ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 617/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2013.1, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva sancțiunii amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, aplicată prin sentința civilă nr. 106/S din 30 mai 2014 a Tribunalului Brașov.

Împotriva încheierii din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, a declarat recurs reclamantul A..

În calea de atac a recursului, prin încheierea de ședință din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, s-a respins cererea de recuzare a domnului judecător B., cerere formulată de petentul A..

Prin decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2013.1.

La data de 11 iulie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, invocând dispozițiile art. 53, art. 483 alin. (3) și (4), art. 488 alin. (1), art. 492 și art. 494 C. proc. civ.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei, recurentul a criticat soluția pronunțată prin încheierea menționată, susținând în esență, că hotărârea conține neconcordanțe în sensul că practicaua acesteia face referire la ședința din camera de consiliu iar dispozitivul cuprinde mențiunea "pronunțată în ședință publică".

A mai susținut recurentul că deși în practica se precizează "procedura fără citarea părților", judecata s-a făcut cu citarea părților, procedura fiind însă neîndeplinită.

În continuare, recurentul a dezvoltat argumente referitoare la fondul litigiului și a susținut că prin punerea în discuție din oficiu a excepției inadmisibilității de către judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare, acesta și-a manifestat refuzul de a soluționa cauza.

La data de 18 iulie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, invocând dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4), art. 488 alin. (1), art. 492, art. 494 și 497 C. proc. civ. și art. 99 lit. a), b), ș) și t) din Legea nr. 303/2004.

Prin memoriul de recurs, recurentul a reiterat argumentele dezvoltate prin recursul declarat împotriva încheierii din 28 iunie 2016, cu referire la atitudinea judecătorului împotriva căruia a formulat cererea de recuzare, ca fiind sancționabilă de dispozițiile Legii nr. 303/2004, având în vedere refuzul acestuia de a soluționa cauza pe fond.

Intimații C. și D. nu au depus întâmpinare la recursurile formulate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 3 ianuarie 2017, recurentul A. a depus la dosarul cauzei punct de vedere la raport prin care a arătat că achiesează la concluziile acestuia.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2013.1, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva sancțiunii amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, aplicată prin sentința civilă nr. 106/S din 30 mai 2014 a Tribunalului Brașov.

Prin decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speță, se constată că decizia nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă pronunțată în calea de atac a recursului este o hotărâre definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În raport cu dispozițiile legale evocate, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă ca inadmisibil.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, s-a respins cererea de recuzare a domnului judecător B., formulată de recurentul A..

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate.

În legătură cu această chestiune, Înalta Curte constată că deși prin memoriul de recurs nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că parte din acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Distinct de această chestiune, Înalta Curte reamintește că criticile asupra unor elemente ce țin de administrarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de casare invocat, nu pot fi analizate având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că încheierea atacată conține neconcordanțe, în sensul că practicaua acesteia face referire la ședința camerei de consiliu iar în dispozitiv se menționează că pronunțarea s-a făcut în ședință publică.

Totodată, a arătat recurentul că în practica se menționează că cererea s-a soluționat fără citarea părților, or, hotărârea a fost dată cu procedura de citare neîndeplinită, având în vedere că doar recurentul a fost citat verbal cu obligația timbrajului cererii.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanța a procedat la soluționarea cererii de recuzare în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. civ., în camera de consiliu, fără prezența părților.

În ceea ce privește pretinsa neconcordanță între mențiunile referitoare la desfășurarea ședinței în camera de consiliu și pronunțarea în ședință publică, Înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere atât dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. civ. cât și ale art. 402 același cod, conform cărora hotărârea se pronunță în ședință publică.

În acest context, se constată că argumentele recurentului-reclamant nu relevă nicio încălcare a regulilor de procedură de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2/R/CC/2016 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.