ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2013

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 715 din 28 iunie 2012 Judecătoria Buzău, secția penală, a respins excepția lipsei calității procesuale de parte responsabilă civilmente invocată de Secretariatul General al Guvernului. În baza art. 248-248 1 , C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76, lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.A.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârșită în dauna părții vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002. În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 248-248 1 C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76, lit. b) a condamnat pe inculpatul M.T., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârșită în dauna părții vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002. În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen. În baza art. 248-248 1 C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76, lit. a) condamnat pe inculpatul C.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârșită în dauna părții vătămate Municipiul Sf.

Gheorghe, în data de 14 mai 2002. În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen. În baza art. 81, C. pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durată de 5 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82, C. pen. În baza art. 71, alin. (5), C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 359, C. proc. pen. a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul nefiind acoperit. În baza art. 14, alin. (3), lit. c), C. proc. pen. cu referire la art. 348 C. proc. pen., a repus părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, în sensul anulării în tot, a Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 și a dispus radierea dreptului de proprietate a E.P. din Ardeal, intabulat în CF nr. F1 a imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna. În baza art. 118, alin. (1), lit. e), C. pen., a dispus confiscarea specială de la E.P. din Ardeal a sumei de 1.137.856 RON. În baza art. 191, C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 83/1999, publicată în M.Of. nr. 266 din 10 iunie 1999 privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale în scopul restituirii către titulari sau succesorii acestora a imobilelor compuse din construcții împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care făcea parte integrantă din respectiva ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și care au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive.

În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1 se instituia, prin ordin al ministrului și respectiv prin mandat din partea organizației solicitante a bunului, o comisie specială de restituire formată din 3 membri (un reprezentant din partea Ministerului Justiției, un reprezentant din partea Departamentului pentru Protecția Minorităților Naționale și un reprezentant din partea organizației acelei minorități naționale a cărei solicitare este în discuție) care avea sarcina de a analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil în parte și de a stabili foștii proprietari sau succesorii acestora care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999, Departamentul pentru Administrație Publică Locală va solicita, prin prefecturi, prezentarea situației juridice pentru fiecare imobil în parte, iar comisia va întocmi note de constatare numai după obținerea confirmării de la Departamentul pentru Administrația Publică Locală. Anexa O.U.G. nr. 83/1999 a cuprins inițial un număr de 36 imobile, iar prin H.G. nr. 1.334 din 14 decembrie 2000 această anexă a fost completată cu încă 37 imobile, printre care, la poziția 31 din tabel, apare înscris imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, înscris în CF nr. top F2., F3. cu denumirea Colegiul M., intrat în proprietatea statului român în baza decretelor nr. 218/1960 și nr. 720/1966.

Din cuprinsul actului normativ respectiv, rezultă că restituirea imobilelor solicitate nu se făcea „de plano”, pentru toate imobilele prevăzute în anexa O.U.G. nr. 83/1999, completată ulterior prin H.G. nr. 1.334 din 14 decembrie 2000, ci doar în urma unei analize care avea ca obiect documentațiile prezentate de solicitanți pentru fiecare imobil în parte și numai după ce se stabilea fostul proprietar sau succesorii acestora, care urmau să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate. Din economia textului de lege [art. 2, alin. (3)] rezultă, de asemenea, că puteau fi și situații de respingere a cererilor de revendicare, în situația în care comisia ajungea la concluzia că imobilul revendicat nu era solicitat de fostul proprietar sau de către succesorii acestuia, ceea ce confirmă faptul că simpla cuprindere a unui imobil în anexa la actul normativ nu conducea obligatoriu la restituirea acestuia, către solicitantul respectiv.

În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, s-a constituit, în baza art. 2 din același act normativ, prin Ordinul Ministrului Informațiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001, comisia specială de retrocedare formată din C.S., reprezentant din partea Ministerului Justiției (desemnat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 165/C/2001 din 31 ianuarie 2001) , M.A.G., reprezentant din partea Departamentului pentru Protecția Minorităților Naționale și M.T. reprezentant din partea E.P. din Ardeal - Consiliul Dirigent, ca reprezentant al minorității naționale care revendica imobilul.

Actul normativ nu indica instituția care va asigura fondurile necesare funcționării comisiei, sediul unde își va desfășura activitatea, modalitatea de lucru, competențele comisiei și preciza doar că în urma analizei documentației fiecărui imobil comisia va întocmi note de constatare pe baza cărora se redobândește dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate. Întocmirea notelor de constatare era condiționată de obținerea confirmării primite de la Departamentul pentru Administrație Publică Locală, care avea sarcina de a solicita prin prefecturi prezentarea situației juridice pentru fiecare imobil în parte. Ulterior a fost adoptată și O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect, potrivit prevederilor art. 1, alin. (1), retrocedarea către foștii proprietari a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții împreună cu terenul aferent. Prin H.G. nr. 967 din 13 octombrie 2000 a fost înființată comisia specială de retrocedare, în baza O.U.G. nr. 94/2000, prin nominalizarea celor 7 membrii (printre care și inculpatul C.S., consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției), iar prin H.G. nr. 1.139 din 15 noiembrie 2000 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei speciale de retrocedare.

Această din urmă hotărâre de guvern conține reglementări privitoare la asigurarea din bugetul Secretariatului de stat pentru culte a fondurilor necesare desfășurării activității, stabilește ca președintele comisiei să fie reprezentantul Secretariatului de stat pentru culte, indică sediul unde va funcționa comisia și cine va asigura secretariatul tehnic. În privința modului de lucru al comisiei, se prevede că vor fi organizate ședințe cu prezența a minimum 5 membri, se va hotărî cu privire la cererile cultului religios prin decizii motivate luate cu majoritate de 4 voturi, iar forma și conținutul deciziei se vor stabili de comisie. O.U.G. nr. 94/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 501 din 11 iulie 2002, iar prin H.G.

nr. 1.164 din 17 octombrie 2002 s-au adoptat noi norme metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 și s-au stabilit noi măsuri privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare, fiind abrogate explicit H.G. nr. 967/2000 și H.G. nr. 1.139/2000. Din probele administrate în cauză, rezultă că cele două comisii au funcționat în paralel și că deși s-a adoptat O.U.G. nr. 94/2000, care a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2000 și care avea ca obiect retrocedarea către foștii proprietari a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, prin Ordinul Ministrului Informațiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001, s-a constituit comisia specială de retrocedare, în baza O.U.G.

nr. 83/1999, compusă din cei trei inculpați din prezenta cauză. Din analiza cadrului legal, în materie, în vigoare la momentul formulării cererii de către E.P. din Ardeal, toate cererile de restituire formulate de cultele religioase, după apariția O.U.G. nr. 94/2000 și care priveau alte imobile decât lăcașele de cult, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, trebuiau îndreptate și soluționate de către comisia specială de retrocedare constituită în baza O.U.G. nr. 94/2000. În acest sens a acționat și E.P. din Ardeal, care a trimis Comisiei speciale de retrocedate înființată în baza O.U.G. nr. 94/2000, cereri de restituire pentru mai multe imobile din țară, printre care și cele existente în CF nr. F3.

a loc. Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Astfel, prin cererea nr. 27 din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3. nr. T1., str. K.L. și str. K.S., prin cererea nr. 28 din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3., str. G.A., iar prin cererea din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3. nr. T2., p-ța. L., colț cu str. V.B. În schimb, pentru imobilul situat în mun. Sfîntu Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, poziția din anexa la H.G. nr. 1334/2000, înscris în CF nr. F3. a localității Sf. Gheorghe, nr. top F2., F3., în care funcționau Liceul Teoretic S.M., Sf. Gheorghe și Liceul T.R. din Sf. Gheorghe, nu s-a urmat aceiași cale, E.P.

din Ardeal, cu sediul în mun. Cluj-Napoca, a formulat cerere de restituire a acestui imobil către Comisia specială de restituire înființată în baza O.U.G. nr. 83/1999, la o dată care nu a putut fi stabilită din cauza lipsei oricărui document doveditor (este cert că cererea a fost formulată după data de 06 aprilie 2001, data constituirii comisiei prin Ordinul Ministrului Informațiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001 și ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000). În sprijinul cererii sale, E.P. din Ardeal a depus la comisia constituită în baza O.U.G. nr. 83/1999, fotocopia extrasului CF nr. F3., Sf. Gheorghe eliberat sub nr. F8. în data de 23 februarie 1990 de Notariatul de Stat Județean Covasna și fotocopia CF nr. F3.

a localității Sf. Gheorghe, în extenso, în limba maghiară. Deși inculpații au precizat, cu ocazia audierii lor, că în afara celor două documente, la dosarul comisiei au mai fost depuse și alte documente de către solicitant (cărți, monografii prin care se putea face legătura dintre cultul R. și instituțiile de învățământ din cadrul bisericii și un regulament al instituțiilor de învățământ al cultului respectiv), nu s-a reținut că au fost depuse și aceste documente, deoarece nu există nici un proces-verbal în care să fie consemnate documentele avute în vedere de către comisie și nici nota de constatare întocmită de comisie nu face referire la acestea. În acest sens, la dosarul cauzei se află procesul verbal din data de 22 mai 2008, întocmit de organul de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul M.A.

a depus, la dosarul cauzei, dosarul intitulat „Str. Ș., Sf. Gheorghe, Covasna”, care cuprinde documentele avute în vedere de comisie și care nu cuprinde alte documente decât cele arătate mai sus. Pe lângă documentația prezentată de solicitant, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999, comisia avea obligația legală de a solicita confirmarea de la Departamentul pentru Administrație Publică Locală referitoare la situația juridică a imobilului. Urmare solicitării comisiei, prin adresa nr. 1996/O.C./25 aprilie 2002, Ministerul Administrației Publice a comunicat comisiei faptul că imobilul din mun. Sf. Gheorghe, str. Ș. „este în domeniul privat al statului, conform art. 166 alin. (4 6 ) din O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995”, situație în care „trebuie urmată procedura prevăzută de Legea nr. 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989”.

Contrar recomandării Ministerului Administrației Publice (arătată mai sus), pe baza situației juridice rezultate din CF nr. F3. a localității Sf. Gheorghe, în limba maghiară, care la capitolul B. „Foaie de proprietate” prevedea că imobilelele sunt proprietatea „sepsiszengyorgyi ev.ref. S.M. Kolegium” (în traducere „Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”) și din extrasul din 23 februarie 1990, în care se prevedea că „Acest imobil a format proprietatea Colegiului S.M. a Biserici R. Secuiesc din Sf. Gheorghe în urma comasării înch. nr. 1063/1900”, cei trei membri ai comisiei speciale de restituire au emis Nota de constatare înregistrată sub nr. N1 din 14 mai 2002, potrivit căreia „imobilul a fost proprietatea Bisericii R. din Sf.

Gheorghe (prin denumirea de „Biserică R.E.” sau „Biserica E.R.” se înțelege „Biserică R.”) în baza CF nr. F3., nr. topo F2., F3. și a fost preluat de către stat în baza decretului nr. 218/1960 și decretul nr. 720/1966”, după care au stabilit că acesta se restituie E.P. din Ardeal. Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la identitatea proprietarului imobilului, membrii comisiei au introdus în cuprinsul Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 mențiunea: <<prin denumirea de „Biserică R.E.” sau „Biserica E.R.” se înțelege „Biserică R.” >>, fără să arate de unde rezultă analogia respectivă. Ulterior, prin adresa nr. A1. din 17 mai 2002, E.P. din Ardeal a solicitat Judecătoriei Sf. Gheorghe să procedeze la intabularea în CF a dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în mun.

Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, anexând ca acte doveditoare o copie legalizată a Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 și H.G. nr. 1.334/2000 prin care s-a completat O.U.G. nr. 83/1999. Prin încheierea nr. 2649/2002 CF din 20 mai 2002, Judecătoria Sf. Gheorghe a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. F3. Sf. Gheorghe, nr. top F2., F3. prin restituire conform O.U.G. nr. 83/1999, completată prin H.G. nr. 1.334/2000 în favoarea E.P. din Ardeal cu sediul în Cluj-Napoca, cu transcrierea în CF nou înființat nr. F1. Imediat după intabularea dreptului său de proprietate asupra „Colegiului S.M.”, E.P. din Ardeal a trecut la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului, prin închirierea acestuia, în scopul obținerii de beneficii financiare constante și sigure, după cum urmează: Prin protocolul din data 24 iulie 2002, Consiliul Local al mun.

Sf. Gheorghe a predat E.P. din Ardeal imobilul format din clădire și teren în suprafață de 5.996 mp înscrise inițial în CF nr. F3., nr. top F2., F3. - ambele transcrise în CF nou nr. F1, urmând ca cele două unități de învățământ preuniversitar de stat Liceul Teoretic S.M. Sf. Gheorghe și Liceul T.R. Sf. Gheorghe să funcționeze în continuare în imobilul care a constituit obiectul protocolului. Potrivit art. 4.3 din protocol, Consiliul Local al mun. Sf. Gheorghe trebuia să asigure prin bugetele anuale sumele necesare chiriei, sume care vor fi utilizate în vederea finanțării cheltuielilor necesare întreținerii și reparării imobilului. Astfel, E.P. din Ardeal, prin intermediul P.R. din Sf. Gheorghe, a încheiat cu Consiliul Local al mun.

Sf. Gheorghe contracte de locațiune anuale prin care i-a închiriat acesteia, contracost, spațiile în care își desfășurau activitatea cele două unități de învățământ, și anume: - prin contractul de locațiune încheiat la 09 aprilie 2003, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2003, a fost stabilită și încasată o chirie de 600.000.000 ROL/an; - prin contractul de locațiune încheiat la 11 februarie 2004, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2004, a fost stabilită și încasată o chirie de 2.000.000.000 ROL/an; - prin actul adițional nr. AA1./2005, nedatat, a fost modificat contractul de locațiune în vigoare, în sensul prelungirii termenului de valabilitate până la data de 1 septembrie 2005 și perceperii unei chirii pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 01 septembrie 2005 în valoare de 278.560.000 RON, respectiv 5.000 RON/mp pentru suprafața construită desfășurată și 1.000 RON/mp pentru terenul aferent, calculată în baza H.G.

nr. 244 din 26 februarie 2004 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G.

nr. 94/2000; - prin actul adițional nr. AA2./2005, nedatat, a fost modificat contractul de locațiune în vigoare, în sensul prelungirii termenului de valabilitate până la data de 31 decembrie 2005 și modificării chiriei aferente perioadei 1 septembrie 2005 - 31 decembrie 2005 la suma de 150.000 RON; - prin contractul de locațiune încheiat la 22 februarie 2006, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2006, a fost stabilită și încasată o chirie de 200.000 RON/an; - prin contractul de locațiune încheiat la 09 ianuarie 2007, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2007, a fost stabilită și încasată o chirie de 300.000 RON/an; - prin contractul de locațiune încheiat la 06 martie 2008, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2008, a fost stabilită o chirie de 300.000 RON/an; Contractul de locațiune din 6 martie 2008 și-a încetat aplicabilitatea prin semnarea între aceleași părți a contractului de comodat, înregistrat la E.P.

din Ardeal din 30 mai 2008 și la Municipiul Sf. Gheorghe din 09 iunie 2008. Contractul a avut același obiect, respectiv transmiterea dreptului de folosință asupra imobilelor (clădiri cu teren aferent) în care își desfășoară activitatea Liceul Teoretic S.M. și Liceul T.R. și a fost încheiat pe o durată de 12 ani, începând cu data de 01 aprilie 2008. În cadrul acestui contract, Municipiul Sf. Gheorghe, în calitate de comodatar, era obligat să achite cu titlu de contravaloare a uzurii fizice a imobilului suma de 100.000 RON pentru anul calendaristic 2008 și să întreprindă demersuri pentru atragerea unor fonduri de minimum 300.000 RON/an sau suma cumulată ciclic, în funcție de finanțările obținute, sumă care se va renegocia din patru în patru ani.

De asemenea, potrivit art. 5.1 lit. t) toate îmbunătățirile la imobil sau ridicările de corpuri de clădire noi pe terenul și în incinta imobilului executate de comodatar urmau să intre de drept în proprietatea comodantului. Municipiul Sf. Gheorghe a promovat un proiectul de investiție prin Programul Operațional Regional „Îmbunătățirea infrastructurii sociale”, domeniul major de intervenție 3.4 - „Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă” lansat de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței. În acest sens, sub nr. 644 din 09 martie 2010, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Sf.

Gheorghe s-a încheiat contractul de finanțare având ca obiect finanțarea nerambursabilă de către AM POR pentru implementarea Proiectului intitulat „Reabilitarea, modernizarea și extinderea clădirilor Liceului Teoretic S.M.” în valoare de 9.005.276,90 RON. În paralel, prin convenția încheiată la 27 mai 2002, E.P. din Ardeal, în calitate de proprietar, a dat spre folosință P.R. Sf. Gheorghe, în calitate de beneficiar, imobilul înscris în CF nr. F1 Sf. Gheorghe, nr. top F2. și F3.. Potrivit art. 2 și 3 din convenția respectivă, imobilul s-a predat beneficiarului gratuit, fără obținerea niciunui folos material de către proprietar, pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii, iar pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare și modernizare, beneficiarul avea dreptul de a închiria spațiile excedentare cu acordul proprietarului (art. 5). Această ultimă clauză a fost reeditată în înscrisul denumit „Acord” din data de 12 august 2002 prin care E.P.

din Ardeal își dădea consimțământul pentru renovarea, reabilitarea clădirii Colegiului S.M. din Sf. Gheorghe, precum și închirierii spațiilor excedentare. În acest sens, începând cu anul 2002, E.R. din Ardeal a amenajat un număr de 10 spații comerciale la parterul imobilului din str. G.S.M.I. (fostă Ș.), care deservea și instituția de învățământ, pe care le-a închiriat după cum urmează: - Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat SC A.V. SRL Sf. Gheorghe suprafața de 12 mp cu suma lunară de 20 dolari SUA/mp. - Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat lui M.I.S., Sf. Gheorghe suprafața de 68,29 mp cu suma de 9 dolari SUA/mp și suprafața de 62,30 mp cu suma de 10,5 dolari SUA/mp.

Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 7 acte adiționale prin care s-a prelungit termenul de închiriere și s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităților (energie electrică, apă, canalizare, etc.). Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleași părți, chiria a fost stabilită la suma de 37 RON/mp/lună pentru ambele spații comerciale, iar potrivit actului adițional nr. 2, chiria a fost majorată la 41,5 RON/mp/lună. - Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat SC M.A. SRL Sf. Gheorghe suprafața de 66,24 mp la prețul de 11,25 dolari SUA/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 6 acte adiționale prin care s-a prelungit termenul de închiriere și s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităților (energie electrică, apă, canalizare, etc.).

Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleași părți, chiria a fost stabilită la suma de 37 RON/mp/lună, iar potrivit actului adițional nr. 2, chiria a fost modificată la 11 euro/mp. - Prin contractul din 15 noiembrie 2003, a închiriat SC S.S.O.B. SRL Sf. Gheorghe suprafața de 12 mp la prețul de 20 dolari SUA/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 3 acte adiționale, prin ultimul stabilindu-se prețul chiriei la 12 euro/mp. Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleași părți, chiria a fost stabilită la suma de 39 RON/mp/lună. - Prin contractul din 28 octombrie 2002 a închiriat SC C. SRL C. suprafața de 66,72 mp cu suma de 11,25 dolari SUA/mp. Prin anexa din 28 octombrie 2002, părțile au convenit ca spațiul să fie subînchiriat SC G.T.R.

SA București. - Prin contractul din 14 ianuarie 2003, închirierea spațiului a fost preluată de SC A. SRL Sf. Gheorghe, în aceleași condiții de preț. - Prin contractul din 08 noiembrie 2002, a închiriat SC C. SRL C. suprafața de 55,46,29 mp cu suma de 12 dolari SUA/mp. Spațiile comerciale din cele două contracte (din 14 ianuarie 2003 și din 08 noiembrie 2002) au fost preluate în chirie, la același preț, de SC A.F. SRL Sf. Gheorghe, jud. Covasna, potrivit contractului din 26 noiembrie 2003 și de SC A.G. SRL Brașov, potrivit contractului din 21 iulie 2004, iar prin actele adiționale ulterioare a fost prelungit termenul de închiriere și a fost mărită chiria cu contravaloare cheltuielilor de încălzire și apă.

- Prin contractul din 18 octombrie 2004, a închiriat SC A.P. SRL Miercurea Ciuc, jud. Harghita suprafața de 47,41 mp cu suma de 8,8 euro/mp și suprafața de 4 mp cu suma de 2 euro/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 4 acte adiționale prin care s-a prelungit termenul de închiriere și s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităților. - Prin contractul din 27 octombrie 2004, a închiriat SC P.E.I. SRL Sf. Gheorghe suprafața de 44,47 mp cu suma de 9,6 euro/mp și suprafața de 6,8 mp cu suma de 2 euro/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 5 acte adiționale prin care s-a prelungit termenul de închiriere și s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităților. - Prin contractul din 21 ianuarie 2005, a închiriat SC V.R.

SA suprafața de 103 mp cu suma de 9,6 euro/mp, adică 988 euro/lună. Prin actul adițional (fără dată) părțile au convenit majorarea chiriei la suma de 11,86 euro/mp, adică 1221,58 euro/lună. - Prin contractul din 20 noiembrie 2007, a închiriat SC M. SRL Sf. Gheorghe suprafața de 123 mp cu suma de 5.289 RON/lună, durata contractului fiind prelungită prin actul adițional nr. 1. - Prin contractul din 05 septembrie 2008, a închiriat SC M.A. SRL Târgu-Mureș suprafața de 51,41mp cu suma de 12 euro/mp/lună. Potrivit situației transmise de E.P. din Ardeal, în perioada 2002 - 31 mai 2009, a fost încasată în urma închirierii imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.S.M.I., suma totală de 2.318.995,72 RON prin Protopopiatul R. Sf.

Gheorghe și suma de 100.000 RON prin E.P. din Ardeal, din această sumă, 1.137.856 RON fiind încasați cu titlu de chirie pentru partea de imobil cu destinația de spații de învățământ de la Primăria municipiului Sf. Gheorghe . În raport de cele prezentate mai sus instanța a apreciat că soluția comisiei cuprinsă în Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, potrivit căreia imobilul din mun. Sf. Gheorghe, str. Ș. (actual str. G.S.M.I.) a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe și implicit de restituire a acestuia către E.P. din Ardeal este netemeinică și nelegală. Instanța a ajuns la această concluzie având în vedere următoarele: Din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că imobilul care a făcut obiectul Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 nu a fost niciodată proprietatea E.P.

din Ardeal sau a Bisericii R.E., Bisericii E.R., Bisericii R., Bisericii R. Secuiești din Sf. Gheorghe. Astfel, în ceea ce privește modul de organizare a învățământului, prin ordonanța nr. 3193 din 22 martie 1858 a Ministerului Cultelor și Învățământului Public se reglementa situația școlilor din apropierea frontierelor, aparținând sau nu trezoreriei statului, în sensul că aceste școli erau subordonate, din punct de vedere al supravegherii și administrării, autorității bisericești a cărei religie domina populația din localitate. Altfel spus, biserica exercita numai o subordonare pe linie profesională, îndeplinind rolul de astăzi al inspectoratelor școlare, ca verigă intermediară între școli și ministerul de resort.

Din prevederile pct. 2, coroborate cu pct. 1, din același act normativ a rezultat că subordonarea supravegherii bisericești, era determinată de componența religioasă a populației din comunitatea unde funcționa școala și nu de existența sau inexistența unor proprietăți destinate procesului de învățământ din partea cultelor religioase. Din aceste prevederi legale rezultat foarte clar rolul bisericii de administrator financiar și de supraveghetor al vieții spirituale și morale în sistemului de învățământ și nu acela de proprietar al tuturor imobilelor în care își desfășurau activitatea școlile respective. Mai mult, în parag.

47 din Legea nr. XXX/1883 emisă de Ministerul Regal al Cultelor și Învățământului din Budapesta, se prevede că „acele școli medii, care sunt susținute (administrate și finanțate) de diferite confesiuni, autorități locale, comune, asociații sau particulari și a căror existență prezintă interes important cultural național sau pe plan local și nu sunt în măsură să susțină din surse proprii aceste instituții în parametrii legali (…), pot fi luate sub protecția statului în următoarele condiții și modalități: a) toate fundațiile și capitalurile școlii, bunurile mobile și imobile, rămân în continuare în proprietatea acestora și veniturile generate de acestea se vor cheltui în continuare în favoarea acestor instituții”.

În ceea ce privește înființarea și constituirea patrimoniului Colegiului S.M., instanța a reținut că în anul 1860, comunitatea orașului Sf. Gheorghe a cedat ca spațiu școlar pentru Colegiul S.M. ref. terenul său cu clădiri din strada L. și terenul liber care era în vecinătatea sudică a sfatului pe care parțial s-a construit, ulterior clădirea nouă a școlii. În ședința adunării generale din 11 septembrie 1870 a Bisericii R. din Sf. Gheorghe s-a solicitat Consiliului Orășenesc Sf. Gheorghe să înființeze o școală elementară laică începând cu data de 1 octombrie 1870, deoarece biserica nu mai avea fonduri, conform cerințelor legii, pentru susținerea unei școli. În acest scop, prin hotărârea din 24 septembrie 1870, Consiliul local a înființat Școala elementară comunitară și a stabilit bugetul pentru anul școlar 1870/1871.

Construcția noii școli laice a fost finanțată din contribuțiile bănești a 2.579 donatori, printre care și G.S.M.I., precum și din contractarea în anul 1873 a unui credit în valoare de 24.000 forinți de către Consiliul Orășenesc Sf. Gheorghe. La data de 19 martie 1876, G.S.M.I. a donat suma de 60.000 forinți, iar în semn de recunoștință școala a preluat numele „S.M.”. În afara fondurilor proprii, Colegiul S.M. a beneficiat de sprijinul financiar al statului care, începând cu anul școlar 1888/1889, a acordat alocații bugetare anuale. Pentru reglementarea acestora s-a încheiat un contract tripartit, semnat de ministrul religiei și al învățământului, episcopul bisericii R. și conducerea colegiului, din care a rezultat că tot patrimoniul rămâne în proprietatea școlii, iar statul nu are nicio pretenție.

În urma demersurilor făcute de deputații județului privind dezvoltarea colegiului la 8 clase realiste, ministrul religiilor și învățământului a făcut cunoscut prin scrisoarea nr. 48778/1888 că, începând cu anul școlar 1889/1990, se va deschide clasa a V-a, colegiul se va putea dezvolta treptat până la 8 clase de gimnaziu și a dat asigurări privind acordarea sprijinului financiar permanent. Într-adevăr, Ministerul Religiilor și Învățământului a sprijinit ulterior funcționarea colegiului prin acordarea de subvenții și de burse de stat pentru elevi. Aprobarea extinderii capacității de învățământ a fost condiționată de construirea de către Consiliului Orășenesc Sf. Gheorghe, pe cheltuială proprie, a unui edificiu adecvat cerințelor vremii.

În vederea realizării investiției, Consiliul orășenesc a încheiat un contract cu inginerul A.I. pentru elaborarea documentației clădirii Școlii S.M., a contractat un credit în valoare de 50.000 forinți și a beneficiat de o alocație bugetară din partea guvernului de 32.000 forinți. Deschiderea acestei noi finanțări de la bugetul de stat a avut la bază un nou contract tripartit încheiat între ministerul de resort în calitate de cofinanțator, biserica R. în calitate de coordonator-supraveghetor și școala S.M. în calitate de proprietar-beneficiar. Și acest contract a stabilit în mod clar dreptul de proprietate al colegiului asupra patrimoniului existent și viitor și a definit sarcinile fiecărui semnatar, de exemplu ministrul de resort rezervându-și dreptul de a numi profesorii titulari la catedrele școlii.

Consiliul Orășenesc Sf. Gheorghe a emis autorizația de construcție pe numele școlii S.M., în sensul construirii unei aripi cu două etaje, în continuarea clădirii principale existente pe str. L. Construcția s-a realizat în perioada 1892-1893, iar inaugurarea oficială a avut loc la 10 septembrie 1893. Încă de la înființarea sa în anul 1870, colegiul a primit în permanență donații de la cetățeni constând atât în sume de bani, cât și în bunuri imobile formate din construcții, terenuri virane și păduri, care au fost intabulate pe numele Colegiului S.M., ca entitate de sine-stătătoare. De remarcat că donațiile la care s-a făcut referire mai sus, au fost făcute Colegiului S.M. și nu Bisericii R. și donațiile bunurilor imobile au fost intabulate în foaia de avere a cărții funciare nr. F3.

sub proprietatea Colegiului S.M. Astfel, ca exemplu ce interesează cauza, a fost prezentată intabularea construcției în care se desfășura procesul de învățământ, respectiv formarea cărții funciare nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe, după cum urmează: „în baza procesului-verbal procedural întocmit la data de 2 martie 1900, se intabulează imobilele în CF nr. F3., nr. top vechi și suspendate, sub nr. top noi, date în urma comasării, în favoarea lui „S.M. Kolegium” de confesiune R.”. După data de 1 decembrie 1918 jurisdicția Imperiului Austro-Ungar asupra Transilvaniei încetează, iar implicarea bisericii nu se mai regăsește în activitatea Colegiului S.M., procesul de învățământ fiind coordonat de inspectorii din cadrul Ministerului Regal de Învățământ.

În urma cutremurului din noaptea de 09-10 noiembrie 1940, clădirea colegiului a fost grav avariată, motiv pentru care s-a interzis folosirea clădirii și s-a dispus întreruperea activității didactice pentru 10 zile. Lucrările de consolidare a clădirii au fost finanțate din fondurile proprii ale colegiului și din bugetul de stat, sub coordonarea Inspectoratului de Stat pentru Construcții care, împreună cu conducerea colegiului, au format un colectiv pentru adjudecarea ofertelor de preț solicitate de la constructori. În baza decretelor nr. 176/1948 (de trecere în proprietatea statului), nr. 218/1960 (privind prescripția dreptului la acțiune pentru imobilele intrate în proprietatea statului, art. III) și nr. 720/1966, Colegiul S.M.

a fost trecut în proprietatea statului român, iar intabularea s-a realizat în CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe prin încheierea nr. 518/1971, prin care s-a acordat unității de învățământ drept de administrare operativă. Deși în actul normativ de trecere a imobilului respectiv în proprietatea statului (decretul nr. 176/1948, dosar instanță) este înscris „Liceul R. băieți din Sf. Gheorghe al bis. R.”, instanța nu a reținut că aceasta reprezintă o confirmare a proprietății Bisericii R. asupra proprietății, în condițiile în care art. 32 din decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare (în vigoare la momentul trecerii în proprietatea statului) prevedea că „ Dacă în CF s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei”.

Față de această prevedere legală, raportată la mențiunile din CF nr. F3. a localității Sf. Gheorghe, instanța reține că atât timp cât în CF nr. F3., la foaia de proprietate există mențiunea că bunurile imobile înscrise în cap.A-Foaia de avere sub nr. X1. sunt proprietatea „sepsiszengyorgyi ev.ref. S.M. Kolegium” (în traducere „Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”), bunurile respective, în lipsa altor mențiuni privind rectificarea înscrierii din CF, erau în proprietatea Colegiului S.M. și la momentul trecerii lor în proprietatea statului. În susținerea acestei concluzii a stat și interpretarea de specialitate realizată de reprezentanții Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna transmisă prin adresa din 18 martie 2009, în care s-a arătat că imobilul este „proprietatea Colegiului S.M.

de confesiune R. din Sf. Gheorghe”. O interpretare similară au realizat și conducătorii de CF L.E. (emitentul extrasului CF din 23 februarie 1990) și A.M., precum și traducătorii autorizați de limbă maghiară K.M. și H.M., în sensul că imobilul în litigiu este ”proprietatea Colegiului Secuiesc S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”. S-a constatat că, în toate aceste traduceri, nu se face nicio referire la biserică, ci doar la faptul că școala era de confesiune R. Rezultă că proprietarul imobilului este școala însăși, care în cazul dedus judecății este de confesiune R. În același sens, instanța nu a reținut apărarea inculpaților potrivit căreia prevederile din autorizația din 23 iulie 1928 din care rezultă că „Liceul Colegiul ref.

băieți S.M. Această școală este proprietatea E.P. din Ardeal”, confirmă proprietatea acesteia asupra imobilului deoarece respectiva autorizație este eliberată de Ministerul Instrucțiunii și privește dreptul de publicitate al școlii, iar prevederea cu privire la proprietate privește instituția ca formă de învățământ particular (făcându-se referire la art. 11, 63 și 64 din legea învățământului particular) și nu la proprietatea asupra imobilului, în condițiile în care nu erau prevăzute elemente de identificare a acestuia (adresă, întindere, vecinătăți). Aceiași motivație s-a reținut și la înlăturarea apărărilor inculpaților, în ceea ce privește mențiunile din Anuarul Colegiului R. S.M. din Sf. Gheorghe pe anul școlar 1937-1938.

În sprijinul reținerilor instanței cu privire la proprietatea asupra imobilului respectiv a Colegiului S.M. au fost considerate relevante sunt și mențiunile din aceiași CF nr. F3., unde s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Colegiului asupra imobilului, dobândit în baza contractului de schimb din 15 martie 1915 de la Biserica R. din Sf. Gheorghe, ocazie cu care în baza aceluiași contract de schimb s-a intabulat și dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr. F3., în favoarea Bisericii R. din Sf. Gheorghe. Înscrierile respective au confirmat faptul că erau două patrimonii distincte, unul al Colegiului S.M. (înscris în CF nr. F3.) și celălalt al Bisericii R. din Sf. Gheorghe (înscris în CF nr. 474). Faptul că unitatea școlară avea personalitate juridică de sine-stătătoare și era titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor sale a fost demonstrat și de Contractul de schimb imobiliar încheiat la data de 15 martie 1915 între Colegiul R. S.M.

cu sediul în loc. Sf. Gheorghe și Biserica R. din Sf. Gheorghe, de unde a rezultat existența a două entități cu personalitate juridică și patrimoniu distinct, care aveau drept de dispoziției asupra bunurilor sale. Potrivit acestui contract, colegiul a oferit terenul cunoscut sub numele „K.” situat pe str. S.M., lângă clădirea colegiului, înscris în CF nr. F3., evidențiat la X1., Bisericii R. din Sf. Gheorghe și a primit la schimb grădina - teren intravilan aparținând acesteia, înscrisă în CF, evidențiat la X1. Potrivit punctului 5 din contract, asupra terenului „K.” era instituită o ipotecă în favoarea Casei de economii din Brașov, iar colegiul s-a obligat să procedeze pe cheltuială proprie la radierea garanției ipotecare de 7.000 forinți și să predea bisericii un imobil liber de sarcini.

În același sens s-au reținut și înscrierile din CF nr. F4. a loc. Sf. Gheorghe, potrivit cărora, la data de 10 decembrie 1928, Colegiul S.M. a cumpărat de la parohia R. din Sf. Gheorghe imobilele cu nr. topo T1. (casă din piatră cu etaj), T2. (casă din piatră), T3. (casă din piatră), T4. (casă din lemn) și T5. (casă din lemn). De asemenea, instanța, din analiza altor cărți funciare, care cuprindeau înscrieri din aceiași perioadă ca și CF 71, aflate la dosarul cauzei, depuse de E.P. din Ardeal cu ocazia revendicării altor imobile, a constatat că atunci când proprietatea aparținea bisericii, la Cap. B, Foaia de proprietate, era trecută biserica sau parohia respectivă (Parohia R. din B.M. - CF F5., încheiere de intabulare 1967/1912, Parohia R. din B. - CF F6., încheiere de intabulare 02 septembrie 1912, Biserica R. din A. - CF F7., încheiere de intabulare 05 ianuarie 1921). În ceea ce privește chestiunea prealabilă invocată de inculpații M.T.

și M.A.G. prin care au solicitat ca instanța de judecată să constate că imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ș., înscris în CF nr. F3. a fost proprietatea E.P. din Ardeal, raportat la decizia civilă nr. 187/R definitivă și irevocabilă, pronunțată la data de 15 martie 2006 de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, instanța a reținut că prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012, s-a admis chestiunea prealabilă, în baza art. 44, alin. (3), C. proc. pen. și s-a dispus aplicarea procedurii obișnuite privind continuarea judecății pe fond. Potrivit art. 44, alin. (3), C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

Instanța a reținut că elementele autorității de lucru judecat, potrivit art. 1201, C. civ., sunt părțile, obiectul și cauza. Din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 44, alin. (3), C. proc. pen., a rezultat că în prezenta cauză, chestiunea prealabilă este reprezentată de existența dreptului de proprietate a E.P. din Ardeal asupra imobilului în care a funcționat Colegiu S.M., situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ș., înscris în CF nr. F3., până la momentul trecerii acestuia în proprietatea statului. Din analiza sentinței civile la care se face referire, respectiv decizia civilă nr. 125/A din 20 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Covasna, în Dosarul nr. 1620/2005, instanța a constatat că prin hotărârea respectivă s-a stabilit definitiv că E.P.

din Ardeal are calitate procesuală de a solicita retrocedarea imobilelor care au constituit averea Liceului S.M. din Sf. Gheorghe, trecute în proprietatea statului. Pentru a decide astfel, instanța respectivă a apreciat că E.P. nu participa la procesul respectiv ca urmaș de drept al Colegiului S.M., fiindcă urmaș de drept potrivit intabulării este Statul Român, E.P. având calitatea de fost proprietar al bunurilor imobile a căror retrocedare se solicită, așa cum rezultă din nota de constatare a comisiei speciale depusă la dosar de fond.

Din cele ce preced a rezultat că decizia instanței privește calitatea procesuală a eparhiei și nu fondul cauzei, referitor la dreptul de proprietate a bunurilor imobile respective și s-a bazat pe nota de constatare a comisiei speciale, notă care face obiectul prezentului dosar și care, așa cum s-a arătat mai sus, este netemeinică și nelegală, întocmirea ei de către inculpați constituind latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248-248 1 C.pen, infracțiune pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză. În ceea ce privește fondul cauzei civile, s-a considerat că deși Judecătoria Sf. Gheorghe a pronunțat sentința civilă nr. 1226 din 29 iunie 2007 în Dosarul nr. 1305/305/2006 prin care a constatat, la cererea E.P.

din Ardeal, nulitatea absolută a unor contracte de vânzare cumpărare a unor locuințe din fosta proprietate a Colegiului S.M., sentința respectivă privește imobilul situat în strada K.S., nu cel din str. Ș., care face obiectul prezentei cauze și în plus sentința respectivă nu este definitivă, cauza fiind suspendată, în recurs, la data de 05 mai 2009, în temeiul art. 244, alin. (1), pct. 2, C. proc. civ., Dosarul nr. 1858/119/2008, pe rolul Tribunalului Covasna. În consecință, instanța a constatat, după judecarea pe fond a cauzei, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 44, alin. (3), C. proc. pen. și că sentințele la care s-a făcut referire, de către inculpați, nu au soluționat definitiv împrejurarea care constituie o chestiune prealabilă în prezentul proces-verbal (dreptul de proprietate al E.P.

din Ardeal asupra imobilului din str. Ș., sediul fostului Colegiu S.M.), chestiune prealabilă soluționată, în temeiul art. 44, alin. (1) și (2), de prezenta instanță care a stabilit, conform celor expuse mai sus că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., F2. și F3. nu a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe și a fost proprietatea Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe, până la trecerea acestuia în proprietatea statului. S-a considerat că în drept, fapta inculpatului M.A.G. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înființată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G.

nr. 83/1999 și în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) și a CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalți doi coinculpați nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realității că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. și nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe și l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituției din urmă să-și intabuleze dreptul de proprietate, cu consecința deposedării municipiului Sf. Gheorghe și producerii unui prejudiciu acestuia de aprox.

1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248 1 C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și aprobările ulterioare. Fapta inculpatului M.T. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înființată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 și în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) și a CF nr. F3.

a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalți doi coinculpați Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realității că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. și nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe și l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituției din urmă să-și intabuleze dreptul de proprietate, cu consecința deposedării municipiului Sf. Gheorghe și producerii unui prejudiciu acestuia de aprox. 1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248 1 C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1 2 ) din O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările și aprobările ulterioare. Fapta inculpatului C.S. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înființată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 și în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) și a CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalți doi coinculpați Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realității că imobilul situat în mun.

Sf. Gheorghe, str. Ș., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. și nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe și l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituției din urmă să-și intabuleze dreptul de proprietate, cu consecința deposedării municipiului Sf. Gheorghe și producerii unui prejudiciu acestuia de aprox. 1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248 1 C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și aprobările ulterioare.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute mai sus, instanța, a reținut vinovăția inculpatului M.A.G., și l-a condamnat pe acesta, în baza art. 248-248 1 , C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76, lit. b), C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârșită în dauna părții vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002. La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, C. pen.

și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de urmările produse, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție nesinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei, dar care se află la prima incidență cu legea penală, motiv pentru care instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74, lit. a), C. pen. și a dat eficiență dispozițiilor art. 76, lit. b), C. pen. și a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. În baza art. 71, C. pen. și a dispozițiilor Deciziei C.E.D.O.

din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin. (