ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC O&L SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Adresei 151200 din 11

martie 2010 emise de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și

obligarea pârâților la îndeplinirea obligațiilor legale în vederea emiterii

Hotărârii de Guvern de declarare a stării de calamitate naturală a culturilor

agricole pe raza județului Călărași, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, se arată că societatea are ca obiect principal de activitate

cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante, desfășurându-și

activitatea pe raza județului Călărași unde deține exploatații agricole de

peste 1.000 ha teren, iar în cursul anului 2009 a avut calamități la cultura de

floarea-soarelui, orz, porumb de consum, porumb lot hibridare, grâu și rapiță

suportând astfel un prejudiciu de 112.569 RON, caz în care a efectuat toată

documentația necesară obținerii despăgubirilor pentru culturile calamitate,

respectând obligațiile legale prevăzute de Legea nr. 381/2002 și normele

metodologice de aplicare a acesteia.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României, referitor la primul capăt al acțiunii a invocat în

principal, excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este

emitentul adresei atacate și nu are calitate procesuală activă, iar în

subsidiar excepția inadmisibilității apreciind că actul contestat nu are

caracterul unui act administrativ ci este doar o adresă de răspuns și în

consecință, nu produce efecte juridice. În ceea ce privește cel de-al doilea

capăt al acțiunii a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, susținând și

faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, a invocat excepțiile

inadmisibilității, prematurității, lipsei de obiect al celui de-al doilea capăt

de cerere, tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar pe fond a cerut respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr.

3.256 din 9 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive,

invocată de pârâtul Guvernul României, în raport cu primul capăt al acțiunii; a

admis excepția inadmisibilității primului capăt al acțiunii, invocată de

pârâtul MADR; a respins excepția inadmisibilității primului capăt al acțiunii

invocată de pârâtul Guvernul României, ca fiind invocată de o persoană fără

calitate procesuală pasivă, respingând celelalte excepții invocate de

autoritățile publice pârâte, ca neîntemeiate.

Prin aceeași

sentință, a respins capătul doi de acțiune, în raport cu pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiat, a admis capătul doi de

acțiune față de pârâtul Guvernul României, dispunând obligarea acestei autorități

publice să analizeze sesizarea și documentația înaintată de pârâtul MADR cu

adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009 și potrivit art. 14 din Legea nr.

381/2002, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonei

afectate, să aprecieze, motivat, cu privire la declararea sau nu a stării de

calamitate naturală, sesizată de MADR.

Pentru a adopta

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepțiile invocate.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României în legătură cu

primul capăt al cererii, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârât

nu există raporturi juridice cu privire la acest capăt de cerere, astfel că

excepția nu poate fi primită.

Cu privire la excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere, respectiv a adresei nr. 151200 din

09 martie 2010, s-a reținut că acest document nu reprezintă un act

administrativ, ci o notă cu îndrumări dată de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale către DADR Călărași, cu privire la poziția care trebuie

adoptată în cadrul concilierilor solicitate de societățile agricole între care

și reclamanta, în legătură cu declararea stării de calamitate și plata

despăgubirilor pentru calamizarea culturilor agricole.

Cu privire la

excepția inadmisibilității primului capăt al acțiunii formulată de pârâtul

Guvernul României, prima instanță a reținut, în legătură cu acest capăt de

cerere, că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.

Referitor la

celelalte excepții: lipsei procedurii prealabile, prematurității și

inadmisibilității invocate de autoritățile publice pârâte, de asemenea, prima

instanță a reținut că nu pot fi primite în raport de obiectul celui de-al

doilea capăt de cerere al acțiunii ce îl formează constatarea refuzului

nejustificat al autorităților publice pârâte de a-și îndeplini obligațiile

legale, cu consecința obligării acestora la îndeplinirea obligațiilor

respective, în scopul declarării stării de calamitate și plății despăgubirilor

cuvenite legal.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, cu privire la capătul doi al acțiunii, prima instanță a

reținut că acest minister are obligații concrete în faza premergătoare emiterii

hotărârii de către guvern pentru declararea stării de calamitate. În plus,

acesta a sesizat Guvernul României, căruia i-a înaintat întreaga documentație

necesară, în vederea aprecierii necesității emiterii hotărârii de declarare a

stării de calamitate, cu privire la județul Călărași pentru anul 2009, ceea ce

face ca, acest capăt de acțiune să fie neîntemeiat față de ministerul pârât,

urmând să fie respins ca atare.

Totodată, s-a

apreciat că nici excepția tardivității nu poate fi primită, câtă vreme

invitația la conciliere datează din 09 martie 2010, iar acțiunea a fost

înregistrată pe rolul instanței în data de 29 aprilie 2010.

Cu privire la fondul

cauzei.

Referitor la

solicitarea formulată de societatea comercială reclamantă prin capătul al

doilea al acțiunii, față de Guvernul României, prima instanță a reținut,

interpretând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 381/2002, că Guvernul României,

la sesizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va declara starea

de calamitate naturală, după ce va aprecia, în funcție de calamitățile

naturale, precum și de mărimea zonelor afectate, pe care le va analiza, din

documentația înaintată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, așa

încât Guvernul are un drept de apreciere în ceea ce privește declararea stării

de calamitate naturală printr-o hotărâre de Guvern.

În speță, prima

instanță a reținut că nu rezultă că Guvernul României a analizat documentația

înaintată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și nici dacă și-a

exercitat sau nu dreptul de apreciere în marja legală, adică, în funcție de

calamitățile naturale și de mărimea zonelor afectate.

Or, refuzând să

adopte o poziție motivată în legătură cu situația sesizată legal de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Guvernul României și-a exercitat dreptul de

apreciere, cu exces de putere, ceea ce, în raport cu prevederile generale ale

Legii nr. 554/2004 reprezintă un refuz nejustificat.

Așa fiind, se reține

că Guvernul României printr-un exces de putere, nu și-a îndeplinit atribuțiile

la care era obligat potrivit prevederilor generale ale Legii nr. 381/2002.

Prima instanță a

reținut, cu referire la pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

că obligațiile concrete ce intrau în sarcina acestui minister au fost

îndeplinite respectiv faza/etapa pregătitoare emiterii hotărârii de Guvern -

prin înaintarea documentației referitoare la informarea privind efectele

fenomenului de secetă și acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli în

baza Legii nr. 381/2002, spre a fi introdusă pe agenda de lucru a următoarei

ședințe de guvern.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României pentru nelegalitate și

netemeinicie, motivele de recurs invocate încadrându-se în dispozițiile art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile

art. 305 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

respectiv nulitatea invocată constând în necomunicarea încheierii de amânare a

pronunțării din data de 2 mai 2011, menționată în practicaua Sentinței civile

nr. 3.256 din 9 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Se arată că

încheierea de amânare nu a fost comunicată recurentului fiind încălcate formele

de procedură și principiile procesului civil al dreptului la apărare, a

principiului egalității armelor, a contradictorialității și al procesului

echitabil.

Aceasta deoarece

părții trebui să i se dea posibilitatea cunoașterii mențiunilor făcute în încheierea

de amânare a pronunțării, întrucât pentru forma obiectului recursului declarat.

În raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii

atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor inadmisibilității acțiunii și

a tardivității acțiunii cât și în ceea ce privește soluționarea fondului

cauzei.

În ceea ce privește

soluționarea excepțiilor de fond invocate a inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității formulării acțiunii se

arată că respingerea lor s-a făcut cu interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 7, 8, 11(1) și (2) și 12 din Legea nr. 554/2004.

Se arată că

reclamanta-intimată nu a probat la dosar îndeplinirea procedurii prealabile

conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării

instanței acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile -

condiție de admisibilitate a acțiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii recurenta arată că au fost înlăturate

greșit dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 în raport

de situația de fapt și data de la care a început să curgă termenul de sesizare

a instanței. Se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că data 9

martie 2010 data concilierii corect fiind data înregistrării cererii la DADR

Călărași 26 iunie 2010 .

Iar în raport de

această dată, acțiunea în despăgubiri formulată la 29 aprilie 2010 era tardiv

formulată și trebuia respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei

recurenta critică ca nelegală soluția recurată prin care recurentul a fost

obligat să analizeze sesizarea și documentația înaintă de pârâtul MADR cu

adresa din 30 septembrie 2009 și în baza art. 14 din Legea nr. 381/2001, în funcție

de calamitățile naturale să aprecieze, motivat, cu privire la declararea sau nu

a stării de calamitate naturală.

Se arată că această

soluție este nelegală atât sub aspectele aprecierii greșite în sensul

existenței în cauză a unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în

sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. "i" din Legea nr. 554/2004, cât

și sub aspectul îndeplinirii pe fond a dispozițiilor Legii nr. 381/2002.

Se arată că în cauză

nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei-intimate

de soluționare a sesizării comunicate Ministerului Agriculturii deoarece

sesizarea trimisă nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

381/2002, fiind în fapt o informare restituită pentru analizarea oportunității

prezentării unei noi informări, care nu s-a mai realizat.

Se arată că soluția

pe fond este dată cu încălcarea dispozițiilor Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 381/2002 aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 deoarece

reclamanta-intimată nu a probat existența unui drept recunoscut de lege vătămat

în sensul constatării definitive a pagubelor și a îndeplinirii cumulative a

tuturor condițiilor pentru a fi îndeplinită la obținerea unei despăgubiri.

Se arată că prin

soluția dispusă instanța de fond s-a substituit puterii executive în ceea ce

privește acordarea unui drept și obligația impusă prin sentința recurată.

Se invocă practica

judecătorească și se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat

depunându-se acte conform art. 305 C. proc. civ.

La dosar intimatul-pârât

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare

în care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză nefiind

încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ. prin necomunicarea încheierii de omisiune a pronunțării

din data de 2 noiembrie 2011.

Încheierea de amânare

a pronunțării s-a realizat în baza art. 260(1) C. proc. civ. face parte

integrantă din sentință, iar sentința atacată a fost comunicată părților

conform art. 261(3) C. proc. civ. Nu poate fi reținută vătămarea invocată prin

cererea de recurs deoarece recurentul nu s-a prezentat la termenul din data de

2 mai 2011 și putea formula oricând, în cadrul termenului de recurs o cerere de

comunicare a încheierii de dezbateri din data de 2 mai 2011, aceasta în

condițiile în care, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat judecata

în lipsă conform 242 alin. (2) C. proc. civ.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a Legii nr.

554/2004 și a Legii nr. 381/2002 nu este fondat.

În raport de

aspectele de nelegalitate invocate, Curtea apreciază că soluția recurată este

legală și temeinică atât în ceea ce privește soluțiile de respingere a

excepțiilor invocate de recurent a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii prealabile și excepția tardivității formulării acțiunii, cât și în

ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii respectiv capătul nr.

2 al cererii.

În ceea ce privește

soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii care constituie un aspect de

nelegalitate invocat în recurs, Curtea apreciază că în mod corect această

excepție a fost respinsă în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 7(1) din

Legea nr. 554/2004 privind necesitatea îndeplinirii proceduri prealabile.

Instanța de fond a

calificat corect obiectul acțiunii formulate, ca fiind contestare unui refuz

nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut, în raport

de dispozițiile Legii nr. 381/2002 și pe cale de consecință în raport de această

încadrare juridică dispozițiile art. 2(2) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 7(1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea apreciază aplicarea și

interpretarea corectă a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 și

aprecierea instanței de fond formularea în termen a acțiunii, respectiv 29

aprilie 2010.

În cauză nu poate fi

reținută susținerea din recurs, în sensul datei de la care începe să curgă

termenele de prescripție și respectiv de decădere prevăzut de art. 11 din Legea

nr. 554/2004, respectiv data înregistrării de despăgubiri la DADR Călărași - 26

iunie 2009. În cauză în mod corect s-a apreciat că termenul de 6 luni și

respectiv de 1 an a început să curgă de la data concilierii din data de 9

martie 2010, conciliere la care recurentul nu s-a prezentat și de la care este

prezumat a exista refuzul nejustificat de soluționare a cererii în sensul

dispozițiilor art. 2(2) din Legea nr. 554/2004, iar intimata-reclamantă fiind

îndreptățită a formula acțiune pentru rezolvarea cererii privind drepturile

sale pretins vătămate prin poziția autorității recurente.

Soluționând corect

excepțiile invocate, conform art. 137(1) C. proc. civ. în mod corect prima

instanță a admis, în parte acțiunea și a obligat recurentul-pârât să analizeze

sesizarea înaintată de pârâtul-intimat cu adresa din 30 septembrie 2009 și

potrivit art. 14 din Legea nr. 381/2002, în funcție de calamitățile naturale

precum și de mărimea zonei afectate, să aprecieze motivat, cu privire la

declararea sau nu a stării de calamitate naturală, sesizată de MADR.

Soluția dispusă este

dată cu aplicarea corectă a legii, în mod corect prima instanță constatând

îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a

cererii în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. "i" din Legea nr.

554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 2(2) din același act normativ.

Aceasta deoarece

autoritatea recurentă, fiind legal sesizată de pârâtul-intimat Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009

cu informarea privind efectele fenomenului de secetă și acordarea de

despăgubiri și solicitarea de a fi introdusă spre analiză, a restituit

nejustificat și nelegal informarea "în vederea analizării oportunității la

data de 12 octombrie 2009".

Această modalitate de

soluționare reprezintă în concret un refuz nejustificat de soluționare a

cererii, recurentul refuzând nejustificat să adopte o poziție motivată în

legătură cu situația sesizată legal de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale.

În mod corect prima

instanță a sancționat, prin soluția recurată modul în care recurentul și-a

exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere în sensul dispozițiilor art.

2(1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reține

ca justificate apărările invocate în recurs privind nelegalitatea informării și

substituirea autorității recurente privind dreptul său de apreciere.

Informarea din 30

septembrie 2009 îndeplinea condițiile pentru a fi calificată ca fiind o

sesizare în sensul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 381/2002, iar

restituirea dispusă nelegal la 12 octombrie 2009 a fost pentru analizarea

oportunității și nu pentru neîndeplinirea unor condiții de formă sau de fond.

Refuzul nejustificat

al recurentului de a soluționa motivat situația sesizată legal de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a manifestat prin neprezentarea la

conciliere și pentru faptul că a refuzat nejustificat să analizeze și să

dispună motivat asupra solicitării formulate de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale de a declara sau nu stare de calamitate.

Nu se poate reține că

prima instanță s-a substituit competențelor exclusive ale recurentului privind

declararea stării de calamitate deoarece hotărârea recurată a dispus numai în

limita controlului de legalitate, cenzurat fiind refuzul nejustificat al

recurentului de a analiza și a aprecia motivat asupra sesizării (informării)

din 30 septembrie 2009 înaintată de pârâtul-intimat Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 3.256 din 9 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM