ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2008

Asupra recursului de față,

în baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 6 iulie 2005, petiționara F.N. a solicitat Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București efectuarea de cercetări față de

notarul public T.M.M. și de numitul T.G., care, în

opinia petiționarei, ar fi săvârșit mai multe infracțiuni, urmare cărora acesta

din urmă a devenit, în dauna petiționarei-proprietar asupra unor suprafețe de

teren situate pe raza localității Popești-Leordeni, județul Ilfov.

Prin Ordonanța nr. 1457/P/2005 din 30 septembrie 2005 a

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, confirmată prin

Rezoluția nr. 2957/II-2/2005 din 1 noiembrie 2005 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de :

-

T.M.M., notar public, sub aspectul

săvârșirii, în concurs real [art. 33 lit. a) C.

pen.], a infracțiunilor de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen., și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția [art. 10 lit. g) C.

proc. pen.], precum și a infracțiunilor de fals material în înscrisuri

oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., și de

neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C.

pen., deoarece nu există nici un indiciu cu privire la existența faptelor [art.

10 lit. a) Cod

procedură penală];

- T.G., sub aspectul săvârșirii, în concurs real [art.

33 lit. a) C. pen.], a infracțiunilor de:

furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C.

pen.,

instigare la fals intelectual ,

prevăzută de art. 25, raportat la art. 289

C. pen., și instigare la abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25, raportat la

art. 246 C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția [art. 10 lit. g) C.

proc. pen.], precum și a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. art. 288 alin. (1) C. pen., deoarece nu există nici un

indiciu cu privire la existența faptei [art.10 lit. a) C. proc. pen.] ;

Totodată, s-a

dispus disjungerea cauzei față de numitul T.G., în vederea efectuării de

cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

de art. 215

alin. (3) C. pen., și declinarea

competenței de soluționarea a lucrării

disjunse

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Nemulțumită,

petiționara a formulat plângere la instanță, potrivit art. 278

1

C.

proc. pen.

Curtea de Apel București, secția l-a penală, prin încheierea de ședință

din 20 decembrie 2005 a admis , în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c)

C. proc. pen., plângerea formulată de

petiționară a desființat, în parte, atât rezoluția cât și ordonanța atacate, și

a

reținut cauza "spre judecare în

complet legal constituit".

Prin sentința penală nr. 43 din 14 martie 2006, Curtea de Apel București,

secția

I-

a penală, a admis, în

parte, plângerea formulată

de

petiționara F.N., a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a pronunțat

soluția vizând neînceperea urmăririi penale, privind pe intimații făptuitori T.G.

și T.M.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1)

C. pen. (T.G.) respectiv art. 288 alin. (2) C.

pen., în

sensul aplicării art. 13 C. pen., cu referire la art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

, constatând împlinită

prescripția răspunderii pentru

aceste fapte.

S-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, în termen legal, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

intimata

T.M.M.

Prin decizia

penală nr. 5101 din 7 septembrie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de

intimata T.M.M., a casat

sentința și a dispus

rejudecarea cauzei de către instanța de fond,

respectiv, Curtea de Apel București, stabilind, totodată, că ultimul act

procedural valabil, de la care se va relua judecarea cauzei, este încheierea

din 20 decembrie 2005.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, potrivit Deciziei

nr.

XV

( 15) din 22 mai 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție,

Secții Unite,

privind aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.c) C. proc.

pen.

, "judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desființează

rezoluția sau ordonanța atacată și reține

cauza

spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt

suficiente

pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să judece cauza respectivă".

Investită cu

rejudecarea cauzei consecutiv încheierii nr. 5154

din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală,

(regulator de competență), Curtea de Apel București, secția a

II

-a penală

și pentru cauze cu minori și familie, prin

sentința

penală nr. 18 din 28 ianuarie 2008, a respins, ca nefondată,

"plângerea formulată de petiționara F.N.

împotriva rezoluției

din 1 noiembrie 2005 a Procurorului General al

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

București, dată în dosarul nr. 1457 /P / 2005".

Pentru a hotărî

astfel, instanța de rejudecare a apreciat că

soluția

adoptată de Parchet, vizând încetarea procesului penal ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii

penale, în condițiile art.

122, cu

aplicarea art. 13 C. pen., este legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționara F.N. a

declarat, în temen legal recursul de față,

prin care, invocând

nesocotirea

prevederilor art. 385

18

alin. (1) C. proc. pen. și a conținutului și

semnificației deciziei penale nr. 5101 din 7 septembrie

2006

a acestei Înalte Curți, prin care s-a dispus reluarea judecății

de la încheierea din 20 decembrie 2005 (a aceleiași

instanțe de fond),

ca ultim act procedural valabil, a solicitat, în

esență, pronunțarea

unei soluții" pe

fond ", potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul este fondat în sensul celor ce urmează :

Încheierea de

ședință din 20 decembrie 2005 (fila 128 dosar

nr.

36094/2/2005 al Curții de Apel București, secți a l-a penală), prin

care, în primul "ciclu" procesual, s-a

admis plângerea petiționarei și,

desființându-se

, în parte, actele procurorului, s-a reținut cauza spre

rejudecare [art.

278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.] are, neîndoielnic, caracter

interlocutoriu, încât judecătorul care a pronunțat-o (de observat că sentința

subsecventă s-a pronunțat la 14 martie 2006, adică mai înainte de adoptarea

Deciziei nr.

XV

din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secții Unite nu mai putea, după epuizarea cercetării judecătorești și

a dezbaterilor, să revină asupra ei și să o respingă (acest lucru putând să-l

facă, eventual, doar instanța de control judiciar), ci era obligat să

procedeze potrivit art. 345 alin. (1) C. proc.

pen.

Caracterul vădit interlocutoriu al acestei încheieri trebuia avut în

vedere și la rejudecarea cauzei, dispusă,

după adoptarea Deciziei nr.

XV,

mai sus amintită prin Decizia penală nr. 5101

din 7

decembrie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală,

cu atât mai mult cu cât, prin

aceasta din urmă hotărâre, acea încheiere fusese confirmată, în termeni expreși

și neechivoci, ca ultim act procedural valabil; așa fiind, la rejudecarea

cauzei, plângerea petiționarei nu mai putea fi respinsă, cum greșit s-a

procedat, ci trebuia să se pronunțe una din

soluțiile prevăzute de art.

345 alin. (1) C. proc. pen.

Acest mod greșit

de procedare al instanței de rejudecare echivalând cu nesoluționarea fondului

cauzei, urmează ca,

admițându-se recursul

declarat de petiționară și casându-se sentința

atacată, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, Curtea de Apel București, care, cu acest prilej, va examina

și eventuala incidență a statuărilor Deciziei nr.

XLVIII ( 48) din 4 iunie 2007

a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Secții Unite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de petiționara F.N. împotriva

sentinței penale nr. 18

din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, s

ecția a ll-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.