ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5065/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A.- Sucursala Tg-Jiu, a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1, 8.4, 8.5, 8.6, 9.2 și 13.5 din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x/22.11.2007; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU și efectuarea plăților RON/CHF pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și convertirea în RON; obligarea pârâtei să restituie sumele plătite în plus împreună cu dobânda legală de la data reținerii până la data restituirii efective, urmare a constatării caracterului abuziv și a nulității absolute a dispozițiilor art. 8.1 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 9176/2017 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la clauza prevăzută la art. 8.6 din contract.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A.- Sucursala Târgu-Jiu.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de B. S.A.

A fost respinsă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor 8.1, 8.4, 8.5, 9.2 inserate în contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x/22.11.2007.

A fost respins capătul de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prev. de art. 8.6, constatând autoritate de lucru judecat.

A fost constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum x din 22.11.2007 la art. 13.5. S-a constatat nulitatea absolută a acestei clauze.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. și pârâta B. S.A. au formulat cereri de apel.

Prin decizia nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 9176/14.12.2017, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.1, teza referitoare la riscul valutar, 8.4, 9.2 din contract.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală, de la data fiecărei încasări, la data plății.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

A fost redus onorariul avocatului de la 6000 RON la 3000 RON și a fost obligată apelanta-pârâtă la 3000 RON cheltuieli de judecată către apelantul- reclamant.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 375/2018 din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.