ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5066/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând să se constate: A) nulitatea absolută și a clauzei înscrise la art. 4 din condițiile generale a contractului de credit nr. x/20.03.2008, precum și a clauzei înscrise la art. 8 din condițiile particulare a contractului de credit nr. x/20.03.2008, clauze ce vizează comisionul de întocmire dosar prin care i s-a reținut reclamantului în mod abuziv suma de 882 EUR; B) nulitatea absolută și a clauzei înscrise la art. 4 din condițiile generale a contractului de credit nr. x/25.06.2008, precum și a clauzei înscrise la art. 8 din condițiile particulare a contractului de credit nr. x/25.06.2008, clauze ce vizează comisionul de întocmire dosar prin care i s-a reținut reclamantului în mod abuziv suma de 918,90 EUR; C) să se dispună restituirea sumelor de bani menționate mai sus încadrate în mod abuziv cu titlu de comision de întocmire dosar urmând să fie actualizate sumele cu dobânda legală calculată de la data reținerii până la restituirea efectivă.

Prin sentința nr. 6153/2017 din 12 septembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4 din condițiile generale ale contractului de credit nr. x/20.03.2008, precum și la art. 8 din condițiile particulare ale contractului de credit nr. x/20.03.2008, ca fiind abuzive; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 882 Euro încasată cu titlul de comision de întocmire dosar în contractul de credit nr. x/20.03.2008, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia si până la achitarea efectivă; s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4 din condițiile generale ale contractului de credit nr. x/25.06.2008, precum si la art. 8 din condițiile particulare ale contractului de credit nr. x/25.06.2008, ca fiind abuzive; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 918,90 Euro încasată cu titlul de comision de întocmire dosar in contractul de credit nr. x/25.06.2008, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia și până la achitarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a declarat apel care, prin decizia nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 238/2018 din 3 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.