ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4396/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

F.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în

Construcții, suspendarea executării Deciziei de concediere din 27 decembrie

2011 emisă pârât, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond.

Prin Sentința nr.

2406/CA/2012 din 2 mai 2012, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de pârât, și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal,

reținând că actul atacat este un act administrativ și că, fiind emis de o

autoritate centrală, cenzurarea acestuia este de competența curților de apel,

ca instanțe de contencios administrativ.

Curtea de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 202/CA/2012-P.I. din 8 iunie 2012, a declinat competența în

favoarea Tribunalului Bihor, reținând, în esență, că reclamantul nu are

calitate de funcționar public iar actul contestat nu are caracterul unui act

administrativ ci al unuia de drept al muncii, prin care s-a dispus încetarea

contractului de muncă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 53/2003, situație în

care, intrând în sfera raporturilor de muncă, cauza de față este de competența

tribunalelor.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza,

conform prevederilor art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului

aparține Tribunalului Bihor, ca instanță de conflicte de muncă, pentru

considerente ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea

formulată, reclamantul a solicitat suspendarea executării Deciziei din 27

decembrie 2011 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, arătând că prin

aceasta s-a dispus, în mod nelegal, încetarea raporturilor de muncă pe care le

avea cu autoritatea pârâtă.

Așa cum rezultă din

titulatura și din conținutul Deciziei din 27 decembrie 2011 emisă de

Inspectoratul de Stat în Construcții (dosar tribunal), contestată în cauză,

aceasta are ca obiect "încetarea contractului individual de muncă" al

reclamantului, în temeiul art. 65, 74 alin. (5) și art. 75 - 77 C. muncii.

De asemenea, din

dispozițiile art. 6 alin. (4) ale O.G. nr. 63/2001, rezultă că reclamantul nu

are calitatea de funcționar public și nu a exercitat o funcție publică, în

sensul prevederilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, litigiul

fiind, deci, unul de dreptul muncii.

Așa fiind, cum reclamantul

avea calitatea de personal contractual salariat, raporturilor dintre acesta și

autoritatea pârâtă nefiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 ci

cele ale legislației muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act normativ,

urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F.G., în contradictoriu cu

pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, în favoarea Tribunalului Bihor,

secția conflicte de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA