ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 276/Ap din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x, privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/28.12.2017, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., pedeapsă din care s-a dedus durata măsurilor preventive privative de libertate, fiind menținută măsura arestării preventive.

Totodată, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aceleași drepturi fiind interzise și cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a dispus confiscarea bunurilor rămase după efectuarea analizelor de laborator și prelevarea contraprobei, predate la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, cu dovada seria x nr. x/26.04.2017, precum și restituire celorlalte bunuri ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 08.04.2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul A. a vândut la data de 05.03.2017, colaboratorului sub acoperire cu numele de cod "B." 0,90 grame Cannabis, contra sumei de 50 de RON și 1,11 grame Cannabis și un comprimat care conține 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA), contra sumei de 100 de RON, la data de 07.04.2017, a remis gratuit numitului C. 1,14 grame Cannabis, iar la data de 08.04.2017, a deținut cantitatea de 49,40 grame cannabis, identificată cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la imobilul din sat Sântionlunca, precum și cantitatea de 0,56 grame cannabis identificată asupra acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., conduita inculpatului, precum și faptul că acesta are antecedente penale, respectiv prin sentința penală nr. 40 din 11.02.2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă în 09.06.2011, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare, pentru infracțiuni de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în stare de recidivă postcondamnatorie fiind arestat la data de 08.03.2011 și liberat condiționat la 14.02.2013, cu un rest rămas de executat de 289 zile. Această pedeapsă a fost contopită cu alte pedepse aplicate în Germania, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 1 lună închisoare, prin sentința penală nr. 899 din 02.05.2012 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 15.05.2012.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Covasna și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 276/A din data de 4 mai 2018, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Covasna și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 61 din 28.12.2017 a Tribunalului Covasna, pe care a desființat-o și rejudecând a confiscat de la inculpat suma de 150 RON, a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J, a înlăturat dispoziția art. 162 din C. proc. pen. cu privire la numiții D., E., F. și G. și a redus pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 112 lit. e) din C. pen., sunt supuse confiscării speciale între altele, bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanelor vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. În speță, instanța a constatat că suma de 80 de RON a fost ridicată de la inculpat cu prilejul percheziției corporale din data de 08.04.2017, însă potrivit procesului-verbal datat 18.05.2017, această sumă a fost restituită inculpatului de către procuror în cursul urmăririi penale, așa fiind, în baza art. 112 lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. suma de 150 RON, motiv de apel invocat de procuror, atât în memoriul scris, cât și în susținerea orală.

S-a constatat că sunt incidente prev. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, iar cum inculpatul este condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a apreciat că se impune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J conform art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și pct. 36 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 876/2008.

De asemenea, conform procesului-verbal al SCCO Covasna din 20.10.2017, procurorul a delegat, la data de 01.11.2017, lucrătorii de poliție pentru a proceda la restituirea acestor sisteme informatice, astfel că au fost restituite proprietarilor la 17.11.2017 și 04.12.2017 potrivit proceselor-verbale încheiate. Așa fiind, s-a dispus înlăturarea dispoziției privind aplicarea art. 162 C. proc. pen.

Cu privire la apelul inculpatului A. s-a constatat că în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului A. infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și nu poate fi primită cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a reținut că din convorbirile telefonice interceptate au rezultat preocupările inculpatului pe linia traficului de droguri, iar martorii audiați au declarat în diverse împrejurări că inculpatul le-a remis gratuit cantități mici de cannabis, doar H. plătind 50-60 RON pentru un gram cumpărat. Chiar dacă inculpatul A. a recunoscut deținerea cantității de 49,4 gr. cannabis găsită și ridicată de la domiciliul său, a susținut că era destinată consumului propriu, susținere ce nu poate fi primită din coroborarea convorbirilor telefonice interpelate, îndeosebi comunicările realizate cu persoana din Slovacia, unde inculpatul intenționa să se deplaseze, cu declarațiile martorilor I., F., J. și G., H., dar și ale colaboratorului "B." vizând cele două cumpărări autorizate. De altfel, instanța de fond a făcut referire și la caracterul neobișnuit al prieteniei tinerilor cu o persoană având dublul vârstei lor, care este invitată relațional, singura explicație fiind doar procurarea facilă de cannabis asigurată de către inculpat. S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu 4 acte materiale, o schimbare de încadrare juridică în sensul solicitat de către inculpatul este nefondată.

Prin coroborarea mijloacelor de probă administrate, s-a apreciat că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță - art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) există, a fost săvârșită cu vinovăție nejustificată și imputabilă inculpatului și nu poate fi primit motivul de apel invocat de apelant privind schimbarea încadrării juridice.

Decizia penală nr. 276/A din data de 4 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost comunicată Ministerului Public la data de 07 iunie 2018, iar inculpatului A., la data de 13 iunie 2018.

În conformitate cu art. 435 din C. proc. pen. rap. la art. 269 alin. (2) și (4) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru Ministerul Public la data de 9 iulie 2018.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial Covasna a formulat cerere de recurs în casație la data de 13 iunie 2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 din C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată a fost comunicată inculpatului A. la data de 25 iulie 2018, iar acesta nu a înaintat concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 9 octombrie 2018.

Prin cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în temeiul căruia a arătat că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, mai precis s-a aplicat o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege.

În motivele scrise de recurs în casație, s-a arătat că prin sentința penală nr. 306 din 25.08.2006 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă în 01.06.2007, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată, pe un termen de încercare de 4 ani, iar prin sentința penală nr. 40 din 11.02.2011 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă în 09.06.2011, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 14.02.2013 cu un rest rămas de 289 zile închisoare. Această pedeapsă a fost contopită cu alte pedepse aplicate în Germania, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 3 ani 1 lună închisoare prin sentința penală nr. 899 din 02.05.2012 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 15.05.2012.

În consecință, în raport de această din urmă condamnare, pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare s-a considerat executată la data de 08.04.2014, nefiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească prev. de art. 166 lit. a) din C. pen., faptele reținute fiind comise în perioada martie- aprilie 2017, apreciindu-se ca fiind incidente prevederile art. 43 alin. (5) din C. pen., referitoare la recidivă.

S-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri de risc și de mare risc, fără drept" în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, iar instanța de apel, admițând apelul inculpatului, a redus pedeapsa principală a închisorii sub minimul special.

S-a precizat că infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 se sancționează cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar, ca efect al aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) din C. pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, ceea ce înseamnă că infracțiunea dedusă judecății este pedepsită cu închisoare de la 7 ani 6 luni la 18 ani, or, Curtea de Apel Brașov a aplicat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, deci, în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public împotriva deciziei penale nr. 276/Ap din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

S-a constatat că decizia penală nr. 249/A din 4 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs în casație. Totodată, cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Covasna respectă termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen.. În cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație (K.), organul judiciar din care face parte (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Covasna), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 276/A din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală), cazul de casare pe care se întemeiază cererea (art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.- "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege"), precum și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește motivele recursului în casație, s-a constatat că acesta vizează aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, critici ce implică o analiză efectivă a raționamentului instanței de apel în diminuarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pentru a se stabili dacă, raportat la toate datele cauzei, aceasta este legală.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma cazului invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Covasna în cererea de recurs în casație, în limitele motivelor de casare invocate, în conformitate cu art. 447 C. proc. pen. și art. 442 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiții stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul și motivarea cererii de recurs în casație, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac și titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale și al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Deși recursul în casație presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat și la care se referă declarația de recurs, calitatea recurentului și, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație și pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Or, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de parchet a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința penală nr. 61 din 28.12.2017, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., iar prin decizia penală nr. 276/A din data de 4 mai 2018, Curtea de Apel Brașov a redus pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).

Or, raportat la încadrarea juridică reținută de instanța de apel, respectiv infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare se circumscrie limitelor legale prevăzute de textele de lege reținute, respectiv închisoarea de la 5 la 12 ani.

Astfel, se constată că instanța de apel a omis să rețină starea de recidivă postexecutorie și incidența tratamentului sancționator prevăzut de art. 43 alin. (5) C. pen., omisiune ce constituie o eroare de judecată, eroare ce nu poate fi remediată pe calea recursului în casație.

Înalta Curte subliniază că pot fi încadrate în dispozițiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, fără posibilitatea analizării legalității încadrării juridice reținut de instanța de apel.

Pe de altă parte, omisiunea reținerii stării de recidivă în încadrarea juridică a faptei nu poate fi asimilată unei erori materiale în contextul în considerente deciziei recurate nu se regăsește nicio referire la această cauză de agravare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât, coroborarea acestei omisiuni cu reducerea pedepsei aplicate, converge spre concluzia că instanța de apel nu a avut în vedere recidiva.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 276/Ap din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x, privind pe inculpatul A..

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Covasna, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 276/Ap din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Covasna, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în sumă de 260 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.