ÎCCJ, decizie (scj.ro #142124)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Competența instanțelor judecătorești

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 1

În cadrul cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează respectarea dispozițiilor privind competența instanțelor civile, în ipoteza în care, în aceeași cauză, numai unii dintre inculpați au calitatea de militari.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. se referă exclusiv la nerespectarea dispozițiilor privind competența instanțelor judecătorești după materie sau după calitatea persoanei în cursul judecății, iar nu și la nerespectarea dispozițiilor privind competența organelor de urmărire penală după materie sau după calitatea persoanei în cursul fazei procesuale a urmăririi penale și, în consecință, Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, pronunțată în materia nulităților absolute, nu modifică sfera de aplicare a cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 28/RC din 31 ianuarie 2018

Prin sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2016 a Tribunalului Cluj, între altele, a fost condamnată inculpata A., în baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Prin decizia nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori s-au respins apelurile declarate de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva sentinței penale nr. 1 din 5 ianuarie 2016 a Tribunalului Cluj.

Împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a declarat recurs în casație inculpata A.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A., împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017, pronunțată de Curte de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

Analizând recursul în casație declarat de inculpata A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele invocate nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin recursul în casație declarat, inculpata A. a criticat hotărârea atacată cu privire la încălcarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei, întrucât unul dintre inculpați avea calitatea de medic militar.

De asemenea, a susținut recurenta că inculpatul C. era medic psihiatru în cadrul Spitalului Militar de Urgență F. Cluj-Napoca, având gradul de locotenent-colonel, iar potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., cauza trebuia judecată în primă instanță de Tribunalul Militar Cluj.

În plus, potrivit art. 56 alin. (4) C. proc. pen., urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de militari se efectuează în mod obligatoriu de către procurorul militar.

Potrivit art. 44 alin. (1) și (4) C. proc. pen.: în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad; dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

Din analiza actelor dosarului se constată că în prezenta cauză inculpatul C. avea calitatea de medic psihiatru în cadrul Spitalului Militar de Urgență F. Cluj-Napoca, cu gradul de locotenent-colonel, fiind singura parte cu o calitate specială ce ar fi putut atrage competența instanței militare.

Cu toate acestea, având în vedere că ceilalți inculpați nu au nicio calitate de natură a atrage competența instanței militare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, competentă a soluționa cauza era instanța civilă, respectiv Tribunalul Cluj.

În egală măsură, se reține că, potrivit vechilor dispoziții, competentă ar fi fost tot instanța civilă raportat la art. 35 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește nulitatea urmăririi penale pentru incidența efectelor Deciziei nr. 302/2017 a Curții Constituționale, se constată că decizia instanței de contencios constituțional se referă în realitate la art. 281 C. proc. pen.

Cazul de recurs vizează numai nerespectarea competenței materiale sau personale la momentul judecății. Față de aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță nu este incident cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici nu ar fi posibilă revenirea în faza de urmărire penală. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum și Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori.