ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 26 din 30 mai

2012 a Tribunalului Covasna, inculpatul D.B., în baza art. 4 alin. (l) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a fost condamnat la pedeapsa de 400 lei amendă penală, pentru comiterea

infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen., privind înlocuirea amenzii cu

pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea

acesteia.

În baza art. 91

3

alin. (7) C.

proc. pen., s-a dispus arhivarea CD-ului marca S. media, conținând fișiere

audio ale convorbirilor telefonice interceptate, cu relevanță în cauză, în loc

special, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, după rămânerea

definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.050 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 06 martie 2012, în temeiul

delegării procurorului, lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O. Covasna au

procedat la identificarea inculpatului D.B., în jurul orelor 18,00, fiind

depistat, în prezența martorului asistent P.T., pe strada Carpaților, din mun.

Brașov, în apropierea stației Taxi, având asupra sa, la controlul corporal efectuat,

un toc din plastic transparent în interiorul căruia se aflau mai multe resturi

de fragmente vegetale de culoare verde oliv cu aspect și miros caracteristic de

cannabis, despre care a afirmat că reprezintă resturi de cannabis, precum și o

țiplă din nailon transparent pe care se observau urme de praf alb, despre care

inculpatul a declarat că l-a achiziționat de la un magazin de etnobotanice și a

consumat conținutul acestuia.

Aspectele expuse, au fost consemnate

în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O. Covasna,

procedându-se, totodată, la ridicarea obiectelor purtătoare de fragmente

vegetale, respectiv de urme de praf.

Aceste obiecte au fost remise

laboratorului de specialitate pentru examinare tehnico-științifică de natură

fizico-chimică, potrivit prevederilor art. 112 – art. 113 C. proc. pen., pentru

a se determina dacă probele ridicate de la inculpatul D.B. conțin substanțe

stupefiante sau psihotrope, supuse regimului stabilit de Legea nr. 143/2000,

precum și masa acestora.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 2156496 din 15 martie 2012 întocmit de către I.G.P.R. -

Laboratorul Central de Analiză și Profil Droguri consemnează, rezumativ, că în

proba înaintată (un toc din plastic transparent și o punguță din material

plastic transparent care prezintă urme de materie) s-a pus în evidență

Tetrahidrocannabinol THC, substanță psihotropă, biosintetizată de planta

Cannabis. Cannabis face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Probele după extracție au fost distruse.

În plus, existând indicii că

inculpatul D.B. a consumat droguri, la data de 06 martie 2012, s-a procedat la

prelevarea de probe biologice de la acesta. La momentul prelevării probelor,

inculpatul D.B. a menționat că a consumat cannabis, aspect consemnat în

Buletinul de examinare clinică întocmit de Spitalul Județean de Urgență

Sfântu-Gheorghe.

Buletinul de analiză

toxicologică-droguri nr. 9/D emis la data de 30 martie 2012 de către I.M.L. Iași

a relevat că în probele biologice recoltate de la inculpatul D.B. s-a pus în

evidență: în ser: THC-COOH (metabolit inactiv cannabis) - 3.2 ng/ml (pacientul

nu se afla sub influența drogului la momentul prelevării); în urină: THC-COOH

(metabolit inactiv cannabis) - 16 ng/ml.

Cu privire la solicitarea apărătorului

ales al inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C.

pen., instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente aceste prevederi

legale, fapta inculpatului, prin conținutul ei concret, nu este lipsită în mod

vădit de importanță și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, deținerea de

droguri, de risc, pentru consum propriu, nu a fost o acțiune izolată, potrivit

declarației martorului N.A., inculpatul a început să consume țigarete ce

conțineau etnobotanice și cannabis în urmă cu 2-3 ani; martorul C.G. a relatat

că, în perioada anilor 2010-2011, a participat la 10 petreceri, la care

inculpatul D.B. a adus cannabis și a făcut țigarete, le-au fumat împreună; așa

cum a rezultat din Buletinul de analiză toxicologică-droguri nr. 9/D emis la

data de 30 martie 2012 de către I.M.L. Iași, inculpatul D.B. este consumator de

droguri, în probele biologice recoltate de la acesta s-a pus în evidență

THC-COOH, precum și atitudinea inculpatului constând în refuzul de a deconspira

sursa drogurilor.

Împotriva sentinței Tribunalului

Covasna a declarat apel inculpatul D.B., solicitând achitarea în temeiul art. ll

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și

aplicarea unei sancțiuni administrative, invocând circumstanțele personale

favorabile și împrejurările reale ale săvârșirii faptei.

Prin decizia penală nr. 97/ A din 26

septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpatul D.B.

împotriva sentinței penale nr. 26 din 30 mai 2012 a Tribunalului Covasna, a

desființat-o sub aspectul soluției de condamnare și temeiului obligării

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Rejudecând cauza în aceste limite, în

baza art. ll pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul D.B., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin.

(l) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 18

1

alin. (3),

raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea

administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

A schimbat temeiul obligării

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din cel prevăzut de art. 191 alin.

(l) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 192 pct. l lit. d) C. proc. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că starea de fapt a fost

în mod corect stabilită de către prima instanță, în deplină concordanță cu

mijloacele de probă administrate în cursul urmăriri penale, fapta fiind în

totalitate recunoscută de către inculpat, care a solicitat aplicarea procedurii

simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., solicitare admisă

de către instanță.

În data de 6 martie 2012, în jurul

orelor 18,00, inculpatul D.B. a fost depistat în Brașov, pe str. Carpaților din

municipiul Brașov, având asupra sa un toc din plastic transparent în interiorul

căruia se aflau mai multe resturi de fragmente vegetale de culoare verde oliv

cu aspect și miros caracteristic de cannabis, despre care a afirmat că

reprezintă resturi de cannabis, precum și o țiplă din nailon transparent pe

care se observă urme de praf alb, despre care inculpatul a declarat că l-a achiziționat

de la un magazin de etnobotanice și a consumat conținutul acestuia. Din

declarațiile martorilor C.G., A.B., N.A. și M.R.C. rezultă faptul că în cursul

anului 2012, aceștia au participat la mai multe petreceri, împreună cu

inculpatul D.B. care aducea cannabis, confecționa țigarete pe care le consumau

împreună. Inculpatul a declarat că a început să consume substanțe stupefiante

de aproximativ un an, la petrecerile la care mergea ocazional, în week-end.

Fapta pentru care inculpatul D.B. a

fost trimis în judecată constă în aceea că în cursul anului 2012 a deținut

pentru consum propriu, fără drept, o cantitate ce nu a putut fi determinată de

droguri de risc, și anume cannabis, cu prilejul depistării și efectuării

controlului corporal în 06 martie 2012 de către lucrătorii de poliție fiind

identificate asupra inculpatului resturi de materie vegetală rămase în urma

consumului substanței stupefiante, acestea purtând urme de THC (substanță

psihotropă, biosintetizată de planta cannabis).

Examinând circumstanțele reale ale

săvârșirii acesteia, cât și pe cele personale ale inculpatului, Curtea a

apreciat însă că fapta săvârșită de către inculpatul D.B. nu a prezentat gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

În acest sens, nu a putut fi

determinată cantitatea de cannabis pe care a deținut-o inculpatul pentru consum

propriu, fără drept, în cursul anului 2012, iar la momentul controlului

corporal efectuat în data de 06 martie 2012 asupra acestuia, au fost

identificate doar resturi de materie vegetală rămase în urma consumului,

resturi care purtau urme de THC (substanță psihotropă, biosintetizată de plantă

cannabis).

Inculpatul a fost urmărit penal pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu,

fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cât și pentru

infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, însă prin rechizitoriu a fost trimis în judecată numai

pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără

drept, dispunându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru trafic

de droguri de risc, întrucât materialul de urmărire penală administrat nu a

relevat suficiente probe concludente referitoare la această infracțiune.

Or, același material probatoriu, nu a

putut releva suficiente probe pentru a determina cantitatea de droguri deținută

în cursul anului 2012 la petrecerile la care a participat inculpatul alături de

martorii menționați, astfel încât să se poată aprecia gravitatea faptei în

raport de cantitatea deținută. De asemenea, la percheziția corporală efectuată

asupra inculpatului în data de 06 martie 2012 s-au găsit asupra sa resturi de

materie vegetală rămase în urma consumului substanței stupefiante și care a

purtat urme de THC. împrejurările în care a fost săvârșită fapta au fost

descrise de martori și de inculpat ca fiind petreceri ocazionale între tineri.

Toate aceste elemente de fapt, în

contextul relevat de circumstanțele personale ale inculpatului, au putut conduce

la concluzia că fapta săvârșită de către inculpat, prin conținutul ei concret a

adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și nu au prezentat gradul de

pericol social al unei infracțiuni, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

18

1

C. pen.

Inculpatul D.B. a fost caracterizat în

referatul de evaluare întocmit la data de 22 mai 2012, de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, ca fiind bine integrat în societate,

în familie, având un nivel de educație și instrucție școlară corespunzător

vârstei sale și motivat pentru stoparea comportamentului infracțional, iar

evoluția sa poate fi dezirabilă, în condițiile renunțării totale la consumul de

substanțe.

Din înscrisurile depuse la dosar în

apel, a rezultat că inculpatul a absolvit Colegiul Național de Informatică G.M.

din Brașov, obținând la examenul de bacalaureat media generală 7,45, iar în

sesiunea iulie 2012, a fost admis la Facultatea de Matematică și Informatică

din București, pe locuri subvenționate, cu media 6,78. Au existat astfel

premise reale ca inculpatul să obțină o înaltă calificare profesională, care

să-i faciliteze obținerea unui loc de muncă și să fie astfel util societății.

Totodată, din adeverința eliberată de

A.N.A.C.P.E.C.A. Brașov a rezultat că inculpatul s-a aflat în evidența

centrului din data de 18 mai 2012, prezentându-se cu regularitate la

întâlnirile programate în vederea parcurgerii procesului terapeutic, fapt ce

denotă tocmai preocuparea sa de a avea o evoluție dezirabilă în condițiile

renunțării totale la consumul de substanțe.

Drept urmare, în raport de elementele

care caracterizează persoana inculpatului, cât și de circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei, Curtea a apreciat că aplicarea unei sancțiuni administrative

față de inculpatul D.B. constituie un avertisment serios pentru acesta, astfel

încât să conștientizeze efectele negative ale consumului de droguri și

implicit, ale deținerii acestora, care l-au plasat în sfera ilicitului penal,

prin modul concret de săvârșire a faptei.

Chiar dacă acțiunea de deținere a

drogurilor de risc nu a fost o acțiune izolată a inculpatului, acest fapt nu a

putut constitui un impediment pentru a aprecia că faptei îi lipsește gradul de

pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, nici declarațiile inculpatului

cu privire la sursa drogurilor nu pot constitui un impediment în acest sens, în

contextul în care inculpatul a indicat o persoană pe care o întâlnea în diverse

cluburi și de la care mulți tineri cumpărau cannabis.

Împotriva deciziei penale nr. 97/ A

din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Covasna.

S-a motivat, în esență, că derularea

procedurii simplificate instituită de art. 320

1

C. proc. pen., nu

este compatibilă cu aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen.,

iar pe de altă parte măsura dispusă în apel este netemeinică raportat la

circumstanțele faptei care prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Recursul declarat de parchet este nefondat.

Procedura simplificată a judecării în

cazul recunoașterii vinovăției, art. 320

1

C. proc. pen., introdusă

prin Legea nr. 202/2010 are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi

aplicată dacă inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de

citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și nu este acuzat de săvârșirea unei

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață.

Judecata în cazul recunoașterii

vinovăției are loc urmare a cererii inculpatului de a i se aplica o asemenea

procedură și atunci când din probele administrate în faza de urmărire penală

rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu

privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei sancțiuni.

În cauza dedusă judecății, pe baza

probelor administrate la urmărirea penală s-a stabilit că în cursul anului

2012, inculpatul D.B. a deținut pentru consum propriu, fără drept, o cantitate

de cannabis ce nu a putut fi determinată, resturile de materie vegetală rămase

în urma consumului fiind identificate asupra inculpatului la data de 6 martie

2012 cu ocazia unei percheziții corporale, acestea purtând urme THC (substanță

psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis).

La judecata în primă instanță, la

termenul din 23 mai 2012, inculpatul D.B., în prezența apărătorului ales a

declarat până la începerea cercetării judecătorești că recunoaște comiterea

faptei, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata

să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a apreciat corect că

este aplicabilă procedura simplificată, pentru că există declarația

inculpatului făcută în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin.

(2) C. proc. pen., iar din probele administrate la urmărirea penală fapta

inculpatului a fost stabilită și a fost săvârșită de acesta.

Critica parchetului referitoare la incompatibilitatea

procedurii simplificate instituită de prevederile art. 320

1

C. proc.

pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen., este nefondată.

Prin decizia nr. 2142 din 19 iunie

2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță, publicată

pe site-ul instanței supreme, s-a statuat că procedura simplificată

reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., nu exclude posibilitatea

achitării inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(l) lit. b

1

) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni

administrative, dacă instanța constată că fapta săvârșită nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni. Art. 10 alin. (l) lit. b

1

) C.

proc. pen., fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

constituie singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată.

Ca atare, dată fiind jurisprudența

instanței supreme, în sensul achitării inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. pen. și aplicării unei sancțiuni

administrative, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, inclusiv în procedura simplificată, și în cauza de față nu se

identifică vreun motiv pertinent și suficient pentru a se adopta soluția

contrară susținută de parchet și în dezacord cu decizia instanței supreme

enunțate.

În acest sens, se are în vedere că o

jurisprudența contrară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțarea unor

decizii diametral opuse cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 18

1

C. pen., în procedura simplificată ar genera o încălcare al principiului

securității juridice, ce constituie unul dintre elementele fundamentale ale

statului de drept. De asemenea, aceasta ar determina ca instanța supremă să

devină ea însăși o sursă de insecuritate juridică, reducând încrederea

publicului în sistemul judiciar, cu consecința încălcării art. 6 paragraf 1 din

Convenție, după cum s-a statuat de Curtea europeană, inclusiv în cauza B.

împotriva României.

Prin urmare, soluția dispusă în apel,

în sensul achitării inculpatului D.B. în temeiul art. ll pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și aplicării unei

sancțiuni administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru infracțiunea

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în procedura

simplificată reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., este legală.

De asemenea, măsura dispusă este și

temeinică, deoarece fapta inculpatului prin conținutul ei concret a adus o

atingere minimă valorilor apărate de lege și nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Se reține că nu s-a putut determina

cantitatea de cannabis deținută de inculpat pentru consum propriu, asupra sa

fiind identificate doar resturi de materie vegetală rămase în urma consumului.

Din referatul de evaluare a reieșit că inculpatul D.B. este bine integrat în

societate și familie, cu un nivel de educație și instrucție școlară

corespunzător vârstei sale.

A absolvit Colegiul Național de

Informatică G.M. din Brașov, fiind admis la Facultatea de Matematică și

Informatică din București. Adeverința emisă de A.N.A.C.P.E.C.A. Brașov atestă

că inculpatul se află în evidența centrului din 18 mai 2012, prezentându-se

constant la întâlnirile programate în vederea parcurgerii procesului

terapeutic.

În raport de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, dar și de circumstanțele reale ale faptei, este

justificată aprecierea instanței de apel că fapta săvârșită de către inculpatul

D.B. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și impune

aplicarea unei sancțiuni administrative.

Aprecierile procurorului din cuprinsul

motivelor de recurs, anume că „se pune întrebarea dacă soluția instanței de

apel nu este de natură a-l încuraja pe inculpat, solidificându-i concepția deja

precizată, potrivit cu care transgresarea normei penale este neimportantă,

minimă, știindu-se protejat sub forma unei sancțiuni administrative în ipoteza

recidivării” nu pot constitui argumente temeinice pentru modificarea soluției

dispusă în apel, motivată judicios și complet de către instanță cu referire la

circumstanțele faptei și persoana inculpatului.

Cât privește susținerea parchetului în

recurs în sensul că instanța de control judiciar nu poate ignora depozițiile

martorilor A.B., C.G., N.A., care atestă că inculpatul D.B. obișnuia să aducă

țigarete „cu iarbă” la petrecerile tinerilor, gratuit sau contra cost spre a fi

consumate, se retine următoarele:

Prin rechizitoriu, parchetul a dispus

în cauză scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului D.B. pentru

infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (l) din

Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada 2011 - 6 martie 2012, a

vândut fără drept în repetate rânduri martorilor C.G., A.B. și altor persoane

droguri de risc - carunabis.

În argumentarea soluției dispuse,

procurorul a reținut că probatoriul administrat nu este concludent în privința

dovedirii elementului material al infracțiunii, în sensul că depozițiile

martorilor A.B., C.G., N.A. și aspectele ce reies din interceptarea

convorbirilor telefonice nu s-au putut corobora cu alte elemente probatorii

care să dovedească că inculpatul a vândut droguri de risc. La aceeași concluzie

a condus și lipsa unor probe materiale care să ateste fără echivoc că

substanțele la care martorii fac referire, procurate de la inculpat, fac parte

din categoria drogurilor de risc.

Prin urmare, odată ce parchetul nu a

reținut în acuzarea inculpatului depozițiile martorilor A.B., C.G. și N.A.,

dispunând scoaterea de sub urmărire penală, cu atât mai mult, instanța de

control judiciar nu le poate acorda vreo eficiență probatorie.

Nu, în ultimul rând, obiectul

judecății l-a constituit fapta descrisă în rechizitoriu, în cursul anului 2012,

inculpatul a deținut pentru consum propriu, fără drept, o cantitate ce nu a

putut fi determinată de droguri de risc, cannabis, în urma percheziției

corporale din 6 martie 2012 fiind identificate asupra sa resturi de materie

vegetală rămase în urma consumului - fără vreo altă referire la alte acte

materiale ale infracțiunii de consum de droguri de risc.

Constatând că decizia atacată este

legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 97/ A

din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Biroul  Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 97/ A din 26

septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe intimatul inculpat D.B.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12

februarie

2013.