ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1892/2016

Decizia nr. 1892/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2015, pe rolul Tribunalului Brașov, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din data de 24 septembrie 2015 a Tribunalului Brașov în dosarul nr. x/197/2011, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea încheierii din 24 septembrie 2015, întrucât măsura suspendării nu este legală și temeinică, fiind potrivnică Deciziei nr. 1422 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/62/2012 și repunerea pe rol în vederea continuării judecății, iar pe fond admiterea recursului.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și ale art. 480 C. civ.

Prin Decizia nr. 546/R din data de 15 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/62/2015, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimata B., împotriva încheierii ședinței publice din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/197/2011, invocată de intimată prin întâmpinare și, pe cale de consecință a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin Decizia civilă nr. 27/Ap din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuenta A. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/197/2011. Totodată, a fost obligată revizuenta să plătească intimatei B. suma de 1.488 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut, în esență, în aplicarea art. 322 din Vechiul C. proc. civ. că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și că obiect al revizuirii pot fi hotărârile pronunțate în prima instanță prin care s-a analizat fondul pretenției deduse judecății și care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepții procesuale ori perimarea apelului (...) precum și hotărârile pronunțate de instanța de recurs prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt sau cele date în fond după casarea cu reținere.

S-a reținut că nu îndeplinesc această condiție nici încheierea de suspendare - indiferent de temei, nici decizia prin care s-a respins recursul exercitat împotriva respectivei încheieri.

Împotriva Deciziei civile nr. 27/Ap din 25 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs revizuenta A.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-revizuentă a arătat, în esență, că un prim motiv de nelegalitate îl vizează aprecierea eronată a textului de lege prevăzut de art. 244

1

Vechiul C. proc. civ. de către Curtea de Apel Brașov, în sensul că a considerat eronat faptul că ar fi avut la îndemână calea recursului împotriva încheierii de admitere a cererii de suspendare din 24 septembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/197/2011.

În acest context, recurenta-revizuentă arată că, în opinia Curții de Apel Brașov, exprimată în considerentele deciziei recurate, în speța de fată, legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului ce poate fi declarat pe toata perioada cât durează suspendarea procesului și că față de aceste considerente a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, însă, încheierea din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov ca instanță de recurs, nu mai poate fi atacată cu recurs, conform art. 244

1

C. proc. civ., fiind o încheiere judecătorească irevocabilă, interlocutorie.

Recurenta-revizuentă mai arată că a criticat, pe calea revizuirii, soluția nelegală de suspendare a cauzei prin prisma unei alte hotărâri pronunțate de Tribunalul Brașov, care este potrivnică celei dintâi amintită, susținând că încheierea din 24 septembrie 2015 a Tribunalului Brașov din dosarul x/197/2011 vine în contradicție cu Decizia nr. 1422 din 9 noiembrie 2012 a aceleiași instanțe din dosarul civil nr. x/6272012.

După prezentarea condițiilor în care se realizează, în opinia recurentei-revizuente, contradicția celor două hotărâri și după expunerea parcursului procesual al dosarelor nr. x/197/2008 vizând procesul de partaj, nr. x/197/2009 cu privire la anularea testamentului și nr. x/197/2011, recurenta a mai susținut că, prin cererea de revizuire a criticat faptul că încheierea din 24 septembrie 2015 este nelegală întrucât atâta vreme cât în prezenta cauză o altă instanță de recurs a respins suspendarea pe motiv că un proces de anulare testament nu ar putea decât să afecteze întinderea cotelor succesorale, cu atât mai mult un proces de sistare a stării de indiviziune, conform cotelor succesorale, cum ar fi cea de partaj, nu ar putea impune și justifica măsura suspendării, astfel cum pe nedrept a fost dispusă în dosarul x/197/2011.

A susținut recurenta-revizuentă că soluția de suspendare a dosarului nr. x/197/2011 până la finalizarea irevocabilă a procesului de partaj cu nr. x/197/2008, aduce atingere dreptului său de proprietate, care în cotă de 39% va înceta odată cu soluția de ieșire din indiviziune.

Un al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurenta-revizuentă îl constituie faptul că instanța de revizuire a reținut greșit că nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 322 C. proc. civ., nici încheierea de suspendare - indiferent de temei, nici decizia prin care s-a respins recursul exercitat împotriva respectivei încheieri.

Or, în cauză, a susținut recurenta-revizuentă, nu se poate vorbi despre existența vreunei decizii prin care să se fi respins recursul exercitat împotriva încheierii de suspendare, atâta vreme cât respectiva încheiere este pronunțată de o instanța de recurs, nesusceptibilă a fi atacată pe calea recursului și deci irevocabilă.

Pentru aceste motive, recurenta-revizuentă a considerat ca admisibilă cererea de revizuire, iar pe fond a solicitat admiterea recursului, în considerarea faptului că nici o instanță din România nu îi poate îngrădi dreptul de a se bucura de prerogativele dreptului de proprietate, în condițiile în care nu este soluționat încă procesul de partaj, susținând că se impune modificarea în tot a deciziei atacate și admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 din același cod.

La 2 noiembrie 2016, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Analizând recursul declarat de recurenta-revizuentă A., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 - 10 C. proc. civ.

Prin urmare, în lumina textului de lege evocat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte constată că hotărârea curții de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței.

Astfel, instanța judecătorească a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și analizând cu rigurozitate condițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. a statuat în mod corect că, obiect al revizuirii pot fi hotărârile pronunțate în prima instanță prin care s-a analizat fondul pretenției deduse judecății și care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepții procesuale ori perimarea apelului (...) precum și hotărârile pronunțate de instanța de recurs prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt sau cele date în fond după casarea cu reținere.

Cât privește critica invocată de recurentă, respectiv aprecierea eronată a textului de lege prevăzut de art. 244

1

Vechiul C. proc. civ. de către Curtea de Apel Brașov, în sensul că a considerat eronat faptul că ar fi avut la îndemână calea recursului împotriva încheierii de admitere a cererii de suspendare din 24 septembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Brașov și că, față de aceste considerente, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, se reține că aceasta nu poate fi primită.

Și aceasta întrucât, astfel cum reiese din motivarea deciziei recurate, cererea a fost respinsă, după cum s-a evidențiat anterior, în aplicarea art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și nu pentru că era prevăzută calea de atac a recursului privind măsura suspendării dispusă prin încheierea din 24 septembrie 2015.

Cât privește susținerea recurentei-revizuente, potrivit căreia, în cauză, nu se poate vorbi despre existența vreunei decizii prin care să se fi respins recursul exercitat împotriva încheierii de suspendare, atâta vreme cât respectiva încheiere este pronunțată de o instanța de recurs, nesusceptibilă recursului și deci irevocabilă, Înalta Curte reține că aceasta vizează tot analizarea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, pe care Curtea de Apel Brașov, le-a interpretat corect, astfel că aceasta nu poate fi primită în argumentarea recursului pendinte.

Este de subliniat că, în speță, s-a solicitat revizuirea, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a două hotărâri prin care s-a decis asupra unor incidente procedurale vizând suspendarea judecății, care nu fac parte din categoria hotărârilor judecătorești care evocă fondul, condiție impusă de norma procedurală.

Astfel, evocarea fondului fiind o cerință esențială pentru admisibilitatea revizuirii, se constată că aceasta nu este îndeplinită în situația de față, sens în care în mod corect a stabilit instanța de revizuire, iar cum condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire nu sunt îndeplinite, atunci aceasta constituie un fine de neprimire.

Așadar, cum, în mod legal și corect, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, nu mai pot fi analizate criticile recurentei care, vizând situația de fapt, a arătat că nu se justifică măsura suspendării, astfel cum pe nedrept a fost dispusă în dosarul x/197/2011, în care s-a pronunțat încheierea din 24 septembrie 2015.

Argumentele recurentei se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsurile dispuse de instanță care, în speță, nu coincid cu așteptările părții, însă simpla nemulțumire cu privire la aspectele care au format convingerea instanței în sensul respingerii cererii de revizuire nu poate justifica admiterea căii de atac a recursului.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei civile nr. 27/Ap din 25 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei civile nr. 27/Ap din 25 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.

Procesat de GGC - CL