ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3742/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, contestatoarea SC

G.R. SRL, a solicitat suspendarea executării silite declanșate împotriva patrimoniului

reclamantei, în temeiul Regulamentului Comunitar.

Investită cu soluționarea acțiunii, Judecătoria

Oradea, prin sentința civilă nr. 5560 din 10 aprilie 2012, secția civilă, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a

reținut că în prezenta cauză este incident Regulamentul C.E. nr. 44/2001, în discuție

fiind punerea în executare a unui titlu executoriu obținut în Italia de către intimată

împotriva contestatoarei.

Încuviințarea executării silite s-a pronunțat

de Tribunalul Bihor, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea,

competența de soluționare a acțiunii reglementată de art. 43 din Regulament revine

Curții de Apel Oradea.

În consecință, judecătoria a apreciat că,

competența de soluționare a cererii de suspendare a executării silite aparține instanței

sesizate cu acțiunea prevăzută de art. 43 din Regulament, conform principiului supremației

dreptului comunitar.

La rândul său, Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Oradea, prin sentința nr. 1/C din 15 mai 2012 -PI și a dispus înaintarea dosarului

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ

de competență ivit.

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Anterior formulării cererii de suspendare

din prezenta cauză, Tribunalul Bihor a admis cererea privind încuviințarea executării

silite, formulată de F.A.I. împotriva SC G.R. SRL, această parte înregistrând la

Judecătoria Oradea o contestație la executare.

Curtea a reținut aplicabilitatea art. 42

alin. (1) și art. 47 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 prin care se dispune în

sensul că orice hotărâre pronunțată de instanță altui stat membru se execută de

statul membru în aceleași condiții ca și în cazul în care ar fi fost pronunțată

în acest stat membru.

În consecință, competența de soluționare

a acestei cereri, aparține judecătoriei în temeiul căreia se realizează executarea

silită.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit Regulamentului C.E. nr. 2201/2003,

care reprezintă legea specială, care prevede la art. 47 că procedura de executare

silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru se stabilește

prin dreptul intern al statului membru în care are loc executarea, plenitudinea

de competență aparține instanței de executare de drept comun.

În aceste condiții, potrivit dispozițiilor

art. 400 alin. (1), care privesc competența materială și teritorială, contestația

la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 373 alin.

(2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia

se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind Judecătoria Oradea,

în raport de sediul contestatoarei din județul Bihor.

Reținând aplicabilitatea dreptului intern,

Înalta Curte arată că potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ. „până la soluționarea

contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța

competentă poate suspenda executarea ,....".

Iar alin. (4) al aceluiași text dispune

ca „în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie

a executării silite pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de

către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul art."

Dispozițiile legale enunțate relevă caracterul

incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii,

în raport de litigiul de fond reprezentat de contestația la executare, un atare

litigiu chiar materializat într-o cerere distinctă de cel de fond neavând o existență

de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului principal constând în contestația

la executare.

Or, în speță, litigiul de fond - contestația

la executare - este înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea căreia, potrivit normelor

evocate, îi revine competența soluționării cererii incidentale litigiului principal

-suspendare provizorie executare silită.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.