ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1953/2016
Asupra cauzei de față,
prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Cererea de recurs
Prin cererea de recurs formulată la data de 14 iulie
2016, îndreptată împotriva deciziei nr. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții
de Apel Brașov, secția civilă,
prin care a fost respinsă contestația
în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1619/Ap
din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, contestatoarea a solicitat
admiterea recursului și constatând că decizia atacată este nelegală,
să procedeze la calificarea căii de atac promovate anterior, ea fiind
recurs, iar nu contestație în anulare, Totodată, recurenta a invocat,
în sinteză, faptul că nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente
anului 2010, până la data integrării efective în funcția deținută
anterior, urmare a admiterii contestației formulate împotriva deciziei de desfacere
a contractului de muncă din data de 5 mai 2010, emisă de intimata SC B.
SA Bod.
A solicitat recurenta să fie
obligată intimata să înscrie în carnetul de muncă și în programul
REVISAL la I.T.M. Brașov, perioada de muncă recunoscută reclamantei
prin sentința civilă nr. 2222/sind din 23 octombrie 2012, pronunțată
în Dosar nr. x/62/2010, perioadă cuprinsă între 04.10.2010-07.03.2011,
a salariului brut, cât și a valorilor tichetelor de masă de creșă
și a sporului de vechime în muncă, precum și achitarea datoriilor
către instituțiile statului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iulie 2016.
La data de 12 septembrie 2016,
s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu
a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând
că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,
prin rezoluția din 13 septembrie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea
în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să
depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493
alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul
de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a
fost comunicat părților la data de 19-20 septembrie 2016, ftră ca
părțile să fi depus punct de vedere la raport.
La data de 4 octombrie 2016, constatându-se
că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată
pentru data de 18 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără
citarea părților.
Analizând recursul formulat, Înalta
Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei deduse judecații
îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile
art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Astfel, prin cererea de chemare
în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de
25 septembrie 2014, sub nr. x62/2014,
reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu
cu pârâta SC B. SA Bod ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să
fie obligată pârâta să înscrie în carnetul de muncă și în programul
REVISAL la I.T.M. Brașov, perioada de muncă recunoscută reclamantei
prin sentința civilă nr. 2222/sind din 23 octombrie 2012, pronunțată
în Dosar nr. x/62/2010, perioadă cuprinsă între 04.10.2010-07.03.2011,
a salariului brut cât și a valorilor tichetelor de masă de creșă
și a sporului de vechime în muncă, precum și achitarea datoriilor
către instituțiile statului (C.A.S.S., A.J.O.F.M. Brașov C.A.S. Brașov
etc.).
Prin sentința civilă
nr. 440 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov,
a fost respinsă
cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 1619/AP
din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
în Dosarul nr. x/62/2014,
a
fost respins, ca nefondat,
apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 440/2015 pronunțată
de Tribunalul Brașov, care a fost păstrată în tot.
Prin cererea înregistrată
la data de 20 ianuarie 2016,
reclamanta
A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1619/AP
din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, prin care a solicitat anularea
deciziei și admiterea recursului care a constituit obiectul căii de atac
în Dosarul nr. x/62/2014.
Prin decizia nr. 199/AP din 8 februarie
20J6, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă,
în Dosarul nr. x/64/2016,
a
fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată
de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1619/Ap din 27 noiembrie 2015
a Curții de Apel Brașov.
Instanța a reținut că,
potrivit prevederilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație
în anulare hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot
fi atacate cu recurs, atunci când: 1. hotărârea dată a fost pronunțată
de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor
referitoare la alcătuirea instanței, atunci când, deși s-a invocat
excepția corespunzătoare, instanța a omis să se pronunțe
asupra acesteia; 2. dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli
materiale; 3. instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile
declarate în cauză, iar din cercetarea deciziei civile nr. 1619/Ap din 27 noiembrie
2015 nu se desprinde existența vreunui motiv care să conducă la admiterea
contestației în anulare.
S-a mai reținut că instanța
de apel s-a pronunțat cu caracter definitiv asupra apelului exercitat de contestatoare
împotriva sentinței primei instanțe, analizând raportul dedus judecății
prin prisma criticilor formulate în apel, raportat la obiectul cererii de sesizare,
încât soluția nu se întemeiază pe o eroare materială care să
aibă înrâurire asupra dezlegării date.
Ulterior, prin decizia nr. 544/AP
din data de 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016, a fost respinsă contestația
în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 199/AP
din 8 februarie 2016,
pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
Prin decizia nr. 945/AP din data
de 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția
civilă, în Dosarul nr. x/64/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă:
contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 544/Ap
din data de 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
s
ecția civilă,
în Dosarul nr. x/64/2016 împotriva deciziei nr. 199/AP din 8 februarie 2016, pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/64/2016,
a declarat recurs contestatoarea, la data de 14 iulie 2016.
Înalta Curte reține că,
potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive,
cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate
cu recurs”.
În temeiul dispozițiilor art.
XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost
modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 în procesele pornite începând cu data intrării
în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt
supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele
de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese
nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile
în care legea prevede că hotărârile de primă instanța sunt supuse
numai apelului.”
Potrivit art. 214 din Legea
nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile
instanței de fond sunt supuse numai apelului”.
Din interpretarea coroborată
a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr.
2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă că decizia pronunțată
în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă,
nefîmd supusă căii de atac a recursului.
De asemenea, în temeiul art. 508
alin. (4) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestația în anulare
este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită”.
În consecință, în raport
de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia pronunțată
în soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva hotărârii
pronunțate în apel, într-un litigiu de muncă, nu este supusă căii
de atac a recursului, pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute
de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.
Se mai reține că principiul
legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune
că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor
de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care
legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se
obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
În concluzie, în raport cu dispozițiile
legale anterior menționate, decizia nr. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții
de Apel Brașov, secția civilă, nu este supusă căii de atac
a recursului.
Având în vedere dispozițiile
art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamanta A. împotriva deciziei m. 199/AP din 08 februarie 2016 a Curții
de Apel Brașov, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2016.