ÎCCJ, decizie (scj.ro #150128)

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

revizuire

C. proc. pen.,

art. 440, art. 453 alin. (1) lit. f)

I.C.C.J., Secția penală, complet format din 3 judecători, decizia nr. 195 din 2 aprilie 2019

Prin sentința nr. 1093 din 29 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, cu referire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat.

În baza art. 367 alin. (1) și (3)  C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; în baza art. 47 C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; în baza art. 47 C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Prin decizia nr. 1632/A din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 1093 din 29 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, în rejudecare:

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat.

În baza art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; în baza art. 47 C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; în baza art. 47 C. pen. raportat la art. 32 raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Împotriva hotărârii anterior menționate, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivarea cererii sale, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admisă cererea formulată de recurentul inculpat A. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1632/A din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, Secția I penală.

La data de 21 decembrie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de recurentul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 1093 din 29 aprilie 2016 a Tribunalului București.

În motivarea cererii sale, a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 651/2017, după ce hotărârea a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

La termenul de judecată din data 19 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că obiectul cererii de revizuire îl formează, în realitate, încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de recurentul inculpat A. împotriva încheierii nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în opinie majoritară, constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (3) al art. 459 C. proc. pen., respectiv:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la

art. 455

;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456

alin. (2)

și

(3)

;

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456

alin. (4)

.

Conform art. 459 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute în

alin. (3)

, potrivit art. 459 alin. (5) C. proc. pen., dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Aceasta privește încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, hotărâre definitivă, pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 651 din 17 octombrie 2017 (M. Of. nr. 1000 din 18 decembrie 2017), respectiv la data de 10 decembrie  2018, de către recurentul inculpat A., persoană care a promovat recursul în casație.

Prin încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpat A. împotriva deciziei nr. 1632/A din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, Secția I penală, cu motivarea că decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casație, avându-se în vedere dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în M. Of. nr. 1000 din 18 decembrie 2017, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, este neconstituțională.

În plus, se constată că recurentul inculpat A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. în cadrul dosarului anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 651 din 17 octombrie 2017, cerere ce i-a fost admisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, însă excepția de neconstituționalitate ridicată de acesta a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, prin Decizia Curții Constituționale nr. 513 din 17 iulie 2018, publicată în M. Of. nr. 939 din 7 noiembrie 2018.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă, revizuentul fiind în executarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală sub aspectul legalității pedepsei aplicate și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită și revizuentului A., care a declanșat controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 651/2017, în condițiile prevăzute de lege.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut (a se vedea în acest sens Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 33) că „o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv.”

A raționa altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 131 din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate ignora cele constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016, respectiv necesitatea transpunerii în cuprinsul dispozițiilor normative mai sus menționate, pentru garantarea atât a raporturilor de stabilitate, cât și pentru o bună administrare a justiției, a jurisprudenței instanței de contencios constituțional cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, precum și faptul că transpunerea soluției jurisprudențiale din cuprinsul paragrafului 33 al Deciziei nr. 126/2016 este incompletă.

În sens contrar, ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în opinie majoritară, apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 459 C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de recurentul inculpat A.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță - procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu majoritate, a admis în principiu cererea de revizuire formulată de recurentul inculpat A. împotriva încheierii nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

A scos cauza de pe rol și a trimis spre repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

OPINIE SEPARATĂ

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Din conținutul prevederilor legale menționate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. Or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Sub aspectul laturii civile, sunt supuse revizuirii hotărârile în care s-a pronunțat o soluție de admitere sau respingere (ca nefondată sau inadmisibilă) a acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în art. 452 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 149/RC din 3 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, împotriva căreia recurentul inculpat A. a formulat cerere de revizuire, nu s-a rezolvat fondul cauzei, ci a fost respinsă, ca inadmisibilă, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în M. Of. nr. 1000 din 18 decembrie 2017, trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, (…) constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”, iar în dispozițiile alin. (4) teza finală ale aceluiași articol, se precizează în mod expres că deciziile Curții Constituționale „au putere numai pentru viitor.”

Pentru aceste considerente, apreciez, în opinie minoritară, că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de recurentul inculpat A.