ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4840/2003

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 28 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Z.M.C., la plata sumei de 150.000.000 lei către partea civilă B.P. cu titlu de despăgubiri civile. A constatat că L.B. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente. Au fost respinse pretențiile civile formulate de Spitalul Clinic Județean Sibiu și partea vătămată G.I. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei și s-a dispus restituirea corpului delict către poliția Sibiu, camera de corpuri delicte, conform art. 169 alin. (1) teza 2 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată G.I., studentă, a depus plângere penală pentru faptul că, în data de 26 ianuarie 2000, în jurul orelor 20,00, în timp ce se întorcea la căminul studențesc a fost acostată de un tânăr, care i-a cerut poșeta în care avea bani și actele iar pentru că l-a refuzat, acesta i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, apoi i-au fost tăiate curelele poșetei iar agresorul a reușit să fugă de la locul faptei. Leziunile produse i-au pus viața în primejdie. S-a mai reținut că, la 8 mai 2002, inculpatul a luat din fața magazinului alimentar, situat în Municipiul Sibiu, o bicicletă proprietatea cetățeanului canadian B.P.

Această bicicletă a fost vândută martorului C.D. cu suma de 300.000 lei. Pe bicicletă se aflau actele de identitate ale proprietarului, obiecte personale și suma de bani în lei și valută (dolari și euro) în total 150.000.000 lei. S-a reținut în ce privește faptele ce se pretind a fi comise de inculpat în ziua de 21 ianuarie 2001, că probele nu sunt concludente în reținerea vinovăției. Împotriva hotărârii de mai sus, a declarat apel inculpatul, care a cerut reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 256 din 5 august 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul inculpatului, reținând în motivare că, pedeapsa a fost stabilită cu respectarea legii. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul.

Recurentul inculpat a motivat în scris recursul declarat, dar oral a solicitat reducerea pedepsei. Critica formulată de inculpat se încadrează în prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este fondat pentru alte motive cuprinse în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen., motive care vor fi luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Astfel, hotărârile recurate sunt supuse casării datorită greșitei calificări juridice dată activității de furt calificat.

Este de necontestat, în raport de starea de fapt evidențiată de probe și reținută de instanțe că, inculpatul a furat o bicicletă parcată în loc public, pe portbagajul căreia se aflau două genți de voiaj în care se găseau obiecte de îmbrăcăminte, un aparat de filmat și o borsetă în care partea civilă își ținea actele de identitate, cărțile de credit, carnetul de conducere, cartea de asigurare medicală și mai multe sume în lei și valută. Ori, în acest caz, furtul unei biciclete și a sacoșelor de voiaj (aflate pe portbagaj) în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte, aparat de filmat, dar și acte de identitate nu justifică aplicarea agravantei cuprinsă în art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., atâta timp cât nu s-a făcut dovada că, în momentul luării rezoluției delictuoase de a-și însuși bicicleta și cele două sacoșe de voiaj, inculpatul a prevăzut că în acele bagaje s-ar putea afla acte de identitate și că acesta a urmărit sau a acceptat posibilitatea sustragerii lor.

Mai mult, această poziție subiectivă nu poate fi nici presupusă, deoarece în mod normal, actele de identitate se află asupra persoanei titulare. Pe cale de consecință, prin admiterea recursului declarat de inculpat se vor casa hotărârile cu privire la încadrarea juridică a faptei, care potrivit art. 334 C. proc. pen., se va schimba în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În raport de noua calificare juridică a faptei, de data comiterii ei și de persoana inculpatului în cauză se constată și incidența Legii nr. 543/2002, potrivit căreia pedeapsa de 3 ani urmează a fi grațiată integral și condiționat.

Acesta este al doilea aspect sub care hotărârile urmează a fi casate prin admiterea recursului, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. În ce privește critica formulată de inculpat, vizând individualizarea pedepsei, se constată a fi nefondată; atât cuantumul cât și modalitatea de executare au fost stabilite în considerarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr. 256 din 5 august 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr. 119 din 28 mai 2003 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la încadrarea juridică și incidența Legii nr. 543/2002. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționată. Face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002. Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 21 octombrie 2002, 30 septembrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.