ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2016

Decizia nr. 1283/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 134 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații Colegiul B. Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar Județean Bihor - Oradea, împotriva Deciziei civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Împotriva Deciziei nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, cât și împotriva Deciziei nr. 134 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, reclamantul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 februarie 2016. Întrucât cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul B. Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar Județean Bihor având ca obiect anularea Deciziei nr. 130 din 25 septembrie 2014 de desfacere a contractului de muncă și, a Deciziei nr. 1 a Consiliului de Administrație din 24 septembrie 2014, precum și a Deciziei nr. 4 din 17 octombrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 28 octombrie 2014, potrivit prevederilor art. 24 C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013. În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 3 martie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Prin rezoluția din 8 aprilie 2016, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. .493 alin. (4) din același act normativ. Din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat contestatorului la data de 26 aprilie 2016, iar intimaților la data de 22 aprilie 2016, față de care doar recurentul-reclamant și-a exprimat un punct de vedere conform înscrisurilor depuse la dosar. Constatându-se ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9 mai 2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 3 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. Examinând recursul declarat atât împotriva Deciziei nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, cât și împotriva Deciziei nr. 134 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de care constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. În cauză, prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă, la data de 15 decembrie 2015, sub nr. x/35/201514, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Colegiul B. Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar Județean Bihor - Oradea a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 462/LM din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă.

Litigiul soluționat prin Sentința civilă nr. 462/LM din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 130 din 25 septembrie 2014 a Consiliului de Administrație din 24 septembrie 2014 și anularea Deciziei nr. 4 din 17 octombrie 2014 de menținere a hotărârii Colegiului B. Vadu Crișului, și obligarea la acordarea salariului de la 01 septembrie 2014. Din perspectiva celor expuse, față de natura pretenției deduse judecății, se constată că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de natura litigiului ce izvorește dintr-un conflict muncă, se apreciază că recursul este inadmisibil. Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În cauză, Decizia nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Referitor la recursul declarat împotriva Deciziei nr. 134 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, Înalta Curte constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 134 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea Secția I civilă, s-a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații Colegiul B.Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar Județean Bihor - Oradea împotriva Deciziei civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Potrivit dispozițiilor art. 508 pct. 4 C. proc.

civ.: "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." Din această perspectivă este de reținut că, prin hotărârea atacată cu prezentul recurs, așa cum s-a arătat deja, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Prin urmare, decizia recurată, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație în anulare, fiind o hotărâre definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care recursul declarat împotriva deciziei sus evocate este inadmisibil.

Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Dispozițiile art. 129 din Constituția României consacră principiul constituțional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. În acest context, excepția inadmisibilității recursului rezultă și din principiile ce guvernează exercițiul căilor de atac, respectiv cel al unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant A. atât împotriva Deciziei civile nr. 134 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, cât și împotriva Deciziei civile nr. 1076 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 134 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, și împotriva Deciziei civile nr. 1076 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016. Procesat de GGC - NN