ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1839/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1839/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

contestației în anulare de față:

l. Prin sentința

penală nr. 585/F din 12 mai 2008, Tribunalul București, secția I penală, a

dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., achitarea inculpaților G.T., L.L. și M.M. sub aspectul infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută

de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., precum și a inculpatului

I.C. pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

246 cu referire la art. 248

1

C. pen., întrucât faptele nu sunt

prevăzute de legea penală. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acelorași inculpați

sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., și de spălare de bani,

prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât faptele nu

există.

A

constatat că inculpații I.C. și G.T. au fost reținuți și arestați preventiv de

la 03 martie 2005 până la data de 28 mai 2005, iar, în baza art. 346 alin. (4)

C. proc. pen., a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, dispunând

rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, în fapt, că, în perioada 22

ianuarie 2003 - 31 ianuarie 2003, între SC R. SA Onești, reprezentată de

inculpatul G.T., și SC M. SRL Câmpina, reprezentată de martorul A.M., s-au

încheiat următoarele contracte comerciale:

1.

Contractul de vânzare - cumpărare din data de 22 ianuarie 2003, prin care SC R.

SA Onești, în calitate de vânzător, se obliga să livreze cumpărătorului SC M.

SRL Câmpina cantitatea de 854,28 tone benzină Euro 3 Premium, la - prețul total

de 26.772.000.000 lei.

Referindu-se

la clauzele contractuale convenite de părți, s-au menționat cele cuprinse în

art. 2 - conform căruia, în situația în care apărea o „cauză imprevizibilă

”

și care depășea controlul vânzătorului sau dacă vânzătorul

primea de la furnizorii săi o cantitate mai mică de țiței decât cea prevăzută

în grafic, atunci acesta avea dreptul de a diminua sau chiar de a sista

livrările fată de cantitățile stabilite în contract, în funcție de cantitatea

de țiței prelucrată în perioada respectivă, în art. 16 - prin care au fost

recunoscute cazurile de forță majoră, așa cum le definea legea, care urmau să

exonereze de răspundere partea aflată într-o astfel de situație, în art. 7 -

care stipula obligația cumpărătorului de a achita în avans, într-un termen de 3

zile bancare de la semnarea contractului, prețul integral al produselor

petroliere contractate, precum și obligația vânzătorului de a asigura

cumpărătorul că va efectua livrările la termenele și în condițiile contractate,

scop în care se prevedea constituirea unei garanții reale mobiliare asupra

pachetului de acțiuni în număr de 3.404.572 acțiuni nominative, cu o valoare

nominală de 25.000 lei/acțiune, deținute de SC R. SA Onești la SC E. SA

Slatina, în art. 11 - în care se prevedea obligația vânzătorului de a livra

întreaga cantitate de produse petroliere în termen de 15 zile de la data

achitării avansului datorat de cumpărător cu titlu de plată a valorii totale a

contractului, precum și în art. 26 - care stabilea că „în situația în care

vânzătorul nu efectuează livrările în maximum 15 zile de la data avansului

virat în contul vânzătorului, cumpărătorul va fi îndreptățit sa execute

garanțiile constituite în favoarea sa, fiind absolvit de obligația de a

solicita intervenția oricărei instituții de stat sau private, instanțe de

judecată sau organ de executare”.

2.

Contractul de garanție reală mobiliară din data de 22 ianuarie 2003, conform

căruia SC R. SA Onești a constituit în favoarea SC M. SRL Câmpina un gaj fără

deposedare, de rangul I, asupra unui număr de 3.404.572 acțiuni nominative, cu

o valoare nominală de 25.000 lei/acțiune, deținute la SC E. SA Slatina.

Analizând

circumstanțele în care s-a realizat executarea acestui contract, instanța a

făcut trimitere la ordinul de plată și extrasul de cont, ambele din data de 28

ianuarie 2003 - prin care SC M. SRL Câmpina a achitat integral prețul benzinei,

la adresa din 14 februarie 2003 - prin care SC R. SA a înștiințat cumpărătorul SC

M. SRL Câmpina că „din cauze independente de voința vânzătorului, societatea

noastră nu și-a onorat obligația contractuală asumată prin contractul din 22

ianuarie 2003 și solicită ca aceasta să procedeze la executarea garanției

constituite prin contractul din 22 ianuarie 2003

”

,

precum și la sentința civila din 03 martie 2003 a Tribunalului Bacău,

definitivă la data de 10 aprilie 2003 - prin care garanția a fost executată și,

astfel, pachetul de 3.404.572 acțiuni în valoare nominală totală de

85.114.300.000 lei a trecut în proprietatea SC M. SRL, care a devenit acționar

principal la SC E. SA (42,66%).

S-a

concluzionat că, în urma executării contractului, față de valoarea nominală

totală a acțiunilor, în sumă de 85.114.300.000 lei, SC R. SA Onești a

înregistrat o pierdere de 58.342.300.000 lei (85.114.300.000 lei-26.772.000.000

lei).

3.

Contractul de cesiune de creanță înregistrat din data de 22 ianuarie 2003, prin

care SC R. SA Onești, în calitate de cedent, cesiona către SC M. SRL Câmpina,

în calitate de cesionar, creanța în valoare nominală de 224.710.202.681 lei

deținută asupra SC E. SA Slatina pentru suma de 1.200.000 dolari, care urma a

fi plătită în termen de 2 ani, astfel: 50.000 dolari SUA plătibili în 12 zile

bancare de la data semnării contractului, 50.000 dolari SUA plătibili în luna octombrie

2003, 300.000 dolari SUA plătibili în luna februarie 2004 și 800.000 dolari SUA

plătibili în luna iunie 2004.

Cu

privire la suma de 224.710.202.681 lei, reprezentând totalul creanțelor

cesionate către SC M. SRL, Tribunalul a arătat că aceasta se compunea din

soldul în valoare de 193.224.229.102 lei al creanțelor asupra SC E. SA.

Existent

în evidența SC R. SA, conform procesului verbal de punctaj din 22 ianuarie

2003, din care s-a redus soldul debitelor S.C. A.T.A. Dărmănești S.A. față de SC

E. SA, în sumă de 2.412.565.418 lei, preluat de SC R. SA de la aceasta conform

procesului verbal de punctaj din 31 ianuarie 2003, rămânând, așadar, suma de

190.811.663.684 lei (193.224.229.102 - 2.412.565.418), precum și din soldul

creanțelor în sumă de 33.898.538.997 lei, deținute de un număr de patru societăți

comerciale asupra SC E. SA și preluate de SC R. SA la valoarea nominală, cu

contracte de cesiune de creanțe, astfel: creanța de 6.423.132.881 lei preluată

de la SC D. SRL în baza contractului din 31 ianuarie 2003, creanța de

3.999.558.182 lei preluată de la SC M.I. SA în baza contractului din 31

ianuarie 2003, creanță de 2.989.875.000 lei preluată de la SC V.F.G. SRL

conform contractului din 31 ianuarie 2003 și creanța în sumă 20.485.972.934 lei

preluată de la SC A.T.A.D. SA în baza contractului din 31 ianuarie 2003.

Cu

privire la cele trei convenții menționate, s-a mai reținut că, prin hotărârea

nr. 1 adoptată în ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din

data de 29 aprilie 2003, au fost validate încheierea contractului de cesiune

creanțe cu firma SC M. SRL Câmpina și gajarea pachetului de acțiuni de la SC E.

SRL Slatina în favoarea aceleiași firme. De asemenea, la încheierea

exercițiului financiar al anului 2003, bilanțul contabil și contul de profit și

pierderi al societății a fost aprobat de aceeași Adunare Generală, iar, la data

de 3 octombrie 2003 administrarea societății a fost încredințată SC V.V.T.C. SA,

ocazie cu care noul administrator a întocmit un raport de activitatea

societății până la 30 septembrie 2003, adus la cunoștința A.G.A., fiind avute

în vedere și aspectele legate de respectivele contracte.

Referitor

la forma de organizare a SC R. SA Onești și la calitatea deținută de inculpați

în cadrul firmei la data încheierii contractelor, Tribunalul a arătat că

aceasta era o societate pe acțiuni cu capital integral privat, în structura

acționariatului societății intrând SC C.C.S.L.I.O. SA, care avea poziția de

acționar majoritar strategic, inculpatul I.C. fiind acționar majoritar la SC V.F.G.

SA, care era acționar la SC I.O. SA în ceea ce îl privește pe inculpatul G.T., acesta

a fost administrator unic la SC R. SA Onești, fiind ales de Adunarea Generală a

Acționarilor la data de 21 iulie 2000 și reconfirmat în funcție de același

organ pe 10 ianuarie 2001, iar, cu ocazia A.G.A. din 2 februarie 2002, i-au

fost conferite de către acționari puteri lărgite, conform art. 114 din Legea

nr. 31/1990, reconfirmându-se, astfel, calitatea sa de administrator unic.

Inculpatul M.M. a ocupat în perioada 2000-2002 funcția de director general

adjunct la SC V.F.G. SA, ulterior transferându-se la SC R. SA Onești, unde, la

data încheierii contractelor, îndeplinea funcția de director general adjunct de

management, ocupându-se de problemele de acționariat și patrimoniu ale

rafinăriei, precum și de chestiunile legate de secretariat și administrație

internă a societății. Inculpata L.L. avea, în luna ianuarie 2003, funcția de

director al Direcției de Management.

Examinând

activitatea desfășurată de inculpați în legătură cu încheierea și derularea

celor trei contracte, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cursul anului

2002, martorii A.M. și T.E., reprezentanți ai SC M. SRL Câmpina, l-au contactat

pe inculpatul I.C., despre care știau că era acționar la SC R. SA Onești,

manifestându-și dorința de a derula activități comerciale cu această societate,

legate în principal de livrarea de produse petroliere și de posibilitatea

cumpărării creanței pe care rafinăria o avea la S.C. SC M. SRL Slatina, ocazie

cu care inculpatul le-a spus că nu are mandat să reprezinte societatea, dar că

îi va prezenta conducerii SC R. SA Onești, lucru pe care l-a și făcut în cursul

lunii ianuarie 2003, cu prilejul unei ședințe de bilanț la care au participat

reprezentanții mai multor societăți comerciale, printre care SC R. SA, SC E. SA

Slatina și S.C. Rafinăria Dărmănești S-a arătat că negocierea celor trei

contracte s-a purtat între martorii A.M. și T.E., în calitate de reprezentanți

ai SC M. SRL Câmpina, și reprezentanți ai SC R. SA Onești, printre care

inculpatul M.M., fiind prezent și inculpatul I.C. Cu ocazia acelei întâlniri,

au fost stabilite clauzele contractuale, iar, ulterior, inculpatul M.M. i-a

cerut inculpatei L.L., directorul Direcției de Management, care se afla în

subordinea sa directă, conform organigramei, și care, potrivit normelor interne

aplicabile la nivelul rafinăriei, nu avea ca atribuții de serviciu încheierea

contractelor comerciale, să întocmească proiectele de contract, indicându-i

termenii contractuali, ceea ce aceasta a și făcut. La întocmirea draft-urilor de

contract, inculpata s-a consultat cu martora V.A., șefa Oficiului juridic,

contractele fiind datate 22 ianuarie 2003 și înregistrate la Oficiul juridic și

la Direcția de Management. Toate cele trei contracte au fost semnate de

inculpatul G.T., directorul general și administratorul unic cu puteri lărgite

al SC R. SA Onești.

A

mai reținut judecătorul fondului că, tot la solicitarea inculpatului M.M.,

inculpata L.L. a întocmit, împreună cu șefa Oficiului juridic, martora V.A.,

adresa din 14 februarie 2003, prin care se comunica martorului A.M. faptul că

rafinăria nu își poate onora obligația asumată prin contractul de produse

petroliere din cauza lipsei de materii prime și a altor situații obiective și

se propunea soluționarea diferendului comercial în condițiile prevăzute în

contract, adresa fiind semnată de directorul Direcției Comerciale, martora P.M.

Ca urmare a neexecutării obligației de livrare a benzinei asumată prin

contractul din 22 ianuarie 2003, SC M. SRL Câmpina a formulat acțiune în

instanță pentru executarea contractului de garanție mobiliară din 22 ianuarie

2003, acțiune ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 406 din 03 martie 2003

a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la 10 aprilie 2003, în

baza acesteia pachetul de 3.404.572 acțiuni în valoare nominală totală de

85.114.300.000 lei trecând în proprietatea SC M. SRL întâmpinarea depusă în

cauză de SC R. SA a fost semnată de martorul Rădulescu Constantin, întrucât

inculpatul G.T. lipsea din societate, dar, ulterior, a semnat și acesta două

exemplare, care s-au depus la dosarul Oficiului juridic.

Analizând

materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât

și în faza cercetării judecătorești, la care a făcut pe larg trimitere în

cuprinsul considerentelor hotărârii,Tribunalul a apreciat că acesta nu confirmă

acuzațiile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (în forma

autoratului și, respectiv, al complicității), asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni și spălare de bani, aduse de Parchet, ci, dimpotrivă, permite

concluzia că faptele imputate inculpaților I.C., G.T., M.M. și L.L. nu îmbracă

forma ilicitului penal, atitudinile și acțiunile lor legate de încheierea și

derularea contractele încheiate între SC R. SA Onești și SC M. SRL Câmpina plasându-se

strict în sfera unor raporturi comerciale, reglementate de dispozițiile Codului

comercial și ale Codului civil.

În

ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, Tribunalul a constatat că probele dosarului dezvăluie o situație

de fapt diferită de aceea prezentată de procuror, din declarațiile martorilor A.M.

și T.E. rezultând, fără echivoc, că aceștia au avut inițiativa încheierii celor

trei contracte, în calitate de reprezentanți ai SC M. SRL Câmpina, fiind interesați

în achiziționarea produselor petroliere de la SC R. SA Onești.

Făcând

trimitere la depozițiile acelorași persoane, la declarația inculpatului G.T.,

precum și la mărturia numitei C.S., instanța a mai arătat, sub același aspect,

că ansamblul probator al cauzei nu demonstrează temeinicia susținerii

procurorului, în sensul că ceea ce s-ar fi negociat în realitate cu inculpatul I.C.

și cu persoane din conducerea SC R. SA ar fi fost vânzarea - cumpărarea

pachetului de acțiuni deținut la SC E. SA și că, pentru a eluda procedura

prevăzută de legislația în domeniu, s-ar fi convenit încheierea contractului de

vânzare-cumpărare produse petroliere din 22 ianuarie 2008 și a celui de

garanție mobiliară, stabilind-se, în același timp, ca SC R. SA să nu-și onoreze

obligația de livrare pentru ca SC M. SRL să poată intra în posesia

respectivelor acțiuni, împrejurarea că inițiativa constituirii garanției a

aparținut reprezentanților SC M. SRL și că SC R. SA Onești a oferit, inițial,

cu acest titlu, alte bunuri, astfel cum au menționat martorii, constituind, în

opinia judecătorului fondului, o dovadă clară că, prin încheierea convenției

nr. 69/2003, nu s-a urmărit o „vânzare mascată de acțiuni” și că nu a existat o

înțelegere frauduloasă între părți.

În

sprijinul aceleiași concluzii, Tribunalul a mai precizat că procedura de

transmitere către SC M. SRL a dreptului de proprietate asupra acțiunilor

deținute de SC R. SA la SC E. SA, respectiv în baza unei hotărâri judecătorești

irevocabile (sentința civilă nr. 406 din 03 martie 2003 a Tribunalului Bacău),

era prevăzută de art. 43 lit. d) din O.U.G. nr. 28/2002 care reglementează

piața de capital, precum și faptul că, în relațiile comerciale dintre cele două

societăți contractante, exista practica garantării de către SC R. SA Onești a

îndeplinirii obligațiilor asumate, dovadă fiind copiile contractelor depuse la

dosar în cursul cercetării judecătorești.

Totodată,

având în vedere prevederile art. 106 din Legea nr. 317/1990, prima instanță a

arătat că, fiind acțiuni nominative ce încorporează anumite drepturi, acțiunile

SC E. SA puteau face obiectul unei garanții mobiliare, constituirea unei astfel

de garanții de către vânzător în favoarea cumpărătorului pentru obligația de a

face (în speță a livra produse petroliere) fiind, totodată, permisă de

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 99/1999.

În

ceea ce privește cantitatea atipică de benzină ce a constituit obiectul

contractului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2003, respectiv 854,28 tone,

în condițiile în care, de regulă, în legătură cu livrările de carburant erau

consemnate cifre rotunde, Tribunalul a reținut, din declarațiile martorilor A.M.,

T.E. și C.S., că aceasta reprezintă rezultatul negocierilor dintre părți, fiind

cantitatea ce putea fi achiziționată cu suma de 26 miliarde lei (prețul maxim

oferit de cumpărător) și transportată pe cale ferată, respectiva cantitate

menționată în contract neavând semnificație penală, așa cum a susținut

Parchetul. Nici tipul carburantului ce a constituit obiectul contractului, și

anume benzina Euro 3, nu a fost apreciat de Tribunal ca reprezentând un element

ce dovedește intenția frauduloasă a inculpaților, din concluziile raportului de

expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, precum și din

înscrisul intitulat „Listă de prețuri”, depus la dosar de inculpatul G.T.,

rezultând că acest carburant era produs și livrat atât pe piața externă, cât și

internă.

De

asemenea, deși a acceptat faptul că, la încheierea celor trei contracte, a fost

încălcată procedura specială prevăzută de normele TUV privind controlul

calității, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a societății,

aspect necontestat, de altfel, nici de inculpați și confirmat de martorii P.M.,

M.M., N.M., C.C. și V.A., Tribunalul a apreciat că nerespectarea acestor reglementări

nu conduce la concluzia comiterii de către inculpați a unor fapte prevăzute de

legea penală, în condițiile în care, potrivit art. 6 din O.G. nr. 39/1998

privind activitatea de standardizare națională, aprobată prin Legea nr.

355/2002, aplicarea unui standard național nu este obligatorie, fiind o

procedură cu caracter voluntar.

Nici

neexecutarea de către SC R. SA Onești a contractului de vânzare-cumpărare nr.

69/2 ianuarie 2008 nu a fost considerată de judecătorul fondului ca

reprezentând o dovadă a „vânzării mascate de acțiuni” către SC M. SRL Câmpina,

stabilindu-se, pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză contabilă

efectuate în ambele faze procesuale, coroborate cu depoziția martorei P.M.

făcută în fața instanței și cu declarația inculpatului G.T., că societatea

vânzătoare nu dispunea de carburant pentru a-și onora obligațiile contractuale,

toată producția SC R. SA din perioada decembrie 2002 - martie 2003 fiind

utilizată la export. în legătură cu acest aspect, s-a mai arătat că, deși contractele

de export nu cuprindeau clauze de penalități moratorii, SC R. SA Onești avea

interesul de a respecta termenele' de livrare la export, întrucât cumpărătorii

puteau să ceară pe cale arbitrală despăgubiri de la vânzător în cazul livrării

cu întârziere a mărfurilor, într-un astfel de caz pierderea echivalând cu

dezdăunările pe care cumpărătorul le-a plătit subdobânditorului căruia i-a

revândut, tot cu întârziere, produsul.

S-a

apreciat, totodată, ca fiind „discutabilă” și vătămarea produsă interesului SC

R. SA Onești ca urmare a transferării pachetului de acțiuni deținut la SC E. SA

Slatina, în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa din 08 aprilie 2005

emisă de R.A.S.D.A.Q., valoarea de tranzacționare a respectivelor acțiuni în

perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003 era cuprinsă între 3.000 - 4.000 lei

acțiune, în timp ce SC R. SA a încasat, urmare tranzacției încheiate cu SC M. SRL

suma de 26.772.000.000 lei care, împărțită la numărul acțiunilor (3.404.572)

conduce la un preț de 7.864 lei/acțiune, deci mult mai mare decât valoarea de

tranzacționare a acestora. Cotația constant scăzută a acțiunilor SC E. SA pe

piața bursieră a fost reținută de instanță și pe baza concluziilor rapoartelor

de expertiză contabilă și a declarațiilor martorilor B.E., V.A. și P.G.

Cu

privire la contractul de cesiune de creanță din data de 22 ianuarie 2003

încheiat între SC R. SA Onești și SC M. SRL Câmpina, Tribunalul a arătat că

cesionarea creanței de 224.710.202.681 lei pentru un preț mai mic decât

valoarea nominală a acesteia nu constituie o încălcare a legii, fiind permisă

de dispozițiile art. 1391-1398 C. civ., precum și faptul că a reprezentat

rezultatul negocierilor dintre inculpați și partenerii lor de contract

(declarațiile martorilor A.M. și T.E.), fiind acceptată de reprezentanții

cedentului în încercarea de a limita pierderile rezultate din neexecutarea

creanței, dată fiind situația economico-financiară dificilă a SC E. SA Slatina,

confirmată atât de expertizele efectuate în cauză, cât și de inculpați și

martorii C.T., C.E., C.E., D.B. și P.E.

În

legătură cu valoarea reală a datoriei pe care SC E. SA Slatina o avea la data

de 22 ianuarie 2003 față de SC R. SA Onești, judecătorul fondului a acceptat

că, într-adevăr, aceasta se cifra doar la suma de 193.224.229.102 lei și

provenea din livrările de mărfuri efectuate de rafinărie în perioada octombrie

2001-21 ianuarie 2003, diferența de 33.899.538.919 lei până la suma de

224.710.202.681 lei, prevăzută în contractul de cesiune de creanță din 22

ianuarie 2003, fiind obținută de SC R. SA ulterior, prin cesiuni de creanțe

încheiate în data de 31 ianuarie 2003 cu SC D. SRL S.R.L., SC M. SA, SC V.F.G. SA

și SC S.N.P.P.A.D. SA. Cu referire la acest aspect, prima instanță a apreciat,

însă, că încheierea contractelor de cesiune cu societățile menționate la o dată

ulterioară (31 ianuarie 2003) perfectării contractului de cesiune de creanță cu

SC M. SRL Câmpina (22 ianuarie 2003) este irelevantă în privința răspunderii

penale a inculpaților, din moment ce respectivele contracte sunt expresia unor

raporturi juridice reale între societățile implicate (declarațiile martorilor R.V.,

S.R., C.A., P.L., C.E., D.L., C.G., C.E., C.G., Ț.C., I.L., I.Ș., C.Ș., R.E., D.C.),

iar diferența dintre datele inserate pe contracte este rezultatul unei înregistrări

defectuoase a acestora la Oficiul Juridic (declarațiile inculpatei L.L. și ale

martorei V.A., procesele verbale de punctaj care au stat la baza încheierii

contractelor). În opinia Tribunalului, problema care se ridică în legătură cu

respectivele contracte nu este aceea a legalității lor, pentru că, în mod cert,

acestea nu contravin normelor legale în materie, cesiunea de creanță fiind unul

din modurile de stingere a datoriilor reciproce între două părți, ci aceea a

oportunității lor, a rațiunii economice care a stat la baza încheierii

acestora, în condițiile în care SC R. SA Onești nu-și putea încasa nici propria

creanță provenită din derularea unor contracte comerciale cu SC E. SA Slatina,

însă a apreciat că respectivele aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de

judecată, fiind atributul exclusiv al A.G.A., potrivit Legii nr. 31/1990. S-a

arătat în acest sens că, fiind vorba de o societate cu capital integral privat,

numai titularii de patrimonii puteau face aprecieri privind oportunitatea

încheierii unor asemenea contracte, aceștia având posibilitatea înlocuirii din

funcție a administratorului unic sau a promovării împotriva acestuia a acțiunii

în răspundere civilă, conform Legii nr. 31/1990. în cauză, însă, A.G.A. a

validat, în ședința din 29 aprilie 2003, cesionarea creanței către SC M. SRL

Câmpina, iar, la o ședință ulterioară, propunerea martorului B.D. de a se

promova o acțiune civilă pentru angajarea răspunderii administratorului a fost

respinsă, inculpatul G.T. fiind descărcat de gestiune, situație în care statul,

nefiind titularul vreunui drept patrimonial, nu se poate substitui aprecierii

managerilor cu privire la eficiența administrării patrimoniului societății.

Referitor

la contractele de cesiune de creanță din 3 septembrie 2003 (având ca obiect

preluarea de către SC R.D. SA, în calitate de cesionar, a datoriei de

6.423.132.881 lei pe care cedentul SC D. SRL S.R.L. Comănești o avea asupra

debitorului cedat SC R. SA Onești, urmare a contractului de cesiune de creanță

din 31 ianuarie 2003), din 3 septembrie 2003 (având ca obiect preluarea de

către SC R.D. SA, în calitate de cesionar, a datoriei de 3.999.558.182 lei pe

care cedentul SC M. SA Comănești o avea asupra debitorului cedat SC R. SA

Onești, urmare a contractului de cesiune de creanță din 31 ianuarie 2003) și

(având ca obiect preluarea de către SC R.D. SA, în calitate de cesionar, a

datoriei de 2.989.875.000 lei pe care cedentul SC V.F.G. SA Bacău o avea asupra

debitorului cedat SC R. SA Onești, urmare a contractului de cesiune de creanță

din 31 ianuarie 2003), în legătură cu care procurorul a susținut că au avut ca

scop transferarea întregii datorii acumulate în patrimoniul SC R. SA Onești la

data de 31 ianuarie 2003 față de SC D. SRL S.R.L. Comănești, SC M. SA Comănești

și SC V.F.G. SA Bacău către SC R.D. SA, societate care, în perioada imediat

următoare acestor tranzacții, a fost declarată în faliment, prima instanță a

subliniat, pe de o parte, că inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru

săvârșirea vreunei fapte de natură penală în legătură cu încheierea și

derularea respectivelor contractelor, iar, pe de altă parte, că valorile

nominale prevăzute în cuprinsul lor nu sunt identice cu cele inserate în

contractele de cesiune de creanță din 31 ianuarie 2003.

Analizând,

în continuare, susținerea procurorului semnatar al actului de sesizare, în

sensul că SC R. SA Onești nu a făcut niciun demers pentru recuperarea creanței

de 193.224.229.102 lei de la SC E. SA Slatina, judecătorul fondului a constatat

că, într-adevăr, aceasta este corectă, astfel cum rezultă din ambele expertize

contabile efectuate în cauză și confirmate de martorii C.T. și C.E., însă a

apreciat că nu poate fi reținută ca un argument juridic serios în susținerea

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către inculpați, având în vedere

că datoria SC E. SA Slatina față de SC R. SA Onești s-a acumulat începând cu

anul 2001 și a rezultat din derularea unor operațiuni comerciale între cele

două societăți, neputându-se afirma că nu s-a solicitat plata acesteia pe

parcursul a doi ani pentru ca inculpații să poată transfera creanța către SC M.

SRL în 22 ianuarie 2003, în scopul de a-i asigura acestei societăți poziția de

monopol pe piața de electrozi. De asemenea, pornind de la declarația

inculpatului G.T. dată în instanță, care se coroborează cu depozițiile

martorilor P.M., D.B., C.T. și D.C., precum și cu răspunsul la obiecțiunile

formulate de Parchet la raportul de expertiză contabilă, Tribunalul a arătat că

efectuarea, în continuare, de livrări către societatea debitoare, în ciuda

datoriilor acumulate în decursul a doi ani, a fost justificată de

imposibilitatea de vânzare către alți clienți a reziduului produs de SC R. SA din

activitatea de distilare fracționată a țițeiului (petrococul). A mai opinat

prima instanță că neefectuarea unor demersuri ferme în vederea recuperării

creanței deținute asupra SC E. SA nu are nicio semnificație penală, fiind un

aspect care privește managementul societății, supus cenzurii comisiei de

cenzori și Adunării Generale a Acționarilor, conform Legii nr. 31/1990.

Același

argument a fost oferit de Tribunal și cu privire la pasivitatea manifestată de

conducerea SC R. SA Onești în legătură cu rentabilizarea SC E. SA, în perioada

în care a fost acționar la această din urmă societate, apreciindu-se că a

imputa factorilor de decizie ai SC R. SA această atitudine echivalează cu o

ingerință nepermisă a organelor judiciare în hotărârile managementului și în

politica economică a societății, persoană juridică de drept privat. In legătură

cu același aspect, prima instanță a oferit ca explicație pentru recuperarea, în

decurs de numai 1 an, de către SC M. SRL Câmpina a creanței de 224.710.202.681

lei preluată de la SC R. SA Onești, concomitent cu rentabilizarea SC E. SA,

împrejurarea că, prin Hotărârea A.G.A. nr. 2/2003, SC M. SRL a devenit acționar

majoritar la SC E. SA, deținând controlul asupra managementului societății,

spre deosebire de SC R. SA Onești, care deținuse la respectiva societate doar

calitatea de acționar semnificativ, nu majoritar. în acest sens, s-a făcut

trimitere la depozițiile martorilor A.M., T.E., C.E., G.N.F. și C.E.

Raportat

la inculpatul G.T., s-a arătat, în esență, că acesta nu a luat parte la

discuția legată de încheierea celor trei contracte dintre SC R. SA Onești și SC

M. SRL (declarații inculpat și martori A.M., T.E.) și nu a avut nicio implicare

în executarea/neexecutarea obligațiilor contractuale, adresa prin care SC R. SA

comunica SC M. SRL imposibilitatea onorăm obligației de livrare nefiind semnată

de acosta, ci de martora P.M., după ce a fost întocmită de martora V.A., la

cererea inculpatei L.L., urmare discuției cu inculpatul M.M., iar întâmpinarea

la acțiunea promovată în instanță de partenerul contractual fiind redactată de

aceeași martoră, V.A. șefa oficiului juridic, în baza prevederilor stipulate în

contract, a ordinului de plată și a extrasului de cont privind plata sumei de

26,7 miliarde lei, după care a fost semnată de directorul general adjunct

tehnic, R.C., întrucât inculpatul G. lipsea din societate. Semnarea, ulterioară,

a întâmpinării de către inculpat, după ce aceasta fusese deja depusă la dosarul

Tribunalului Bacău, a fost apreciată de judecătorul fondului ca fiind lipsită

de semnificație juridică, ca și decizia de a nu se ataca la instanța superioară

hotărârea prin care s-a dat câștig de, cauză SC M. SRL, aceasta fiind luată de

inculpat în contextul în care șefa oficiului juridic l-a asigurat că este

legală și temeinică, corespunzând clauzelor contractuale, astfel încât nu poate

fi. interpretată ca o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor sale de serviciu

(declarații martora V.A.).

De

asemenea, s-a considerat ca nici semnarea de către inculpat a contractului de

vânzare-cumpărare produse petroliere fără a avea fișa de analiză a

compartimentelor din subordine nu poate fi asimilată unei atitudini abuzive din

partea acestuia, opiniile respectivelor compartimente neavând decât caracterul

unor avize consultative, de care directorul general putea să țină seama sau nu,

el fiind cel care își asuma răspunderea pentru actele încheiate în numele

societății în fața Adunării Generale a Acționarilor, potrivit Legii nr. 31/1990

(declarații inculpați G.T., I.C., depoziții martori D.B., P.M., înscrisuri

reprezentând alte contracte de vânzare-cumpărare produse petroliere care poartă

numai semnătura inculpatului, în calitate de director general). Găsirea de

către SC R. SA Onești a unui cumpărător dispus să plătească prețul produselor

petroliere integral, în avans, în 3 zile bancare de la semnarea contractului,

în condițiile unei nevoi acute de lichidități a rafinăriei, a justificat, în

opinia Tribunalului, nerespectarea procedurii interne de încheiere a

contractelor, în absența oricăror probe care să dovedească o înțelegere ocultă

între inculpat și ceilalți coinculpați sau între inculpat și reprezentanții SC

M. SRL în sensul de a se eluda normele interne în scopul de a produce o

vătămare intereselor SC R. SA și al favorizării SC M. SRL.

Cu

privire la aceeași infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, pentru care cei patru inculpați au fost trimiși în judecată (în

forma autoratului sau complicității), Tribunalul a arătat că, pentru a putea fi

reținută susținerea procurorului semnatar al actului de acuzare - în sensul că

aceștia au acționat cu știință, încălcând procedurile interne, în scopul

transferării acțiunilor și creanțelor SC E. SA Slatina către SC M. SRL Câmpina

pentru a-i permite celei din urmă să devină acționar majoritar la SC E. SA și,

în același timp, creditor al acestei societăți, astfel încât să dobândească poziția

strategică de monopol pe piața electrozilor din siderurgie, deoarece era

acționar majoritar la singura societate cu profil similar, SC E. SA Titu,

acțiunea ce a avut ca urmare prejudicierea directă a SC R. SA Onești cu suma de

242.894.502.681 - era necesar ca Parchetul să demonstreze că inculpații au

acționat de conivență cu reprezentanții SC M. SRL, că a existat o înțelegere

frauduloasă cu aceștia în scopul menționat, precum și cointeresare materială

sau de altă natură a acuzaților în efectuarea tranzacțiilor comerciale, numai

în acest context putându-se accepta în mod rezonabil o intenție a inculpaților,

ale căror interese materiale erau strâns legate de buna funcționare a SC R. SA

Onești, de a înstrăina activele și resursele acesteia în scopul de a favoriza o

societate cu care niciunul dintre ei nu avea vreo legătură.

S-a

apreciat, însă, că Ministerul Public nu a dovedit existența unei asemenea

înțelegeri frauduloase și nici nu s-au conturat aspecte în sensul că inculpații

ar fi obținut direct sau indirect vreun avantaj material sau de altă natură din

încheierea celor trei contracte comerciale sau că vreuna dintre „societățile

controlate de inculpatul I.C.” ar fi avut vreun asemenea avantaj, în absența

unor asemenea probe care să dovedească o înțelegere ocultă, frauduloasă a

inculpaților cu reprezentanții SC M. SRL Câmpina și a unui interes particular

al acestora, concluzionându-se că cele trei contracte încheiate între

respectiva societate și SC R. SA Onești au constituit operațiuni pur

comerciale, guvernate de principiul libertății contractuale, consacrat de

dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit cărora „convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante”. S-a arătat, în același

sens, că respectivele contracte nu conțin clauze contrare legii și sunt

rezultatul negocierilor purtate între partenerii de afaceri, astfel încât nu se

poate susține că acțiunile inculpaților legate de încheierea și derularea lor

ar îmbracă forma ilicitului penal.

Ca

urmare, constatând că inculpații nu au comis acte de încălcare a legii care

sunt incriminate ca infracțiuni, s-a apreciat de către judecătorul fondului că

încheierea celor trei contracte comerciale a reprezentat o decizie managerială,

guvernată de legea cererii și a ofertei, luată în contextul situației

economico-financiare a societăților implicate și supusă controlului adunărilor

generale a acționarilor, care sunt titulari de patrimonii, singurii în măsură

să aprecieze eficiența administrării și gestionării bunurilor societății sau dacă

le-au fost prejudiciate cu rea-credință interesele, patrimoniul sau creditul.

în consecință, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la

art. 248 C. pen., Tribunalul a dispus achitarea inculpaților, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., constatând că faptele

nu sunt prevăzute de legea penală și că ar putea atrage, eventual, un alt tip

de răspundere juridică (răspundere civilă contractuală sau delictuală,

materială), în condiții determinate, examinare care nu intră, însă, în

competența instanței penale.

2.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și partea civilă SC R. SA

Onești, ultima fără a indica, în concret, criticile aduse hotărârii primei

instanțe.

Ministerul

Public a invocat atât aspecte de nelegalitate, în legătură cu modalitatea de

administrare a expertizei în cursul cercetării judecătorești, arătând, în

esență, că au fost nesocotite dispozițiile procedurale care reglementează

desfășurarea acesteia, respectiv numirea experților, dezbaterea obiectivelor,

formularea obiecțiunilor și ascultarea expertului în ședință publică, cât și de

netemeinicie, în ce privește greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor în actul de sesizare, susținând că

instanța fondului nu a valorificat întregul material probator existent în

cauză, acordând valoare discreționară și supremă declarațiilor date de

inculpați și unor pasaje din depozițiile anumitor martori și omițând a se

pronunța cu privire la alte probe ce infirmă aspectele reținute în justificarea

soluției de achitare.

S-a

arătat, astfel, că starea de fapt probată în speță dovedește fără dubiu

împrejurarea că maniera de transmitere a acțiunilor aleasă, concepută de

inculpați și realizată ca urmare a neexecutării unui contract, este în realitate

o stare juridică creată în mod nelegal prin folosirea instituției simulației,

fiind o procedură verificată și utilizată de acuzați și cu alte ocazii,

respectiv în anul 2002, când aceleași acțiuni au trecut din proprietatea SC R.D.

SA (societate la care inculpatul I.C. era acționar) în proprietatea SC R. SA

Onești, scopul evident al recurgerii la o asemenea variantă fiind acela al

eludării dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,

serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, întrucât, prin

oferta publică de vânzare, ar fi putut apărea și alți ofertanți, care ar fi

ridicat prețul acțiunilor și, ca atare, SC M. SRL Câmpina ar fi riscat să

piardă achiziția.

În

susținerea caracterului fraudulos al tranzacției încheiate cu această din urmă

societate, Parchetul a făcut referire, pe de o parte, la împrejurarea că, la

nici opt luni de la primirea, în același mod, a pachetului de acțiuni de la SC

R.D. SA, pentru suma de 85.114.300.000 lei, SC R. SA Onești, prin inculpații

trimiși în judecată, a fost de acord să-l cedeze pentru o sumă cu mult

inferioară, respectiv 26.672.000.000 lei, în condițiile în care SC M. SRL nu

era un client esențial și nu era în poziția de a impune vreo clauză rafinăriei,

iar, pe de altă parte, făcând trimitere la declarațiile inculpaților G.T. și L.L.,

precum și la depozițiile martorelor P.M., N.M. și M.M., a menționat că

reprezentanții SC R. SA au refuzat, în mod inexplicabil, să execute contractul,

deși societatea avea în stoc cantitatea de benzină ce trebuia livrată, sau să

facă, eventual, aplicarea art. 2 din respectivul contract, invitând, practic, SC

M. SRL, prin adresa din 14 februarie 2003, să cheme în judecată vânzătorul

pentru executarea garanției.

Totodată,

unicitatea contractului de garanție reală mobiliară încheiat cu SC M. SRL

Câmpina, în raport cu alte societăți comerciale ce au achiziționat produse

petroliere de la SC R. SA Onești, cantitatea atipică, de 854,28 tone de benzină

Euro Premium 3, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre

cele două societăți, cantitate, practic, imposibil de livrat, precum și

împrejurarea că, așa cum a stabilit expertiza contabilă, SC R. SA avea, la data

de 13 februarie 2003, cantitatea de 6.145 tone benzină Euro 3 disponibilă în

stoc, nefiind identificate alte contracte încheiate cu terții la data scadentă

privind livrarea de produse petroliere, au fost apreciate de Ministerul Public

ca elemente ce demonstrează neseriozitatea și caracterul de simulație al

contractului de vânzare-cumpărare, prețul de 26.772.000.000 lei reprezentând de

fapt valoarea negociată pe pachetul de acțiuni al SC E. SA Slatina adus drept

garanție și nu prețul de achiziție al produsului petrolier. în acest sens, au

fost invocate declarațiile martorilor P.M., P.C., N.M., D.B., B.E., Ț.V., D.T.L.,

E.C., A.F., P.G., T.L., C.D. și M.M., susținându-se că acestea, în mod

nejustificat, au fost ignorate de prima instanță în procesul de evaluare a

materialului probator.

Sub

același aspect, procurorul a mai făcut referire la concluziile expertizei

contabile administrate în cursul cercetării judecătorești (unde, la obiectivul

nr. 11, expertul confirmă prejudiciul cert, în valoare de 184.552.202.681 lei,

pe care SC R. SA Onești l-a suferit ca urmare a încheierii contractelor cu SC

M. SRL), la raportul întocmit de auditorul independent P.W.H.C. (care, în anul

2003, a constatat faptul că respectivele tranzacții au fost considerate ca

fiind suspecte și prejudiciatoare pentru societate), la raportul noului

administrator al SC R. SA Onești, SC V.V.T. SRL, prezentat în A.G.A. din 27

septembrie 2004 (din care rezultă că, la data de 31 decembrie 2002, societatea

a pierdut pachetul de acțiuni al SC E. SA Slatina, aspect ce a influențat

nefavorabil exercițiul financiar al societății, rafinăria înregistrând pierderi

semnificative în relația cu SC M. SRL Câmpina, atât ca urmare a cesiunii de

acțiuni, cât și a cedării creanței de 224.710.202.000 lei la un preț de

1.200.000 dolari SUA), precum și la raportul din 23 iunie 2006 al SC S.Q. SRL,

lichidator judiciar al SC R. SA Onești (care indică printre cauzele care au

condus la starea de insolvență a rafinăriei și pe acelea ținând de

nerecuperarea creanțelor), subliniind, de asemenea, că, în mod neîntemeiat,

aceste probe au fost omise în analiza efectuată de judecătorul fondului, deși

prezentau o relevanță deosebită în ce privește vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor de care sunt acuzați.

Cu

privire la contractul de cesiune de creanță perfectat între SC R. SA Onești și SC

M. SRL Câmpina, Parchetul a susținut, de asemenea, caracterul său fraudulos,

aspect ce rezultă, pe de o parte, din aceea că SC E. SA, contrar celor reținute

de prima instanță, a încheiat anul 2002 cu profit în valoare de 781.371.000

lei, având chiar un disponibil financiar în cont în sumă de 7.651.619.000 lei,

împrejurare confirmată de expertiza contabilă efectuată în cauză, iar, pe de

altă parte, din faptul că, deși la data încheierii contractului, 22 ianuarie

2003, datoria SC E. SA către SC R. SA Onești era de 193.224.229.102 lei,

valoarea creanței cesionate către SC M. SRL Câmpina a fost mult superioară,

respectiv de 224.710.202.681 lei, abia la data de 31 ianuarie 2003 SC R. SA

Onești achiziționând de la SC D. SRL S.R.L., SC M.I. SA, SC V.F.G. SA, SC S.N.P.P.

SA București - A.T.A. Dărmănești și SC R.D. SA alte creanțe în valoare totală

de 33.899.538.919 lei. Totodată, s-a arătat că inculpații nu au făcut niciun

demers pentru recuperarea creanței deținute asupra SC E. SA Slatina, în timp ce

SC M. SRL Câmpina a reușit să o recupereze în totalitate în decurs de 1 an,

fără a efectua investiții pe banii noii societăți, ci tot din sursele atrase de

SC E. SA.

În

concluzie, Parchetul a solicitat instanței de apel admiterea căii de atac

promovate, desființarea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar, în

rejudecare, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina

lor în actul de sesizare, repunerea părților în situația anterioară, prin

anularea actelor juridice lovite de nulitate absolută, și obligarea intimaților

la plata către A.N.A.F. a sumei de 242 miliarde lei reprezentând suma care a

fost supusă procesului de spălare a banilor.

În

ceea ce o privește sparte civilă SC R. SA Onești, aceasta, la termenul de

judecată din data de 30 octombrie 2010, și-a retras în scris apelul declarat în

cauză.

Prin

decizia penală nr. 245/A din 18 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, a fost admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței

penale nr. 585/F din 12 mai 2008 a Tribunalului București, secția I penală,

desființată hotărârea primei instanțe, iar, în rejudecare, s-a dispus, în

temeiul art. 246 C. pen. raportat la art. 248'C. pen., condamnarea inculpatului

M.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanei, în formă calificată.

Pentru

săvârșirea aceleiași infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

persoanei, în formă calificată, a fost condamnat, în temeiul art. 246 C. pen.

raportat la art. 248

7

C. pen., și inculpatul G.T. la pedeapsa de 6

(șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., dispunându-se, în temeiul

art. 88 C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și

arestării preventive de la 03 martie 2005 până la 28 mai 2005.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis celor doi inculpați exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)

C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

Totodată,

în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu referire la art. 248

C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.C. la pedeapsa de 7 (șapte) ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă

calificată, fiind dedusă, în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2005 până la 28 mai

2005.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatei L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, prevăzută

de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

7

C. pen.

De

asemenea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d C. proc. pen., inculpații M.M., G.T., I.C. și L.L. au fost achitați pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., aceiași inculpați au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Sub

aspectul laturii civile, instanța de apel, în temeiul art. 14 alin. (3)

raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. și art. 1003

C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA

și i-a obligat în solidar pe inculpații M.M., G.T. și I.C. la plata către

aceasta a sumei de 18.455.220,2681 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a analizat, pe de o parte, dacă

cele trei contracte încheiate între SC R. SA Onești și SC M. SRL au avut la

bază o cauză ilicită, prohibită de lege, așa cum susține Parchetul, iar, pe de

altă parte, dacă aceasta îmbracă forma ilicitului penal ori poate atrage o altă

formă de răspundere juridică, astfel cum a stabilit judecătorul fondului.

În

acest sens, după expunerea sintetică a situației de fapt, identică cu cea

reținută de Tribunal, instanța de prim control judiciar a evidențiat caracterul

simulat al contractului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2003 și al

contractului de garanție reală mobiliară din 22 ianuarie 2003, constatând că

voința internă, reală, a părților nu a fost aceea de a vinde, respectiv de a

cumpăra cantitatea de 854,28 tone benzină Euro 3 Premium, ci de a vinde pachetul

de acțiuni deținut de SC R. SA Onești la SC E. SA (42,66%) către SC M. SRL

Câmpina.

Pentru

a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere atât dispozițiile O.U.G.

nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și

piețele reglementate, potrivit cărora singura modalitate posibilă pentru a

evita oferta publică de vânzare a acțiunilor SC E. SA pe piața secundară de

capital Rasdaq - situație în care SC M. SRL ar fi intrat la concurență cu

potențialii cumpărători și nu ar mai fi avut garanția că va fi cel mai bun

ofertant - era transferul acestora obținut în urma unei hotărâri judecătorești,

cât și împrejurările concrete în care s-a realizat încheierea și executarea

respectivelor convenții, în condițiile în care SC M. SRL deținea la acel moment

97% din acțiunile SC E. SA Titu, singurul producător concurent de pe piața

românească de electrozi siderurgici, iar, prin achiziționarea pachetului

semnificativ de acțiuni la SC E. SA, urma practic să dobândească o poziție de

monopol pe această piață, sens în care și-a exprimat interesul de a obține

respectivul pachet de acțiuni încă din vara anului 2002 (declarațiile

inculpatului I.C. și ale martorilor C.T., A.M. și T.E.).

Sub

aspectul condițiilor în care s-a realizat executarea celor două convenții,

Curtea a subliniat faptul că SC R. SA Onești nu și-a îndeplinit în mod voit

obligația de livrare a cantității de 854,28 tone benzină Euro 3 Premium,

existentă în stoc la data scadenței (concluziile rapoartelor de expertiză

contabilă, declarația martorei B.E.), că respectivul contract de

vânzare-cumpărare nu a fost dat spre executare chiar dacă cantitatea de

carburant menționată era nesemnificativă pentru societate (declarațiile

inculpaților G.T., I.C., L.L. și ale martorei P.M.), precum și împrejurarea că,

deși era în drept să o facă, SC R. SA nu a invocat clauza de exonerare

prevăzută de art. 2 din contract, toate aceste aspecte dovedind, în opinia

instanței, faptul că nu s-a pus niciun moment problema executării contractului,

ci s-a urmărit lăsarea lui în nelucrare, pentru a facilita executarea garanției

reale mobiliare. în același sens, s-a mai arătat că SC R. SA nu a imputat

cumpărătorului întârzierea de 3 zile a plății prețului, că nu a încercat

rezolvarea amiabilă a litigiului, invitând, practic societatea contractantă

să-și execute garanția reală mobiliară ce însoțea executarea obligației

principale, că nu s-a opus admiterii acțiunii în instanță și nu a invocat

necompetența acesteia, precum și faptul că nu a uzat de căile ordinare de atac,

deși exista respectiva obligație în cazul pierderii proceselor.

În

același context, Curtea a menționat că cele trei contracte nu au fost încheiate

de către Direcția Comercială și înregistrate la aceasta, ci de către Direcția

de Management condusă de inculpata L.L., la solicitarea expresă a inculpatului M.M.,

scopul eludării circuitului normal fiind acela al încheierii și derulării

rapide a convențiilor, fără știința persoanelor cu atribuții pe linia punerii

lor în executare. De