ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 813/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la 1 octombrie 2014 privind proiectul din 25 septembrie 2012 - "Miniunitate Mobila Producție Pavele și Blocheți", emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 S - V Oltenia, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 429 din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014, emis de AFIR - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 S - V Oltenia, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S.C. A. S.R.L. solicitând casarea ei, și în rejudecare, pe fond admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele instanței reprezentând simple afirmații generale.

Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate rezultă din toate elementele care ar fi trebuit să conducă la o concluzie de admitere a cererii sale, care întrunește condițiile cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta - reclamantă a arătat că instanța a reținut greșit că motivele invocate nu se circumscriu aparenței de legalitate a actului administrativ, ci țin de analiza fondului cauzei, pentru că, potrivit jurisprudenței în materie, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ci poate fi și prezumată.

În speță, după cum arată recurenta - reclamantă, îndoiala puternică și evidentă asupra legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor se concretizează în încălcarea, aplicarea și interpretarea greșită a legii, a situației de fapt și încălcarea prevederilor referitoare la individualizarea sancțiunii, pentru argumentele arătate în cererea de chemare în judecată și reluate pe larg în motivarea recursului: încălcarea art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 și a limitelor controlului ex-post, ulterior implementării, schimbarea naturii juridice a probatoriilor administrate în procedura prealabilă, aplicarea greșită a indicatorilor de viabilitate din secțiunea economică și a principiului proporționalității.

Cu privire la condiția pagubei iminente, recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond a ajuns, de asemenea, la o concluzie greșită, pentru că susținerile sale privind afectarea gravă și iremediabilă a relațiilor contractuale au fost dovedite pe deplin cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, în termen, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții procesuale.

Prin încheierea pronunțată la data de 6 noiembrie 2015 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și că nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.

Înalta Curte a admis în principiu recursul, dispunând ca judecata să se realizeze cu citarea părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a apărărilor intimatei, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Argumentele pentru care instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele cuprinse în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost expuse într-o manieră clară și logică, pe baza analizei aparenței dreptului, în condițiile în care, în cadrul procedurii sumare a suspendării actului executării, nu poate fi prejudecat fondul cauzei.

Motivarea hotărârii răspunde exigențelor art. 425 C. proc. civ., neputându-se pretinde instanței ca în limitele acestei proceduri sumare să tranșeze motivele de nelegalitate invocate de recurentă în afirmarea existenței condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Îndeplinirea celor două condiții expres enunțate în norma legală arătată este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul că, în raport cu natura pricinii, cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de încălcarea art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, a limitelor controlului ex-post, ulterior implementării, schimbarea naturii juridice a probatoriilor prezentate de către reclamantă în procedura prealabilă, aplicarea indicatorilor de viabilitate din secțiunea economică, modul de aplicare a principiului proporționalității sancțiunii, necesită un probatoriu complex și o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

Și în ceea ce privește condiția pagubei iminente curtea de apel a făcut o analiză judicioasă, motivându-și soluția în mod adecvat, în sensul că prejudiciul trebuie corelat cu indici temeinici de nelegalitate a titlului ce se execută silit.

Or, dezavantajele de natură financiară rezultate direct din executarea silită nu se circumscriu prin ele însele noțiunii de "pagubă iminentă" prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva Sentinței nr. 429 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM