ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată că, prin Rechizitoriul nr. 1/P/2006 din data

de 26 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.C. pentru

săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen., reținându-se, în fapt,

următoarele:

La data de 31

decembrie 2005, inculpatul, jandarm angajat cu contract la UM x Odorheiu

Secuiesc, a condus autoturismul propriu pe ruta Odorheiu Secuiesc -

Miercurea-Ciuc, însoțit fiind de numitul K.J.S. Un grup de 5 - 6 tineri a

aruncat un artificiu în fața autoturismului condus de inculpat, motiv pentru

care acesta a oprit și s-a întors împreună cu K.J.S. pentru a-i identifica pe

tineri, spunând că este polițist. Inculpatul a lovit cu palma în zona feței pe

partea vătămată G.Z., care a căzut la pământ, iar pentru identificarea

tinerilor, a sustras un telefon mobil, un briceag și suma de 350.000 ROL.

Ulterior, inculpatul

și-a continuat drumul la Miercurea-Ciuc, spunând tinerilor că atunci când se va

întoarce să aibă actele de identitate asupra lor. De la stația CFR

Miercurea-Ciuc, inculpatul i-a luat pe numitul G.L. și pe prietena sa S.M.,

împreună cu care s-a deplasat spre Odorheiu Secuiesc.

În jurul orei 22:00,

în locul stabilit de inculpat, acesta s-a întâlnit cu grupul de tineri și a

purtat o discuție cu partea vătămată L.S., care a refuzat să scoată bunurile

aflate asupra sa. Ca urmare, inculpatul i-a scotocit în buzunare și i-a sustras

telefonul mobil, după care a plecat spre Odorheiu Secuiesc. În jurul orelor

3:30 - 4:00, la locuința acestuia s-a prezentat șeful său, M.C., ocazie cu care

au fost găsite cele două telefoane mobile și briceagul.

Cei doi minori

agresați de inculpat au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru

vindecare 7 - 9 zile și, respectiv, 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.

Prin Sentința penală

nr. 80 din 9 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 209/2006 de Tribunalul

Harghita, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire

sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte

violențe, l-a condamnat pe inculpatul A.C. la două pedepse de câte 1 an

închisoare, ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost

suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de

încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror

nerespectare ar atrage revocarea suspendării.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către cele două

părți vătămate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, iar, prin

Decizia penală nr. 88/A din 18 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr.

241/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis calea de atac promovată de procuror, a desființat

hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

Tribunalul Harghita, constatând încălcarea dreptului la apărare al inculpatului

A.C. și incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Procedând la

rejudecarea cauzei în dosarul nou format nr. 3612/96/2007, Tribunalul Harghita

a pronunțat Sentința penală nr. 74 din 25 februarie 2008, prin care, în baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a

fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două infracțiuni de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de

art. 180 alin. (2) C. pen., condamnându-l pe inculpat în baza acestui text de

lege la două pedepse de câte 1 an închisoare, ce au fost contopite, potrivit

art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an

închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C.

pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului

preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006, și s-a constatat

că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Această sentință a

fost atacată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, apelul declarat de

procuror fiind admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, care, prin Decizia penală nr. 29/A din 18

aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3612/96/2007, a desființat hotărârea

primei instanțe și a dispus, din nou, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

Tribunalul Harghita.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că judecătorul

fondului, învestit cu rejudecarea cauzei, a încălcat garanțiile dreptului la un

proces echitabil, consacrate în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, omițând a proceda, la ascultarea inculpatului în rejudecare

și la readministrarea probelor menționate în cuprinsul Deciziei penale nr.

88/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, deși cerința respectării principiului

nemijlocirii și a contradictorialității impunea această obligație.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1817/96/2008, iar, în

urma rejudecării, a fost pronunțată Sentința penală nr. 53 din 19 februarie

2009, prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din

două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire

sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte

violențe, inculpatul A.C. a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an

închisoare, ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost

suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de

încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 și art. 84 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului

preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006, și s-a constatat

că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Totodată, în baza

art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului

cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Această sentință a

fost desființată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, care, prin Decizia penală nr. 61/A din 1 iunie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 1817/96/2008, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Harghita și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

prima instanță, respectiv Tribunalul Harghita, constatând că, nici de această

dată, judecătorul fondului nu a procedat la readministrarea probatoriului, așa

cum se dispusese cu caracter obligatoriu de către instanța de control judiciar

prin Deciziile penale nr. 88/A din 18 octombrie 2007 și nr. 29/A din 18 aprilie

2008.

Pe rolul Tribunalului

Harghita, cauza a fost reînregistrată sub nr. 1816.1/96/2009 și soluționată

prin Sentința penală nr. 226 din 16 noiembrie 2010, instanța de fond dispunând,

în rejudecare, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau

alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

cărora inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A.C. pedeapsa cea mai

grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat,

conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar, în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestului preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006.

În baza art. 359 C.

proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării

condiționate, s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile

în cauză, iar, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost

trimis în judecată, tribunalul, după expunerea situației de fapt reținute și

prezentarea mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, a

arătat, în esență, că, în cauză, scopul urmărit de inculpat prin luarea

bunurilor din posesia părților vătămate G.Z. și L.S. nu a fost acela de a și le

însuși pe nedrept, ci de a le identifica pe acestea, împrejurare care rezultă

chiar din declarațiile lor, dar și din depozițiile martorilor G.C., K.J., S.B.,

M.C., precum și din faptul că inculpatul a fost cel care a predat respectivele

bunuri, împreună cu briceagul, organelor de poliție.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Harghita, criticând-o pentru nelegalitate, în ce privește greșita schimbare a

încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în

judecată, din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1),

(2) lit. b), c) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe,

prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și sub aspectul încălcării de

către instanța de fond a dispozițiilor art. 286 C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 7/A din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Harghita, a desființat parțial sentința penală atacată și,

rejudecând în fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost condamnat în

primă instanță din două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de

art 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211

alin. (1), (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b)

C. pen., inculpatul A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate

G.Z., precum și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași

infracțiuni în dauna părții vătămate L.S.

În temeiul art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite în

cauză în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, făcându-se, totodată,

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante

pe durata unui termen de încercare de 4 ani și s-a făcut aplicarea art. 71

alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. raportat la art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului durata arestului preventiv, din 2 ianuarie - 28 iulie 2006.

Au fost menținute

dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la constatarea faptului că

părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și la obligarea inculpatului

la cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, s-a dispus

rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta în

apel.

Pentru a decide că

apelul cu soluționarea căruia a fost învestită este întemeiat, instanța de prim

control judiciar, în urma reevaluării situației de fapt și a materialului

probator administrat în cauză, a concluzionat că faptele inculpatului A.C. de a

le deposeda, în data de 31 decembrie 2005, prin violență, pe timp de noapte și

în loc public, pe părțile vătămate G.Z. și L.S. de anumite bunuri pe care

acestea le aveau asupra lor întrunesc, în drept, elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) C.

pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.C., criticând-o pentru

nelegalitate și solicitând, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și 15 (indicat greșit de recurent ca fiind pct. 17

2

)

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor de care este acuzat în

infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C.

pen., și încetarea procesului penal pornit împotriva sa sub aspectul

respectivelor infracțiuni, având în vedere că, în luna iunie 2013, s-a împlinit

termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

La termenul de

judecată de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385

6

alin. (3) și art. 385

9

alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuția

contradictorie a procurorului și a părților incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., având în

vedere intervenirea, pe parcursul soluționării prezentei cauze, a unor legi

succesive care au modificat competența materială în primă instanță a

tribunalului.

Astfel, așa cum s-a

arătat în dezvoltările anterioare, inculpatul A.C. a fost trimis în judecată de

procuror la data de 26 ianuarie 2006 pentru săvârșirea a două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen., fiind

sesizat cu judecarea pricinii Tribunalul Harghita (Dosar nr. 209/2006),

instanță căreia îi revenea, la acel moment, competența de soluționare în fond a

cauzei, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ("Tribunalul judecă

în primă instanță infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 211 alin. (2),

(2

1

) și (3) (...)").

Înainte de

soluționarea cauzei de către Tribunalul Harghita prin Sentința penală nr. 80

din 9 martie 2007, art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost modificat prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of. nr. 677/7.08.2006 și

intrată în vigoare, potrivit art. III alin. (1) din lege, la data de 6

septembrie 2006 - în sensul că infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) și (2

1

) C. pen. nu a mai fost inclusă în competența de

primă instanță a tribunalului, revenind spre competență judecătoriei, conform

regulii generale înscrise în art. 25 C. proc. pen.

Nesocotind această

modificare legislativă intervenită sub aspectul competenței materiale de

soluționare în fond a cauzei și încălcând, astfel, principiul imediatei

aplicări a legii procesual-penale, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 88/A din 18

octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 241./43/2006, a admis calea de atac

promovată de procuror, a desființat Sentința penală nr. 80 din 9 martie 2007 a

Tribunalului Harghita și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

această instanță, deși, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, tribunalul nu mai era competent

să soluționeze în fond cauza, competența în primă instanță, raportat la

infracțiunile pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în judecată, revenind

judecătoriei.

Procedând în această

modalitate, instanța de apel a ignorat și dispozițiile art. III alin. (3) teza

a II-a din Legea nr. 356/2006, care stabileau în mod expres că, "în caz de

admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după

caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța

competentă, potrivit prezentei legi", instanță care, în speța de față, nu

mai era tribunalul, ci judecătoria, așa cum s-a arătat anterior. În legătură cu

aceste dispoziții ale Legii nr. 356/2006, este de observat că, deși alături de

cele ale art. III alin. (2) și (3) teza I din lege, au format obiectul unei

excepții de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 a

Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 474/16.07.2007), s-a constatat

doar neconstituționalitatea celor din urmă prevederi legale, excepția de

neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. III alin. (3) teza a

II-a din Legea nr. 356/2006 fiind respinsă, ca inadmisibilă.

Deși art. 27 pct. 1

lit. a) C. proc. pen. nu a mai suferit nicio modificare sub aspectul

conținutului ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006, cuprinzând

aceeași reglementare și în prezent, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu

Mureș au procedat la rejudecarea cauzei - în fond și, respectiv, în apel - în

cele trei cicluri procesuale pe care aceasta le-a parcurs după pronunțarea Deciziei

penale nr. 88/A din 18 octombrie 2007 (Dosarele penale nr. 3612/96/2007, nr.

1817/96/2008 și nr. 1816.1/96/2009), cu încălcarea normelor de competență

materială înscrise în respectivul articol și au nesocotit, totodată,

dispozițiile imperative ale art. III alin. (3) teza a II-a din legea anterior

menționată, pronunțând, astfel, hotărâri lovite de nulitate absolută, în

condițiile art. 197 alin. (2) teza I C. proc. pen.

Ca urmare, ținând

seama de limitele recursului cu care a fost învestită, Înalta Curte, constatând

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1

C. proc. pen. și având în vedere dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) lit.

a) din același cod, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) teza a II-a

C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul A.C., va casa Decizia

penală nr. 7/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, și Sentința penală nr. 226 din 16

noiembrie 2010 a Tribunalului Harghita, secția penală, și va trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, instanță în a

cărei rază teritorială se află locul unde au fost săvârșite presupusele

infracțiuni reținute în sarcina recurentului.

Față de caracterul

peremptoriu al motivului de recurs privind nulitatea hotărârilor, Înalta Curte

nu va mai examina celelalte critici invocate de inculpat, acestea urmând a fi

avute în vedere la instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei, în

cadrul susținerilor și apărărilor formulate de părți.

Având în vedere

soluția ce va fi pronunțată, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., se va

dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de

acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 2 februarie

2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează decizia

atacată și Sentința penală nr. 226 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului

Harghita, secția penală, și trimite cauza spre competentă soluționare la

Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ