ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC M.I.

SRL a chemat în judecată autoritățile pârâte Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, pentru a fi obligate să emită hotărâre de Guvern prin care să fie declarată stare de calamitate naturală în zonele din județul Vrancea în care, în perioada iunie-august 2008, respectiv martie-august 2009, culturile agricole au fost afectate în proporții de peste 30% din producție de secetă excesivă și persistentă, conform art. 8 și art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură; achitarea în solidar a sumei de 1.210.686 RON reprezentând despăgubiri pentru calamitățile care au afectat culturile de porumb, grâu, orz, orzoaică, rapiță, floarea soarelui în perioada iunie-august 2008, respectiv martie-august 2009, conform Legii nr. 381/2002 și art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii – Ordinul nr. 419/2002; plata în solidar a despăgubirilor de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă Guvernul României a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Tot prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 245 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit dispozițțile art. 9-13 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură trebuie constatată paguba, rezultatul constatării se centralizează la direcțiile agricole, acestea la rândul lor trimit o informare la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, care la rândul său sesizează Guvernul României, potrivit art. 14 din lege, pentru emiterea unei hotărâri de Guvern prin care se declară starea de calamitate, dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor acestor proceduri, în termenele și condițiile stabilite prin lege. Ca atare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a putut centraliza toate datele pentru a sesiza Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri în sensul celor mai sus arătate.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC M.I. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Excepțiile invocate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României sunt nefondate. În ceea ce privește hotărârea primei instanțe, este de observat că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cu o motivare lacunară, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor în termenele și condițiile stabilite de lege, fără să se arate care sunt acelea și, din ce motiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu ar fi putut centraliza toate datele pentru a sesiza Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri, în sensul celor arătate.

Or, din toate probele administrate rezultă fără dubiu că SC M.I. SRL a respectat toate termenele și condițiile prevăzute de lege și a depus toată documentația necesară, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a recunoscut producerea fenomenului de secetă, prin adresa din 30 septembrie 2009, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului României. Examinând cererea prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta SC M. I. SRL a solicitat obligarea pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României să emită hotărâre de Guvern prin care să fie declarată stare de calamitate naturală în zonele din județul Vrancea, în care, în perioada iunie-august 2008 și martie-august 2009, culturile agricole au fost afectate de secetă excesivă și persistentă în proporție de 30% din producție, în conformitate cu prevederile art. 8 și art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamitate naturală în agricultură. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să achite în solidar suma de 1.210.686 RON, despăgubiri pentru calamitățile care au afectat culturile acesteia.

Curtea de Apel Galați a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurilor instituite de Legea nr. 381/2002, în termenele și condițiile stabilite în actul normativ precitat. În Capitolul III al Legii nr. 381/2002 sunt precizate etapele ce trebuie parcurse în vederea obținerii de despăgubiri pentru pagubele cauzate de calamitățile naturale. Astfel, după constatarea pagubelor de către o comisie anume constituită, conform regulilor din art. 9 al actului normativ precitat, rezultatul constatărilor și documentele întocmite se centralizează la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Județeană/a mun. București și la prefectura județului (art. 10), după care autoritatea publică deconcentrată a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor are obligația de a informa ministerul de specialitate (art. 11), apoi, direcțiile generale pentru agricultură și industrie alimentară județeană/a mun.

București și direcțiile sanitare județene preiau și centralizează actele de constatare pe care le transmit ministerului de resort (art. 12). Ministerul, după verificarea documentațiilor de constatare a calamităților, aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe județe, care sunt transmite direcțiilor generale pentru agricultură și industrie alimentară județeană/a mun.

București și direcțiilor sanitare județene (art. 13). După aceasta, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor sesizează Guvernul, care, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre (art. 14). Instanța de fond a reținut care sunt etapele procedurii instituite în Capitolul III din Legea nr. 381/2002, după care a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 9-13 din actul legal precitat, fără însă să facă o examinare efectivă a cererii de chemare în judecată și a documentelor anexate la aceasta, prin prisma normelor incidente din Legea nr. 381/2002, în condițiile în care SC M.I.

SRL a arătat că a întocmit documentația cerută de lege în vederea obținerii despăgubirilor pentru pagubele cauzate de calamități naturale, pe care a depus-o la dosarul cauzei în dovedirea acțiunii. În aceste condiții, motivarea hotărârii recurate apare ca insuficientă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, instanța de control judiciar constatând că, în speță, nu au fost satisfăcute exigențele legale ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Așadar, cum prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, care urmează să procedeze la examinarea acțiunii reclamantei pe fondul cauzei, pentru a stabili dacă aceasta a respectat cerințele Legii nr. 381/2002 și dacă este îndrituită să beneficieze, astfel, de prevederile acestui act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC M.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 245 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.