ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2015

Deliberând asupra

cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare judecată, reclamantul F.G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul de Stat în Construcții să se dispună anularea deciziei de

încetare a contractului individual de muncă nr. 176 din 19 octombrie 2010,

reintegrarea acestuia în vechiul post de muncă și plata salariilor restante

până la reintegrarea efectivă a reclamantului.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtului pe postul de inspector

de specialitate gradul 2 până la momentul în care s-a reorganizat activitatea

angajatorului. La acel moment, potrivit unor criterii, s-a dispus încetarea

unor contracte de muncă ca urmare a desființării unor posturi, printre care și

cel a reclamantului. în opinia acestuia, în cazul său nu a fost respectat

criteriul existenței unui copil în întreținere prevăzut de art. 81 din

Contractul colectiv de muncă, pârâtul chiar prevalându-se de acest text.

Reclamantul a

apreciat astfel că pârâtul a dat dovadă la momentul disponibilizării sale de

rea-credință, cu atât mai mult cu cât exista o decizie de înființare a

popririi, astfel ca pârâtul cunoștea că reclamantul are un copil în

întreținere. Acțiunea nu a fost motivată în drept.

Tribunalul Bihor,

secția I civilă, prin Sentința nr. 913 din 30 octombrie 2014 a admis excepția

tardivității acțiunii invocată de intimatul Inspectoratul de Stat în

Construcții și a respins contestația formulată de contestatorul F.G.D.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin

Decizia civilă nr. 198 A din 20 martie 2015, în temeiul căreia a fost respins

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.G.D. înregistrat pe

rolul Curții de Apel Oradea la data de 09 aprilie 2015 și înaintat de această

instanță Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 23 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

CC10, la data de 04 mari 2015, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin.3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a

dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în

acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ, nicio parte

nedepunând punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta

Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor care succed.

În speță, prin

Decizia nr. 198 A din 20 martie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul F.G.D. împotriva

Sentinței civile nr. 913 din 30 octombrie 2014 pronunțate de Tribunalul Bihor.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134 privind Codul de procedură civilă, sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de

primă instanță sunt supuse numai apelului". Or, obiectul prezentului dosar

îl reprezintă un conflict de muncă. Ca atare, în raport de prevederile legale

menționate, se constată că Decizia civilă nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții

de Apel Oradea, secția I civilă, reprezintă o hotărâre definitivă,

nesusceptibilă a fi recurată.

Se reține că prin

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor

de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri

sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul

intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi

supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi

de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o

încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional

ai egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit, prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României,

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul

F.G.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții de Apel

Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul F.G.D. în contradictoriu cu

Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor - Oradea, împotriva Deciziei civile

nr. 198 din 20 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunică

părților.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi, 17 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV