ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4840/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 28

mai 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.

(1) și (2), art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și d) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar, cu partea responsabilă civilmente Z.M.C., la plata sumei de

150.000.000 lei către partea civilă B.P. cu titlu de despăgubiri civile.

A constatat că L.B. nu are calitatea

de parte responsabilă civilmente.

Au fost respinse pretențiile civile

formulate de Spitalul Clinic Județean Sibiu și partea vătămată G.I.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei și s-a dispus restituirea

corpului delict către poliția Sibiu, camera de corpuri delicte, conform art. 169

alin. (1) teza 2 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată G.I., studentă, a

depus plângere penală pentru faptul că, în data de 26 ianuarie 2000, în jurul

orelor 20,00, în timp ce se întorcea la căminul studențesc a fost acostată de

un tânăr, care i-a cerut poșeta în care avea bani și actele iar pentru că l-a

refuzat, acesta i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, apoi i-au fost tăiate

curelele poșetei iar agresorul a reușit să fugă de la locul faptei. Leziunile

produse i-au pus viața în primejdie.

S-a mai reținut că, la 8 mai 2002,

inculpatul a luat din fața magazinului alimentar, situat în Municipiul Sibiu, o

bicicletă proprietatea cetățeanului canadian B.P.

Această bicicletă a fost vândută

martorului C.D. cu suma de 300.000 lei. Pe bicicletă se aflau actele de identitate

ale proprietarului, obiecte personale și suma de bani în lei și valută (dolari

și euro) în total 150.000.000 lei.

S-a reținut în ce privește faptele

ce se pretind a fi comise de inculpat în ziua de 21 ianuarie 2001, că probele

nu sunt concludente în reținerea vinovăției.

Împotriva hotărârii de mai sus, a

declarat apel inculpatul, care a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 256 din 5

august 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul

inculpatului, reținând în motivare că, pedeapsa a fost stabilită cu respectarea

legii.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul.

Recurentul inculpat a motivat în

scris recursul declarat, dar oral a solicitat reducerea pedepsei.

Critica formulată de inculpat se

încadrează în prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este fondat pentru alte motive cuprinse

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen.,

motive care vor fi luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, hotărârile recurate sunt

supuse casării datorită greșitei calificări juridice dată activității de furt

calificat.

Este de necontestat, în raport de

starea de fapt evidențiată de probe și reținută de instanțe că, inculpatul a

furat o bicicletă parcată în loc public, pe portbagajul căreia se aflau două

genți de voiaj în care se găseau obiecte de îmbrăcăminte, un aparat de filmat

și o borsetă în care partea civilă își ținea actele de identitate, cărțile de

credit, carnetul de conducere, cartea de asigurare medicală și mai multe sume

în lei și valută.

Ori, în acest caz, furtul unei

biciclete și a sacoșelor de voiaj (aflate pe portbagaj) în care se aflau

obiecte de îmbrăcăminte, aparat de filmat, dar și acte de identitate nu

justifică aplicarea agravantei cuprinsă în art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen.,

atâta timp cât nu s-a făcut dovada că, în momentul luării rezoluției

delictuoase de a-și însuși bicicleta și cele două sacoșe de voiaj, inculpatul a

prevăzut că în acele bagaje s-ar putea afla acte de identitate și că acesta a

urmărit sau a acceptat posibilitatea sustragerii lor.

Mai mult, această poziție subiectivă

nu poate fi nici presupusă, deoarece în mod normal, actele de identitate se

află asupra persoanei titulare.

Pe cale de consecință, prin admiterea

recursului declarat de inculpat se vor casa hotărârile cu privire la încadrarea

juridică a faptei, care potrivit art. 334 C. proc. pen., se va schimba în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

În raport de noua calificare

juridică a faptei, de data comiterii ei și de persoana inculpatului în cauză se

constată și incidența Legii nr. 543/2002, potrivit căreia pedeapsa de 3 ani

urmează a fi grațiată integral și condiționat.

Acesta este al doilea aspect sub

care hotărârile urmează a fi casate prin admiterea recursului, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

În ce privește critica formulată de

inculpat, vizând individualizarea pedepsei, se constată a fi nefondată; atât

cuantumul cât și modalitatea de executare au fost stabilite în considerarea

dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr. 256 din 5 august 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Casează hotărârea pronunțată precum

și sentința penală nr. 119 din 28 mai 2003 a Tribunalului Sibiu, numai cu

privire la încadrarea juridică și incidența Legii nr. 543/2002.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208

și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.

pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționată.

Face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Constată că inculpatul a fost

arestat în perioada 21 octombrie 2002, 30 septembrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.