ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 noiembrie 2009, reclamanta SC B.P.M. SRL Vaslui a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României să se constate dreptul său de a beneficia de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 381/2002, să fie obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate naturală și să îndeplinească toate celelalte obligații administrative prevăzute de lege și de Ordinul nr. 419/2002 în vederea acordării efective a despăgubirilor, sub sancțiunea de daune în sumă de 5000 lei pe zi de întârziere și să fie obligat pârâtul Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate, sub sancțiunea de daune.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să verifice, să aprobe și să transmită direcțiilor agricole sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri pentru pagubele suferite ca urmare a secetei excesive din anul agricol 2008 – 2009 și să fie obligați ambii pârâți să achite suma de 146.667,76 lei, reprezentând despăgubiri, într-un termen cât mai scurt și rezonabil, precum și daune în sumă de 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere peste termenul stabilit de instanță. Pârâții au invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 59/CA din 8 martie 2010, prin care a admis excepția invocată de pârâți și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, cu motivarea că nu a fost îndeplinită în cauză procedura administrativă prealabilă prevăzută cu caracter imperativ de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. În primul motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, deși în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 față de refuzul nejustificat al pârâților de a emite actele administrative solicitate.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acestei apărări invocate în combaterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, apărare prin care s-a susținut că parcurgerea procedurii administrative nu este obligatorie în situația unui refuz al autorității administrative de a emite un act sau de a-și îndeplini o obligație legală. Ultimul motiv de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și se referă la interpretarea dată de instanța de fond actului administrativ dedus judecății. Sub acest aspect, recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că au fost respectate termenele impuse prin Legea nr. 381/2001 pentru acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli și a reținut în hotărârea pronunțată considerente contradictorii cu privire la fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a soluționat corect excepția inadmisibilității acțiunii invocată în cauză pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, reținând că această procedură a fost reglementată cu caracter imperativ prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ. De altfel, chiar la data sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul este obligat să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 554/2004, va depune la dosarul cauzei copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică.

De asemenea, această obligație este prevăzută expres și de dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, urmând ca dovada îndeplinirii procedurii prealabile să fie anexată la cererea de chemare în judecată. Criticile aduse hotărârii atacate în primele două motive de recurs se dovedesc a fi nefondate, întrucât instanța de fond a analizat apărările invocate de recurentă în combaterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii și a respins întemeiat susținerile în acest sens, reținând că, față de obiectul acțiunii, trebuia îndeplinită procedura prealabilă administrativă.

Astfel, s-a avut în vedere că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea autorităților intimate să efectueze anumite operațiuni administrative și să întocmească actele administrative necesare pentru acordarea despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli conform Legii nr. 381/2002. Față de obiectul acțiunii și de natura pretențiilor deduse judecății, instanța de fond a constatat corect incidența dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 , întrucât acestea nu reglementează o excepție de la obligația îndeplinirii procedurii administrative prealabile în ipoteza formulării acțiunii pentru refuzul nejustificat al autorității publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Ultimul motiv de recurs invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este de asemenea nefondat, constatându-se că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată nu cuprinde considerente contradictorii ori străine de natura pricinii. Recurenta a invocat neîntemeiat dispozițiile Legii nr. 381/2002, deoarece acestea se referă la fondul pricinii și nu prevăd derogări de la procedura contenciosului administrativ, astfel că nu prezintă relevanță în soluționarea excepției de procedură privind inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii administrative.

Prevederile Legii nr. 381/2002 nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nu constituie temei pentru exceptarea acțiunii recurentei – reclamante de la obligația îndeplinirii procedurii administrative prealabile . Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.P.M. SRL Vaslui, împotriva sentinței nr. 59/CA din 8 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.