ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 mai 2009,

reclamantul V.V. a solicitat anularea Deciziei nr. 873 din 7 mai 2009 emisă în Dosarul

nr. 95/2006 de pârâtul M.J.L.C. - Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă și obligarea pârâtului să emită o nouă

decizie prin care să se constate calitatea sa de luptător în rezistența

anticomunistă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, V.I. a fost întemnițat în perioada

30 noiembrie 1949 - 26 noiembrie 1961 pentru „uneltirea împotriva ordinii

sociale” și din acest motiv, a fost urmărit constant de organele de represiune

ale statului comunist.

Reclamantul a

considerat că se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999, întrucât asupra

sa au fost luate măsuri administrative abuzive de către organele fostei miliții

și securități, astfel că este nelegală decizia prin care pârâtul i-a respins

cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Curtea de Apel

Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 501/ CA din 4 noiembrie 2009, prin care

a respins acțiunea ca nefondată, constatând legalitatea Deciziei nr. 873 din 7

mai 2009 emisă de ministerul pârât.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 2

și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, deoarece măsura internării sale într-un

spital de psihiatrie nu a fost luată de organele de miliție, de securitate sau

de alte organe din regimul comunist și nici nu s-a dovedit existența unei

legături de cauzalitate între internările intervenite în perioada 1986 - 2001 la Secția de psihiatrie I a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța și faptele care să

fi determinat aplicarea acestei măsuri de către organele de represiune

comunistă.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând ca în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii

acțiunii și anulării deciziei contestate.

Recurentul a susținut

că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, deși a dovedit că împotriva sa au fost luate

măsuri administrative abuzive, deoarece i s-a refuzat dreptul de a urma un

liceu și a fost urmărit în permanență de organele de securitate.

Recurentul a

învederat că prin aceste măsuri i-a fost încălcat dreptul la libertate și la instruire

în funcție de aptitudini și de propria alegere.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea Deciziei nr. 873 din 7 mai 2009 prin care Comisia

pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a respins

cererea recurentului-reclamant de constatare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă, întrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Din analiza probelor

administrate, s-a reținut întemeiat ca măsura internării recurentului-

reclamant într-un spital de psihiatrie nu a fost luată de organele de miliție,

de securitate sau de alte organe ale regimului comunist, fiind decisă în mod

voluntar, ca urmare a afecțiunilor diagnosticate.

De asemenea, instanța

de fond a constatat corect că nu a fost dovedită existența unei legături de

cauzalitate între aceste internări într-un spital de psihiatrie și faptele care

să fi determinat aplicarea unor asemenea măsuri de către organele de represiune

comunistă, fapte enumerate în art. 3 din actul normativ susmenționat.

Situația de fapt

expusă în dezvoltarea motivelor de recurs nu a fost dovedită, iar faptul că

tatăl recurentului-reclamant a fost condamnat pentru infracțiuni cu caracter

politic nu îl îndreptățește pe acesta să solicite constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă.

Situația personală a

tatălui recurentului, V.I. a fost avută în vedere la emiterea Deciziei nr. 552

din 5 martie 2009, prin care i s-a acordat acestuia calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă, dar nu produce efecte asupra cererii formulate de

recurentul-reclamant în nume propriu și pentru care avea obligația să

dovedească în ceea ce-l privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr.

214/1999.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.V. împotriva sentinței civile nr. 501/ CA din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.