ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penale nr. 707 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 66354/3/2011, Tribunalul București a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpata R.S.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291, 292, 288, 215 alin. (1), (2), (5) și art. 323 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 248, 248 1 , 249 alin. (1), (2) și art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 248, 248 1 , 249 alin. (1), (2) și art. 323 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul Ș.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 248, 248 1 , 249 alin. (1), (2) și art. 323 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul G.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291, 292, 288, 215 alin. (1), (2), (5) și art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291, 292, 288, 215 alin. (1), (2), (5) și art. 323 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpata D.T.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291, 292, 288, 215 alin. (1), (2), (5) și art. 323 C. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: S-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 25696/3/2011 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., admiterea plângerii formulate de petentul G.G. împotriva rezoluției nr. 91/P/2006 din data de 24 ianuarie 2011, menținută prin rezoluția nr. 65/II-2/2011 din data de 14 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, au fost desființate rezoluțiile atacate și a reținut cauza spre judecare, în complet legal constituit. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală sub nr. 25696/3/2011 la data de 11 aprilie 2011, petentul G.G. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., infirmarea rezoluției nr. 91/P/2006 din data de 24 ianuarie 2011 și a rezoluției nr. 65/11-2/2011 din data de 14 martie 2011 ale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de intimata R.S.H.

și completarea probatoriului pentru lămurirea tuturor aspectelor ce reies din cuprinsul sentinței penale nr. 630 din 27 mai 2008 a Tribunalului București. S-a reținut în motivarea plângerii că, la data de 07 aprilie 2005 petentul a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de mai multe persoane, printre care și funcționari publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248 1 C. pen. și art. 323 C. pen. și anume: R.S.H., I.I., I.A., Ș.T., G.M., C.A. și D.T.V. Obiectul plângerii l-a constituit împrejurarea că intimata R.S.H., cu prilejul revendicării Palatului G.T.

și a terenului de 22 ha denumit generic „Moșia C." a indus și menținut în eroare autoritățile Administrației Publice, reprezentate de funcționari publici: I.I., prefect în acel moment al Municipiului București, I.A., director executiv în cadrul Direcției Juridice a Primăriei Municipiului București, G.M. și alții, autoritățile judiciare și cele bisericești cu privire la calitatea sa de Epitrop Legatar al Așezământului G.G.V. Prin sentința penală nr. 630 din 27 mai 2008 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus admiterea plângerii petentului și trimiterea cauzei înapoi la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale privindu-i pe intimații mai sus amintiți și a îndeplinirii mai multor acte procesual penale.

Această soluție a fost menținută prin decizia penală nr. 1548 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că rezoluțiile atacate de petent prin plângerea ce formează obiectul prezentului dosar trebuie desființate în temeiul dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. și, existând probe suficiente la dosar, a reținut cauza spre judecare în complet legal constituit. S-a precizat totodată că, în cauză nu este incidență decizia nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, întrucât în prezentul dosar s-au administrat probe în sensul art. 63 și urm. C. proc. pen.

ca urmare a dispozițiilor date de prima instanță prin sentința penală nr. 630 din 27 mai 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă, deci dosarul nu se află în situația în care procurorul, pentru a pronunța rezoluția atacată, a avut în vedere acte premergătoare, investigații prealabile, ci probe certe. Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a dispus admiterea plângerii formulate de petentul G.G. împotriva rezoluției nr. 91/P/2006 din data de 24 ianuarie 2011, menținută prin rezoluția nr. 65/II-2/2011 din data de 14 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, a desființat rezoluțiile atacate și a reținut cauza spre rejudecare în complet legal constituit.

Ulterior, având în vedere decizia nr. XV/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, președintele completului a formulat declarație de abținere de la soluționarea cauzei, abținere ce a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2011, dosarul fiind înaintat spre repartizare aleatorie. Judecătorul fondului și-a argumentat soluția având în vedere următoarele considerente: Plângerea petentului G.G. a vizat întreaga soluție dispusă prin rezoluția nr. 91/P/2006 din data de 24 ianuarie 2011, menținută prin rezoluția nr. 65/II-2/2011 din data de 14 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, petentul menționând expresis verbis că toți sunt vinovați din punct de vedere penal impunându-se efectuarea de cercetări față de aceștia și pentru infracțiunea reclamată (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni).

Tribunalul a apreciat, însă, că, în cauza dedusă judecății, absența urmăririi penale, fază procesuală obligatoriu a fi parcursă anterior fazei judecății, constituie un impediment în continuarea exercitării urmăririi penale în sensul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. S-a arătat că într-adevăr, prin Legea nr. 386/2006 pentru modificarea și completarea C. proc. pen., precum și pentru modificarea altor legi a fost modificat art. 279 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că „plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii", urmărirea penală devenind o fază obligatorie a cauzelor penale. În consecință, singurele situații, de excepție, prevăzute de legea procesual penală ce permit actualmente parcurgerea fazei judecății în absența urmăririi penale le constituie situațiile vizând extinderea procesului penal pentru alte acte materiale prev. de art. 335 C. proc.

pen., extinderea procesului penal pentru alte fapte prev. de art. 336 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen. și cea vizând extinderea procesului penal cu privire la alte persoane prev. de art. 337 alin. (2) raportat la art. 336 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen., instituții la care legiuitorul a renunțat în noua reglementare procesual penală consacrată de Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal și, datorită obiectului său specific, nu poate lipsi din desfășurarea nici unui proces penal.

Potrivit art. 224, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Actele premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Din modul de redactare a textului rezultă că actele premergătoare sunt facultative. Ele nu se efectuează dacă sesizarea conține date suficiente pentru începerea urmăririi penale. În cazul în care se întreprind, actele premergătoare se limitează la îndeplinirea scopului urmărit. Îndată ce acest scop a fost atins, actele premergătoare nu mai pot fi efectuate în continuare, întrucât se eludează garanțiile procesuale asigurate participanților la procesul penal.

Într-adevăr în faza actelor premergătoare persoanele vizate de ancheta penală în derulare nu sunt părți într-un proces penal în sensul art. 23, 24 C. proc. pen., neputându-se vorbi nici despre învinuit în sensul art. 229 C. proc. pen., și, în consecință nu au drepturi și nici obligații procesuale. Acesta este motivul pentru care în cursul efectuării actelor premergătoare nu pot fi luate măsuri preventive, măsuri asigurătorii, măsuri de siguranță sau dispuse alte activități care presupun începerea urmăririi penale - percheziția domiciliară, reținerea și predarea corespondenței, efectuarea expertizei, etc. În conformitate cu art. 224 alin. ultim C. proc. pen., actele premergătoare se consemnează într-un proces-verbal care poate constitui mijloc de probă.

Începerea urmăririi penale este un moment procesual cu semnificații deosebite. Pe de o parte, marchează declanșarea procesului penal, iar pe de altă parte, ea implică drepturi și obligații specifice atât pentru organul de urmărire penală cât și pentru ceilalți participanți la proces. Începerea urmăririi penale marchează momentul de pornire a activităților care formează obiectul urmăririi penale, dar și a procesului penal. După începerea urmăririi penale se naște cadrul legal de exercitare a drepturilor și obligațiilor procesuale recunoscute participanților la urmărirea penală.

În prezenta cauză, însă, anterior momentului admiterii plângerii, desființării rezoluției nr. 91/P/2006 din data de 24 ianuarie 2011, menținute prin rezoluția nr. 65/II-2/2011 din data de 14 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și reținerii cauzei spre judecată, cauza penală s-a aflat în faza actelor premergătoare, singurele lucrări efectuate în dosarul penal fiind depoziții olografe ale persoanei vătămate și ale făptuitorilor, înscrisuri fără valoare probatorie în absența procesului verbal menționat în cuprinsul art. 224 alin. ultim C. proc. pen.

În consecință inculpații din prezenta cauză nu au fost informați de îndată și înainte de a fi audiați despre fapta pentru care sunt cercetați, nu li s-a asigurat posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, a prezentării propriei versiuni asupra celor reclamate în cuprinsul plângerii penale sau a exercitării dreptului la tăcere, nu au avut posibilitatea exercitării drepturilor prev. de art. 172 C. proc. pen., nu au luat cunoștință de materialul probator administrat în cauză, toate acestea întrucât în cauză nu s-a atins momentul procesual al începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b) și g) C. proc. pen. Tribunalul a apreciat că pronunțând o soluție de încetare a procesului penal față de inculpați în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu nesocotește dispozițiile art. 385 15 C. proc. pen. „instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului” întrucât potrivit dispozitivului deciziei penale nr. 806 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prezenta cauză penală a fost retrimisă primei instanțe de judecată în vederea soluționării pe fond a acesteia, soluția de încetare a procesului penal fiind o modalitate de rezolvare a acțiunii penale în sensul art. 345 C. proc. pen. În plus, instanța de fond a considerat că nici nu s-ar putea susține că pronunțând o astfel de soluție, s-ar prejudicia interesele părții vătămate, fără culpă procesuală, întrucât potrivit dispozițiilor 10 alin. (2) C. proc.

pen.; „în cazul prevăzut la lit. f) acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ulterior în condiții legale". În consecință, s-a constatat că nu s-ar putea susține că prezenta soluție ar avea autoritate de lucru judecat întrucât orice dispoziție a instanței trebuie interpretată în lumina considerentelor sale, or este evident că în situația în care s-ar proceda la o nouă sesizare a organului de urmărire penală, acesta ar putea proceda la pronunțarea oricărei soluții pe care ar considera-o temeinică și legală cu posibilitatea cenzurării sale fie în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. în cazul în care soluția ar fi una de netrimitere în judecată, fie prin parcurgerea fazei judecății și soluționarea acțiunii penale potrivit dispozițiilor, art. 345 C. proc.

pen. Reiterând solicitarea și motivarea făcută Ia instanța de fond, partea vătămată, G.G., a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 707 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, considerentele susținute oral de avocatul său ales fiind consemnate in extenso în practicaua prezentei hotărâri. Prin decizia penală nr. 49/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte vătămată, G.G., împotriva sentinței penale nr. 707 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 66354/3/2011. A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizia, instanța de apel a reținut următoarele: Examinând cauza în baza propriei analize a datelor cauzei prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a considerat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, bazându-se pe o riguroasă și exhaustivă evaluare a tuturor împrejurărilor și probelor existente la dosar și pe decizia nr. XLVIII (48)/2007 (publicată în M. Of. nr. 574 din 30 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției sau ordonanței de neîncepere sau de clasare a cauzei, stabilind că dispozițiile acestei text se interpretează în sensul că: „instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. De asemenea, similar primei instanțe, Curtea a considerat că soluția prevăzută de aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu-i prejudiciază interesele procesuale ale părții vătămate în exercitarea unei alte plângeri penale întemeiate pe dispozițiile art. 275 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs partea vătămată criticând hotărârea instanței de apel cu privire la nelegalitatea măsurii de încetare a procesului penal împotriva inculpaților. A arătat că hotărârea atacată nu este motivată, iar inculpații nu au solicitat niciodată să se constate lipsa urmăririi penale, ci doar să se constate că măsurile luate procuror sunt legale și temeinice.

Recursul declarat de partea vătămată nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Potrivit alin. (2 1 ) al aceluiași text de lege, în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) instanța ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) se iau în considerare din oficiu. În cauza de față, recurenta parte vătămată a depus la dosar motivele de recurs la data de 3 iunie 2013, respectiv cu 3 zile înaintea primului termen de judecată, nu cu 5 zile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., așa încât nu vor mai fi analizate. Întrucât motivele invocate nu sunt dintre cele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de partea vătămată este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată G.G. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații R.S.H., Ș.T., G.M., D.T.V., C.A., I.A. și I.I. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați Ș.T. și I.I. și câte 100 RON onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați R.S.H., G.M., D.T.V., C.A. și I.A. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2013.