ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 noiembrie 2013 și trimisă prin poștă la 15 noiembrie 2013, revizuenta S.Gh.G. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, anularea Deciziei nr. 2822 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ca fiind contrară Deciziei nr. 1001 din 14 aprilie 1995 a aceleiași instanțe.

În motivarea în fapt a cererii sale de revizuire, revizuenta a arătat că ,,elementul de contradictorialitate dintre cele două decizii”, îl constituie împrejurarea că ,,în Decizia nr. 2822/2013 se vorbește despre Decizia nr. 1117/1993 a Tribunalului Dâmbovița, ca fiind una dată în recurs, irevocabilă, în timp ce în Decizia nr. 1001 din 14 aprilie 1995 dată în Dosarul nr. 83/1994 al Curții de Apel Ploiești se vorbește despre aceeași Decizie nr. 1117/1993 a Tribunalului Dâmbovița, ca fiind dată în apel și care nu a putut fi atacată cu recurs prin Decizia nr. 493/1994, respins ca nefondat și nu, ca inadmisibil.” Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2014 (cu plic din 17 ianuarie 2014), intimatul D.A., prin avocat I.T.

a invocat excepțiile inadmisibilității cererii de revizuire, motivat de faptul că deciziile pretins potrivnice nu sunt date în una și aceeași pricină și nu sunt contradictorii, vizând acțiuni cu obiecte diferite, și tardivității cererii de revizuire, termenul de o lună pentru depunerea cererii întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 fiind de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri, termen care s-a împlinit la data de 14 noiembrie 2013. Cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură de la 1865, revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă părții în situația ,,revizuirii unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

În cazul concret dedus judecății, prin Decizia nr. 2822 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.Gh.G. împotriva Deciziei nr. 2717 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în contradictoriu cu intimații P.G. și D.A. Prin Decizia nr. 2717 pronunțată la data de 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta S.Gh.G. împotriva Deciziei civile nr. 684 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița în contradictoriu cu intimații P.G. și D.A. De asemenea, prin Decizia civilă nr. 1001 din 14 aprilie 1995 a Curții de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.Gh.G.

împotriva Deciziei nr. 493 din 14 martie 1994 a aceleiași instanțe. Prin Decizia nr. 493 din 14 martie 1994 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de S.Gh.G. împotriva Deciziei nr. 121/1993 a Tribunalului Dâmbovița și, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de aceeași parte împotriva Deciziei civile nr. 1117/1993 a aceluiași tribunal. Așa fiind, este de observat că s-a solicitat revizuirea unor hotărâri pretins contrare, deși, în realitate, prin Deciziile nr. 2822 din 15 octombrie 2013 și nr. 1001 din 14 aprilie 1995 ale Curții de Apel Ploiești, s-au respins contestațiile în anulare, formulate de aceeași parte, și aceste soluții nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., neexistând contradictorialitatea expres prevăzută de dispozițiile procedurale sus evocate. Articolul 322 pct. 7 din același cod prevede că revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 322 alin. (1) din cod care reglementează posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs atunci când evocă fondul, și celor ale art. 322 pct. 7 din același cod, rezultă indubitabil că revizuirea unei hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs este posibilă doar atunci când prin aceste hotărâri a fost evocat fondul cauzei, situație care nu se regăsește în speță.

Deși textul procedural al art. 322 alin. (1) nu face referire expresă la contestația în anulare este evident că, pe calea revizuirii pot fi atacate numai acele hotărâri prin care, urmare admiterii contestației în anulare, rejudecând recursul a fost evocat fondul, situație care, de asemenea, nu se identifică în cazul concret dedus judecății. În consecință, neexistând hotărâri potrivnice care să evoce fondul nu se poate reține admisibilitatea revizuirii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Pentru a avea deschisă calea revizuirii, în situația reglementată de art. 322 pct. 7 din cod, legea de procedură cere a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: hotărâri potrivnice (contrare), date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, hotărâri prin care să se fi rezolvat fondul cauzei deduse judecății și care ar fi intrat în puterea lucrului judecat.

Or, în speță, niciuna dintre cele două hotărâri pretins potrivnice nu întrunesc aceste cerințe legale, așa încât, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă. În raport de soluția respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, nu se mai impune a fi analizată chestiunea legată de respectarea prevederilor art. 324 alin. (1) din același cod, admisibilitatea cererii de revizuire fiind prioritară demersului judiciar realizat în prezenta cauză. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 potrivit cărora ,,partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, Înalta Curte va dispune obligarea revizuentei la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către intimatul D.A., conform chitanței de la fila 58 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.Gh.G. împotriva Deciziei nr. 2822 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Obligă pe revizuentă la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014. Procesat de GGC - LM