ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.590 din 24 noiembrie 2016, Judecătoria Sighetu Marmației a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. prin Episcopia Romano-Catolică Satu Mare și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sighetu Marmației, prin Primar. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului. A respins, ca inadmisibilă, completarea la acțiune depusă de reclamant la dosar la data de 2 iunie 2016. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanta A., prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare, reprezentată prin episcop B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin M.F.P. și Municipiul Sighetu Marmației, prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, la data de 21 aprilie 2017, sub nr. x/307/2015.

Prin Decizia civilă nr. 399/A din 20 septembrie 2017, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a respins apelul declarat de către reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică împotriva Sentinței civile nr. 2.590 24 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul civil nr. x/307/2015* de către Judecătoria Sighetu Marmației, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică a declarat recurs la data de 15 noiembrie 2017, cerere înregistrată la Tribunalul Maramureș, secția I civilă.

Prin Adresa din 27 noiembrie 2017, această instanță a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 noiembrie 2017, sub același număr de dosar.

Cauza a fost repartizată, aleatoriu, spre soluționare, Completului C12NCPC.

Prin rezoluția completului din data de 4 decembrie 201.7, s-a fixat termen de judecată la 26 ianuarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în soluționarea căii de atac formulate.

Examinând competența materială de soluționare a cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permit o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată ca nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

De asemenea, o atare competență nu este prevăzută, de principiu, nici în favoarea curților de apel, ținând cont de faptul că, în conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă recursuri doar "în cazurile anume prevăzute de lege".

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", norma în cauză are în vedere reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează, însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3; art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum, în speță, reclamantul a învestit, în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă ca nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este legal învestită, astfel că, văzând dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va declina competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Tribunalul Maramureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de recurentul-reclamant A. prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare împotriva Deciziei civile nr. 399/A din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Procesat de GGC - N