ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de revizuire Prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Municipiul Botoșani și de Primarul Municipiului Botoșani împotriva Sentinței nr. 1665 din 8 decembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. "E." S.A. Botoșani și a fost anulată Dispoziția nr. 11454/2009 emisă de Primarul Municipiului Botoșani și Decizia de impunere nr. 10150 din 4 martie 209 emisă de D.I.T.L.

din cadrul Primăriei Municipiului Botoșani, în ceea ce privește suma de 31.448,04, RON reprezentând impozit datorat pe clădirile și terenurile din Parcul I. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a reținut următoarele: Reclamanta funcționează în cadrul Parcului I. Botoșani, titlul de parc industrial fiind obținut conform Ordinului Ministrului Dezvoltării și Prognozei nr. 170 din 2 iunie 2003. Potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. i) din C. fisc., nu se datorează impozit pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale, ceea ce constituie un ajutor de stat concretizat în exceptarea de la plata acestor impozite, asigurându-se reclamantei-intimate un beneficiu de natură economică și financiară, pe care nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri.

Prin urmare, intimata-reclamantă intră în categoria persoanelor juridice cărora li se putea acorda ajutorul de stat, însă în condițiile procedurii instituite de O.U.G. nr. 117/2006. Întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat, conform art. 1 alin. (5) din C. fisc., persoanele care, în virtutea titlului de parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună reglementărilor și modalităților de notificare și autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat și, ulterior, O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat. În ceea ce privește competențele privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat, s-a constatat că, ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G.

nr. 117/2006, competența de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenței îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și furnizorii de ajutor de stat. Astfel, Comisia Europeană are dreptul să solicite și să obțină de la orice stat membru informații despre ajutoarele de stat existente. Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piața comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor cerințe procedurale, abrogarea schemei de ajutor.

În aceste condiții, fără a se mai analiza întreaga procedură după aplicarea acestei prevederi legale, se constată că atât decizia de impunere, cât și dispoziția privind soluționarea contestației au fost emise de organe neabilitate de a dispune măsuri în legătură cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control și decizie al Comisiei Europene, urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale. Concluzionează instanța de recurs că sentința recurată se impune a fi menținută, cu motivarea reținută de instanța de fond privind atât calificarea ca ajutor de stat a facilităților fiscale prevăzute de C. fisc.

pentru parcurile industriale, sub forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri și clădiri, cât și organul competent să dispună măsuri privitoare la ajutoarele de stat după data aderării României la Uniunea Europeană. 2. Sesizarea Înaltei Curți cu soluționarea cererii de revizuire. Motivele cererii de revizuire. Împotriva Deciziei nr. 2132 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au formulat cerere de revizuire Municipiul Botoșani și Primarul Municipiului Botoșani, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava. Această din urmă instanță, prin Decizia nr. 3753 din 13 octombrie 2011 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ., reținând că față de prevederile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. competența de soluționare aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță mai mare în grad față de Curtea de Apel Suceava despre care se susține că a pronunțat hotărâri potrivnice. Hotărârile potrivnice hotărârii (nr. 2132/2011) a cărei revizuire s-a solicitat, au fost indicate de revizuenți ca fiind Decizia nr. 2179/2010 și respectiv Decizia nr. 2577 din 27 iunie 2011, ambele pronunțate de aceeași Curte de Apel Suceava. În esență, în motivarea cererii de revizuire promovată, revizuenții Municipiul Botoșani prin Primar și Primarul Municipiului Botoșani au susținut incidența cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ. justificat de împrejurarea că există 3 hotărâri irevocabile pronunțate de Curtea de Apel Suceava, în soluționarea aceleiași probleme de drept ce privește societățile membre ale parcului industrial Botoșani, respectiv scutirile prevăzute de art. 250 alin. (1) din C. fisc. În acest sens s-a arătat că prin două hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Decizia nr. 2179 din 28 noiembrie 2010 (pronunțată în Dosarul nr. 3393/40/2009) și Decizia nr. 2577 din 27 iunie 2011 (pronunțată în Dosarul nr. 56/40/2010) s-au respins acțiunile promovate de SC G.I.E. SA Botoșani și SC M. SA Botoșani, în vreme ce prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011, care formează obiectul cererii de revizuire, s-a admis cererea SC E. SA (Dosar nr. 2332/40/2009).

În opinia revizuentei se impune admiterea cererii de revizuire, în condițiile în care toate cele 3 societăți în discuție sunt membre ale contractului de asociere în participațiune și ale Parcului I. Botoșani, toate acțiunile privesc scutirile prevăzute de C. fisc., fiind contestate dispozițiile Primarului Botoșani. 3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Înalta Curte apreciază, potrivit art. 326 C. proc. civ. cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. că cererea de revizuire de față nu este întemeiată și urmează a fi respinsă a atare, în considerarea celor în continuare arătate. Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența autorității lucrului judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cu alte cuvinte "triplă identitate" reținută ca atare și în jurisprudența în materie dar și în doctrină. Ceea ce invocă însă revizuenta în cauza de față este lipsa unei practici judiciare, aparent neunitare, în 3 dosare diferite în care au figurat părți diferite și au fost contestate decizii de impunere distincte, neputând fi astfel reținută tripla identitate impusă de norma legală incidentă.

Un alt aspect care este de natură să conducă la respingerea cererii de revizuire de față rezidă în împrejurarea că într-un astfel de caz de revizuire instanța de judecată sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele două hotărâri, sau mai multe, potrivnice, este justă ci, potrivit prevederilor C. proc. civ. o anulează pe cea din urmă, apreciată ca fiind dată cu încălcarea lucrului judecat. Or, din această perspectivă, este de observat că ultima hotărâre pronunțată între cele 3 apreciate de revizuente ca fiind potrivnice nu este cea care formează obiectul cererii de revizuire și a cărei anulare se cere (Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011) ci o decizie anterioară (Decizia nr. 2575 din 27 iunie 2011). Față de toate cele arătate, va fi așadar respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de unitatea administrativ-teritorială Municipiul Botoșani și de Primarul Municipiului Botoșani împotriva Deciziei nr. 2132 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012. Procesat de GGC - AA