ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2016

Decizia nr. 1953/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc.

civ., constată următoarele: Cererea de recurs Prin cererea de recurs formulată la data de 14 iulie 2016, îndreptată împotriva deciziei nr. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1619/Ap din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, contestatoarea a solicitat admiterea recursului și constatând că decizia atacată este nelegală, să procedeze la calificarea căii de atac promovate anterior, ea fiind recurs, iar nu contestație în anulare, Totodată, recurenta a invocat, în sinteză, faptul că nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente anului 2010, până la data integrării efective în funcția deținută anterior, urmare a admiterii contestației formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă din data de 5 mai 2010, emisă de intimata SC B. SA Bod.

A solicitat recurenta să fie obligată intimata să înscrie în carnetul de muncă și în programul REVISAL la I.T.M. Brașov, perioada de muncă recunoscută reclamantei prin sentința civilă nr. 2222/sind din 23 octombrie 2012, pronunțată în Dosar nr. x/62/2010, perioadă cuprinsă între 04.10.2010-07.03.2011, a salariului brut, cât și a valorilor tichetelor de masă de creșă și a sporului de vechime în muncă, precum și achitarea datoriilor către instituțiile statului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iulie 2016. La data de 12 septembrie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 13 septembrie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 19-20 septembrie 2016, ftră ca părțile să fi depus punct de vedere la raport. La data de 4 octombrie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 18 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei deduse judecații îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 25 septembrie 2014, sub nr. x62/2014, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Bod ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta să înscrie în carnetul de muncă și în programul REVISAL la I.T.M.

Brașov, perioada de muncă recunoscută reclamantei prin sentința civilă nr. 2222/sind din 23 octombrie 2012, pronunțată în Dosar nr. x/62/2010, perioadă cuprinsă între 04.10.2010-07.03.2011, a salariului brut cât și a valorilor tichetelor de masă de creșă și a sporului de vechime în muncă, precum și achitarea datoriilor către instituțiile statului (C.A.S.S., A.J.O.F.M. Brașov C.A.S. Brașov etc.). Prin sentința civilă nr. 440 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 1619/AP din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/62/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 440/2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, care a fost păstrată în tot.

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2016, reclamanta A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1619/AP din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, prin care a solicitat anularea deciziei și admiterea recursului care a constituit obiectul căii de atac în Dosarul nr. x/62/2014. Prin decizia nr. 199/AP din 8 februarie 20J6, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1619/Ap din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov. Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 503 alin. (2) C. proc.

civ., pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, atunci când: 1. hotărârea dată a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, atunci când, deși s-a invocat excepția corespunzătoare, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale; 3. instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză, iar din cercetarea deciziei civile nr. 1619/Ap din 27 noiembrie 2015 nu se desprinde existența vreunui motiv care să conducă la admiterea contestației în anulare.

S-a mai reținut că instanța de apel s-a pronunțat cu caracter definitiv asupra apelului exercitat de contestatoare împotriva sentinței primei instanțe, analizând raportul dedus judecății prin prisma criticilor formulate în apel, raportat la obiectul cererii de sesizare, încât soluția nu se întemeiază pe o eroare materială care să aibă înrâurire asupra dezlegării date. Ulterior, prin decizia nr. 544/AP din data de 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 199/AP din 8 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Prin decizia nr. 945/AP din data de 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă: contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 544/Ap din data de 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s ecția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016 împotriva deciziei nr. 199/AP din 8 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016, a declarat recurs contestatoarea, la data de 14 iulie 2016. Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

În temeiul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanța sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă, nefîmd supusă căii de atac a recursului. De asemenea, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestația în anulare este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. În consecință, în raport de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva hotărârii pronunțate în apel, într-un litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc.

civ. Se mai reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei m. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2016.