ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1143 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4424/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 1 R). S-a aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 21 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 1 R). S-a aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 2 R). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului I.A.G. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B.A.C. a sumei de 1.000.000 lei și către partea civilă R.R.N. a sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale. S-a luat act că partea vătămată A.N.F. și martorul cumpărător de bună-credință P.D. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei din 12 martie 2005. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat e la inculpat suma de 6.000.000 lei. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1019/P/2005 din 14 iulie 2005 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de complicitate la tâlhărie, aflate în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru toate infracțiunile), și art. 99 și urm. C. pen.

La data de 3 martie 2005, în timp ce se deplasau cu autobuzul liniei RATB 323, inculpatul I.A.G., însoțit de numiții L.L.C. și numitul C., au observat pe părțile vătămate B.A.C. și R.R.N. care circulau cu același mijloc de transport, luând hotărârea să-i deposedeze de telefoanele mobile. Astfel, după ce părțile vătămate au coborât la Piața Progresul au fost urmărite de către inculpat și prietenii săi, iar când au ajuns în fața blocului situat pe Șos. Giurgiului cei trei au abordat părțile vătămate, sub pretextul că ar căuta o fată pe nume A., propunându-le să îi însoțească pentru a o găsi pe fata respectivă.

Părțile vătămate au fost de acord și s-au deplasat împreună cu cei trei pe mai multe străzi din apropiere, iar când au ajuns la intersecția str. Brăniștari, profitând de împrejurarea că zona era mai puțin circulată, numitul C. a scos un briceag pe care-l avea asupra sa, cu care l-a amenințat pe numitul R.R.N., cerându-i să-i dea telefonul mobil, acesta din urmă conformându-se și înmânându-i telefonul mobil. În continuare, inculpatul I.A.G. și L.L.C. au întrebat pe un ton amenințător pe partea vătămată B.A.C. dacă are telefon mobil, în timp ce numitul C. ținea în continuare în mână un cuțit cu lama desfăcută. Întrucât răspunsul părții vătămate a fost negativ, inculpatul I.A.G. a controlat-o și i-a găsit în mâneca dreaptă de la giacă telefonul mobil de care a deposedat-o.

În aceeași zi, inculpatul și cei doi făptuitori au vândut telefoanele unei persoane necunoscute, obținând în total suma de 1.700.000 lei, bani pe care i-au împărțit în mod egal între ei. Întrucât ceilalți doi participanți la săvârșirea faptei nu au fost identificați, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală față de aceștia. La data de 12 martie 2005, în jurul orelor 18,00, în timp ce se deplasa pe str. Toporaș inculpatul I.A.G. a observat pe partea vătămată A.N.F., luând hotărârea să o deposedeze de telefonul mobil. Folosind același mijloc de operare, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă îl cunoaște pe un anume A. care ar avea să-i restituie o sumă de bani, în timpul discuției făcându-și apariția doi prieteni ai părții vătămate, respectiv martorii B.T.

și C.M.R. care i-au cerut inculpatului să lase partea vătămată în pace. În acel moment, inculpatul a scos din buzunar un briceag, solicitându-i părții vătămate să-l însoțească la domiciliul lui A., aceasta fiind de acord, deplasându-se împreună cu inculpatul și cu cei doi martori până în apropierea unei căi ferate, unde, inculpatul a scos din nou briceagul cerându-i părții vătămate să-i dea telefonul mobil. Datorită stării de temere, partea vătămată A.N.F. i-a înmânat inculpatului telefonul mobil după ce în prealabil îi scosese cartela. În aceeași zi, inculpatul a vândut telefonul mobil martorului de bună-credință P.D. fără ca acesta să cunoască proveniența bunului, încasând suma de 6.000.000 lei, pe care a cheltuit-o în interes personal.

Martorul a predat telefonul mobil organelor de poliție, fiind restituit părții vătămate. Situația de fapt mai sus expusă a rezultat din declarațiile inculpatului care s-au coroborat cu cele ale părților vătămate și ale martorilor B.T., C.M.R. și P.D. Totodată, cele trei părți vătămate și martorii B.T. și C.M. l-au recunoscut pe inculpat de pe planșele foto și din grup ca fiind cel ce a comis faptele reținute în sarcina sa. În drept, fapta inculpatului minor I.A.G. care, la data de 3 martie 2005, în loc public, a deposedat prin amenințare pe partea vătămată B.A.C. de un telefon mobil, inculpatul fiind ajutat în activitatea infracțională de făptuitorii L.L.C. și numitul C., acesta din urmă având asupra sa un cuțit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Fapta inculpatului I.A.G., care în aceeași împrejurare, l-a ajutat pe făptuitorul C. să o deposedeze prin amenințare pe partea vătămată R.R.N. de un telefon mobil, contribuind prin prezența sa la întărirea rezoluției infracționale a autorului acestei fapte și la înfrângerea rezistenței victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care la data de 12 martie 2005, având asupra sa un cuțit, în loc public, a deposedat prin amenințare pe partea vătămată A.N.F. de un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de rezultatul produs, de concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5 București, de circumstanțele personale ale inculpatului minor, necunoscut cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție. Părțile vătămate B.A.C. și R.R.N. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000 lei, reprezentând contravaloarea telefoanelor sustrase. Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul I.A.G.

cauzând prin faptele sale ilicite părților civile B.A.C. și R.R.N., câte un prejudiciu material de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000 lei, reprezentând contravaloarea telefoanelor sustrase de către inculpat, ce nu au mai fot recuperate. Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. (2) C. civ., care consacră principiul răspunderii părinților pentru fapta copiilor minori, având în vedere că la data săvârșirii faptelor ilicite de către minorul I.A.G., părinții săi se aflau în executarea unei pedepse privative de libertate, conform sentinței penale nr. 1133 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, aflându-se astfel în imposibilitatea de a exercita supravegherea asupra minorului.

În consecință, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B.A.C. suma de 1.000.000 lei și către partea civilă R.R.N. a sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale. S-a luat act că partea vătămată A.N.F. și martorul cumpărător de bună-credință P.D. nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei din 12 martie 2005. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 6.000.000 lei. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul I.A.G., criticând soluția, ca netemeinică, și solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3248/M/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva sentinței penale nr. 1143 din 19 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 6 mai 2005 la zi. A fost obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând sentința penală a constatat că aceasta este temeinică și legală, reținând că instanța de fond a stabilit în mod complet situația de fapt, încadrarea juridică, vinovăția inculpatului în baza probelor administrate în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-se o sancțiune ce corespunde periculozității inculpatului și gravității faptei comise și cu ajutorul căreia pot fi realizate scopurile pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen. De asemenea, prima instanță a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul minor I.A.G., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecându-se cauza, reducerea pedepsei.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că instanța de apel în mod judicios și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului minor în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele comise de inculpatul minor I.A.G., în zilele de 3 martie 2005 și 12 martie 2005, la prima dintre ele, fiind ajutat și de alți făptuitori, de a deposeda, într-un loc public, prin amenințare, la cea de-a doua faptă, având asupra sa și un cuțit, părțile vătămate de telefoane mobile, iar fapta comisă de același inculpat minor în împrejurările zilei de 3 martie 2005 de a-l ajuta pe un alt făptuitor să o deposedeze prin amenințare pe o altă parte vătămată de un telefon mobil, contribuind prin prezența sa la întărirea rezoluției infracționale și înfrângerea rezistenței victimei, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tâlhărie și complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în stare de minoritate și art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului minor pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, cât și a modalității de executare, în regim de detenție, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 100 C. pen., în alegerea sancțiunii și ulterior a celor stipulate în art. 72 C. pen., ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al fiecăreia din faptele reținute în sarcina sa, de circumstanțele reale în care acestea au fost săvârșite, două dintre ele și cu participarea altor făptuitori, la una din ele și cu ajutorul unui cuțit, de circumstanțele personale ale inculpatului minor, acesta provenind dintr-o familie, ai cărui ambii părinți, în prezent se află în stare de arest pentru deținere ilegală de droguri, minorul în cauză are vârsta de 17 ani, a absolvit 3 clase, abandonând școala, potrivit referatului de anchetă socială, aflat la fila 106 dosar de urmărire penală.

Prin cuantumul pedepselor aplicate, respectiv la minimul legal al închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, în condițiile art. 109 C. pen., iar ca urmare a dispozițiilor art. 34 lit. b) din același cod, pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenție, s-a avut în vedere că numai aceasta este singura în măsură să îndreptarea atitudinii inculpatului minor față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.

Astfel, Înalta Curte nu poate reține critica recurentului inculpat minor cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia, deoarece instanța de apel a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, cuantumul și modalitatea de executare fiind proporționale nu numai cu gravitatea faptelor comise, particularizată prin circumstanțele reale menționate, dar și cu tipul aparte de personalitate delincventă a inculpatului minor, neimpunându-se reducerea pedepsei, astfel că nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată, nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și familie. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12 ianuarie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a intimatelor părți responsabile civilmente I.R.G. și I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 790/ A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a intimatelor părți responsabile civilmente I.R.G.

și I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2006.