ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29 aprilie 2010,

reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României

și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună: anularea adresei 151202 din 11 martie 2010 emisă de

către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâților la

îndeplinirea obligațiilor legale în vederea emiterii Hotărârii de Guvern de

declarare a stării de calamitate naturală a culturilor agricole pe raza

județului Călărași, cu plata cheltuielilor de judecată.

de Apel

Prin Sentința nr.

3.814 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile

invocate și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, în sensul că a fost anulată adresa nr. 151202 din 11 martie

2010 a MADR și au fost obligați pârâții la îndeplinirea obligațiilor legale în

vederea emiterii Hotărârii de Guvern de declarare a stării de calamitate

naturală a culturilor agricole pe raza județului Călărași.

Pentru a pronunța

această hotărâre, în ceea ce privește excepția inadmisibilității primului capăt

de cerere, instanța a reținut că refuzul de soluționare a unei cereri

privitoare la un drept este asimilat actului administrativ, conform art. 2

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția

prematurității, Curtea constată că pentru refuzul nejustificat de soluționare a

unei cereri art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu impune urmarea unei proceduri

prealabile. Nici excepția lipsei de obiect nu a fost primită de instanța

fondului, aceasta reținând că excepția este neîntemeiată întrucât reclamanta a

indicat în mod clar obiectul acțiunii.

În ceea ce privește

excepția tardivității acțiunii, instanța a constatat că reclamanta a respectat

termenul de prescripție impus de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât

această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la

calitatea procesuală pasivă, Curtea constată că pentru acordarea despăgubirilor

este necesară parcurgerea unei proceduri complexe în care sunt implicate ambele

instituții pârâte. În consecință hotărârea trebuie să fie opozabilă ambelor

instituții.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a urmat întreaga

procedură impusă de lege, pentru declararea stării de calamitate naturală,

sesizând organele abilitate să verifice urmările secetei. Instanța a constatat

că, deși pârâții se apără invocând lipsa de diligentă a reclamantei în sensul

că nu ar fi urmat anumite proceduri, pârâții nu au indicat ce anume trebuia să

mai facă reclamanta, după înștiințarea Primăriei.

În ceea ce privește

posibilitatea Guvernului de a nu declara o anumită zonă calamitată, instanța de

fond a constat că, pentru a se putea vorbi de atributul discreționar al

Guvernului, trebuie mai întâi ca această autoritate să analizeze o sesizare a

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și să decidă că, în raport cu

calamitățile sesizate și mărimea zonei afectate, nu se impune declararea stării

de calamitate. Instanța a constatat că în cauză nu există o astfel de motivare

a refuzului Guvernului României de emitere a hotărârii pretinse.

În consecință, Curtea

a constatat că autoritățile publice pârâte nu au putut justifica refuzul de

declarare a stării de calamitate în condițiile în care reclamanta a sesizat în

termen existența acestei stări și există dovezi că lipsa precipitațiilor a

condus la calamitarea unor zone întinse din suprafața județului.

declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul-pârât

Guvernul României invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură

prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".

Acest motiv de

nelegalitate se referă la faptul că încheierile de dezbateri și de amânarea

pronunțării din 10 mai 2011 și respectiv 17 - 24 mai și 31 mai 2011, nu au fost

comunicate Guvernului României, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, echivalând

cu lipsa practicalei din sentința atacată, iar o atare lipsă împiedică

exercitarea controlului judiciar de natură să aducă părților litigiului

vătămări ce nu pot fi înlăturate astfel.

Susține același

recurent că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției

inadmisibilității acțiunii, invocată de Guvernul României pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile cu această autoritate cu încălcarea și aplicarea greșită

a dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu

cele ale art. 109 C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocă nelegalitatea hotărârii tot din

perspectiva inadmisibilității acțiunii cu motivarea că adresa a cărei anulare

se solicită nu reprezintă un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004,

ci o notă de îndrumări dată de MADR către DAJ Călărași cu privire la poziția

care trebuie adoptată în cadrul concilierilor solicitate de societățile

agricole în legătură cu declararea stării de calamitate și plata

despăgubirilor.

Același recurent

arată că prin sentința recurată prima instanță nu a răspuns apărărilor

formulate, nu a motivat decizia luată sub aspectul respingerii excepțiilor

invocate de părți, cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.

Prin criticile comune

cuprinse în memoriile de recurs, recurenții-pârâți apreciază că hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor imperative

ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 103 C. proc.

civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în privința excepției

tardivității precum și în ceea ce privește fondul cererii.

Sub acest ultim

aspect, susțin că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a

îndeplinit întreaga procedură prevăzută de lege sesizând organele abilitate să

verifice urmările secetei și că pârâții nu au indicat ce anume ar fi trebuit să

mai facă reclamanta după înștiințarea primăriei în conformitate cu art. 19 din

Legea nr. 381/2002 deoarece pentru a se admite acțiunea era necesar ca

reclamanta să facă dovada îndeplinirii tuturor procedurilor, în termenele și

condițiile stabilite imperativ de legea specială aplicabilă speței, respectiv

îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 381/2002.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor.

Examinând sentința

prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele expuse în

continuare.

Susținerile

recurentului-pârât, Guvernul României în sensul că necomunicarea încheierii de

dezbateri a Curții de Apel atrage nulitatea hotărârii, nu pot fi reținute.

Dacă instanța amână pronunțarea

dezbaterile asupra fondului sunt consemnate într-o încheiere ce face parte

integrantă din hotărâre.

Neîntocmirea acestei

încheieri atrage nulitatea hotărârii.

Or, în cazul de față,

încheierea de dezbateri și de amânare a pronunțării a fost întocmită.

Prin urmare numai

prin neîntocmirea încheierii în discuție s-ar fi adus părții o vătămare care nu

putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, în sensul solicitat de

recurent.

fapt și de drept relevante.

Obiectul litigiului dedus

judecății îl reprezintă anularea adresei nr. 151202 din 11 martie 2010 emisă de

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și obligarea pârâților să

îndeplinească formalitățile legale în vederea emiterii Hotărârii de Guvern de

declarare a stării de calamitate naturală a culturilor agricole pe raza

județului Călărași.

Prima instanță a

respins excepțiile inadmisibilității, prematurității, tardivității și lipsei de

obiect a acțiunii și în final anulează adresa nr. 151202 din 11 martie 2010 a

MADR fără ca acest act să fie depus la dosar și să-i fie analizat cuprinsul

prin prisma prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca fiind un

act administrativ asimilat și fără să răspundă apărării formulate de pârâtul

MADR care a susținut că această adresă nu este un act administrativ ci o notă

de îndrumări.

Înalta Curte

consideră că este incident în speță, motivul de recurs reglementat de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, sau când aceasta cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Instanța de control

judiciar apreciază că motivarea hotărârii judecătorești, înseamnă în sensul

strict al termenului precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

Curtea reține că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a expus

argumentele pentru care a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

atât de MADR cât și de Guvernul României, din perspectiva lipsei procedurii

prealabile și a anulat o adresă fără a analiza conținutul acesteia, fiind

necesar ca aceasta să fie depusă la dosar.

În altă ordine de

idei, Înalta Curte reține că instanța de fond a reținut că reclamanta a

îndeplinit întreaga procedură prevăzută de lege pentru declararea stării de

calamitate deși la dosarul de fond s-a depus de reclamantă doar Procesul-verbal

de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. 4.798 din 13

iulie 2009, polița de asigurare a culturilor agricole, schița culturilor

menționate și certificatul de înregistrare a firmei reclamante.

Acordarea

despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 381/2002 este condiționată de

îndeplinirea unor formalități imperativ prevăzute de lege.

Constatarea și

evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale se realizează conform

procedurilor prevăzute în Cap. 3 din lege, respectiv din Normele metodologice

aprobate prin Ordinul nr. 419/2002.

În aceste condiții în

baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorul

trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. În acest sens, Înalta Curte apreciază că este necesar a fi administrate

dovezi privind stadiul procedurii inițiate de reclamant prin înștiințarea

depusă la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele naturale și

care trebuie derulată conform condițiilor imperativ stabilite de legea

specială.

Față de cele

menționate, hotărând în baza unei probațiuni neconcludent, fără a stabili în

mod neechivoc adevărul în cauză instanța de fond a pronunțat o hotărâre

netemeinică și nelegală.

Înalta Curte

consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art.

305 C. proc. civ., întrucât s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două

grade de jurisdicție și este firesc ca instanța de trimitere să administreze

toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.

soluției adoptate.

Așa fiind, în temeiul

art. 313 teza I C. proc. civ. sentința atacată va fi casată și trimisă cauza

spre rejudecare la aceeași instanță cu aplicarea art. 315 alin. (1) și (3) din

același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

împotriva Sentinței nr. 3.814 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM