ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 765 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 14, 15 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului C. civ., admiterea acțiunii civile exercitate în procesul penal de către partea civilă Pândele Aurelian. Au fost obligați în solidar inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M. și B.G. în solidar cu SC S.I. SRL, inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA prin lichidator judiciar A.M.D. Grup Expert Srprl și SC S.I. SA, prin lichidator judiciar Fineco Insolvency SPRL, inculpații B.Ș.

și B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. și inculpații C.M. și l.M.l.M. la plata despăgubirilor către partea civilă P.A., constituită în această calitate pe parcursul urmăririi penale, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației, începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de 295 unități de fond investite (valoarea unei unități de fond fiind de 103.720 lei, ultimul curs afișat). Au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate împotriva moștenitorilor inculpatului C.P., P.D.F. și S.D.I. și împotriva părților responsabile civilmente SC B. SA și A.V.A.S. S-a luat act că nu s-a dezbătut succesiunea inculpatului N.G., decedat la data de 27 februarie 2011. Pentru a dispune a astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 20 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 214632/3/2006 al aceleiași instanțe, inculpații V.I.M., P.N., P.M., S.M., A.M., B.G., D.I., B.Ș., B.C.C., N.G., l.M.l.M.

și C.M. au fost condamnați la diferite pedepse cu închisoare, stabilindu-se în sarcina lor comiterea mai multor infracțiuni (înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) în cadrul activității ce au desfășurat-o ca factori de decizie ai F.N.I., ai societății de administrare SC S.I. SA și ai SC G. SA. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.C., decedat pe parcursul procesului, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru aceleași infracțiuni. Inculpații condamnați au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G. SA, SC S.I. SA, SC C.E.C. V.M., C.N.V.M. (C.N.U.M.) și A.V.A.S. la plata de despăgubiri civile către un număr de 130.798 părți civile, la nivelul sumelor efectiv investite, începând cu rata inflației, de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, aceasta a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3819 din 18 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus reluarea judecății numai în ceea ce privește soluționarea pretențiilor unor părți civile. Această situație s-a datorat, așa cum a reținut instanța supremă, modalității de soluționare succesivă a laturii civile a cauzei, ținând seama de complexitatea acesteia, cât și de numărul foarte mare de persoane păgubite în urma prăbușirii F.N.I., ceea ce a făcut ca evidența părților civile constituite la urmărirea penală sau în fața instanței să fie greu de sistematizat, ordonat și corelat. Cauza de față privește în exclusivitate pretențiile pe care numitul Pândele Aurelian le-a formulat împotriva inculpaților și a părților responsabile civilmente, pentru unitățile de fond investite.

Deși nu a figurat în această calitate în sentința penală nr. 508/ F din 29 iunie 2011 a Tribunalului București, dată în fond după casare, prin care s-a soluționat o parte a laturii civile a cauzei, P.A. a declarat apel împotriva ei, solicitând să-i fie admise pretențiile. Prin Decizia penală nr. 334/A/2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, apelul declarat de către numitul P.A. a fost respins ca inadmisibil, cu motivarea că acestuia nu i s-a stabilit calitatea de parte civilă în dosar, nici în faza de urmărire penală și nici pe parcursul cercetării judecătorești. Prin Decizia penală nr. 2205 din 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de către P.A.

împotriva deciziei menționate, care a fost casată în parte, ca și sentința de fond nr. 508/ F din 29 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la această din urmă instanță, cu motivarea că numitul P.A. are calitate de parte civilă, dobândită încă din faza de urmărire penală. În consecință, dosarul privind exclusiv această parte civilă a fost reînregistrat pe rolul instanței la data de 26 iulie 2012, sub nr. 10283/3/2011. În fond după casare, instanța a reținut, sub un prim aspect, că în raport de dispozițiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., există în cauză autoritate de lucru judecat a hotărârii definitive penale cu privire la existența faptelor, a persoanelor care le-au săvârșit și a vinovăției acestora.

Pe de altă parte, verificarea elementelor răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 998-999 C. civ. - prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate între faptele ilicite și această pagubă - relevă că în cauză există temeiurile legale pentru obligarea inculpaților la despăgubiri. S-a reținut, în acest sens, modul în care faptele infracționale ale inculpaților, examinate de această dată prin prisma caracterului lor de delicte civile, au condus în mod direct și nemijlocit la crearea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile, a cărui întindere a fost dovedită prin înscrisuri necontestate. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul P.N. și partea responsabilă civilmente C.N.V.M.

În apelul său, inculpatul P.N. a solicitat respingerea cererii de despăgubiri formulată de partea civilă, arătând, în esență, că: - cererea lui P.A. este inadmisibilă, fiind adresată direct instanței într-o fază procesuală care nu mai permitea constituirea de parte civilă; - nu s-a făcut precizarea în sentință și nu s-a ținut seama de faptul că a funcționat doar în cadrul SC G. SA și nu au fost menționate activitățile sale care ar fi condus la crearea prejudiciului. Partea responsabilă civilmente C.N.V.M. nu și-a motivat apelul și nu și-a desemnat un reprezentant pe parcursul soluționării cauzei, lipsind la toate termenele de judecată. Prin Decizia penală nr. 31/ A din 6 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.N.

și de către C.N.V.M., împotriva sentinței penale nr. 765 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală. Prima instanță a reținut în mod corect principalele probleme de fapt și de drept ale cauzei, pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Astfel, sub un prim aspect, s-a stabilit că în raport de statuarea, cu caracter definitiv, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a faptului că încă din faza de urmărire penală, numitul P.A. a dobândit calitatea de parte civilă în cauză, orice altă discuție în legătură cu această problemă nu mai poate fi reluată. Pe de altă parte, ținând seama și de efectele menționate în art. 22 alin. (1) C. proc. pen.

ale hotărârii penale definitive, instanța de fond a analizat infracțiunile stabilite ca fiind comise de inculpați prin prisma caracterului lor de fapte ilicite și a tras concluzia corectă că sunt întrunite în mod cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale, conform art. 998 și urm. C. civ. Inclusiv în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat P.N., tribunalul a reținut corect calitatea, perioada și modul în care a acționat, în raport și de împrejurările stabilite definitiv pe latura penală a cauzei, astfel încât critica formulată nu poate fi primită. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o pentru încălcarea legii procesual-civile, întrucât constituirea de parte civilă a lui P.A.

trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, invocându-se și eroarea gravă de fapt, prin aceea că, deși se considerase rezolvată problema cu partea civilă, considerentele hotărârii curții menționează lipsa de calitate a acestuia. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și partea responsabilă civilmente C.N.V.M., care nu a fost motivat. Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, care au fost subsumate dispozițiilor pct. 17 2 și 18 ale art. 395, precum și în limitele 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru cele ce succed: Având în vedere că latura penală a cauzei a fost definitiv soluționată, Înalta Curte reține că criticile inculpatului privind eroarea gravă de fapt, subsumate punctului 18 al art. 385 C. proc.

pen., nu pot fi analizate sub aspectul consecinței pronunțării unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare, așa cum este cazul în speță, inculpatului P.N. fiindu-i stabilită răspunderea penală cu autoritate de lucru judecat, prin condamnarea sa definitivă. În privința criticilor referitoare la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect rezolvată, față de împrejurarea că intimatul P.A. s-a constituit parte civilă cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, și față de omisiunea inițială a instanței de a se pronunța asupra soluționării legale a cererii. Recursul declarat de partea responsabilă civilmente C.N.V.M.

nu a fost motivat, instanța reținând că, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu. În consecință, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 385 15 alin. ( 1) pct. 1 lit. b) C. proc. p., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente și de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.N. și de partea responsabilă civilmente C.N.V.M. Împotriva Deciziei penale nr. 31/ A din 6 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente C.N.V.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013.