ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC M.I.

SRL a chemat în judecată autoritățile pârâte Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului,

pentru a fi obligate să emită hotărâre de Guvern prin care să fie declarată stare

de calamitate naturală în zonele din județul Vrancea în care, în perioada iunie-august

2008, respectiv martie-august 2009, culturile agricole au fost afectate în proporții

de peste 30% din producție de secetă excesivă și persistentă, conform art. 8 și

art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități

naturale în agricultură; achitarea în solidar a sumei de 1.210.686 RON reprezentând

despăgubiri pentru calamitățile care au afectat culturile de porumb, grâu, orz,

orzoaică, rapiță, floarea soarelui în perioada iunie-august 2008, respectiv martie-august

2009, conform Legii nr. 381/2002 și art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de

aplicare a Legii – Ordinul nr. 419/2002; plata în solidar a despăgubirilor de 5.000

RON pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor conform

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, autoritatea

pârâtă Guvernul României a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii;

excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Tot prin întâmpinare,

autoritatea pârâtă a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția

inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința civilă

nr. 245 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta SC M.I. SRL

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit dispozițțile

art. 9-13 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități

naturale în agricultură trebuie constatată paguba, rezultatul constatării se centralizează

la direcțiile agricole, acestea la rândul lor trimit o informare la Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, care la rândul său sesizează Guvernul

României, potrivit art. 14 din lege, pentru emiterea unei hotărâri de Guvern prin

care se declară starea de calamitate, dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

tuturor acestor proceduri, în termenele și condițiile stabilite prin lege.

Ca atare, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a putut centraliza toate datele pentru a sesiza

Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri în sensul celor mai sus arătate.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta

SC

M.I. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Excepțiile invocate de

pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României sunt

nefondate.

În ceea ce privește hotărârea

primei instanțe, este de observat că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cu

o motivare lacunară, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor

în termenele și condițiile stabilite de lege, fără să se arate care sunt acelea

și, din ce motiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu ar fi putut centraliza

toate datele pentru a sesiza Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri, în

sensul celor arătate. Or, din toate probele administrate rezultă fără dubiu că SC

M.I. SRL a respectat toate termenele și condițiile prevăzute de lege și a depus

toată documentația necesară, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

recunoscut producerea fenomenului de secetă, prin adresa din 30 septembrie 2009,

înregistrată la Secretariatul General al Guvernului României.

Examinând cererea prin

prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta SC M. I. SRL a solicitat obligarea pârâților Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României să emită hotărâre de Guvern

prin care să fie declarată stare de calamitate naturală în zonele din județul Vrancea,

în care, în perioada iunie-august 2008 și martie-august 2009, culturile agricole

au fost afectate de secetă excesivă și persistentă în proporție de 30% din producție,

în conformitate cu prevederile art. 8 și art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind

acordarea despăgubirilor în caz de calamitate naturală în agricultură. De asemenea,

reclamanta a solicitat obligarea pârâților să achite în solidar suma de 1.210.686

RON, despăgubiri pentru calamitățile care au afectat culturile acesteia.

Curtea de Apel Galați

a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut

dovada respectării procedurilor instituite de Legea nr. 381/2002, în termenele și

condițiile stabilite în actul normativ precitat.

În Capitolul III al Legii

nr. 381/2002 sunt precizate etapele ce trebuie parcurse în vederea obținerii de

despăgubiri pentru pagubele cauzate de calamitățile naturale. Astfel, după constatarea

pagubelor de către o comisie anume constituită, conform regulilor din art. 9 al

actului normativ precitat, rezultatul constatărilor și documentele întocmite se

centralizează la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Județeană/a

mun. București și la prefectura județului (art. 10), după care autoritatea publică

deconcentrată a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor are obligația

de a informa ministerul de specialitate (art. 11), apoi, direcțiile generale pentru

agricultură și industrie alimentară județeană/a mun. București și direcțiile sanitare

județene preiau și centralizează actele de constatare pe care le transmit ministerului

de resort (art. 12). Ministerul, după verificarea documentațiilor de constatare

a calamităților, aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli,

individualizate pe județe, care sunt transmite direcțiilor generale pentru agricultură

și industrie alimentară județeană/a mun. București și direcțiilor sanitare județene

(art. 13). După aceasta, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor sesizează

Guvernul, care, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor

afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre (art. 14).

Instanța de fond a reținut

care sunt etapele procedurii instituite în Capitolul III din Legea nr. 381/2002,

după care a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 9-13 din actul legal precitat, fără însă

să facă o examinare efectivă a cererii de chemare în judecată și a documentelor

anexate la aceasta, prin prisma normelor incidente din Legea nr. 381/2002, în condițiile

în care SC M.I. SRL a arătat că a întocmit documentația cerută de lege în vederea

obținerii despăgubirilor pentru pagubele cauzate de calamități naturale, pe care

a depus-o la dosarul cauzei în dovedirea acțiunii.

În aceste condiții, motivarea

hotărârii recurate apare ca insuficientă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, instanța

de control judiciar constatând că, în speță, nu au fost satisfăcute exigențele legale

ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, cum prima instanță

nu a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., va admite recursul reclamantei, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, care urmează să procedeze la examinarea acțiunii reclamantei

pe fondul cauzei, pentru a stabili dacă aceasta a respectat cerințele Legii nr.

381/2002 și dacă este îndrituită să beneficieze, astfel, de prevederile acestui

act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC M.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 245 din 11 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.