ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339 din 7 august 2012 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (fapta din perioada 20 septembrie 2011).

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 01 februarie 2012 la 07 august 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori, viol și incest, fapte prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II–a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată (fapta din perioada august – decembrie 2011), art. 197 alin. (1) C. pen., raportat la alin. (2) lit. b

1

)

și alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească minorei D.E.M., care a fost asistată de mama sa, D.M., suma de 3.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

Inculpatul D.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În declarația părții vătămate, minora D.E.M., dată în cursul urmăririi penale la data de 18 ianuarie 2012 aceasta arată că de la vârsta de 11 ani, la scurt timp de când mama sa s-a despărțit de tatăl său și a plecat de acasă, tatăl său, inculpatul D.I. aducea la domiciliu mai mulți bărbați, de vârsta lui, cu care consuma băuturi alcoolice, după care, pe minoră o obliga să întrețină relații sexuale cu aceștia și o bătea foarte rău ori de câte ori nu era de acord să întrețină relații sexuale cu aceștia.

Partea vătămată a mai afirmat că tatăl său îi spunea să nu se împotrivească, deoarece bărbații cu care întreține relații sexuale îi dă bani și din acei bani o întreține pe ea.

Partea vătămată a mai afirmat că era obligată să aștepte să îi vină bărbații în cameră și, de obicei aceștia stingeau lumina ca să nu-i vadă și să-i recunoască și îi spuneau că i-au dat bani tatălui său.

În aceiași declarație partea vătămată a precizat că, imediat ce a plecat mama sa de la domiciliu, tatăl său, D.I. a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el, acesta fiind bărbatul care a dezvirginat-o. Ulterior acesta „a mai profitat” de ea „o singură dată”.

În declarația aceleiași părți vătămate, dată în cursul urmăririi penale, la data de 24 ianuarie 2012, aceasta a arătat că, începând cu anul 2005, de când a rămas numai cu tatăl său, inculpatul D.I., acesta aducea la locuința lor din comuna Ogrezeni, în fiecare seară, diferiți bărbați, împreună cu care inculpatul consuma excesiv băuturi alcoolice.

Minora a mai declarat și faptul că, la scurt timp după ce mama sa a părăsit domiciliul conjugal, inculpatul a violat-o și a întreținut cu aceasta relații sexuale prin constrângere, fiind virgină, iar acest lucru s-a întâmplat în mod repetat, neputându-se opune, întrucât venea noaptea peste ea în cameră. La finalul aceleiași declarații revine și arată faptul că, tatăl său, după ce a dezvirginat-o a mai obligat-o o singură dată să întrețină raporturi sexuale cu el.

De asemenea, a mai declarat și că în toată această perioadă, tatăl său a obligat-o să întrețină relații sexuale cu bărbații care veneau la ei acasă, contra unor sume de bani cu care inculpatul își cumpăra băutură și a acceptat acest lucru de frică, întrucât tatăl său era violent, o bătea și o amenința. Aceasta a mai declarat și faptul că o vecină de-a sa, martora C.F., i-a spus că l-a văzut pe numitul D.G.I. cum îi dădea bani tatălui său, inculpatul D.I., ca să o lase la acesta pentru a fi exploatată sexual.

În cursul cercetării judecătorești partea vătămată D.E.M., fiind audiată în prezența psihologului M.V., a declarat

că părinții săi s-au despărțit când ea avea vârsta de 10 ani, respectiv în anul 2006, când mama sa a plecat de la domiciliu și a început o relație de concubinaj cu un alt bărbat. Partea vătămată a rămas cu tatăl său și bunica, în vârstă de 91 ani, la domiciliul tatălui său.

La vârsta de 11 ani, în 2007, a fost violată de tatăl său care se afla sub influenta băuturilor alcoolice. Nu a mai fost violată altă dată de tatăl său. Partea vătămată a mai afirmat că, nu este adevărat că a fost violată, în mod repetat, de tatăl său, în cursul anilor 2005-2011. A afirmat că „adevărul l-am spus acum în fața instanței”.

De asemenea, în instanță, partea vătămată a susținut că „nu am fost obligată de nimeni să întrețin relații sexuale cu alți bărbați” cu care tatăl său consuma băuturi alcoolice. De asemenea, partea vătămată a susținut că nu a fost bătută sau amenințată de tatăl său să întrețină relații sexuale cu el, dar i-a spus să nu spună la nimeni, atunci când a avut unicul raport sexual.

A mai afirmat că tatăl său o mai bătea uneori când îi reproșa că nu învață bine și că umblă toată ziua cu colegele și se plimbă. De asemenea, a susținut că, deși este adevărat că a fost violată o singură dată de tatăl său, nu își poate explica cum medicii de la S.M.L., au constatat că este virgină la vârsta de 12 ani (în realitate 13 ani), respectiv la data de 23 iunie 2009. De asemenea, a arătat că, la urmărirea penală a indicat mai mulți bărbați că au avut relații (sexuale) cu ea, „din cauza emoțiilor; nu mi-a sugerat nimeni să indic acele persoane”.

A mai susținut că tatăl său știa despre faptul că locuia la D.G.I., care încasa diverse sume de bani de la bărbații cu care întreținea raporturi sexuale.

Când a fost acasă la Ogrezeni, a aflat de la o vecină D., care nu mai locuiește în Ogrezeni și de la C.F., că tatăl său primea bani de la D.G.I., care o exploata sexual.

Nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății inculpatul D.I. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată. A declarat că, după ce soția sa D.M. a părăsit domiciliul conjugal, fiica sa minoră D.E.M., atunci în vârstă de 11 ani, a rămas în grija sa și a bunicii paterne, în vârstă de 92 de ani. În data de 08 octombrie 2011 fiica sa a plecat de acasă și nu a mai revăzut-o. A anunțat poliția a doua zi după ce fiica sa a plecat de acasă.

În luna decembrie 2011 șeful postului de poliție l-a anunțat că fiica sa a fost luată de Protecția Copilului. A susținut că nu îl cunoaște pe numitul D.G.I. De asemenea, a negat că ar fi dezvirginat-o pe fiica sa D.E.M. sau că ar fi întreținut relații sexuale cu aceasta. În cursul judecății nu a dorit să facă alte declarații, precizând doar că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, că partea vătămată nu a spus adevărul în declarația dată în instanță la 06 iunie 2012 și a precizat că s-a despărțit de soția sa D.M. în luna noiembrie 2008.

În declarația dată de inculpatul D.I. cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă acesta a declarat că, după despărțirea de soția sa, fiica lor minoră, D.E.M. a rămas în grija sa și a mamei sale (bunica paternă). Soția sa nu a vrut să o ia cu ea pe minoră. Nu a recunoscut că ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră, D.E.M. și nu cunoaște motivul pentru care aceasta a declarat că inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu ea încă de la vârsta de 10 ani. Nu este adevărat nici că i-ar fi adus fiicei sale minore diverși bărbați acasă pentru a întreține cu aceștia relații sexuale contracost. Nu este adevărat nici că la el în curte veneau bărbați. A precizat că nu îl cunoaște pe numitul D.G.I. L-a văzut pe acesta pentru prima dată, pe 12 ianuarie 2012, când a fost la Parchet și nu este adevărat că i-ar fi „vândut-o” acestuia pe fiica sa minoră în vederea practicării de către aceasta a prostituției (sau și-ar fi dat acordul să fie exploatată sexual). Nu a prezentat-o pe fiica sa niciunui bărbat pentru ca acesta să o folosească pentru practicarea prostituției, iar el să obțină foloase de pe urma acestei activități. După ce s-a despărțit de soție, fiica sa a dormit în cameră cu bunica, respectiv mama sa, în vârstă de 91 de ani și, ca atare, nu putea să se ducă în cameră și să întrețină cu fiica sa minoră relații sexuale. A mai susținut că lucra la un unchi de-al său, pe nume L.A., pe tractor, iar acesta îl plătea pentru serviciile prestate. Fiica sa minoră a plecat prima dată de acasă în 2009, după care în anul 2010, când inculpatul a reușit să o readucă acasă. Ultima dată a plecat în anul 2011, inculpatul nemaiputând să o readucă la domiciliu, deoarece nu cunoștea unde este.

Audiată ca martor în

cursul urmăririi penale D.M., mama părții vătămate a declarat că, la data de 01 noiembrie 2009, a fost alungată de la domiciliu de soțul său D.I. Nu cunoaște, însă, dacă fiica sa, D.E.M., a fost obligată să întrețină relații sexuale cu D.I. sau cu alți bărbați contra unor sume de bani. Știe doar că fiica sa plecase de acasă la un băiat din satul Tântava, cu care dorea să rămână, dar D.I. a luat-o cu forța de la domiciliul acestuia.

În cursul cercetării judecătorești aceeași martoră a declarat că nu a știut că fiica sa, D.E.M., a fost obligată să se prostitueze și nu a auzit că D.I., tatăl acesteia, să o abuzeze sexual. A aflat despre aceasta când a fost declanșată ancheta împotriva acestuia.

În cursul urmăririi penale martorul G.N. a declarat că,

de când D.M. a plecat de acasă, D.I. s-a lăudat că a dezvirginat-o pe fiica sa D.E. A mai arătat că, în curtea lui D.I. a văzut, seara, cum intrau diferiți bărbați și îi plăteau lui D.I. pentru ca aceștia să întrețină relații sexuale cu fiica acestuia, D.E. A mai afirmat că D.I. primea de la clienți, pe lângă bani, țigări și băuturi și că, „acest lucru îl cunoaște tot satul”.

De asemenea, a afirmat că D.I. avea cunoștință despre faptul că D.G. o exploata sexual pe E., el dându-și acceptul întrucât D.G.I. a venit la domiciliul inculpatului și i-a dat bani, țigări și băutură, acest lucru văzându-l personal.

În fine, a declarat că știe că D.I. a profitat sexual, regulat, de fiica sa pe care o obliga să meargă cu el la pescuit, unde întreținea relații sexuale cu ea.

În cursul cercetării judecătorești martorul G.N. a revenit asupra celor declarate anterior, susținând că

nu cunoaște ca inculpatul D.I. să fi primit bani, băuturi alcoolice sau țigări pentru ca fiica lui D.E.M. să întrețină relații sexuale cu alți bărbați, nu a auzit ca D.I. să o fi abuzat sexual pe fiica lui D.E.M., nu a auzit ca inculpatul să fi întreținut relații sexuale cu fiica sa. A precizat că declarațiile aflate la dosar sunt scrise de el, fiind declarații olografe, dar i-au fost dictate de un lucrător de poliție. După ce i s-a citit declarația de la dosar a susținut că cele scrise nu corespund adevărului și că adevărul l-a declarat în instanță.

În cursul urmăririi penale martorul P.I.A. a declarat că știe de la T.G.I. și C.C. că aceștia îi dădeau țuică lui D.I. pentru a întreține relații sexuale cu D.E.M., chiar în casă la D.I. Același martor a declarat că știe tot satul faptul că D.I. a dezvirginat-o pe fiica sa D.E. și a întreținut relații sexuale cu ea o perioadă de timp.

În cursul cercetării judecătorești, martorul P.I.A. a declarat că nu știe dacă partea vătămată întreținea relații sexuale cu diverși bărbați. A auzit vorbindu-se prin sat că T.G.I. și C. zis C., i-ar fi dat lui D.I. țuică pentru a întreține relații sexuale cu fiica acestuia. A precizat că nu a dat nici o declarație olografă și nu a declarat în cursul urmăririi penale că D.I. ar fi dezvirginat-o pe fiica sa, sau că ar fi întreținut relații sexuale cu aceasta, declarația fiind consemnată de unul dintre lucrătorii de poliție. Nu știe dacă D.I. consuma băuturi alcoolice, dar, de muncit știe că mai muncea cu ziua pe la diverși cetățeni.

În cursul urmăririi penale martorul T.D.I. a declarat că, în sat se aude că D.I. a profitat sexual de E. și că ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa de două ori. De asemenea, tot în sat a auzit că D.I. a exploatat-o sexual pe fiica sa în schimbul unor sume de bani și în schimbul băuturilor alcoolice (țuică). Acest martor a afirmat că tot satul știe că T.G.I., zis „O.” și C.C. zis „C.” i-au dat lui D.I. țuică și, în schimb au întreținut relații sexuale cu D.E.

În cursul cercetării judecătorești, martorul T.D.I. a declarat că nu știe dacă D.I. a profitat sexual de fiica sa. Concret nu știe ca inculpatul să o fi exploatat sexual pe fiica sa contra unor sume de bani sau băuturi alcoolice. A auzit totuși că acesta ar fi făcut acest lucru. A precizat că declarația aflată la dosarul de urmărire penală este scrisă de el.

Audiați în cursul urmăririi penale martorii T.G.I. și C.V.C. au declarat că nu au întreținut niciodată relații sexuale cu partea vătămată D.E.M., iar pe tatăl acesteia D.I. îl cunosc din vedere și nu au vorbit niciodată cu acesta.

În cursul cercetării judecătorești martorul C.V.C. a declarat că nu știe ca D.I. să o fi exploatat sexual pe fiica lui și nici nu a auzit ca D.I. să fi întreținut relații sexuale cu fiica lui. Martorul a mai declarat că nu a întreținut relații sexuale cu D.E.M. și nu știe nici alți băieți care să fi întreținut relații sexuale cu aceasta, dar a auzit că aceasta pleca des de acasă și era adusă acasă de poliție sau de un unchi, L.A.

Tot în cursul cercetării judecătorești martorul T.G.I. a declarat că nu cunoaște nimic despre faptul că inculpatul ar fi exploat-o sexual pe fiica lui și nici nu a auzit ca inculpatul să fi întreținut raporturi sexuale cu fiica sa. Martorul a mai susținut că nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată și nici nu i-a dat inculpatului băuturi alcoolice.

În cursul urmăririi penale martora C.F. a declarat că, după ce familia D. s-a destrămat, E. a rămas la tatăl său și acesta primea în casă tot felul de bărbați care îi aduceau băutură și, după ce îl îmbătau pe D.I. aceștia întrețineau relații sexuale cu E., fără voia ei. Aceiași martoră a declarat că știe „din auzite” că D.I. a întreținut relații sexuale cu fiica sa, fără voia ei.

În instanță, martora C.F. a declarat că, fiind vecină cu inculpatul a văzut de multe ori la poarta numitului D.I. diverse mașini din care coborau diverși bărbați și plecau cu partea vătămată D.E.M. și că a văzut-o personal pe partea vătămată sărind geamul pentru a pleca cu diverși bărbați. Personal, chiar a admonestat-o pe aceasta în sensul că i-a dat o palmă și a dus-o la tatăl ei când a surprins-o, odată, încercând să fugă de acasă. Martora a mai arătat că partea vătămată a fugit de acasă de mai multe ori. Martora a mai susținut că nu a auzit ca tatăl părții vătămate să primească băuturi alcoolice și țigări de la diverși bărbați pentru ca fiica acestuia să întrețină relații sexuale cu aceștia. A auzit, în sat, vorbindu-se că inculpatul ar fi profitat de fiica sa, în sensul că el fi întreținut raporturi sexuale cu aceasta, dar nu a crezut un asemenea zvon.

În cursul urmăririi penale martora C.G.A. a declarat că, tot satul știe că D.I. a abuzat sexual de fiica sa D.E. și că o obliga să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani și a băuturilor alcoolice (țuică). Vecină fiind, a văzut mulți bărbați care intrau și ieșeau din curtea locuinței lui D.I., însă nu știe ce se întâmpla acolo. Nu știe însă care sunt bărbații cu care E. era obligată de tatăl său să întrețină relații sexuale. De asemenea, a declarat că știe tot satul că D.I. o obliga pe E. să meargă cu el la pescuit, unde abuza sexual de ea.

În cursul cercetării judecătorești aceiași martoră a declarat că, din auzite știe că D.I. primea de la diferiți cetățeni băuturi alcoolice și țigări în scopul ca E. să întrețină relații sexuale cu respectivii bărbați. E. nu i-a povestit însă niciodată că a fost abuzată sexual de tatăl ei. A mai declarat că știe că partea vătămată D.E. întreținerea raporturi sexuale cu diferiți bărbați, fără știința tatălui ei. De multe ori aștepta ca tată ei să adoarmă, după care partea vătămată fugea de acasă în scopul de a întreține relații sexuale cu alți bărbați. Personal a văzut la poarta părții vătămate diverse mașini cu care aceasta pleca cu diverși bărbați. Nu știe ca la domiciliul inculpatului să se fi organizat petreceri la care să fi participat alți bărbați și dacă se consumau băuturi alcoolice. Știe că inculpatul consuma băuturi alcoolice, dar nu știe dacă în exces.

În cursul urmăririi penale martorul T.M.

a declarat că este de notorietate că partea vătămată D.E.M. întreținea raporturi sexuale cu diferiți bărbați, iar tatăl acesteia D.I. lua de la aceste persoane țigări, bani și băutură. Din auzite știe că D.I. a profitat sexual de fiica sa D.E.M.

În cursul cercetării judecătorești, martorul T.M. a declarat că a auzit aceste lucruri de la persoane minore, respectiv persoane de vârsta părții vătămate.

În cursul urmăririi penale martorul A.S.

a declarat că majoritatea oamenilor din sat cunosc faptul că D.I. lua de la diferiți bărbați țigări, băutură și bani pentru ca aceștia să întrețină relații sexuale cu fiica sa, D.E. Nu îi cunoaște pe acești bărbați dar, a auzit că erau din satul Podișon și din Ogrezeni.

În cursul cercetării judecătorești, martorul A.S. a declarat că

din auzite știe că D.I. primea de la diverși bărbați țigări și băutură pentru ca fiica lui să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați din Ogrezeni și Podișoru. Nu a auzit însă ca D.I. să fi întreținut raporturi sexuale cu propria fiică.

Și în cursul urmăririi penale, și în cursul cercetării judecătorești martorul G.A.F. a declarat că nu a auzit ca inculpatul D.I. să fi întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, că nu a întreținut relații sexuale cu D.E.M. și nici nu a auzit ca această să fi întreținut relații sexuale cu alți bărbați.

În cursul urmăririi penale martorul M.G. a declarat că în toamna anului 2011 a cunoscut-o pe D.E. care locuia la D.G. (I.) vecin cu el și aceasta i-a spus, în prezența lui D.G. și D.M., că tatăl ei a violat-o la vârsta de 10 ani, iar apoi, în mod repetat, a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el. O lua cu forța la pescuit și pe malul apei o obliga să întrețină relații sexuale cu el.

Martorul L.A. a declarat că relația dintre inculpat și fiica acestuia D.E.M. a fost o relație normală, ca orice relație între tată și fiică. În octombrie 2008 inculpatul D.I. a fost părăsit de soția sa, D.M., rămânând să se ocupe de fiica sa inculpatul și bunica fetei, D.N., care are vârsta de 92 de ani. Datorită acestei situații partea vătămată s-a apropiat mai mult de soția martorului, L.N., fiind într-o relație foarte apropiată. Prima problemă care a apărut a fost în anul 2009, când D.E. a dispărut de acasă timp de 3 zile și au fost anunțați de Postul de poliție Buturugeni că se află acolo. Martorul, împreună cu soția sa și inculpatul D.I. au mers împreună la Postul de poliție Buturugeni unde au găsit-o pe minoră și încă trei cetățeni din care unul a declarat că D.E. a locuit la el timp de 3 zile. La postul de poliție Ogrezeni i s-a luat declarație minorei, care a declarat că a făcut acest gest pentru că dorește să se mărite, ea plecând împreună cu numita C.A., aceasta rămânând căsătorită cu unul dintre cei trei bărbați. La solicitarea inculpatului au mers împreună la S.J.M.L. Giurgiu unde minora a fost supusă unui control, constatându-se că este virgină. După această întâmplare din 2009 până în 2011 partea vătămată s-a comportat normal și a urmat cursurile școlii generale Ogrezeni. În anul 2011 cu 2-3 săptămâni înainte de încheierea anului școlar minora D.E. a fugit din nou de acasă. Împreună cu tatăl minorei și cu ajutorului șefului de post din Ogrezeni după ce au căutat-o pe minoră și la mamei ei, în cele din urmă au găsit-o la un cetățean din Ogrezeni în urma unei informații primită de la o vecină. După ce au găsit-o a avut o discuție în familie la care au participat soția martorului, inculpatul și bunica minorei D.N. A doua zi martorul a mers la școală, a vorbit cu conducerea școlii din Ogrezeni și urma ca partea vătămată să meargă la școală pentru încheierea anului școlar. Minora le-a pus o condiție care martorului i s-a părut bizară, în sensul că după terminarea anului școlar dorește să se mărite. Dorind să afle de ce minora a luat o astfel de hotărâre a întrebat-o dacă are ceva de reproșat tatălui ei, iar aceasta a declarat că nu are ce să-i reproșeze tatălui ei. După ce a terminat clasa a VIII-a minora a plecat din nou de acasă și au găsit-o în satul Tântava, comuna Grădinari, județul Giurgiu la un băiat și le-a spus că s-a căsătorit cu acel băiat, refuzând practic să vină acasă. După circa o lună de zile a venit cu acel băiat la domiciliul tatălui ei, unde a locuit o perioadă de timp circa o lună de zile. În această perioadă de o lună de zile băiatul cu care minora a locuit în locuința tatălui său le-a spus că aceasta a fugit câteva seri de acasă noaptea și el a hotărât să se întoarcă la domiciliul lui din satul Tântava. În ziua de 08 octombrie 2011 a venit inculpatul la muncă și i-a spus că partea vătămată a dispărut iarăși de acasă și că a anunțat poliția Ogrezeni, apoi nu a mai știut nimic de minoră până când a fost anunțat de D.G.P.C. Giurgiu că minora se află în grija acestei direcții și nici nu a văzut-o decât în ziua în care aceasta s-a prezentat la instanță pentru a fi audiată. Martorul a mai declarat că, în urmă cu o săptămână, a venit la domiciliul său partea vătămată împreună cu doamna M.I., educator la Centrul de copii „Sf.M.”, pentru a lua actele minorei, respectiv certificatul de naștere carte de identitate și foaia matricolă de la școală. Cu această ocazie minora a declarat, în prezența educatoarei, că tatăl ei este nevinovat și că ar dori să schimbe poziția procesuală. Martorul a mai declarat că nu a auzit ca partea vătămată să fi întreținut raporturi sexuale cu complicitatea tatălui acesteia, D.I.

În cursul urmăririi penale martora D.N., bunica paternă a părții vătămate, în vârstă de 92 de ani, a declarat că în anul 2008 nepoata sa E. a rămas în grija sa și a tatălui ei D.I., deoarece D.M. a părăsit domiciliul pentru un alt bărbat. Cât timp E. a stat cu bunica paternă și cu tatăl ei în curte nu au intrat bărbați, în afara băiatului din Tântava cu care E. a trăit în concubinaj. Martora a mai susținut că E. a dormit tot timpul în aceiași cameră cu martora. A mai precizat că relația dintre băiatul său, D.I., și nepoata D.E. era foarte bună și că D.I. nu a profitat niciodată de fiica sa și nici nu a adus niciodată bărbați în casă.

În cursul urmăririi penale au mai fost audiați martorii S.N. și I.C., care au declarat că nu au fost niciodată în curte la D.I., nu au avut de-a face cu el sau cu fiica acestuia și nu cunosc nimic despre relația dintre D.I. și fiica acestuia.

Din analiza probelor administrate în cauză tribunalul a reținut următoarele:

Coroborând declarațiile părții vătămate D.E.M. (care a declarat că în această perioadă, tatăl său a obligat-o să întrețină relații sexuale cu bărbații care veneau la ei acasă, contra unor sume de bani cu care inculpatul își cumpăra băutură și a acceptat acest lucru de frică, întrucât tatăl său era violent, o bătea și o amenința) cu declarațiile martorilor P.I.A. (care a declarat că știe de la T.G.I. și C.C. că aceștia îi dădeau țuică lui D.I. pentru a întreține relații sexuale cu D.E.M., chiar în casă la D.I.), T.D.I. (care a declarat că a auzit că D.I. a exploatat-o sexual pe fiica sa în schimbul unor sume de bani și în schimbul băuturilor alcoolice (țuică), indicându-i pe T.G.I., zis „O.” și C.C. zis „C.” ca fiind persoane care i-au dat lui D.I. țuică și, în schimb, au întreținut relații sexuale cu D.E.), C.G.A. (care a declarat că D.I. o obliga pe fiica sa să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani și a băuturilor alcoolice, respectiv țuică), T.M. (care a declarat că partea vătămată D.E.M. întreținea raporturi sexuale cu diferiți bărbați, iar tatăl acestea D.I. lua de la aceste persoane, țigări, bani și băutură) și A.S. (care a declarat că D.I. lua de la diferiți bărbați țigări, băutură și bani pentru ca aceștia să întrețină relații sexuale cu fiica sa, D.E., și a auzit că acești bărbați erau din satul Podișon și din Ogrezeni), instanța a reținut că începând cu a doua parte a anului 2009 până în august 2011, inculpatul D.I. a exploatat-o sexual pe fiica sa minoră, D.E.M., obligând-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați de la care primea bani, băuturi sau țigări. Deși inculpatul nu a recunoscut aceste fapte, vinovăția sa a fost dovedită cu declarațiile martorilor mai sus arătați, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.

În drept, s-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală cu închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei comisă de inculpat, persoana acestuia, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (modificată și completată), instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În ceea ce privește pericolul social al faptelor comise de inculpat, instanța de fond a reținut că este extrem de ridicat, pericolul faptelor rezultând din modul, mijloacele și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, inculpatul profitând și de autoritatea sa asupra părții vătămate. Pericolul social ridicat al infracțiunii comise de inculpat rezultă și din faptul că prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale ființei umane și anume dreptul la libertatea sexuală și chiar se aduce atingere integrității corporale.

Instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 10 ani cu executare în regim de detenție este de natură să asigure scopul de constrângere și educativ al pedepsei și

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.

Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor, instanța de fond, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la C.A.D.O.L.F., în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 01 februarie 2012 la zi - 07 august 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă inculpatului, având în vedere că parte din temeiurile avute în vedere la luare măsurii arestării preventive au continuat să subziste.

2) Cu privire la infracțiunea de trafic de miori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată (fapta din perioada august - decembrie 2011) constând în aceea că în perioada august - decembrie 2011 inculpatul D.I. și-ar fi dat acordul ca fiica sa minoră să fie obligată la practicarea prostituției de către numitul D.G.I. s-a reținut că, în cauză nu există probe care să justifice o asemenea acuzație.

Partea vătămată a susținut că tatăl său știa despre faptul că locuia la D.G.I., care încasa diverse sume de bani de la bărbații cu care întreținea raporturi sexuale, iar

când a fost acasă la Ogrezeni, a aflat de la o vecină, D., care nu mai locuiește în Ogrezeni și de la C.F., că tatăl său primea bani de la D.G.I., care o exploata sexual.

D.G.I. a susținut că nu l-a cunoscut pe D.I. și că l-a văzut prima oară când a fost audiat de procuror, iar din declarațiile martorei C.F. nu rezultă că l-ar fi văzut pe D.G.I. dându-i bani inculpatului D.I. pentru a fi de acord ca acesta să o exploateze sexual pe D.E.M. Martorul G.N., care în cursul urmăririi penale declarase că l-a văzut pe D.G.I. aducându-i inculpatului D.I. țigări, bani și băutură pentru a-și da acceptul ca fiica sa să fie exploatată sexual, în instanță a revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale motivat de faptul

că declarațiile aflate la dosar deși sunt scrise de el, i-au fost dictate de un lucrător de poliție.

1

) și alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., instanța de fond a reținut, de asemenea, că probatoriul administrat nu conduce la vinovăția inculpatului.

În rechizitoriu se arată că în perioada 2009 - 2011, inculpatul D.I. a întreținut relații sexuale prin constrângere, în mod repetat cu fiica sa, minora D.E.M., în vârstă de 15 ani.

Declarațiile părții vătămate cu privire la aceste aspecte sunt oscilante. Astfel, partea vătămată a declarat în cursul urmăririi penale, în prima declarație, că imediat ce a plecat mama sa de la domiciliu, tatăl său, D.I., a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el, acesta fiind bărbatul care a dezvirginat-o. Ulterior acesta „a mai profitat” de ea „o singură dată”.

În altă declarație, tot în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că, la scurt timp după ce mama sa a părăsit domiciliul conjugal, inculpatul a violat-o și a întreținut cu aceasta relații sexuale prin constrângere, fiind virgină, iar acest lucru s-a întâmplat în mod repetat, neputându-se opune, întrucât venea noaptea peste ea în cameră. La finalul aceleiași declarații revine și arată faptul că tatăl său, după ce a dezvirginat-o, a mai obligat-o doar o singură dată să întrețină raporturi sexuale cu el.

În cursul cercetării judecătorești partea vătămată fiind audiată în prezența psihologului M.V., a declarat

că părinții săi s-au despărțit în anul 2006, iar la vârsta de 11 ani, în 2007, a fost violată de tatăl său care se afla sub influența băuturilor alcoolice precizând că nu a mai fost violată altă dată de tatăl său. Partea vătămată a mai afirmat că nu este adevărat că a fost violată, în mod repetat, de tatăl său, în cursul anilor 2005-2011. A afirmat că „adevărul l-am spus acum în fața instanței”. De asemenea, partea vătămată a susținut că nu a fost bătută sau amenințată de tatăl său să întrețină relații sexuale cu el, dar i-a spus să nu spună la nimeni, atunci când a avut unicul raport sexual.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul D.I. ar fi întreținut relații sexuale, prin constrângere sau liber consimțite, cu fiica sa D.E.M.

După ce în cursul urmăririi penale martorul G.I. a afirmat că inculpatul D.I. s-a lăudat că a dezvirginat-o pe fiica sa și că știe că D.I. a profitat sexual, regulat, de fiica sa, în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra acestei declarații

susținând că nu a auzit ca D.I. să o fi abuzat sexual pe fiica lui, D.E.M., și nici ca inculpatul să fi întreținut relații sexuale cu fiica sa. A motivat această revenire prin aceea că declarațiile aflate la dosar i-au fost dictate de un lucrător de poliție, iar cu privire la declarația de la dosar a susținut că cele scrise nu corespund adevărului și că adevărul l-a declarat în instanță.

Tot astfel, martorii P.I.A. (care în cursul urmăririi penale declarase că

știe tot satul faptul că D.I. a dezvirginat-o pe fiica sa D.E. și a întreținut relații sexuale cu ea o perioadă de timp), T.D.I.

(care în cursul urmăririi penale declarase că

în sat se aude că D.I. a profitat sexual de E. și că, ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa de două ori), C.G.A.

(care în cursul urmăririi penale declarase că

tot satul știe că D.I. a abuzat sexual de fiica sa D.E.) au revenit asupra declarațiilor susținând că nu au declarat astfel sau că nu știu ca D.I. să fi profitat sexual de fiica sa ori că „E. nu mi-a povestit niciodată că a fost abuzată sexual de tatăl ei (C.G.A.)”.

De asemenea, martorii C.F. și T.M. au declarat că știu că D.I. a întreținut relații sexuale cu fiica sa „din auzite”.

În fine, martorii A.S.D., G.A.F., S.N., I.C. nu au auzit ca inculpatul să fi întreținut relații sexuale cu propria fiică sau nu cunosc nimic despre relația dintre inculpatul D.I. și fiica sa, iar martorii, L.A. și D.N. susțin că relația dintre inculpat și fiica sa era o relație normală tată – fiică.

Cu privire la data la care D.M., mama părții vătămate, a plecat sau a fost alungată de la domiciliu, datele sunt contradictorii. Partea vătămată a susținut în declarația de la dosar, că acest lucru s-a petrecut în anul 2005, iar în declarația de la dosar, că acest lucru s-a petrecut la vârsta de 11 ani (adică în 2006), inculpatul D.I. susține că soția sa a plecat de acasă în anul 2007 (martorul L.A. susține că acest lucru s-a petrecut în 2008, iar D.M., mama părții vătămate, susține că în anul 2009, mai precis în data de 01 noiembrie 2009 a fost alungată de la domiciliu de inculpat).

Or, din raportul medico – legal nr. 249/ E/II din 23 iunie 2009 întocmit de S.M.L. Giurgiu la solicitarea Postului de Poliție Ogrezeni, a rezultat că, la data de 23 iunie 2009, a fost examinată minora D.E.M., de 13 ani, care s-a prezentat însoțită de tatăl ei D.I., iar în urma examinării nu s-au constatat leziuni traumatice genito – anale sau corporale, concluzionându-se că „minora D.E.M. este virgină”.

În consecință, pentru considerentele ce preced, având în vedere că aceste acuzații nu sunt susținute de un probatoriu suficient, de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța de fond l-a achitat pe inculpatul D.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

trafic de minori, viol și incest, fapte prevăzute și pedepsite de art. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (fapta din perioada august - decembrie 2011), art. 197 alin. (1) C. pen., raportat la alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Latura civilă

Deși partea vătămată D.E.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța având în vedere dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când partea vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și ale alin. (3) al aceluiași articol, potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale și văzând că în cauză mama părții vătămate, D.M., în calitate de reprezentant legal al minorei D.E.M., nu s-a constituit parte civilă în numele acesteia, instanța, în baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen. și art. 1349 din Noul C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească minorei D.E.M., asistată de reprezentat legal, suma de 3.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul D.I. a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. cât și inculpatul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ministerul Public a solicitat condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv trafic de minori, viol și incest, arătându-se, în dezvoltarea motivelor de apel, că instanța de fond nu a coroborat și interpretat, în mod judicios și corect, probele administrate, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală de achitare a inculpatului D.I. în condițiile în care materialul probator existent la dosar dovedește, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului.

Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru toate infracțiunile, susținând că este nevinovat.

La instanța de apel a fost audiat inculpatul, partea vătămată (în prezența psihologului) și martorii C.F., C.G.A., G.N. și M.G.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor noi administrate în fața instanței de apel, Curtea a apreciat că este fondat apelul inculpatului D.I. și nefondat apelul Parchetului, pentru considerentele care urmează:

Apreciind probele administrate, în ansamblul lor, instanța de judecată trebuie să conchidă cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzării, concluzie care trebuie să concorde cu adevărul. Această operațiune este supusă principiului liberei aprecieri a probelor, consacrat de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Formarea convingerii instanței nu poate fi rezultatul exclusiv al intuiției, ci trebuie să se fundamenteze pe raționament și să genereze certitudine cu privire la faptele imputate.

Reglementând prezumția de nevinovăție [(art. 123 alin. (1

1

) din Constituție, republicată, și art. 66 C. proc. pen.)], legea prevede că aceasta nu poate fi răsturnată decât prin probe de vinovăție. Evident că acestea trebuie să fie certe, în caz contrar, în virtutea regulii in dubio pro reo, instanța nu poate conchide cu îndoială decât în concordanță cu prezumția legală de nevinovăție.

În speță, probele invocate în acuzarea inculpatului (îndeosebi declarațiile părții vătămate și ale unor martori) sunt nesigure și parțial contradictorii, creând o îndoială rațională cu privire la veridicitatea lor, situație în care nu se poate susține, cu deplină certitudine, existența faptelor imputate inculpatului.

I. Cu privire la apelul inculpatului referitor la infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, constând în aceea că, în perioada 2009 - 2011, inculpatul D.I. ar fi obligat-o pe fiica sa minoră D.E.M., în vârstă de 15 ani, la practicarea prostituției, Curtea reține următoarele:

Dacă în faza de urmărire penală partea vătămată D.E.M. a declarat că „de la vârsta de 11 ani de când mama mea s-a despărțit de tatăl meu și a plecat de acasă, tatăl meu aducea la domiciliu mai mulți bărbați de vârsta lui, cu care consuma băuturi alcoolice, după care mă obligau să întrețin relații sexuale cu aceștia, iar eu de câte ori nu eram de acord, tatăl meu mă bătea foarte rău. Tatăl meu îmi spunea să nu mă împotrivesc, deoarece bărbații cu care întrețin relații sexuale îi dă lui bani și din acei bani mă întreține pe mine”, la instanța de fond a susținut că „Nu am fost obligată de nimeni să întrețin relații sexuale cu alți bărbați cu care consuma băuturi alcoolice (…). La urmărirea penală am indicat mai mulți bărbați care au avut relații cu mine din cauza emoțiilor, nu mi-a sugerat nimeni să indic acele persoane”, iar la instanța de apel a declarat că „Nu este adevărat că tatăl meu ar fi primit țigări și alcool de la persoane de sex masculin, care s-ar fi întreținut cu mine, toate acestea sunt povești inventate de vecinii noștri (…). Este adevărat că tatăl meu consuma alcool, însă rareori era în stare de ebrietate. Avea loc de muncă și se ocupa de mine, însă nu m-a ajutat să îmi continui școala (…). De la vecini am aflat că acel D.G.I. i-ar fi dat tatălui mei sume de bani, însă eu nu știu să se fi cunoscut cu tatăl meu. (…)”.

Partea vătămată a explicat revenirea sa asupra declarațiilor inițiale datorită „emoțiilor” și „amenințărilor numitului D.G.I.”.

Poziția procesuală contradictorie a părții vătămate este pusă în evidență și de faptul că, deși inițial a susținut că de la vârsta de 11 ani tatăl său o obliga să întrețină relații sexuale cu alți bărbați, în schimbul unor foloase materiale, fiind examinată medico-legal la data de 23 iunie 2009 s-a constatat că „nu prezintă leziuni traumatice genito-anale sau corporale, fiind virgină”.

Este adevărat că legea nu dă preferință probelor administrate în fața instanței, față de cele de la urmărirea penală, aprecierea lor urmând a se face în contextul întregului material probator, fără a contrazice lipsa unei ierarhizări legale a probelor, nu trebuie însă ignorate garanțiile procesuale suplimentare pe care le oferă faza de judecată, guvernată de oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate, unde partea vătămată a fost asistată de avocat din oficiu și a fost audiată în prezența psihologului.

Cât privește declarațiile martorilor, Curtea a constatat că P.I.A. a declarat că a auzit de la T.G.I. și de la C.C. că aceștia îi dădeau țuică lui D.I., pentru a întreține relații sexuale cu fiica sa.

Martorul T.D.I. a susținut în faza de urmărire penală că „în sat am auzit că D.I. o exploata sexual pe fiica sa contra unor sume de bani și în schimbul băuturilor alcoolice” și că „Tot satul știe că T.G.I. (…) și C.C. (…) i-au dat lui D.I. țuică și în schimb au întreținut relații sexuale cu D.E.” La instanța de fond a susținut aceleași aspecte, precizând” „Concret, eu nu știu ca inculpatul să o fi exploatat sexual pe fiica sa contra unor sume de bani sau băuturi alcoolice”.

Martorul T.G.I. a susținut însă că o cunoaște pe D.E., dar că nu a stat niciodată de vorbă cu această fată, nu a întreținut relații cu ea și că pe tatăl fetei îl cunoaște din vedere și nu a stat de vorbă cu el niciodată. De asemenea, martorul C.V.C. a susținut că nu a întreținut niciodată relații sexuale cu D.E. și nu a vorbit niciodată cu tatăl acesteia.

De menționat însă că fiind supuși unei examinări cu tehnica poligraf, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 84052 din 12 martie 2012 reține că răspunsurile celor două persoane la întrebările relevante evidențiază „modificări psihofizice care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat”.

Concluziile acestui procedeu probatoriu însă se supun aprecierii în raport de ansamblul probator al cauzei, neputând fi valorificate izolat.

Și în fața primei instanțe martorii T.G.I. și C.V.C. și-au menținut relatările anterioare.

De asemenea, instanța de fond și-a întemeiat condamnarea inculpatului pentru această infracțiune pe declarațiile martorilor C.G.A., T.M. și A.S.

Martora C.G.A. a declarat, în faza de urmărire penală că „Tot satul știe că D.I. a abuzat sexual pe fiica sa D.E. și mai mult o obliga să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați în schimbul unor sume de bani și a băuturilor alcoolice (țuică)”.

La instanța de fond martora subliniază că „din auzite” știe că inculpatul primea de la diferiți cetățeni băuturi alcoolice și țigări pentru ca fiica sa E. să întrețină relații sexuale cu respectivii bărbați, declarație menținută și la instanța de apel, unde a precizat că ea nu crede în cele ce se vorbea în sat, respectiv că inculpatul a comis fapte penale împotriva victimei.

Martorul T.M. a declarat inițial că „Este de notorietate în com. Ogrezeni faptul că tatăl ei D.I. lua de la diferiți bărbați țigări, băutură și bani pentru ca aceștia să întrețină relații sexuale cu fiica sa, D.E.”. La instanța de fond a susținut că a auzit de la persoane minore, de vârsta părții vătămate, că aceasta întreținerea raporturi sexuale cu diferiți bărbați, iar tatăl său D.I. lua de la aceste persoane țigări, bani și băutură. De menționat că martorul nu a indicat numele persoanelor de la care pretinde că a aflat aceste lucruri.

Martorul A.S. a declarat că „(…) majoritatea oamenilor din sat cunosc faptul că tatăl său D.I. lua de la diferiți bărbați țigări, băutură și bani pentru ca aceștia să întrețină relații sexuale cu fiica sa, D.E.”, dar că el nu cunoaște bărbații cu care D.E. a întreținut relații sexuale. În declarația dată la instanța de fond susține că: „Din auzite știu că D.I. primea de la diverși bărbați țigări și băutură pentru ca fiica lui să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați din Ogrezeni și Podișoru”.

Cât privește celelalte depoziții se constată că, martorul G.N., în faza de urmărire penală a declarat că în curtea lui D.I. a văzut seara cum intrau diferiți bărbați care îi plăteau acestuia pentru a întreține relații sexuale cu D.E. și că tot satul știe despre aceste lucruri, declarații pe care și le-a schimbat ulterior, declarând la Tribunalul Giurgiu că nu cunoaște ca D.I. să fi primit bani, băuturi sau țigări pentru ca fiica lui să întrețină relații sexuale cu alți bărbați.

Martora D.M. a declarat că știe de la D.E. că tatăl său o obliga să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, care plăteau în băutură și țigări.

Martora C.F. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul „(…) primea, în casă tot felul de băieți care îi aduceau băutură și după ce îl îmbătau pe D.I., aceștia întrețineau relații sexuale cu D.E., fără voia ei”, pentru ca în fața instanței de fond și a celei de apel să revină asupra acestor susțineri.

Martorul D.G.I. a declarat că știe de la D.E. că tatăl său o obliga să se culce cu bărbați contra unor sume de bani.

Martora D.M. (mama părții vătămate) a declarat că nu cunoaște ca fiica sa să fi întreținut relații sexuale cu D.I. sau cu alți bărbați, contra unor sume de bani, iar martora D.N. (mama inculpatului) a declarat că relația dintre inculpat și partea vătămată era foarte bună și inculpatul niciodată nu i-a adus fiicei sale D.E., bărbați în casă.

Unii dintre martori și partea vătămată au declarat că inculpatul obținea venituri din muncile ocazionale pe care le presta.

În ceea ce privește poziția inculpatului, acesta a negat în permanență că ar fi comis vreuna dintre infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar.

În ceea ce privește testarea la poligraf a inculpatului, față de împrejurarea că acesta nu a fost asistat de avocat pe parcursul examinării se constată că au fost încălcate dispozițiile art. 6 C. proc. pen., precum și art. 6 din C.E.D.O.L.F. (astfel cum au fost interpretate în cauza B. contra României), situație în care Curtea a înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică. De altfel, aceste concluzii, în măsura în care ar fi acceptate, ar trebui interpretate în contextul tuturor probelor dosarului.

Având în vedere că partea vătămată nu-și mai menține declarațiile date în faza de urmărire penală, că martorii P.I.A. și T.D.I. i-a indicat pe martorii T.G.I. și C.C. că ar fi întreținut relații sexuale cu D.E. în schimbul băuturilor alcoolice pe care le dădeau inculpatului, că aceștia din urmă doi martori au negat constant că lucrurile s-ar fi petrecut altfel, că martorii C.G.A., T.M., A.S., D.M. și D.G.I. știu din auzite (din sat sau, după caz, de la partea vătămată) aspectele relatate, că martorii G.N. și C.F. nu-și mențin declarațiile inițiale, că martora D.N. a declarat în favoarea inculpatului, Curtea a apreciat că există serioase dubii în ceea ce privește situația de fapt descrisă în rechizitoriu și, respectiv, hotărârea de condamnare, dubii care profită inculpatului, ce se bucură de prezumția de nevinovăție.

Declarațiile date în fața instanțelor de judecată de către partea vătămată se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu unele dintre declarațiile martorilor, conform precizărilor de mai sus.

II. Referitor la apelul Parchetului privitor la greșita achitare a inculpatului D.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minor (fapta din perioada august-decembrie 2011), viol și incest, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic a procedat prima instanță, coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății de fond, dând relevanța cuvenită declarațiilor din timpul cercetării judecătorești. Mai mult, constatările tribunalului sub acest aspect sunt confirmate și cu aspecte deduse din depozițiile date la instanța de apel.

Astfel, partea vătămată a declarat că D.G.I. a adus-o acasă la Ogrezeni, ocazie în care a aflat de la martora C.F. și de la o altă vecină, pe nume D. (rămasă neidentificată), că D. îi dădea bani inculpatului pentru a fi exploatată sexual. La instanța de apel a precizat însă că nu știe ca D.G.I. să se fi cunoscut cu inculpatul.

Martora C.F. a declarat că nu are cunoștință „(…) ca inculpatul să-și fi agresat sexual fiica sau să o fi exploatat în scopuri sexuale”.

Martorul D.G.I. a declarat că nu l-a cunoscut pe inculpat și că l-a văzut prima dată cu ocazia audierii la procuror.

În ceea ce privește poziția martorului G.N., după ce în faza de urmărire penală a declarat că l-a văzut personal pe D.G. când i-a dat inculpatului țigări, bani și băutură, la instanța de fond a revenit asupra acestor aspecte, motivând că declarațiile anterioare i-au fost dictate și nu corespund adevărului.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, iar ultima declarație