ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1283/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 134 din 4
februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I
civilă, s-a respins ca nefondată contestația în anulare
declarată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații Colegiul
B. Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar Județean Bihor -
Oradea, împotriva Deciziei civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Împotriva
Deciziei nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea,
secția I civilă, cât și împotriva Deciziei nr. 134 din 4
februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, reclamantul
a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție la data de 29 februarie 2016.
Întrucât
cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în
contradictoriu cu pârâții Colegiul B. Vadu Crișului și
Inspectoratul Școlar Județean Bihor având ca obiect anularea Deciziei
nr. 130 din 25 septembrie 2014 de desfacere a contractului de muncă
și, a Deciziei nr. 1 a Consiliului de Administrație din 24 septembrie
2014, precum și a Deciziei nr. 4 din 17 octombrie 2011, a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 28 octombrie 2014,
potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010,
litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în
vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv
la 15 februarie 2013.
În
condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin
rezoluția din 3 martie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului privind
admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că
acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII alin.
(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin
rezoluția din 8 aprilie 2016, completul 12 filtru a analizat
conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește
condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc.
civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca
acestea să formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. .493
alin. (4) din același act normativ.
Din
procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că
raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat
contestatorului la data de 26 aprilie 2016, iar intimaților la data de 22
aprilie 2016, față de care doar recurentul-reclamant și-a
exprimat un punct de vedere conform înscrisurilor depuse la dosar.
Constatându-se
ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9 mai
2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru
soluționarea recursului la data de 3 iunie 2016, în conformitate cu
dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând
recursul declarat atât împotriva Deciziei nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 a
Curții de Apel Oradea, secția I civilă, cât și împotriva
Deciziei nr. 134 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția
I civilă, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității
acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate
cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de
care constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date
în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum
și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt
supuse recursului".
Art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă stipulează că "în procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31
decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în
cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în
cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum
și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000
lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului
hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea
prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse
numai apelului".
Pentru
această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două
grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.
În
cauză, prin contestația în anulare înregistrată pe rolul
Curții de Apel Oradea, secția I civilă, la data de 15 decembrie
2015, sub nr. x/35/201514, contestatorul A., în contradictoriu cu
intimații Colegiul B. Vadu Crișului și Inspectoratul Școlar
Județean Bihor - Oradea a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1076/A
din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care
s-a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile
nr. 462/LM din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor,
secția I civilă.
Litigiul
soluționat prin Sentința civilă nr. 462/LM din 25 iunie 2015
pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a avut ca
obiect anularea Deciziei nr. 130 din 25 septembrie 2014 a Consiliului de
Administrație din 24 septembrie 2014 și anularea Deciziei nr. 4 din
17 octombrie 2014 de menținere a hotărârii Colegiului B. Vadu
Crișului, și obligarea la acordarea salariului de la 01 septembrie
2014.
Din
perspectiva celor expuse, față de natura pretenției deduse
judecății, se constată că aceasta izvorăște
dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de
vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care
stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în
vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări
sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile
pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede
că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai
apelului. Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții
legale, precum și de natura litigiului ce izvorește dintr-un conflict
muncă, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult
decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,
stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel,
fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În
cauză, Decizia nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 din 12 ianuarie 2016 a
Curții de Apel Oradea, secția I civilă, este definitivă, în
înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva
acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Referitor la
recursul declarat împotriva Deciziei nr. 134 din 4 februarie 2016 a Curții
de Apel Oradea, secția I civilă, Înalta Curte constată
următoarele:
Prin Decizia
civilă nr. 134 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea Secția I civilă, s-a respins ca nefondată
contestația în anulare declarată de contestatorul A. în
contradictoriu cu intimații Colegiul B.Vadu Crișului și
Inspectoratul Școlar Județean Bihor - Oradea împotriva Deciziei
civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea.
Potrivit
dispozițiilor art. 508 pct. 4 C. proc. civ.: "Hotărârea
dată în contestație în anulare este supusă acelorași
căi de atac ca și hotărârea atacată."
Din
această perspectivă este de reținut că, prin hotărârea
atacată cu prezentul recurs, așa cum s-a arătat deja, a fost
respinsă ca nefondată contestația în anulare împotriva Deciziei
civile nr. 1076/A din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea, secția I civilă, hotărâre definitivă,
nesusceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare,
decizia recurată, fiind supusă acelorași căi de atac ca
și hotărârea atacată cu contestație în anulare, fiind o
hotărâre definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată
cu recurs, motiv pentru care recursul declarat împotriva deciziei sus evocate
este inadmisibil.
Regula
privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o
hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât
căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac
prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de
a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri
judecătorești.
Dispozițiile
art. 129 din Constituția României consacră principiul
constituțional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac
privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de
lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În acest
context, excepția inadmisibilității recursului rezultă
și din principiile ce guvernează exercițiul căilor de atac,
respectiv cel al unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Pentru
considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art.
493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca
inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant A. atât
împotriva Deciziei civile nr. 134 din 4 februarie 2016, pronunțată de
Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, cât și împotriva
Deciziei civile nr. 1076 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea
de Apel Oradea, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei
civile nr. 134 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel
Oradea, secția I civilă, și împotriva Deciziei civile nr. 1076
din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,
secția I civilă.
Decizia nu
este supusă nici unei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.
Procesat
de GGC - NN