ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin Rechizitoriul nr. 1/P/2006 din data de 26 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.C. pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen., reținându-se, în fapt, următoarele: La data de 31 decembrie 2005, inculpatul, jandarm angajat cu contract la UM x Odorheiu Secuiesc, a condus autoturismul propriu pe ruta Odorheiu Secuiesc - Miercurea-Ciuc, însoțit fiind de numitul K.J.S. Un grup de 5 - 6 tineri a aruncat un artificiu în fața autoturismului condus de inculpat, motiv pentru care acesta a oprit și s-a întors împreună cu K.J.S.

pentru a-i identifica pe tineri, spunând că este polițist. Inculpatul a lovit cu palma în zona feței pe partea vătămată G.Z., care a căzut la pământ, iar pentru identificarea tinerilor, a sustras un telefon mobil, un briceag și suma de 350.000 ROL. Ulterior, inculpatul și-a continuat drumul la Miercurea-Ciuc, spunând tinerilor că atunci când se va întoarce să aibă actele de identitate asupra lor. De la stația CFR Miercurea-Ciuc, inculpatul i-a luat pe numitul G.L. și pe prietena sa S.M., împreună cu care s-a deplasat spre Odorheiu Secuiesc. În jurul orei 22:00, în locul stabilit de inculpat, acesta s-a întâlnit cu grupul de tineri și a purtat o discuție cu partea vătămată L.S., care a refuzat să scoată bunurile aflate asupra sa.

Ca urmare, inculpatul i-a scotocit în buzunare și i-a sustras telefonul mobil, după care a plecat spre Odorheiu Secuiesc. În jurul orelor 3:30 - 4:00, la locuința acestuia s-a prezentat șeful său, M.C., ocazie cu care au fost găsite cele două telefoane mobile și briceagul. Cei doi minori agresați de inculpat au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 - 9 zile și, respectiv, 7 - 8 zile de îngrijiri medicale. Prin Sentința penală nr. 80 din 9 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 209/2006 de Tribunalul Harghita, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, l-a condamnat pe inculpatul A.C. la două pedepse de câte 1 an închisoare, ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare ar atrage revocarea suspendării. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către cele două părți vătămate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, iar, prin Decizia penală nr. 88/A din 18 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 241/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis calea de atac promovată de procuror, a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Harghita, constatând încălcarea dreptului la apărare al inculpatului A.C. și incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Procedând la rejudecarea cauzei în dosarul nou format nr. 3612/96/2007, Tribunalul Harghita a pronunțat Sentința penală nr. 74 din 25 februarie 2008, prin care, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., condamnându-l pe inculpat în baza acestui text de lege la două pedepse de câte 1 an închisoare, ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006, și s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Această sentință a fost atacată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, apelul declarat de procuror fiind admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin Decizia penală nr. 29/A din 18 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3612/96/2007, a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus, din nou, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Harghita. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că judecătorul fondului, învestit cu rejudecarea cauzei, a încălcat garanțiile dreptului la un proces echitabil, consacrate în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, omițând a proceda, la ascultarea inculpatului în rejudecare și la readministrarea probelor menționate în cuprinsul Deciziei penale nr. 88/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, deși cerința respectării principiului nemijlocirii și a contradictorialității impunea această obligație.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1817/96/2008, iar, în urma rejudecării, a fost pronunțată Sentința penală nr. 53 din 19 februarie 2009, prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, inculpatul A.C.

a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare, ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006, și s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. Totodată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Această sentință a fost desființată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin Decizia penală nr. 61/A din 1 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1817/96/2008, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Harghita, constatând că, nici de această dată, judecătorul fondului nu a procedat la readministrarea probatoriului, așa cum se dispusese cu caracter obligatoriu de către instanța de control judiciar prin Deciziile penale nr. 88/A din 18 octombrie 2007 și nr. 29/A din 18 aprilie 2008. Pe rolul Tribunalului Harghita, cauza a fost reînregistrată sub nr. 1816.1/96/2009 și soluționată prin Sentința penală nr. 226 din 16 noiembrie 2010, instanța de fond dispunând, în rejudecare, conform art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C., din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A.C. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, din 2 ianuarie 2006 până la data de 28 iulie 2006. În baza art. 359 C. proc.

pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate, s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, iar, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în judecată, tribunalul, după expunerea situației de fapt reținute și prezentarea mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, a arătat, în esență, că, în cauză, scopul urmărit de inculpat prin luarea bunurilor din posesia părților vătămate G.Z. și L.S.

nu a fost acela de a și le însuși pe nedrept, ci de a le identifica pe acestea, împrejurare care rezultă chiar din declarațiile lor, dar și din depozițiile martorilor G.C., K.J., S.B., M.C., precum și din faptul că inculpatul a fost cel care a predat respectivele bunuri, împreună cu briceagul, organelor de poliție. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, criticând-o pentru nelegalitate, în ce privește greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în judecată, din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și sub aspectul încălcării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 286 C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 7/A din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, a desființat parțial sentința penală atacată și, rejudecând în fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.C. a fost condamnat în primă instanță din două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., inculpatul A.C.

a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate G.Z., precum și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în dauna părții vătămate L.S. În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, făcându-se, totodată, aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. raportat la art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata arestului preventiv, din 2 ianuarie - 28 iulie 2006. Au fost menținute dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la constatarea faptului că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și la obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta în apel. Pentru a decide că apelul cu soluționarea căruia a fost învestită este întemeiat, instanța de prim control judiciar, în urma reevaluării situației de fapt și a materialului probator administrat în cauză, a concluzionat că faptele inculpatului A.C.

de a le deposeda, în data de 31 decembrie 2005, prin violență, pe timp de noapte și în loc public, pe părțile vătămate G.Z. și L.S. de anumite bunuri pe care acestea le aveau asupra lor întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.C., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 15 (indicat greșit de recurent ca fiind pct. 17 2 ) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor de care este acuzat în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., și încetarea procesului penal pornit împotriva sa sub aspectul respectivelor infracțiuni, având în vedere că, în luna iunie 2013, s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 6 alin. (3) și art. 385 9 alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuția contradictorie a procurorului și a părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., având în vedere intervenirea, pe parcursul soluționării prezentei cauze, a unor legi succesive care au modificat competența materială în primă instanță a tribunalului. Astfel, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, inculpatul A.C. a fost trimis în judecată de procuror la data de 26 ianuarie 2006 pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) C. pen., fiind sesizat cu judecarea pricinii Tribunalul Harghita (Dosar nr. 209/2006), instanță căreia îi revenea, la acel moment, competența de soluționare în fond a cauzei, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. ("Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 211 alin. (2), (2 1 ) și (3) (...)"). Înainte de soluționarea cauzei de către Tribunalul Harghita prin Sentința penală nr. 80 din 9 martie 2007, art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of. nr. 677/7.08.2006 și intrată în vigoare, potrivit art. III alin. (1) din lege, la data de 6 septembrie 2006 - în sensul că infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) și (2 1 ) C. pen. nu a mai fost inclusă în competența de primă instanță a tribunalului, revenind spre competență judecătoriei, conform regulii generale înscrise în art. 25 C. proc.

pen. Nesocotind această modificare legislativă intervenită sub aspectul competenței materiale de soluționare în fond a cauzei și încălcând, astfel, principiul imediatei aplicări a legii procesual-penale, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 88/A din 18 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 241./43/2006, a admis calea de atac promovată de procuror, a desființat Sentința penală nr. 80 din 9 martie 2007 a Tribunalului Harghita și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la această instanță, deși, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, tribunalul nu mai era competent să soluționeze în fond cauza, competența în primă instanță, raportat la infracțiunile pentru care inculpatul A.C.

a fost trimis în judecată, revenind judecătoriei. Procedând în această modalitate, instanța de apel a ignorat și dispozițiile art. III alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 356/2006, care stabileau în mod expres că, "în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi", instanță care, în speța de față, nu mai era tribunalul, ci judecătoria, așa cum s-a arătat anterior. În legătură cu aceste dispoziții ale Legii nr. 356/2006, este de observat că, deși alături de cele ale art. III alin. (2) și (3) teza I din lege, au format obiectul unei excepții de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curții Constituționale (publicată în M. Of.

nr. 474/16.07.2007), s-a constatat doar neconstituționalitatea celor din urmă prevederi legale, excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. III alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 356/2006 fiind respinsă, ca inadmisibilă. Deși art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

nu a mai suferit nicio modificare sub aspectul conținutului ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006, cuprinzând aceeași reglementare și în prezent, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș au procedat la rejudecarea cauzei - în fond și, respectiv, în apel - în cele trei cicluri procesuale pe care aceasta le-a parcurs după pronunțarea Deciziei penale nr. 88/A din 18 octombrie 2007 (Dosarele penale nr. 3612/96/2007, nr. 1817/96/2008 și nr. 1816.1/96/2009), cu încălcarea normelor de competență materială înscrise în respectivul articol și au nesocotit, totodată, dispozițiile imperative ale art. III alin. (3) teza a II-a din legea anterior menționată, pronunțând, astfel, hotărâri lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (2) teza I C. proc.

pen. Ca urmare, ținând seama de limitele recursului cu care a fost învestită, Înalta Curte, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. și având în vedere dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) lit. a) din același cod, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul A.C., va casa Decizia penală nr. 7/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și Sentința penală nr. 226 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Harghita, secția penală, și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, instanță în a cărei rază teritorială se află locul unde au fost săvârșite presupusele infracțiuni reținute în sarcina recurentului.

Față de caracterul peremptoriu al motivului de recurs privind nulitatea hotărârilor, Înalta Curte nu va mai examina celelalte critici invocate de inculpat, acestea urmând a fi avute în vedere la instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei, în cadrul susținerilor și apărărilor formulate de părți. Având în vedere soluția ce va fi pronunțată, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și Sentința penală nr. 226 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Harghita, secția penală, și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Odorheiu Secuiesc. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - AZ