ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2325/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 364 din 29 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8839/101/2009, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A obligat pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plății a sumei de 100 . 000 euro reprezentând 60.000 euro prejudiciul moral personal și 40.000 euro prejudiciul suferit de defunctul V.G. A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 28.161 RON reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul V.T., la data de 21 iulie 2010, cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți la data de 16 iulie 2010. Ca urmare a decesul reclamantului V.T., dosarul a fost suspendat prin încheierea de ședință de la data de 24 martie 2011. Prin cererea înregistrată sub nr. 10658 din 23 februarie 2012, apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, dosarul fiind transpus pe rolul secției I civile a Curții de Apel Craiova sub nr. 8839/101/2009*.

Această cerere a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, Curtea menținând măsura suspendării prezentului dosar, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 216 din 6 noiembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a constatat perimate apelurile declarate de reclamantul V.T. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, din verificările actelor de la dosar, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 11 aprilie 2012, dată la care s-a menținut măsura suspendării baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. până la dezbaterea succesiunii și indicarea moștenitorilor apelantului reclamant V.T. și a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, în temeiul art. 248 și 252 C. proc. civ., s-au constatat perimate apelurile. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs indicat, recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel în mod greșit a aplicat sancțiunea perimării, în cauză nefiind stabiliți moștenitorii defunctului V.T., iar lăsarea pricinii în nelucrare nu se datorează culpei apelantului-pârât, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 250 alin. (3) C. proc.

civ. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Judecata recursului a fost suspendată la data de 24 martie 2011, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Este adevărat că potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an". Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În speță, însă apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei , cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, menținându-se măsura suspendării în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deșii la acel moment se cunoștea faptul că reclamantul V.T. a decedat și nu s-au putut indica moștenitorii.

Totodată se constată că pârâtul a făcut demersurile necesare pentru aflarea moștenitorilor defunctului V.T. adresându-se atât Primăriei Dr. Tr.-Severin, cât și Primăriei com. P., jud. Mehedinți în vederea comunicării moștenitorilor, adrese ce nu s-au finalizat cu un rezultat pozitiv. Este adevărat că recurentul nu s-a adresat Camerei Notarilor însă prin adresele formulate la cele două primării și-a manifestat interesul în continuarea judecății cauzei, astfel încât în mod greșit instanța de apel a aplicat sancțiunea perimării cererilor de apel. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va admite recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării demersurilor necesare la Camera Notarilor pentru a se cunoaște dacă s-a dezbătut moștenirea defunctului V.T. și în funcție de aceasta soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva deciziei nr. 216 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2014.