculpatul S.R.

a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată (mai sus descrise); prin urmare, nu au fost considerate a fi incidente în speță cauzele de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. (susținerile inculpatului în acest sens fiind nefondate). De asemenea, Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului S.R., în sensul că nu el este autorul infracțiunilor pentru care a fost judecat (și că o altă persoană ar fi avut acces la rețeaua sa de internet) sunt nefondate, având în vedere că din mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici un indiciu în acest sens (mai mult, interceptările și înregistrările de date informatice efectuate în cauză au dovedit indubitabil implicarea inculpatului în activitatea infracțională dedusă judecății).

Tribunalul nu a reținut nici critica aceluiași inculpat privind nelegala obținere a interceptărilor și înregistrărilor de date informatice efectuate în cauză, aceste mijloace de probă fiind autorizate de către instanță în condițiile legii. În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că părțile vătămate R.N.C.J. și M.B. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 300 dolari SUA și respectiv 628 dolari SUA. Prin urmare, constatând îndeplinite în persoana inculpatului S.R. condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 și urm. C. civ. (respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul), în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., Tribunalul l-a obligat pe inculpatul S.R. să plătească părții civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA, iar părții civile M.B. suma de 628 dolari SUA în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile Având în vedere că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA în echivalent lei la data plății. Împotriva Sentinței penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, a declarat apel inculpatul S.R., care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și netemeinică. S-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate cele cinci infracțiuni, susținându-se, în general, că nu sunt suficiente probe care să dovedească vinovăția acestuia, că principiul „in dubio pro reo” trebuie să opereze în favoarea lui, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 64 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.R. împotriva Sentinței penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției de către Baroul de avocați Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpatului fiind dovedite (cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor apelantului, dovezile primite de la unitățile care au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate).

Apărările inculpatului privind nevinovăția sa au fost înlăturate, nefiind susținute de materialul probator administrat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând achitarea sa pentru toate infracțiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În motivarea recursului se arată că produsele electronice, care nu au fost produse în comunitatea europeană, în mod obligatoriu erau supuse operațiunilor vamale care trebuiau plătite de către persoana care ar fi ridicat coletele, or așa cum rezultă din adresele depuse la dosar, coletele primite de inculpat nu au fost supuse unui asemenea regim.

De asemenea, cu privire la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare, în mod fraudulos nu există dovezi în acest sens, percheziția informatică neavând nici un rezultat, iar adresa depusă la dosar susține nevinovăția inculpatului în ceea ce privește accesul fără drept la un sistem informatic. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Există o gravă eroare de fapt, în sensul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor dosarului.

Pentru a fi reținută „eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal cu toate consecințele ce decurg din aceasta pentru inculpat. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt. Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză (conform speței Dănilă contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Având în vedere apărarea formulată de către inculpatul S.R. în cursul urmăririi penale și al judecății, Înalta Curte reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat, în sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție.

Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie, în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu” (plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania). Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în stabilirea vinovăției sale s-a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa. Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său.

Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale”, (a se vedea Hotărârea nr. 27 din octombrie 1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda). Mai mult, aceeași Curte a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate” (Hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992). Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern, cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul S.R. a fost trimis în judecată și condamnat pentru 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a indus în eroare pe cetățenii străini A.C., R.N.C.J.

și M.B., prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, constând în sume de bani sau obiecte electronice, creând prejudicii în patrimoniile respectivilor și însușindu-și produsele infracțiunilor, în valoare de 60 dolari SUA, 300 dolari SUA și respectiv 628 dolari SUA; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a transmis în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., mai multor utilizatori, date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără consimțământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităților și acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a creat în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare, prin care se solicitau clienților date confidențiale (cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept,

pe serverele unor firme cu bună reputație, în vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării succesului demersului și pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile clienților, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul interes, fără drept. Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate; procesele-verbale privind perchezițiile efectuate la domiciliile și locuințele inculpaților, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Suceava; procesele-verbale privind perchezițiile informatice efectuate, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Suceava, asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor ridicate de la domiciliile și locuințele inculpaților I.C., G.A.

și C.M.A.; raportul de constatare tehnico-științifică efectuat asupra programelor identificate în sistemul informatic reprezentat de laptop-ul ridicat de la locuința inculpatului I.C.; procesul-verbal privind verificarea datelor inscripționate pe benzile magnetice ale cardurilor ridicate de la locuința inculpatului I.C.; procesele-verbale privind convorbirile și comunicările telefonice și informatice efectuate de inculpații S.R., G.A. și C.M.A.; procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de adresele de e-mail ... și ... aparținând inculpatului S.R.; verificările efectuate la R.B., S.C. R. S.A., la Direcția Regională Vamală Iași; verificările efectuate la W.U. și M.G., etc., coroborate cu declarațiile inculpaților, instanța reține aceeași situație de fapt și de drept precum celelalte două instanțe.

Deși inculpatul susține că nu există dovezi pentru probarea vinovăției sale, din interceptarea convorbirilor recurentului, dovezile primite de la unitățile care au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate, înscrisurile trimise la dosar de Poșta Română S.A. rezultă că inculpatul S.R. este cel care a ridicat bunurile expediate de persoanele vătămate, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, serie și număr care sunt conforme cu cartea de identitate reală a inculpatului. Borderourile doveditoare că inculpatul a ridicat bunurile părților vătămate demonstrează implicit și posibilitatea tehnică a logării, în mod direct, printr-o persoană interpusă dintr-o locație exterioară țării la sistemele informatice respective.

Susținerile inculpatului privind furtul MAC-ului și al ID-ului nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât din rezultatele percheziției sistemului informatic nu rezultă date că acesta ar fi fost accesat fără drept. Data la care a fost făcută plângerea, în raport cu perioada în care se susține de către inculpat că i s-ar fi accesat la distanță calculatorul fără acordul său (2003 - 2005), este cu mult ulterioară acestei accesări fără drept. Inculpatul nu poate susține accesarea calculatorului său de alte persoane întrucât, așa cum rezultă din probele dosarului, acesta era un bun cunoscător în domeniul informaticii, fiind greu de crezut că într-un interval de 2 ani nu ar fi sesizat această accesare a calculatorului fără drept și nu ar fi făcut demersurile necesare imediat și nu la o distanță considerabilă în timp.

Adresa depusă de inculpat la dosar (dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție) emisă de Autoritatea Vămilor, nu-l exonerează pe acesta de răspundere penală. Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, în adresa înaintată Cabinetului de avocat V.B.A., învederează că „bunurile sosite prin colete poștale, având ca destinatar pe numitul S.R., s-a constatat că au fost eliberate în scutire de drepturi vamale”. Acest fapt nu confirmă susținerea inculpatului, în sensul că bunurile nu aveau cum să fie cele arătate de părțile vătămate, întrucât trebuiau plătite taxe vamale, și așa cum rezultă din adresa depusă la dosar, acest fapt nu s-a întâmplat, deoarece din reglementările aplicate coletelor poștale stabilite prin O.G.

nr. 59 din 22 august 2003 (M. Of. nr. 615/29.08.2003) rezultă că „bunurile primite prin expediții poștale din SUA nu sunt supuse operațiunii de taxare, ci doar vămuirii, atunci când acestea se înscriu în plafoanele valorice și/sau cantitative prevăzute de textele din actele normative menționate la punctele precedente”. Aceleași dispoziții au fost aplicate până la data de 31 decembrie 2006 și bunurilor primite din Anglia. Astfel se justifică conți