ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1143 din 19

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 4424/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare (pct. 1 R).

S-a aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 21 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat, la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 1 R).

S-a aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

(pct. 2 R).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului I.A.G. pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la zi și

s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B.A.C. a

sumei de 1.000.000 lei și către partea civilă R.R.N. a sumei de 4.000.000 lei,

reprezentând despăgubiri materiale.

S-a luat act că partea vătămată A.N.F.

și martorul cumpărător de bună-credință P.D. nu au formulat pretenții civile în

cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei din 12 martie

2005.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat e la inculpat suma de 6.000.000 lei.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București nr. 1019/P/2005 din 14 iulie 2005 a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea a

două infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de complicitate la tâlhărie,

aflate în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., și art. 26 raportat la art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., și art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru toate infracțiunile),

și art. 99 și urm. C. pen.

La data de 3 martie 2005, în timp ce

se deplasau cu autobuzul liniei RATB 323, inculpatul I.A.G., însoțit de numiții

L.L.C. și numitul C., au observat pe părțile vătămate B.A.C. și R.R.N. care

circulau cu același mijloc de transport, luând hotărârea să-i deposedeze de

telefoanele mobile.

Astfel, după ce părțile vătămate au

coborât la Piața Progresul au fost urmărite de către inculpat și prietenii săi,

iar când au ajuns în fața blocului situat pe Șos. Giurgiului cei trei au

abordat părțile vătămate, sub pretextul că ar căuta o fată pe nume A.,

propunându-le să îi însoțească pentru a o găsi pe fata respectivă.

Părțile vătămate au fost de acord și

s-au deplasat împreună cu cei trei pe mai multe străzi din apropiere, iar când

au ajuns la intersecția str. Brăniștari, profitând de împrejurarea că zona era

mai puțin circulată, numitul C. a scos un briceag pe care-l avea asupra sa, cu

care l-a amenințat pe numitul R.R.N., cerându-i să-i dea telefonul mobil,

acesta din urmă conformându-se și înmânându-i telefonul mobil.

În continuare, inculpatul I.A.G. și L.L.C.

au întrebat pe un ton amenințător pe partea vătămată B.A.C. dacă are telefon

mobil, în timp ce numitul C. ținea în continuare în mână un cuțit cu lama

desfăcută. Întrucât răspunsul părții vătămate a fost negativ, inculpatul I.A.G.

a controlat-o și i-a găsit în mâneca dreaptă de la giacă telefonul mobil de

care a deposedat-o.

În aceeași zi, inculpatul și cei doi

făptuitori au vândut telefoanele unei persoane necunoscute, obținând în total

suma de 1.700.000 lei, bani pe care i-au împărțit în mod egal între ei.

Întrucât ceilalți doi participanți

la săvârșirea faptei nu au fost identificați, s-a dispus disjungerea

materialului de urmărire penală față de aceștia.

La data de 12 martie 2005, în jurul

orelor 18,00, în timp ce se deplasa pe str. Toporaș inculpatul I.A.G. a

observat pe partea vătămată A.N.F., luând hotărârea să o deposedeze de

telefonul mobil.

Folosind același mijloc de operare,

inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă îl cunoaște pe un anume A. care

ar avea să-i restituie o sumă de bani, în timpul discuției făcându-și apariția

doi prieteni ai părții vătămate, respectiv martorii B.T. și C.M.R. care i-au

cerut inculpatului să lase partea vătămată în pace.

În acel moment, inculpatul a scos

din buzunar un briceag, solicitându-i părții vătămate să-l însoțească la

domiciliul lui A., aceasta fiind de acord, deplasându-se împreună cu inculpatul

și cu cei doi martori până în apropierea unei căi ferate, unde, inculpatul a

scos din nou briceagul cerându-i părții vătămate să-i dea telefonul mobil.

Datorită stării de temere, partea vătămată A.N.F. i-a înmânat inculpatului

telefonul mobil după ce în prealabil îi scosese cartela.

În aceeași zi, inculpatul a vândut

telefonul mobil martorului de bună-credință P.D. fără ca acesta să cunoască

proveniența bunului, încasând suma de 6.000.000 lei, pe care a cheltuit-o în

interes personal. Martorul a predat telefonul mobil organelor de poliție, fiind

restituit părții vătămate.

Situația de fapt mai sus expusă a

rezultat din declarațiile inculpatului care s-au coroborat cu cele ale părților

vătămate și ale martorilor B.T., C.M.R. și P.D.

Totodată, cele trei părți vătămate

și martorii B.T. și C.M. l-au recunoscut pe inculpat de pe planșele foto și din

grup ca fiind cel ce a comis faptele reținute în sarcina sa.

În drept, fapta inculpatului minor I.A.G.

care, la data de 3 martie 2005, în loc public, a deposedat prin amenințare pe

partea vătămată B.A.C. de un telefon mobil, inculpatul fiind ajutat în

activitatea infracțională de făptuitorii L.L.C. și numitul C., acesta din urmă

având asupra sa un cuțit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Fapta inculpatului I.A.G., care în

aceeași împrejurare, l-a ajutat pe făptuitorul C. să o deposedeze prin

amenințare pe partea vătămată R.R.N. de un telefon mobil, contribuind prin

prezența sa la întărirea rezoluției infracționale a autorului acestei fapte și

la înfrângerea rezistenței victimei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care la

data de 12 martie 2005, având asupra sa un cuțit, în loc public, a deposedat

prin amenințare pe partea vătămată A.N.F. de un telefon mobil, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real, prevăzut de art.

33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de

împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de rezultatul produs, de

concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5

București, de circumstanțele personale ale inculpatului minor, necunoscut cu

antecedente penale, tribunalul a apreciat că reeducarea inculpatului este

posibilă numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în

regim de detenție.

Părțile vătămate B.A.C. și R.R.N. s-au

constituit părți civile în cauză cu suma de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000

lei, reprezentând contravaloarea telefoanelor sustrase.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ.,

inculpatul I.A.G. cauzând prin faptele sale ilicite părților civile B.A.C. și R.R.N.,

câte un prejudiciu material de 1.000.000 lei, respectiv 4.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea telefoanelor sustrase de către inculpat, ce nu au mai fot

recuperate.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. (2) C. civ., care consacră

principiul răspunderii părinților pentru fapta copiilor minori, având în vedere

că la data săvârșirii faptelor ilicite de către minorul I.A.G., părinții săi se

aflau în executarea unei pedepse privative de libertate, conform sentinței

penale nr. 1133 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, aflându-se astfel în imposibilitatea de a exercita supravegherea

asupra minorului.

În consecință, în baza art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

părții civile B.A.C. suma de 1.000.000 lei și către partea civilă R.R.N. a

sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

S-a luat act că partea vătămată A.N.F.

și martorul cumpărător de bună-credință P.D. nu au formulat pretenții civile în

cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei din 12 martie

2005.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 6.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel inculpatul I.A.G., criticând soluția, ca netemeinică, și

solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 790/ A din

17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3248/M/2005, a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva sentinței penale nr.

1143 din 19 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus prevenția de la 6 mai 2005 la zi.

A fost obligat apelantul la 150 lei

cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu a fost

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, analizând sentința penală a constatat că aceasta este temeinică și

legală, reținând că instanța de fond a stabilit în mod complet situația de

fapt, încadrarea juridică, vinovăția inculpatului în baza probelor administrate

în cauză.

La individualizarea judiciară a

pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

aplicându-se o sancțiune ce corespunde periculozității inculpatului și

gravității faptei comise și cu ajutorul căreia pot fi realizate scopurile

pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

De asemenea, prima instanță a

rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul minor I.A.G., fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate

și rejudecându-se cauza, reducerea pedepsei.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că instanța de apel în mod

judicios și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția

inculpatului minor în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost

trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele comise de inculpatul minor I.A.G.,

în zilele de 3 martie 2005 și 12 martie 2005, la prima dintre ele, fiind ajutat

și de alți făptuitori, de a deposeda, într-un loc public, prin amenințare, la

cea de-a doua faptă, având asupra sa și un cuțit, părțile vătămate de telefoane

mobile, iar fapta comisă de același inculpat minor în împrejurările zilei de 3

martie 2005 de a-l ajuta pe un alt făptuitor să o deposedeze prin amenințare pe

o altă parte vătămată de un telefon mobil, contribuind prin prezența sa la

întărirea rezoluției infracționale și înfrângerea rezistenței victimei,

întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunilor de tâlhărie și complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen., toate cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în stare de minoritate și art.

33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Sub aspectul individualizării pedepselor

aplicate inculpatului minor pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei

rezultante, cât și a modalității de executare, în regim de detenție, a fost

făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 100 C. pen.,

în alegerea sancțiunii și ulterior a celor stipulate în art. 72 C. pen., ce

caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ținându-se cont de

gradul de pericol social în concret ridicat al fiecăreia din faptele reținute

în sarcina sa, de circumstanțele reale în care acestea au fost săvârșite, două

dintre ele și cu participarea altor făptuitori, la una din ele și cu ajutorul

unui cuțit, de circumstanțele personale ale inculpatului minor, acesta

provenind dintr-o familie, ai cărui ambii părinți, în prezent se află în stare

de arest pentru deținere ilegală de droguri, minorul în cauză are vârsta de 17

ani, a absolvit 3 clase, abandonând școala, potrivit referatului de anchetă

socială, aflat la fila 106 dosar de urmărire penală.

Prin cuantumul pedepselor aplicate,

respectiv la minimul legal al închisorii pentru infracțiunile reținute în

sarcina sa, în condițiile art. 109 C. pen., iar ca urmare a dispozițiilor art. 34

lit. b) din același cod, pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenție,

s-a avut în vedere că numai aceasta este singura în măsură să îndreptarea

atitudinii inculpatului minor față de comiterea de infracțiuni și resocializarea

sa pozitivă viitoare.

Astfel, Înalta Curte nu poate reține

critica recurentului inculpat minor cu privire la greșita individualizare a pedepsei

aplicate acestuia, deoarece instanța de apel a făcut un examen plural asupra

tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea

judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, cuantumul și modalitatea de

executare fiind proporționale nu numai cu gravitatea faptelor comise,

particularizată prin circumstanțele reale menționate, dar și cu tipul aparte de

personalitate delincventă a inculpatului minor, neimpunându-se reducerea

pedepsei, astfel că nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate,

decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte,

verificând hotărârea pronunțată, nu a constatat nici existența vreunui caz de

casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr.

790/ A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12

ianuarie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a intimatelor părți responsabile civilmente I.R.G.

și I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 790/ A din 17

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2005 la 12

ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000

lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a intimatelor părți responsabile civilmente I.R.G.

și I.G., în sumă de câte 100 lei (câte 1.000.000 lei) se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

ianuarie 2006.