ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3346/2016

Decizia nr. 3346/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 aprilie 2014 reclamantul A., reprezentantul legal al PFA A., în calitate de contestator - în contradictoriu cu A.P.D.R.P. - București, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 835 din 10.01.2014 emisă de A.P.D.R.P., solicitând anularea deciziei atacate, a tuturor actelor care au stat la baza acestei decizii, precum și suspendarea efectelor acesteia până la soluționarea și pronunțarea unei hotărâri irevocabile cu privire la prezenta contestație.

Prin sentința nr. 459 din data de 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul PFA A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat decizia nr. 835 din 10.01.2014, emisă de A.P.D.R.P. actual A.F.I.R. și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35517 din 04.11.2013, respingând cererea de suspendarea a executării deciziei contestate.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea cererii de anulare a actelor administrative.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

- prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentul nr. 1083/2006 în ceea ce privește condițiile acordării finanțării, existența neregulii, procedura unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene;

- în mod greșit a reținut instanța de fond că recurenta ar fi efectuat două controale și a emis două procese-verbale cu concluzii diametral opuse, în condițiile în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare, recurenta a emis un proces-verbal cu ocazia vizitei pe teren și ulterior, a emis titlul de creanță reprezentat de procesul-verbal contestat.

Prin întâmpinarea depusă la 27.04.2015, intimatul-reclamant PFA A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția primei instanțe este legală, întrucât în mod corect, a constatat neconcordanța între procesul-verbal nr. 35517 din 04 ianuarie 2013 întocmit de o echipă de control care nu s-a deplasat pe teren și celelalte procese-verbale întocmite de comisii care au efectuat controale specifice versiunii 20, în baza căreia s-a realizat implementarea proiectului.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din 14.04.2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 20.07.2016, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma criticilor formulate, a apărărilor fin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, sentința atacată fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate.

Se impune a se preciza că, deși recurenta și-a încadrat criticile formulate în motivele de casare de la punctul 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., în realitate acestea vizează doar ultimul punct, întrucât recurenta critică modalitatea în care judecătorul fondului a dat eficiență probelor administrate.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei nr. 835 din 10.01.2014 prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35517 din 04 noiembrie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina intimatului-reclamant o creanță bugetară în cuantum de 105.906,95 lei, din care 31.079,93 lei aferent bugetului Uniunii Europene și 14.827,02 lei aferent bugetului de stat.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita intimatului-reclamant în derularea contractului de finanțare nr. C112010942000085 din 02 iunie 2010 privind proiectul „Creșterea și diversificarea producției de flori și plante ornamentale destinată comercializării, in exploatația agricola A. din oraș Tismana, jud. Gorj” prin nerespectarea angajamentelor asumate în cererea de finanțare vizând nerealizarea planului de afaceri și nerespectarea obiectivului specific al măsurii 112 referitor la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Învestită cu controlul de legalitate, Curtea de Apel Craiova a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Critica recurentei vizând reținerea eronată de către instanța de fond a situației de fapt ce vizează modalitatea de întocmire a procesului-verbal contestat nu poate fi primită, întrucât, din chiar conținutul procesului-verbal rezultă că verificarea efectuată asupra proiectului s-a efectuat la sediul autorității intimate.

În mod corect a reținut instanța de fond că, în urma verificării în teren a stadiului și modului de implementare a proiectului supus controlului, autoritatea recurentă a constatat că proiectul a fost realizat în totalitate, suprafețele cultivate corespunzând celor prevăzute în planul de afaceri și contractele de arendă.

S-a reținut, totodată că, în urma inventarierii puieților de brad cultivați pe o suprafață de 0,22 ha și a culturii de trandafiri înființată în primăvara anului 2010 pe o suprafață de teren de 0,08 ha, beneficiarul a înregistrat producție în anul 2012 pe care a valorificat-o conform facturilor fiscale prezentate.

În același proces-verbal s-a reținut că bunurile achiziționate prin proiect - tractor model HY 254 și atomizor A203 - se află la sediul beneficiarului în stare de funcționare corespunzătoare.

Referitor la plăți, prin același proces-verbal s-a reținut că ambele tranșe de plată solicitate au fost autorizate, fără a se constata nereguli.

Ulterior încheierii acestui proces-verbal nr. 7 din 22 iulie 2013, autoritatea recurentă a procedat la o nouă verificare a aceluiași proiect, în baza suspiciunii de neregulă nr. 24498 din 05 august 2013, verificarea fiind efectuată la sediul central al autorității, concluziile cuprinse în procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare nr. 35517 din 04 noiembrie 2013 fiind contradictorii cu cele cuprinse în procesul-verbal nr. 7 din 22 iulie 2013, în sensul că s-a reținut nerespectarea planului de afaceri și a obiectului specific măsurii 112.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a înlăturat ca fiind contradictorii, mențiunile procesului-verbal de constatare nereguli întocmit de inspectorii autorității recurente.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la existența neregulii, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, la nivel național, neregula este definită ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Or, în speță, după cum corect a reținut instanța de fond, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora nu oferă suficiente elemente care, corelate între ele, să conducă la concluzia că intimatul reclamant nu a respectat obiectul specific al măsurii 112.

Contrar celor susținute de recurentă, nu se poate reține că sunt improprii condițiile pentru dezvoltarea puieților de brad, întrucât, în acord cu instanța de fond, cultura este amplasată în zona montană, primind punctaj de selecție în acest sens.

De altfel, deși recurenta invocă nerespectarea planului de afaceri, argumentele aduse în sprijinul afirmației sale privesc în realitate neîndeplinirea veniturilor prognozate.

Sub acest aspect se impune precizarea că, în contractul de finanțare semnat de părțile litigante nu s-a prevăzut obligația beneficiarului de a atinge indicatorii prognozați în cererea de finanțare.

Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt neîntemeiate constatările autorității recurente, în sensul încălcării de către intimatul-reclamant a prevederilor contractului de finanțare nr. C112010942000085 din 02 iunie 2010, se reține nelegalitatea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 459 din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 459 din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.