ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Municipiul Botoșani

și de Primarul Municipiului Botoșani împotriva Sentinței nr. 1665 din 8

decembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei S.C.

"E." S.A. Botoșani și a fost anulată Dispoziția nr. 11454/2009 emisă

de Primarul Municipiului Botoșani și Decizia de impunere nr. 10150 din 4 martie

209 emisă de D.I.T.L. din cadrul Primăriei Municipiului Botoșani, în ceea ce

privește suma de 31.448,04, RON reprezentând impozit datorat pe clădirile și

terenurile din Parcul I.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a reținut următoarele:

Reclamanta

funcționează în cadrul Parcului I. Botoșani, titlul de parc industrial fiind

obținut conform Ordinului Ministrului Dezvoltării și Prognozei nr. 170 din 2

iunie 2003.

Potrivit art. 250

alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. i) din C. fisc., nu se datorează impozit

pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale, ceea ce constituie un

ajutor de stat concretizat în exceptarea de la plata acestor impozite,

asigurându-se reclamantei-intimate un beneficiu de natură economică și

financiară, pe care nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri.

Prin urmare,

intimata-reclamantă intră în categoria persoanelor juridice cărora li se putea

acorda ajutorul de stat, însă în condițiile procedurii instituite de O.U.G. nr.

117/2006. Întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat,

conform art. 1 alin. (5) din C. fisc., persoanele care, în virtutea titlului de

parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună

reglementărilor și modalităților de notificare și autorizare prevăzute în

materia ajutorului de stat: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat și, ulterior,

O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de

stat.

În ceea ce privește

competențele privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat, s-a

constatat că, ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, competența de

constatare ca ilegal a unui ajutor de stat și procedurile de recuperare și

rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul

Concurenței îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană

și furnizorii de ajutor de stat.

Astfel, Comisia

Europeană are dreptul să solicite și să obțină de la orice stat membru

informații despre ajutoarele de stat existente. Numai în cazul în care Comisia

consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piața comună,

aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre

următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor

cerințe procedurale, abrogarea schemei de ajutor.

În aceste condiții,

fără a se mai analiza întreaga procedură după aplicarea acestei prevederi

legale, se constată că atât decizia de impunere, cât și dispoziția privind

soluționarea contestației au fost emise de organe neabilitate de a dispune

măsuri în legătură cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de

organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale,

încalcă rolul exclusiv de control și decizie al Comisiei Europene, urmând a fi

anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare

la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.

Concluzionează

instanța de recurs că sentința recurată se impune a fi menținută, cu motivarea

reținută de instanța de fond privind atât calificarea ca ajutor de stat a

facilităților fiscale prevăzute de C. fisc. pentru parcurile industriale, sub

forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri și clădiri, cât și organul

competent să dispună măsuri privitoare la ajutoarele de stat după data aderării

României la Uniunea Europeană.

Curți cu soluționarea cererii de revizuire. Motivele cererii de revizuire.

Împotriva Deciziei

nr. 2132 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, au formulat cerere de revizuire Municipiul

Botoșani și Primarul Municipiului Botoșani, înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava.

Această din urmă

instanță, prin Decizia nr. 3753 din 13 octombrie 2011 a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7

alin. (1) C. proc. civ., reținând că față de prevederile art. 323 alin. (2)

teza I C. proc. civ. competența de soluționare aparține Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca instanță mai mare în grad față de Curtea de Apel

Suceava despre care se susține că a pronunțat hotărâri potrivnice.

Hotărârile potrivnice

hotărârii (nr. 2132/2011) a cărei revizuire s-a solicitat, au fost indicate de

revizuenți ca fiind Decizia nr. 2179/2010 și respectiv Decizia nr. 2577 din 27

iunie 2011, ambele pronunțate de aceeași Curte de Apel Suceava.

În esență, în

motivarea cererii de revizuire promovată, revizuenții Municipiul Botoșani prin

Primar și Primarul Municipiului Botoșani au susținut incidența cazului prevăzut

de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. justificat de împrejurarea că există

3 hotărâri irevocabile pronunțate de Curtea de Apel Suceava, în soluționarea

aceleiași probleme de drept ce privește societățile membre ale parcului

industrial Botoșani, respectiv scutirile prevăzute de art. 250 alin. (1) din C.

fisc.

În acest sens s-a

arătat că prin două hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Decizia nr.

2179 din 28 noiembrie 2010 (pronunțată în Dosarul nr. 3393/40/2009) și Decizia

nr. 2577 din 27 iunie 2011 (pronunțată în Dosarul nr. 56/40/2010) s-au respins

acțiunile promovate de SC G.I.E. SA Botoșani și SC M. SA Botoșani, în vreme ce

prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011, care formează obiectul cererii de

revizuire, s-a admis cererea SC E. SA (Dosar nr. 2332/40/2009).

În opinia revizuentei

se impune admiterea cererii de revizuire, în condițiile în care toate cele 3

societăți în discuție sunt membre ale contractului de asociere în

participațiune și ale Parcului I. Botoșani, toate acțiunile privesc scutirile

prevăzute de C. fisc., fiind contestate dispozițiile Primarului Botoșani.

considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Înalta Curte

apreciază, potrivit art. 326 C. proc. civ. cu referire la art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. că cererea de revizuire de față nu este întemeiată și urmează a fi

respinsă a atare, în considerarea celor în continuare arătate.

Pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca

hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența autorității

lucrului judecat.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se

regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cu alte cuvinte "triplă

identitate" reținută ca atare și în jurisprudența în materie dar și în

doctrină.

Ceea ce invocă însă

revizuenta în cauza de față este lipsa unei practici judiciare, aparent neunitare,

în 3 dosare diferite în care au figurat părți diferite și au fost contestate

decizii de impunere distincte, neputând fi astfel reținută tripla identitate

impusă de norma legală incidentă.

Un alt aspect care

este de natură să conducă la respingerea cererii de revizuire de față rezidă în

împrejurarea că într-un astfel de caz de revizuire instanța de judecată

sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele două

hotărâri, sau mai multe, potrivnice, este justă ci, potrivit prevederilor C.

proc. civ. o anulează pe cea din urmă, apreciată ca fiind dată cu încălcarea

lucrului judecat.

Or, din această

perspectivă, este de observat că ultima hotărâre pronunțată între cele 3

apreciate de revizuente ca fiind potrivnice nu este cea care formează obiectul

cererii de revizuire și a cărei anulare se cere (Decizia nr. 2132 din 8 iunie

2011) ci o decizie anterioară (Decizia nr. 2575 din 27 iunie 2011).

Față de toate cele

arătate, va fi așadar respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de unitatea administrativ-teritorială Municipiul Botoșani

și de Primarul Municipiului Botoșani împotriva Deciziei nr. 2132 din 8 iunie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA