ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2015

Deliberând asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea de chemare judecată, reclamantul F.G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții să se dispună anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 176 din 19 octombrie 2010, reintegrarea acestuia în vechiul post de muncă și plata salariilor restante până la reintegrarea efectivă a reclamantului. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtului pe postul de inspector de specialitate gradul 2 până la momentul în care s-a reorganizat activitatea angajatorului.

La acel moment, potrivit unor criterii, s-a dispus încetarea unor contracte de muncă ca urmare a desființării unor posturi, printre care și cel a reclamantului. în opinia acestuia, în cazul său nu a fost respectat criteriul existenței unui copil în întreținere prevăzut de art. 81 din Contractul colectiv de muncă, pârâtul chiar prevalându-se de acest text. Reclamantul a apreciat astfel că pârâtul a dat dovadă la momentul disponibilizării sale de rea-credință, cu atât mai mult cu cât exista o decizie de înființare a popririi, astfel ca pârâtul cunoștea că reclamantul are un copil în întreținere. Acțiunea nu a fost motivată în drept. Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin Sentința nr. 913 din 30 octombrie 2014 a admis excepția tardivității acțiunii invocată de intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții și a respins contestația formulată de contestatorul F.G.D.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 198 A din 20 martie 2015, în temeiul căreia a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.G.D. înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 09 aprilie 2015 și înaintat de această instanță Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 23 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru CC10, la data de 04 mari 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin.3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ, nicio parte nedepunând punct de vedere la raport. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor care succed. În speță, prin Decizia nr. 198 A din 20 martie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul F.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 913 din 30 octombrie 2014 pronunțate de Tribunalul Bihor.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134 privind Codul de procedură civilă, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Or, obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă. Ca atare, în raport de prevederile legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, reprezintă o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi recurată. Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional ai egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit, prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul F.G.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul F.G.D. în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor - Oradea, împotriva Deciziei civile nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunică părților. Pronunțata în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015. Procesat de GGC - GV