ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2008

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 6 iulie 2005, petiționara F.N. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București efectuarea de cercetări față de notarul public T.M.M. și de numitul T.G., care, în opinia petiționarei, ar fi săvârșit mai multe infracțiuni, urmare cărora acesta din urmă a devenit, în dauna petiționarei-proprietar asupra unor suprafețe de teren situate pe raza localității Popești-Leordeni, județul Ilfov.

Prin Ordonanța nr. 1457/P/2005 din 30 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, confirmată prin Rezoluția nr. 2957/II-2/2005 din 1 noiembrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de : - T.M.M., notar public, sub aspectul săvârșirii, în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], a infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția [art. 10 lit. g) C. proc.

pen.], precum și a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., și de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., deoarece nu există nici un indiciu cu privire la existența faptelor [art. 10 lit. a) Cod procedură penală]; - T.G., sub aspectul săvârșirii, în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], a infracțiunilor de: furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., instigare la fals intelectual , prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., și instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția [art. 10 lit. g) C. proc.

pen.], precum și a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. art. 288 alin. (1) C. pen., deoarece nu există nici un indiciu cu privire la existența faptei [art.10 lit. a) C. proc. pen.] ; Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul T.G., în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., și declinarea competenței de soluționarea a lucrării disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Nemulțumită, petiționara a formulat plângere la instanță, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția l-a penală, prin încheierea de ședință din 20 decembrie 2005 a admis , în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., plângerea formulată de petiționară a desființat, în parte, atât rezoluția cât și ordonanța atacate, și a reținut cauza "spre judecare în complet legal constituit". Prin sentința penală nr. 43 din 14 martie 2006, Curtea de Apel București, secția I- a penală, a admis, în parte, plângerea formulată de petiționara F.N., a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a pronunțat soluția vizând neînceperea urmăririi penale, privind pe intimații făptuitori T.G. și T.M.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. (T.G.) respectiv art. 288 alin. (2) C. pen., în sensul aplicării art. 13 C. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , constatând împlinită prescripția răspunderii pentru aceste fapte.

S-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimata T.M.M. Prin decizia penală nr. 5101 din 7 septembrie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de intimata T.M.M., a casat sentința și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, respectiv, Curtea de Apel București, stabilind, totodată, că ultimul act procedural valabil, de la care se va relua judecarea cauzei, este încheierea din 20 decembrie 2005. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, potrivit Deciziei nr. XV ( 15) din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, privind aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit.c) C. proc. pen. , "judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să judece cauza respectivă". Investită cu rejudecarea cauzei consecutiv încheierii nr. 5154 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (regulator de competență), Curtea de Apel București, secția a II -a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința penală nr. 18 din 28 ianuarie 2008, a respins, ca nefondată, "plângerea formulată de petiționara F.N.

împotriva rezoluției din 1 noiembrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dată în dosarul nr. 1457 /P / 2005". Pentru a hotărî astfel, instanța de rejudecare a apreciat că soluția adoptată de Parchet, vizând încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile art. 122, cu aplicarea art. 13 C. pen., este legală și temeinică. Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționara F.N. a declarat, în temen legal recursul de față, prin care, invocând nesocotirea prevederilor art. 385 18 alin. (1) C. proc. pen. și a conținutului și semnificației deciziei penale nr. 5101 din 7 septembrie 2006 a acestei Înalte Curți, prin care s-a dispus reluarea judecății de la încheierea din 20 decembrie 2005 (a aceleiași instanțe de fond), ca ultim act procedural valabil, a solicitat, în esență, pronunțarea unei soluții" pe fond ", potrivit art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. Recursul este fondat în sensul celor ce urmează : Încheierea de ședință din 20 decembrie 2005 (fila 128 dosar nr. 36094/2/2005 al Curții de Apel București, secți a l-a penală), prin care, în primul "ciclu" procesual, s-a admis plângerea petiționarei și, desființându-se , în parte, actele procurorului, s-a reținut cauza spre rejudecare [art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.] are, neîndoielnic, caracter interlocutoriu, încât judecătorul care a pronunțat-o (de observat că sentința subsecventă s-a pronunțat la 14 martie 2006, adică mai înainte de adoptarea Deciziei nr. XV din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite nu mai putea, după epuizarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, să revină asupra ei și să o respingă (acest lucru putând să-l facă, eventual, doar instanța de control judiciar), ci era obligat să procedeze potrivit art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. Caracterul vădit interlocutoriu al acestei încheieri trebuia avut în vedere și la rejudecarea cauzei, dispusă, după adoptarea Deciziei nr. XV, mai sus amintită prin Decizia penală nr. 5101 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu atât mai mult cu cât, prin aceasta din urmă hotărâre, acea încheiere fusese confirmată, în termeni expreși și neechivoci, ca ultim act procedural valabil; așa fiind, la rejudecarea cauzei, plângerea petiționarei nu mai putea fi respinsă, cum greșit s-a procedat, ci trebuia să se pronunțe una din soluțiile prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Acest mod greșit de procedare al instanței de rejudecare echivalând cu nesoluționarea fondului cauzei, urmează ca, admițându-se recursul declarat de petiționară și casându-se sentința atacată, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, Curtea de Apel București, care, cu acest prilej, va examina și eventuala incidență a statuărilor Deciziei nr. XLVIII ( 48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de petiționara F.N. împotriva sentinței penale nr. 18 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, s ecția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.