ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2010

Prin sentința nr. 1776 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Satu Mare - societate în lichidare, împotriva pârâtei SC M. SA București și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 116.525,92 lei pretenții, reprezentând contravaloarea mărfi livrate și neachitate și 481.596,37 lei penalității de întârziere contractuale. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârât, nu a achitat contravaloarea mărfii livrate de reclamantă prin opt facturi, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1 iulie, iar penalitățile de întârziere sunt contractuale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

S-a admis proba cu expertiza contabilă, fiind omisă solicitarea pârâu i de a se evidenția datoriile reclamantei, pe motiv că pârâta nu a formulat acțiunea reconvențională, iar eventuala compensare o va soliei a judecătorului sindic. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 46 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Excepția de necompetență materială a instanței de judecată față de existența unei convenții arbitrale, invocată de apelantă :i fost respinsă pe considerentul că, în fața primei instanțe, pârâta a foi mulat apărări în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Motivul de casare cu trimitere pentru administrarea unei probe în prima instanță nu este fondat, câtă vreme proba poate fi administrată și în apel, lucru nesolicitat însă. S-a reținut că fără învestirea instanței cu o Cerere reconvențională, timbrată corespunzător Legii nr. 146/1997, pretențiile ridicate de pârâtă împotriva reclamantei nu pot fi judecate, ele fiind cuprinse doar în întâmpinare, așa încât corect s-a respins administrarea de probe în această privință. Apoi, ordinele de plată prin care pârâta a achitat datorii către terți nu o eliberează de plată față de reclamantă și nu s-a făcut dovada că aceste plăți s-au efectuat cu acordul creditoarei și că ar fi intervenit o cesiune de creanță din partea reclamantei, în condițiile art. 139 C. civ.

În privința compensării s-a reținut că aceasta operează de drept în condițiile art. 1144 și 1145 C. civ. numai între creanțe certe lichide și exigibile. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând în principal, casarea cu trimitere spre rejudecarea deciziei în vederea cercetării fondului prin administrarea tuturor probelor necesare, în temeiul art. 312 alin. (2) și 5 C. proc. civ. În subsidiar, solicită modificarea deciziei și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În motivare se susține greșita aplicare a legii, conform a 1.304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării greșite a art. 115 și următoarele C. proc. civ. și a art. 1144 și 1145 Cod ci dl cu privire la compensarea creanțelor reciproce ale părților și invocarea acestei chestiuni prin întâmpinare, cu titlu de apărare.

De asemenea, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de 148.914,10 lei pe care pârâta susține că o deține împotriva reclamantei, rezultă din art. 3 al Legii nr. 85/2006, pârâta fiind înscrisă la masa credală a reclamantei cu această sumă. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se vor reține următoarele: Potrivit art. 115 pct. 2 C. proc. civ., întâmpinarea va cuprinde răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii, cu alte cuvinte, apărările de fond, câtă vreme, la pct. 1 se arată că ea va cuprinde excepțiile de procedură ridicate de pârât la cererea reclamantului.

Astfel pârâtul se poate apăra arătând că și-a executat, în tot sau în pa le, obligațiile asumate prin contract, poate invoca compensația legali., excepția neexecutării contractului, etc. Pentru a obține reducerea pretențiilor formulate de reclamant nu este necesar a se face acțiune reconvențională sau acțiune separată, ci este suficient ca ea să fie invocată pe calea unei simple apărări pe fond, în cadrul procesului. Cererea reconvențională se impune atunci când pârâtul are de primit de la reclamant o sumă de bani, urmărind compensarea judiciară, iar creanța sa nu e certă, lichidă și exigibilă pentru a se putea invoca compensația legală printr-o simplă apărare de fond, pe cale întâmpinării. Fără a verifica îndeplinirea de către creanța pretinsă de pârâtă a condițiilor prevăzute de art. 379 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., respectiv dacă este certă, lichidă și exigibilă, pentru a putea opera compensarea legală prevăzută de art. 1144, 1145 C. civ. și care poate fi invocată prin întâmpinare, ca apărare de fond, în lipsa unei cereri reconvenționale formulată în baza art. 119 C. proc. civ., instanța nu poate, de plano, respinge solicitarea pârâtei pentru considerentele reținute în decizia atacată. De aceea, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul pârât și împotriva deciziei nr. 46 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea care va fi casată și rejudecând apelul îl va admite, cu consecința desființării sentinței 1776 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Satu-Mare și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Instanța de trimitere va proceda la analizarea creanței invocate de pârâtă pe calea apărărilor de fond, din perspectiva îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru a se putea invoca compensația legală, caz în care, potrivit celor mai sus menționate, calea acțiunii reconvenționale este de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA București împotriva deciziei nr. 46/C/2008-A din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează. Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1716 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Satu Mare, pe care o desființează trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.